277 matches
-
după ora închiderii și iarăși o serie de cuvinte fără pauză între ele, ceva despre bani, da, vărul ei îmi va cere bani, îi mărturisesc cu sinceritate câți bani am la mine, dar trebuie să ajung la Roma, și ultima îmbucătură de pizza, îmi întorc iarăși capul spre piazza pustie, cerul întunecat, ploaia s-a oprit acum, înăuntru focul mai arde, mi se îmbujorează obrajii, de la febră sau de la, buzele ei vorbind, șarpele rece pe șira spinării, oboseala și dorința unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
bani de materiale și nu numai, nu le-am ținut nici unul socoteala, Am primit bani de materiale! Și poți spune aproximativ la cât s-ar ridica această sumă? își continuă părintele interogatoriul și eu sunt teribil de preocupat cu ultima îmbucătură de mămăligă din centrul, Te întreb acest lucru spre binele tău, vom face o învoială scrisă în care tu vei recunoaște suma pe care ai primit-o și vom calcula împreună cât mai ai de luat, Vorbește bunul-simț prin gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-mă, eu încă la masă, pe unde mi-ai umblat, am fost la mănăstire, Mi-a spus Diana, ascultă! Astăzi vine comisia! Care comisie? se minunează Daniel cu gura plină, Comisia pentru pictura lui Theo din biserică, înghit cu greutate îmbucătura, ca și cum țărână aș avea în gură și nu, Astăzi?! bine, dar Theo nu-i aici! Știu, Daniel! Au hotărât să vină astăzi, mâine e sărbătoare! adică Tăierea Capului, da! Vor face numai un fel de raport acum și asta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la masă? Bucky și cu mine am vrea să prindem spectacolul de la nouă jumate. Emmett Sprague mă bătu pe spate. — Ascult întotdeauna de fata mea cea mare. Bucky, o să ne amuzi cu anecdote din ring sau din poliție? — Între două îmbucături, i-am promis eu. Sprague mă bătu și mai tare pe spinare. — Se vede de la o poștă că n-ai încasat foarte multe la bostan. Ești nostim, parcă ai fi Fred Allen. Haideți, dragilor, cina e servită. Ne-am mutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe care urma s-o călăresc în seara aia, un pic mai târziu, și la mama ei, care zâmbea țeapăn de partea cealaltă a mesei. De-abia îmi mai puteam stăpâni hohotele. În cele din urmă am reușit să înghit îmbucătura, am râgâit în loc să hohotesc și am toastat: — În sănătatea dumneavoastră, domnule Sprague, pentru că m-ați făcut să râd pentru prima oară săptămâna asta. Ramona îmi aruncă o privire dezgustată. Martha se concentră asupra desenului ei. Madeleine mă pipăia cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
n-ați făcut nici un efort să-l întrețineți pe oaspetele nostru. N-ați vrea să participați la conversație? Madeleine își înfipse degetele de la picioare în glezna mea chiar când voiam să destind atmosfera cu o glumă. Ramona Sprague luă o îmbucătură, o mestecă delicat, apoi mă întrebă: — Știați că Ramona Boulevard a fost numit după mine, domnule Bleichert? În timp ce rosti cuvintele cu o demnitate stranie, chipul schimonosit al femeii deveni cumva vâscos. — Nu, doamnă Sprague, n-am știut. Am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mănînce, vorbind Încet. Erau niște bărbați solizi, cu capetele rase, avînd haine și echipamente mai bune decît santinelele japoneze din Shanghai și Jim bănui că erau trupe de luptă experimentate. Jim Îi urmărea cum mîncau, cu ochii ațintiți pe fiecare Îmbucătură care le intra În gură. CÎnd cel mai În vîrstă dintre cei patru soldați termină, curăță niște orez ars și niște resturi de pește de pe marginea vasului. Acest soldat de prim rang, În vîrstă de vreo patruzeci de ani, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nimeni, poate doar cu excepția japonezilor. — SÎnt În Shanghai - dar sînt pe vasul Idzumo. — Pe Idzumo? Frank sări din scaunul lui de pînză. Apucă o cutie de tablă din ranița lui și se servi cu generozitate din tigaia cu orez. Între Îmbucături, Își clătină lingura spre Jim. — Copile, cine ești tu? Basie...! — Nu pe Idzumo, Jim. Cu mîinile lui albe, Basie alese o bucată de cărbune din sacul de sub pat. — Idzumo se Îndreaptă spre Foochow și Golful Manila. Jim te păcălește, Frank
