282 matches
-
care s-au aciuiat pe la câteva gospodării părăsite de niște oameni care și-au rostuit viața în străinătate, ori să se șprițeze în pauze, din cap și până la picioare, cu laptele ambalat în pungi speciale. Așa mai apucau câte o îmbucătură și cei cărora încă nu le venise sorocul școlii ori al grădiniței, de unde și dorul lor nemărginit de a se integra cât mai repede în forma de învățământ corespunzătoare vârstei... Ca să aibă și ei laptele și cornul lor... Dar poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de bălegar uscat la soare pe prispa casei. Și de fiecare dată am căutat să-mi iau tălpășița cât mai repede cu putință, că peste tot puțea de nu reușeai să înghiți măcar și o gură de aer, darămite o îmbucătură de mămăligă... Crede-mă că puțea a balegă până și vorba oamenilor de care am avut trebuință. Așa că nu te mai da prea rotund și fii mulțumit că ai scăpat de, hai să-i zicem, acea fericire a tizicului, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-se de casă, Vasilica a auzit niște țipete înspăimântătoare care se centrau în jurul cuvântului papa. Odată pătrunsă în bătătură, Costi cel mic a și pârât-o pe Veronica dintr-a patra că a mâncat toată zeama de ștevie cu ultima îmbucătură de mămăligă, fără să-i dea și lui măcar cât pentru o gustare. Vasilica, papa! A ordonat frățiorul. Lapte! Bulcă! N-are Vasilica, i-a răspuns aceasta. Astăzi copiii nu mi-au dat pentru că hrănesc niște căței care s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ție! Papă și tu, Vasilica! Ochii negri ai fetiței s-au umezit numaidecât. Fără să mai țină seama de dojana mamei pentru plecarea ei de-acasă, i-a răspuns copilului: Costi, mănâncă tu! Eu îți iau numai cât pentru o îmbucătură! Mulțumesc! * * * Cu rezultatele la învățătură dintre cele mai bune și la adăpostul situației de bursieră, eleva Tăloi Vasilica a trecut prin liceu fără să apeleze la ajutorul fraților mai mari, deși aceștia o vizitau cu regularitate, mai ales în perioadele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
începu să împingă și să respire, să împingă și să respire, să împingă și să respire. Doamna Popa împingea și respira. Doamna doctor și domnul doctor se învîrteau în jurul ei. Doamna Popa împingea. Roxănica încerca cu disperare să primească ultima îmbucătură de halva. Doamna doctor aprinse candela. Un strop de ulei încins o arse și doamna doctor țipă odată cu doamna Popa, cu Roxănica și cu domnul doctor. Focul se înteți în candelă. Focul cuprinse oala de whisky din MaxiBar. Taximetristul împingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
rachiu fiert cu piper și scorțișoară nu-l scoteau dintr-ale lui. Privea cu ochii Înlăcrimați pe geam și repeta: „La noi e foarte bine, să tot trăiești“, În timp ce nevastă-sa Îi tot ținea isonul, tot dând din gură printre Îmbucături: „E bine, cum să nu fie bine. Nu ne lipsește nimic...“. „La voi, o completa unchiulețul, se face totuși prea mare risipă. Mă uit, În dreapta și În stânga văd o groază de coji de cartofi aruncați la gunoi. Cojile au vitamine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În ce privește băutura... la acest capitol brigadierul era un as. Putea să bea o sticlă Întreagă de alcool Royal și să rămână treaz. Obișnuia să ceară la sfârșitul unei astfel de demonstrații un peștișor sărat, pe care-l Înghițea dintr-o Îmbucătură, trimițându-l să Înoate printre bulele de aer pe care le stârnea stomacul său plămădit parcă din fier. Figura aceasta se numea balans. Balansându-se Între pereții stomacului, peștișorul absorbea surplusul de alcool, umflându-se ca un burete și menținându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lipsit de viață. Nu plâng, însă ochii lor sunt atât de măriți încât se vede albul jur-împrejurul irișilor, așa cum ai face ochii mari în fața unui loz câștigător. Privind leșul, Sfântul Fără-Mațe mănâncă spaghete reci dintr-o pungă argintie. În fiecare îmbucătură roșie din care picură sosul, sunt fire din părul pisicii. Aici suntem noi împotriva noastră pentru următoarele trei luni. Din capul scărilor, așezat în scaunul său cu rotile, domnul Whittier ne privește. Alături, Contele Calomniei e ocupat cu agenda și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu atenție ce se petrece cu noi și în jurul nostru și, foarte important, muncind cinstit. și, cred că, la fel de important, ajutând cum poți pe cel de lângă tine. Nu trebuie să fii bogat ca să vezi că cineva are nevoie de o îmbucătură și, dacă tu o ai, împarte-o cu el, chiar dacă este numai mămăligă și ceapă. Ai să vezi că a doua zi vei avea și tu pâine albă pe masă. Cu atât mai mult nu trebuie să uiți atunci să
