3,501 matches
-
florile eternității, poemul său intitulat “Etern” creează imagini de o frumusețe răvășitoare. Libertatea la care aspiră și ploaia interioară care o copleșește se contopesc în dorința de a fi văzută “în orice siluetă” și așteptată cu marea în “valuri de îmbrățișări”: „De mine vreau să-ți amintească ploaia/ Când îți mângâie chipul răvășit/ Să-ți șiroiesc prin gânduri iar văpaia/ Acestei veri, în care ne-am iubit// Să nu se stingă-n tine niciodată./ În orice siluetă să mă vezi/ Și
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
nu se stingă-n tine niciodată./ În orice siluetă să mă vezi/ Și să tresari de fiecare dată/ Sperând că-s eu. Pe-un țărm să te așezi// Și să aștepti să mi se-ntoarcă marea/ Cu-aceleași valuri de îmbrățișări/ Veac dupa veac și să-ți aud chemarea/ Brăzdând văzduhul meu de-nfiorări”.// (Etern...) Un poem emoționant scris cu lacrimile înstrăinării și „povara altei veșnicii” devine grăitor în suferința sa interioară: „Azi nici pe vânt nu-ți mai trimit poeme./ Nu
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
cu stângăcie să mă lepăd de casă. Îi simțeam și acum glasul blajin cu care îmi alina durerile, rănile, fericirea.Opincă la drum îmi fusese toată viața, bunătatea ei, pe care mi-o dăruise întreagă, nedecimată. Încercam să ghicesc ultima îmbrățișare cu viața,trăită de ea. Un piaptăn zăcea peste niște fotografii,pe marginea noptierei. Am luat în mână, una câte una, toate imaginile copilăriei mele. În fiecare din ele, eram eu și mama. -Te-a așteptat toată ziua să vii!, mi-
CÂRTIŢA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382146_a_383475]
-
a apelat la o introspecție bine gândită și eșalonată în timp, pornindu-se de la vârsta de 16 ani a Lorenei, din momentul în care mâna sigură a lui Eduard, a prins-o puternic de mijloc și a smuls-o din îmbrățișarea valurilor mării ce începuseră să ducă fata în lumea visării. A fost salvată de la înec. De frica celui ce o sechestrase și o amenințase, urmărită insistent de acesta după ce fugise, s-a aruncat în valuri. Scăpase de Bozgor, dar a
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]
-
Acoperea cu dragoste întinderea neliniștită a mării, până la orizontul care o despărțea de ceruri. Trase aerul umed și sărat, umflându-și pieptul cu emoția revederii. Se afundă apoi în adâncurile mării, îmbrăcându-se cu apele ei, ca într-o lungă îmbrățișare. Sosiseră de puțină vreme pe litoral. Mona așteptase cu aceeași nerăbdare vacanța. Era fericită și o săruta pe mama ei, de câte ori intrau în apă împreună. Îi plăcea să o vadă cum se scufundă, să îi urmărească ghidușiile. Apoi o strângea
LITORAL de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382207_a_383536]
-
sau cu indiferență mișcării. Îmi sunt de ajuns, uneori , câteva clipe de contemplare, cât să înțeleg care e poziția potrivită. Fără să pun întrebări, urmăresc din mijlocul sufletului trupul atitudinii care se alipește întâmpinând primăvară , se contopește cu inima în îmbrățișări văratece, se curbează în poziția toamnei, sau se alungește în depărtările înzăpezite. Urmăresc cu atenție schimbările anotimpurilor să știu cum să îmi îmbrac pașii. Învăț să mă adaptez vremurilor...chiar să shimb timpul cu razele ochilor plini de tine clipă
CLIPĂ DE CLIPĂ de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382286_a_383615]
-
viziunea spiritualistă a lui Berdiaev, lumea, spațiul și timpul sunt creații ale spiritului și nu desemnează decât stări ale lumii spirituale ( Ilie Gyurcsik în Studiu introductiv la cartea Sensul istoriei, Editura Polirom, 1996). Spiritul fiind pentru Berdiaev „o mișcare de îmbrățișare”, Dumnezeu Însuși este spirit, nicidecum substanță. Și totuși, se vor întreba unii, de unde graba de-a înghesui într-un singur text doi gânditori, când mult mai rezonabil și mai cuviincios era să fie tratați separat? Iată de unde. Sunt întru totul