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Îi umplu gura cu gustul grăsimii animale. După ani de orez fiert și cartofi dulci, gura lui era un ocean de mirodenii exotice. Mestecînd cu grijă, cum Îl Învățase doctorul Ransome, scoțînd și ultimul dram de putere nutritivă din fiecare Îmbucătură, Jim termină carnea. Însetat după toate mirodeniile, deschise cutia de Klim ca să găsească doar un praf alb. Își Îndesă În gură boabele grase, Înaintă prin iarbă pînă la marginea orezăriei și duse la buze puțină apă călduță din mîinile făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
căută pe doctorul Ransome și pe doamna Vincent, presupunînd că aceste corpuri erau ale deținuților din Lunghua căzuți În timpul marșului de la stadion. Muștele roiau pe cadavre, parcă știind Într-un fel că războiul se terminase și hotărîte să stocheze fiecare Îmbucătură de carne pentru foametea din timpul păcii. Jim stătu pe treptele spitalului, uitîndu-se spre lagărul pustiu și la cîmpurile tăcute de dincolo de gardul de sîrmă. Muștele Îl părăsiră curînd și se Întoarseră În salon. O porni spre grădina de zarzavat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
hrănească morții. Aceasta era o hrană care Îi va devora pe cei care Încercau să o mănînce. Jim scuipă ultima firimitură În iarba de lîngă japonez. Aplecîndu-se peste cadavru, Îi atinse buzele albite cu degetul arătător, gata să-i strecoare Îmbucătura de șuncă În gură. Dinții neregulați se Închiseră În jurul degetului lui, tăindu-i pielița unghiei. Jim scăpă cutia de carne, care se rostogoli prin iarbă În canal. Își smulse mîna, avînd impresia că acest cadavru al japonezului era gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
frumoasa lui ca activator al ovarelor, el mai este iubit și ca vânat de un gust rafinat. Într-adevăr chiar În aceeași zi, sau a doua zi, e apucat de tovarășa lui care-i roade Întâi ceafa, după datină, cu Îmbucături mici, tacticos, Îl mănâncă lăsând numai aripile. Moarte și ele. În fereastră, mere, gutui. Putrezesc În soarele de februarie, ce redesenează pe dușumea macrameul perdelei. Dincolo de fereastră, atelierul de reparat mașini de cusut, mașini de scris și de tocat carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tăvi cu mâncare guatemaleză. Aduseseră gogoși guatemaleze și borrachos - prăjituri Însiropate În rom. În plus, mai aveau și grămezi de farfurii cu tamale de pui și foarte mult punci guatemalez. —Vai, mamă! Astea-s grozave! Ai zis că faci câteva Îmbucături doar. Nu trebuia să te chinui așa. Cred că ai muncit toată săptămâna la ele. Plăcerea e de partea mea, spuse Ronnie făcând un gest dismisiv. Știi doar că mă dau În vânt după cauze nobile. Până una-alta, Ruby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Ivan, Îi zise ea În vreme ce-i Întindea destul de multe bancnote de 50 de lire, te doare cumva În piept? — Îi nimic. Bine sunt. Am Întins mușchi, atâta toot. —Așa să fie? Nu era deloc sigură că-i așa. — Da. Iau Îmbucătură de keks și punci puțin, poate. Apoi simt mă mult mai bine. Ea Îl pofti să ia. Singura persoană la care chiar nu se aștepta să vină era Nigel. Intră destul de spășit - probabil din cauză că știa că Sylvia spusese familiei despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mele de mâncare, o însoțea cu ochii, cu mici mișcări ale umerilor și brațelor. Părea să mănânce la rândul ei, gustând cu mine fiecare înghițitură. — Mai vrei? — Da. Să fii sătul era o senzație de bine pe care o uitasem. Îmbucătură după îmbucătură, simțeam că mâncarea aceea îmi face bine. M-am întins să iau sticla de bere rămasă departe de mine, a mișcat și ea brațul, poate să mă ajute. În afară de sticla rece din frigider, am atins pe neașteptate, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mâncare, o însoțea cu ochii, cu mici mișcări ale umerilor și brațelor. Părea să mănânce la rândul ei, gustând cu mine fiecare înghițitură. — Mai vrei? — Da. Să fii sătul era o senzație de bine pe care o uitasem. Îmbucătură după îmbucătură, simțeam că mâncarea aceea îmi face bine. M-am întins să iau sticla de bere rămasă departe de mine, a mișcat și ea brațul, poate să mă ajute. În afară de sticla rece din frigider, am atins pe neașteptate, o parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