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
mai cu energie, îi admiri dinții, îl încurajezi când a-nceput să mestece o bucată de cârmă, așa, tu lasă picioarele în jos, mai aproape, mai trebuie cam jumătate de metru... Cât de mult se străduiește rechinul să ia o îmbucătură din cărnița de mulatră, phui! Ce chin pe capul lui, câte geamuri de protecție trebuie să spargă biata jivină! Cum trebuie s-asiste și la un număr rapid pe colacul de salvare, între cei doi care înfruntă moartea! Dar cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
când, cu ani în urmă, în vara aceea teribil de secetoasă, inventase o elice care să aducă norii de muson la Shahkot. Iar ultima dată când abordase problema maimuțelor, fusese nevoit să-i recunoască eșecul total. Maimuțele nu luseră nici o îmbucătură din mâncarea plină de somnifere; strengarii de pe stradă o înfulecaseră în locul lor și căzuseră imediat într-un somn adânc, ce durase, într-unul din cazuri, patruzeci și opt de ore. Locuitorii mahaleleor fuseseră grozav de revoltați... Nu că dezastrul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Așa că, frățioare, bucatele de care îi crede că te poți lipsi, mi le-i trece mie în blid... SLAB: Precum ne-am înțeles și precum facem întotdeauna, fârtate. Și tot după înțelegere, tu-mi dai câte un gologan pentru fiecare îmbucătură pe care-o rup din dreptul meu. GRAS: Mai încape vorbă?! (se așază alături) APRODUL: Măria Sa Pricină-Împărat! PRICINĂ (intră. Vădit nemulțumit): Iaca a dat sfântul și-am nimerit! Cam întuneric pe ulițele cetății, frate Gând-Împărat, doar ici-colo câte-un felinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
prea îndemna... SLAB: Plac, cum nu, da' le iau cu măsură, că nu-s robul pântecelui! PRICINĂ: Eu, bucate ca astea n-am mai întâlnit: nici că pot fi înghițite! Nu mi-i da voie să iau și eu o îmbucătură din blidul tău, să văd, la fel îs? SLAB: Ba-ți dau voie. Numai că pentru asta să-mi dai doi gologani. PRICINĂ: Hm! Pentru asta, celor din împărăția mea le-aș tăia numaidecât capul! Vrei plată pentru bucate primite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
tăia numaidecât capul! Vrei plată pentru bucate primite pe degeaba de la altul? SLAB: Acuma-s ale mele... PRICINĂ: Bine, ți-oi da. (îi dă banii, gustă) Tare bune bucate! Numai ale mele... Frate Lehamite, nu-mi dai și mie o îmbucătură de la tine? LEHAMITE: Da' tu n-ai? PRICINĂ: Am, da' parcă-s aduse de pe altă lume. Poftim, ia de ici, să vezi și tu... LEHAMITE: Numai dacă-mi bagi în gură! PRICINĂ: Să te hrănesc, fratele meu, ca pe-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mele de mâncare, o însoțea cu ochii, cu mici mișcări ale umerilor și brațelor. Părea să mănânce la rândul ei, gustând cu mine fiecare înghițitură. — Mai vrei? — Da. Să fii sătul era o senzație de bine pe care o uitasem. Îmbucătură după îmbucătură, simțeam că mâncarea aceea îmi face bine. M-am întins să iau sticla de bere rămasă departe de mine, a mișcat și ea brațul, poate să mă ajute. În afară de sticla rece din frigider, am atins pe neașteptate, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mâncare, o însoțea cu ochii, cu mici mișcări ale umerilor și brațelor. Părea să mănânce la rândul ei, gustând cu mine fiecare înghițitură. — Mai vrei? — Da. Să fii sătul era o senzație de bine pe care o uitasem. Îmbucătură după îmbucătură, simțeam că mâncarea aceea îmi face bine. M-am întins să iau sticla de bere rămasă departe de mine, a mișcat și ea brațul, poate să mă ajute. În afară de sticla rece din frigider, am atins pe neașteptate, o parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