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
viteză, e doar o rotire greoaie a zării spre somn. Oare nu tot astfel vei privi, traversându-le, monotonele câmpii ale cerului? (Câmpia); Ca o uitare intră ceața în pădure ori ca un plâns confuz pe frunze. Jur-împrejur, o umedă îmbrățișare. Copacii par a fi uitat de păsările pătrunse-n umbra lor, i-au părăsit surprinzătoarele omizi trecute-n fluturi, iar vulpile ca niște focuri subțiri nu le mai înfioară scoarța. Stejarii, roșcate insule, mai stăruie sălbatici, abia iviți din spume
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
tine, să mă trădezi sau să mă umilești-doar eu am sădit sămânța revoltei în ochii tăi diavolești, nu te preface că ești atât de blând: merit tot răul din tine, într-o singură doză, cu pricepere administrată după o monstruoasă îmbrățișare între două mase informe de lut. Rămași fără instincte, când vom regăsi aspectul antropomorf, trăgând de pârghii care acționează cu întârziere ne vom părăsi, vom pune povestea la uscat cu o luciditate de somnambul care pășește peste orologii tot mai
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
Citind volumul de publicistică al lui Barbu Cioculescu, cu ecleziastică umoare intitulat Zădărnicii, mi-am amintit de un altul, al lui Tudor Arghezi, Tratat de morală practică (ulterior, a doua vocabulă neologistică a fost înlocuită de una neaoșă, pravilă). Aceeași îmbrățișare largă de subiecte ale actualității întoarse pe toate fețele precum un obiect într-un bazar, pe care nu te hotărăști dacă să-l cumperi sau nu, aceleași negocieri prelungite, voluptuoase în jurul sancționării lor. Împătimit, grație fibrei d-sale valahe, id
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
Dar dacă Brâncuși așa era structurat și așa și-a conceput opera, ce putem face? Cu puțină fantezie, putem face ce au făcut cei doi artiști, Brynjar Bandlien și Manuel Pelmuș, care și-au conceput propriul lor Sărut, în maniera îmbrățișării dintre două persoane de același sex. A fost, de fapt, singurul moment artistic direct legat de tematica acestei Amprente. Către sfârșitul deosebit de frumoaselor comentarii, în parte inedite (despre marii artiști continuu se mai poate spune ceva nou), ale lui Matei
Amprenta - al treilea episod - by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8318_a_9643]
-
pentru a fi monitorizată, gata oricând de operație. Și nu orice fel de operație, ci una pe cord deschis. Puține sunt lucrările în care descoperirea soluției optime să nu conteze ori să nu fie împărtășită cu sinceritate și entuziasm, iar îmbrățișarea unei cauze aleatoare să fie suficientă pentru a valoriza inteligența și intuiția compozitorului. În Timpul cerbilor, de pildă, cu toate că titlul lasă frâu liber imaginației, Tiberiu Olah se joacă (or, joaca se petrece fără ascunzișuri) cu unul dintre procedeele sale preferate: coliziunea
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
în MusikTexte 92 (2002), reprezintă un interesant schimb de păreri despre modul fiecăruia dintre cei doi compozitori de a compune. G. Ligeti concluzionează că el și Șt. Niculescu au ajuns la un rezultat sonor asemănător prin îndepărtarea de cromatism și îmbrățișarea diatonismului (spectral) și a microtonalității (p. 89 și următ.), mergând pe drumuri diferite: micropolifonia, respectiv eterofonia. De aici aflăm că G. Ligeti cunoștea creația lui Șt. Niculescu și îi aprecia originalitatea. Sunt consemnate și discuțiile din cadrul colocviului din Oldenburg, unde
