301 matches
-
impresia că a Început să o scoată nițel din pepeni prezența lui Dan. — Eu credeam că e băiețelul ei cel perfect. Dan, care nu greșește niciodată. — Era, se strîmbă ea. Acum, pare a se fi transformat În Dan, fiul cel Îmbufnat, care se așteaptă să-i spele hainele, să-i gătească și să curețe după el. Nu aud decît că dormitorul lui e murdar. — Ah, minunat. Îmi Închipui că e convinsă că l-am răsfățat. — Cred că Își dă seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
sunt în stare să mă măsor. Și, Cel Atotputernic să mă ierte pentru a fi așternut atâtea lucruri intime pe un pergament. Rotari, după ce a intrat în familia lui Gisulf, și-a schimbat firea, încetând să mai fie melancolic și îmbufnat. Pentru prima oară a avut ocazia să se confrunte în chip fericit cu doi tineri de vârsta lui. Mă refer la Rodoald și la Grimoald, nepoții lui Gisulf. Dar și mai hotărâtor a fost că inima lui s-a neliniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
atenția asupra corpului și a familiei - chiar dacă tata, de fiecare dată când mergea la televiziune, vorbea tocmai despre familie. Îl invitau la programe și emisiuni unde se așeza Întotdeauna pe o sofa Între femei foarte machiate, despre care mama spunea Îmbufnată că erau amantele câte unui funcționar - și de fiecare dată când Îl Încadrau În prim-plan ea se emoționa foarte tare. Tati comenta Întotdeauna povești care se Întâmplaseră și care adesea erau foarte urâte, de exemplu cineva care ucisese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu e vorba de timp... Dar ce ar gândi prietenii tăi? Că te Întâlnești cu o tipă burgheză, capitalistă și bătrână. — Burgheză și capitalistă, cu asta sunt de acord - dar nu bătrână! exclamă Aris, adresându-i o privire blândă și Îmbufnată. Ai abia treizeci de ani! O spusese ca și cum la Împlinirea celor treizeci și unu - atât de apropiați - ea ar fi fost terminată. Se așternu tăcerea. Pe șoseaua care mărginea fluviul, coloana de mașini prinse În trafic se pierdea În tunelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
va vedea pe Elio al meu doar la televizor de aici Înainte. La revedere, doamnă Fioravanti, șopti Kevin, alunecând prin fața ei. Voia să-i mulțumească pentru smoching, dar Antonio nu-i dădu timp. Trecură prin fața ei Într-o clipită - Valentina Îmbufnată, supărată că tatăl nu voise să-și petreacă trei zile singur doar cu ea, Kevin cu obrajii șiroind de lacrimi, Antonio cu umbreluța de hârtie Între dinți și cu o mână În buzunar, zâmbitor. Apoi dispărură În jos pe scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pastila. — Păpușa nu vine la cină, Îi spuse În cele din urmă. E cu el. Sublinie cuvintele cu răutate, căci nu era drept ca Emma să se rușineze de mama ei. Nu se poate! exclamă Emma. Olimpia dădu din cap, Îmbufnată. — A sunat Valentina pe la șapte și jumătate. A spus că se Întoarce duminică seara. — De ce nu m-ai anunțat? strigă Emma. — Ce fericită era că rămânea cu tatăl ei, pară Olimpia. Nu cred, protestă Emma. Valentina mi-a trimis un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cealaltă, a sa, Îi era interzisă. Valentina Îi surâse dintr-o ramă ce părea din argint, rezemată pe televizor. Părul ei castaniu, aceiași ochi strălucitori, ca ai mamei, aceeași gură cu buze cărnoase și Întunecate, dar o expresie complet diferită, Îmbufnată, severă, fără surâs. I-ar fi plăcut să aibă așa o fetiță. Dacă ar fi fost fiica lui, fata aceea ar fi fost foarte fericită. — E vichendul ei, concluzionă Olimpia. Trebăluia prin bucătărie, liniștită că Emma avea să plece cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și o trase lângă el. Emma Își ascunse fața În cămașă. — Copiii mei, șopti. Sasha făcu să sune cheile mașinii sale. — Să mergem să-i căutăm, spuse. Erau În piața Navona și se plimbau. Cu Valentina la braț, iar