este identică, dar plină de mașini. — Mulțumesc. — Pentru puțin. Suntem din nou în stradă, se simte din nou mirosul brutăriei. Te-a emoționat? întreabă Italia. — Nu vrei să mâncăm o pizza? spun eu. Mâncăm pe drumul de întoarcere, eu cu îmbucături mari, în timp ce șofez. Italia mă mângâie pe ureche, pe față, pe cap. Știe că sufăr și îi pare rău. Ea nu se dă la o parte din fața durerii, dimpotrivă, îi merge în întâmpinare. Mâna aceea mă reconfortează. Mai târziu, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe care o sugea când era tristă. Poate acum și ea intra într-o biserică să ceară iertare unei statui. Cine știe cum petrecuse Crăciunul. Am văzut un cozonac tăiat în două, pe mușama printre fărâmituri, mâna ei tăind o bucată și îmbucătura care mergea în jos pe gât în penumbra casei aceleia neîncălzite. Poate și ea avea în față o iesle sfântă, una din acelea mici din plastic, dintr-o singură bucată, care se cumpără la supermarket. Apoi am uitat. Și în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
imediat după ce ne-au distrus nunta bătându-se tot timpul cât a durat masa și refuzând să mănânce. A trebuit apoi să stăm toți la masă și să așteptăm douăzeci de minute - cât le-a luat lor să mănânce trei îmbucături - obligați de părinții lor, care se pare că uitaseră a cui era petrecerea. Într-un final când au terminat de înghițit, li s-a făcut rău amândurora. Apoi, când a venit momentul să dansăm primul nostru dans de cuplu proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ea în unt și apoi am rupt un colț de brânză. După ce le-am turtit la un loc, mi le-am îndesat în gură fără mari fasoane. Mi-a luat ceva timp să mestec și să înghit, dar de la prima îmbucătură am simțit cum îmi dă putere și mă pune pe picioare. Nu mi-am dat seama că stăteam cu ochii închiși, extatică, decât când i-am deschis și l-am văzut pe Ed privindu-mă amuzat. Bănuiesc că dacă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
din picioare, arătându-ne o limbă vânătă și o pereche de ochi holbați, spânzurat de cravata prinsă de cârligul tavanului. Încercase să se ucidă de rușinea ce i-am făcut-o. Croitorul dădu fuga după foarfecă și tăie dintr-o îmbucătură bunătate de cravată. ...Râde toată mahalaua, numai femeia mea urlă și cobește, povestește mai departe Zaharia. Țin minte ce cuminte și supusă a fost din prima noapte a căsniciei: băusem după cununie ca la vreo vadră de vin și înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
am reprodus-o patronului meu, ce mă invitase la un restaurant chinezesc din Frankfurt. MÎncam mai multe lucruri deodată, frenetic, aromate, ce lăsau aceeași impresie dacă nu chiar una și mai bună decît un concert pentru pian, și, printre două Îmbucături de rață cu pui și bambus Încălzit la lumînare, am adăugat că nici nu mai țin minte de cînd doresc să mi se spună și mie o frază Mekk, de cîți ani visez o rentă, și l-am privit sugestiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mâncatul pe îndelete, tacticos și cu un anumit tipic, savurând nu numai fiecare fel de mâncare presărată cu mirodenii obișnuite sau cu ciudate frunzulițe aromate pe care nu se știe de unde și le procura, ci bucurându-se chiar de fiecare îmbucătură, așa cum făcea cu lichiorurile aromat-colorate sau cu vinurile pe care le sorbea încet, plimbând lichidul pe palatul gurii, să adulmece și să simtă parfumurile ingenios ascunse. Însă acum nimic din toate acestea n-o mai încânta, poate încă îi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acum îmi dau seama că acea sociabilitate firească de care păreau să se bucure oriunde se duceau este mai degrabă legată de o anumită epocă și nu de vreo maturizare deosebită a comportamentului. — Bună șuncă, spuse omul după ce luase o îmbucătură. Dar să știți că mie-mi place cu puțin muștar. — Și nouă, spuse bunicul. Dar puișorului nu-i place. — Îl răsfață maică-sa, spuse bunica zâmbind spre mine. Tare mult îl mai răsfață! M-am făcut că nu aud și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
rețele de fast-food. L-am privit uluit, gândindu-mă: n-o să faca una ca asta, nu se poate să facă așa ceva, dar, iată că, mormăind vag niște scuze - „O să se răcească“ -, își desfăcu larg fălcile și, înfundând în ele o îmbucătură zdravănă din acel cheeseburger umed și călâu, începu să-l înfulece lacom, fiecare dumicat producând un zgomot ca de pește zvârcolindu-se ud sub palmele cuiva și o scursură neîntreruptă de maioneză îi țâșni din colțurile gurii. Nu se punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]