Ștefan Niculescu by Ana SZILAGYI () [Corola-journal/Journalistic/84303_a_85628]
-
pentru o mulțime de nu,/ iată o serie:/ șoptit cu greață,/ urlat, crescut că un mugur între trăiri/ (primele interdicții în lumea părinților,/ primăvară), visat are brațe neiertătoare,/ indiferent în fața unei lumi incasabile,/ afirmativ,/ acut că triumful,/ imediat că furia îmbrățișării,/ în fiecare stea a lui da/ crește ulcerul lui roșu,/ de obicei secretă cochilii, gheare, clești,/ ventuze, e activat de agresiuni lăuntrice,/ pe noi ne tratează drept niște victime/ mult prea plicticoase." (pag. 75) Prea puține din traumele transcrise aici
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
solid argumentate studii de caz; convocarea celor mai autorizate nume în problema convertirii religioase - de la Apostolul Pavel la Emanuel Godo - și înrâurirea avută de cei care l-au apropiat de Dumnezeu și cel ce i-a prezis, încă din tinerețe, îmbrățișarea lui Iisus; corectarea pe bază de probe a "inconsecvențelor" lui N. Steinhardt și a exegeților săi anteriori. Scopul urmărit este precizat cu limpezime: "exorcizarea demonilor trecutului", nu "literaturizarea" unei experiențe dramatice 2. Urmând principiul lui Nicolaus Cusanus (coincidența opositorum), autorul
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
e convertită în haz imediat ce gestionarul acestor mărunte libertăți revine, autoritar, din culise. Rușinea care-i cuprinde pe toți nu pare să aibă o referință stabilă, dar are, s-ar spune, tradiție. De fiecare dată, chiar și atunci când țintă a îmbrățișării sunt câțiva norocoși din public, retragerea e la fel de timidă: "DOAMNA (în fustă și sutien, venind în fața scenei, privindu-i pe spectatori): Iubim lumea întreagă! SO}UL (în chiloți și tricou, venind în fața scenei, privind spre spectatori): Vă iubim! Toate personajele
Antologia provințialului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8112_a_9437]
-
naționalismul toxic al zelatorilor lui Ceaușescu. Comparabili oarecum cu ceea ce a reprezentat un Goga pentru Ardeal, Vieru și companionii săi deveneau mai puțin creditabili atunci cînd, pe de-o parte, se sumețeau împotriva ocupantului sovietic, dar, pe de alta, acceptau îmbrățișarea propagandiș- tilor de căpetenie ai aceluiași tip de regim din România. Am polemizat pe această temă cu regretatul Vieru, chiar în paginile României literare. Prețuindu-l mult ca poet, spre deosebire de unii confrați dispuși a-l taxa drept depășit, provincial, etc.
Un poet basarabean by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4310_a_5635]
-
vieții tale. Anii tăi vor fi o pregătire pentru acea zi. Trebuie să îmbătrânești cu eleganță, să crești cu înțelepciune și trebuie să iubești să devii îndeajuns de mare încât să îmbrățișezi toți oameni. Finisarea perfectă trebuie să fie o îmbrățișare pașnică la sfârșitul necunoscutului drum ce urmează și poate fi un dar pentru toți ceilalți care te prețuiesc. Micuțo, iubești rozul și volănașele și cu siguranță voi înțelege când într-o zi machiajul va deveni important pentru tine, dar te
Genial: Un tată îi citește fiicei sale sloganurile din magazinul de cosmetice pentru a evita transformarea ei în obiect sexual () [Corola-journal/Journalistic/43462_a_44787]
-
podele, și fața aspră, slăbită, se încorda de efort, dar nu simțea efortul, numai încordarea și nerăbdarea urcând în ea, apăsându-i pieptul. Lucra ca și cum Tom aștepta pe-aproape, poate chiar la barieră, gata să primească și să-i dea îmbrățișarea lui scurtă de soldat norocos. Tomiță ieșise inginer de poduri, toți vorbeau de el, tot orașul, sfârșise cu media cea mai mare, ziceau că nu mai isprăvise nimeni înaintea lui atât de strălucit facultatea de inginerie, făcuse podul din marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