este identică, dar plină de mașini. — Mulțumesc. — Pentru puțin. Suntem din nou în stradă, se simte din nou mirosul brutăriei. Te-a emoționat? întreabă Italia. — Nu vrei să mâncăm o pizza? spun eu. Mâncăm pe drumul de întoarcere, eu cu îmbucături mari, în timp ce șofez. Italia mă mângâie pe ureche, pe față, pe cap. Știe că sufăr și îi pare rău. Ea nu se dă la o parte din fața durerii, dimpotrivă, îi merge în întâmpinare. Mâna aceea mă reconfortează. Mai târziu, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe care o sugea când era tristă. Poate acum și ea intra într-o biserică să ceară iertare unei statui. Cine știe cum petrecuse Crăciunul. Am văzut un cozonac tăiat în două, pe mușama printre fărâmituri, mâna ei tăind o bucată și îmbucătura care mergea în jos pe gât în penumbra casei aceleia neîncălzite. Poate și ea avea în față o iesle sfântă, una din acelea mici din plastic, dintr-o singură bucată, care se cumpără la supermarket. Apoi am uitat. Și în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
totul altceva decât până acum. Mai vreți puțină cafea ? Mă îndrept spre bucătărie și mai pregătesc niște spumă de lapte. Când mă întorc în sufragerie, doamna Farley se află la a doua felie de prăjitură. — E foarte bună, spune, printre îmbucături. Mulțumesc. — Ei... pentru puțin. Ridic din umeri, ușor stingheră. Eu vă mulțumesc pentru că ați avut grijă de mine tot acest timp. Doamna Farley își termină prăjitura, lasă farfuria jos și mă privește câteva clipe, cu capul într-o parte, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
perfect! Am pe mine o pereche de pantaloni pe care mi i‑am luat ieri de la Banana Republic și noul meu pulover de designer și, trebuie să recunosc, Greg pare de‑a dreptul impresionat. — Ești pe val, tot zice, printre îmbucăturile de croissant. Îți dai seama, da? — Îhm... păi... — Nu. Ridică o mână. Nu fi timidă. Ești pe val. Numele tău e pe buzele tuturor. Oamenii se luptă pentru tine. Ia o gură de cafea și mă privește în ochi. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o întoarse Kane. Știi din ce e făcuta materia asta? ― Știu din ce e făcută materia asta, replică Parker. Și ce-i cu asta? Acum e hrană. De-abia vorbești tot halind. ― Eu am o scuză. (Kane mai luă o îmbucătură.) Mi-e foame! Își privi colegii.) Știe cineva dacă amnezia afectează pofta de mâncare? ― Pofta de mâncare? (Dallas ciugulea ce-i mai rămăsese în farfurie.) N-ai avut în stomac decât lichide cât ai stat în "autodoc", zaharoză. dextroză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
în spatele întregului grup, profesorii pe scaune înalte și suple, împietriți în poziții ca și cum lava unui Vezuviu dezlănțuit îi surprinsese în atitudinea locuitorilor din Pompei, domestice sau înspăimântate, în aceleași robe roșii, fără măști. Lunecă într-o fântână, îi putea vedea îmbucăturile cilindrilor de beton, până când simți că sparge cu capul o pojghiță de gheață neagră și se trezi amețit din leșin în fața unei carafe cu vin, cu Any Palade. Alături, părinții lui, profesorul de matematică, Moș Eveniment și, râzând gros pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și mie ceva, chiar dacă ar trebui să plătesc. Văd la toți, imediat, un zâmbet binevoitor, iar o doamnă mă invită să iau loc la masa lor și mă servește cu ce era pe masă, și erau multe bunătățuri. Printre îmbucături, le spun că eu am crezut mereu în providența lui Dumnezeu, iar astăzi am încă o dovadă a existenței ei. Discut mai mult cu stăpânul casei care se așează politicos în fața mea pentru a-mi ține companie, iar ceilalți își
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
samahoancă în loc de rachiu de soi? Și uite ce pastramă ne-o pus dinainte! S-o mănânci și cu ochii! - a apreciat Dumitru. Au băut cu măsură și au tot „gustat” din pastramă până au dat gata și rachiul și ultima îmbucătură. Aizic, care cu toate că în acest timp nu a fost de văzut, a apărut îndată. ― Mai doriți ceva? Cei doi au privit unul la altul și Todiriță a răspuns: ― Dacă ți-ai mai face o pomană ca mai înainte, n-ar
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
i s-ar fi putut întâmpla așa ceva. Cine s-ar fi culcat cu un bărbat care clefăia în felul ăla absolut dezgustător de trei ori pe zi? Chiar atunci mi-a ajuns la urechi un clefăit asurzitor ce însoțea o îmbucătură mestecată cu și mai mult entuziasm. Era de nesuportat! Am trântit cu zgomot cuțitul și furculița pe farfurie. Nu aveam de gând să mai mănânc nimic în condițiile alea. Ca să mă enerveze și mai tare, nimeni n-a observat c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]