întâmplare fericită mi-a intrat definitiv în suflet și în sânge da, acel cineva simt că are nevoie de mine. Sper, sper. Implor speranța: să nu fie prea târziu... XXVI. Și... a fost prea târziu... Prea târziu pentru iertări, pentru îmbrățișări, cuvinte, pentru promisiuni repetate la infinit, pentru... Pentru un bun rămas. Pentru un ultim sărut, la porțile acestei lumi care, în ceea ce ne privește, nu a fost tocmai dreaptă. Dimpotrivă. Ne-a jucat destinele la ruletă, fără ca noi să putem
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
limitrofă: Tatăl meu a uitat că e mort, uite-l cum stă pâlpâind ca făclia la căpătâiul fiului, la țărmii de iaz opalin. (Glasul) Sfârșitul poemului este o exacerbare a sentimentului temporalității: Și mă zdrobește al meu tată, îmbrățișându-mă. Îmbrățișarea tatălui care, printr-o ciudată amnezie, a uitat că e mort, reprezintă imagistic pervertirea temporalității despre care vorbeam. Deja a fost pusă în evidență una dintre obsesiile poetului: moartea prin spânzurare, metaforă a verticalității care devine aici o imagine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
sufletului feminin deschis cu o mare foame senzorială către lume. Autoarea își ascultă atentă trupul, îi pândește reacțiile, îi trăiește cu intensitate satisfacțiile. Din asemenea atitudini de dăruire tâșneste o exaltare lirică a fiziologicului. Sunt cântate mângâierile mării, sărutul nisipului, îmbrățișarea copacilor, plânsul ploii și fluturii ce devin mesageri ai iubirii. Manuela trăiește voluptăți secrete autocontemplându-și gesturile ascunse altor priviri: scoaterea ciorapilor de culoare neagră, alegerea bijuteriilor, pieptănăturii sau parfumului, îmbrățișarea așternutului sau a apei băii. Descriem martori indiscreți ai dialogurilor
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
exaltare lirică a fiziologicului. Sunt cântate mângâierile mării, sărutul nisipului, îmbrățișarea copacilor, plânsul ploii și fluturii ce devin mesageri ai iubirii. Manuela trăiește voluptăți secrete autocontemplându-și gesturile ascunse altor priviri: scoaterea ciorapilor de culoare neagră, alegerea bijuteriilor, pieptănăturii sau parfumului, îmbrățișarea așternutului sau a apei băii. Descriem martori indiscreți ai dialogurilor între femei, Alina și Manuela discută despre dragoste și despre bărbați ; lumea e abordată exclusiv sub unghiul feminității în așteptarea împlinirii erotice. Printre pagini plutește un nor de pudră, „cu
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
contrariilor, o căutare fără sfârșit. Talismanul este un mic obiect despre care se crede că aduce noroc, o amuletă, o forță magică supranaturală cu rol protector, norocos. Dacă am lua definiția ad literam observăm că femeia se simte protejată de îmbrățișarea bărbatului iubit, căci ea consideră atingerea lui asemeni unui talisman. Fericirea o face vulnerabilă, dar impulsul îmbrățișării o întărește, căci ea simte în corpul ei o răscoală care-i face bine, încât și-ar fi dorit să răsară pe trupul
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
o amuletă, o forță magică supranaturală cu rol protector, norocos. Dacă am lua definiția ad literam observăm că femeia se simte protejată de îmbrățișarea bărbatului iubit, căci ea consideră atingerea lui asemeni unui talisman. Fericirea o face vulnerabilă, dar impulsul îmbrățișării o întărește, căci ea simte în corpul ei o răscoală care-i face bine, încât și-ar fi dorit să răsară pe trupul ei un stigmat, o floare de păcat, care să-i aducă aminte mereu de iubirea pe care
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]