Kevin, Îmbufnat, la câțiva pași mai În spate. Îi ducea acolo Întotdeauna În seara de Bobotează. Dar anul acesta nu fuseseră. Nici anul trecut. Antonio Își amintea piața aglomerată, rondul acela de tarabe din jurul insulei ovale, Își amintea acadelele Învelite În plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Blonda o ignoră și surâde pierdută, Îndrăgostită, minunată, Înspre Buonocore, În costum de baie - probabil boxer supraelastic, pentru a scoate În evidență coapsele și fesele -, patru pași În fața ei, atletic, bronzat, mândru, pentru că tot ceea ce Încadrează - prosop, copil sașiu, fetiță Îmbufnată, stereo portabil, blondă corpolentă, dotată, nu slabă, epatantă - toate acestea sunt ale lui. Erau ale lui, pentru că le-a pierdut și acum aparțin unei alte vieți. Hipnotizat de surâsul femeii fericite și pierdute, indecent de dezbrăcată, goală toată cu excepția unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
își împlinise anul, îi datora încă șapte luni lui Laban. Înțelegerea era pecetluită. CAPITOLUL DOI Lunile care au urmat n-au fost ușoare. Rahela era ca un leu în cușcă, Lea suspina ca o vacă în durerile facerii, Zilpa stătea îmbufnată. Doar Bilha părea neatinsă de toată agitația, torcea și țesea, plivea în grădină și avea grijă de focul din cortul Adei, care acum stătea mereu aprins, pentru că oasele o dureau tot mai rău. Rahela petrecea cu Iacob atâta timp cât avea curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
meu Dantec... - Nu cred că va fi necesar deocamdată... Fersen capitula, nu avea În posesia lui destule elemente pentru a răspunde unei mustrări a procurorului. În timp ce se Întorceau la mașina de teren, Lucas aruncă o privire piezișă spre Marie. Era Îmbufnată. Îi stătea bine: sub fruntea bombată ochii i se Întunecaseră, o strîmbătură de enervare Îi făcea o gropiță În colțul gurii, bărbia contractată Îi ieșea un pic În afară. I se părea În mod categoric mai frumoasă cînd era mînioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bucuria de a afla că Erwan e În viață... chiar dacă se numește acum Patrick Ryan, declară Marie sarcastică, fără să-l slăbească din ochi. Hohotul de rîs al lui PM ricoșă În copacii din parc. Se opri brusc văzînd mutra Îmbufnată a lui Armelle. - Stați un pic... Vorbiți serios? Dar asta ar Însemna... că sînt fratele unui ucigaș? - Și poate complicele lui, zise Lucas. Pierre-Marie se Întunecă. - Hai, spuse el apucînd-o pe Armelle de cot, tata detestă să ia cina tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
băiat, tradiția familiei Kersaint cere ca fiul mai mare să fie botezat Erwan. Cu coada ochiului Își văzu tatăl, susținut de Armelle, desprinzîndu-se ferm de brațul nurorii lui și părăsind Încăperea de unul singur. PM Își Încrucișă privirea cu aceea Îmbufnată a soției sale și se Încruntă. - Ei, acum ce mai e? Ce-am mai spus iarăși? Armelle preferă să nu-i răspundă. - Foarte bine, am să tac, mormăi PM. În minutele următoare, nu se mai auzi decît clinchetul cuțitelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu s‑a lăsat Înduplecat. Declara că refuză să‑i semneze externarea din spital. Până la urmă, Abe a lăsat‑o mai moale și l‑au ridicat, cu cearceafuri cu tot, pe o targă. A rămas tăcut În timpul transportului, dar nu Îmbufnat sau ranchiunos. Nu manifesta posomorala ori toanele omului bolnav. Automobilul 740 era În garaj. Un telefon avea să‑l aducă la poartă În câteva minute. Eu reciteam memoriile lui Keynes, a cărui biografie Ravelstein mi‑o recomandase ca modelul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Ș-apoi, dacă osânditul e sătul, poate să facă pe el, în timpul execuției. Nu? Ș-atunci e groaznic... ARTUR: De ce e groaznic? GARDIANUL: Miroase... ARTUR: Și ce dacă miroase? GARDIANUL: Miroase, domnule! V-ar plăcea să fiți îngropat... așa? ARTUR (Îmbufnat.): Ce-mi pasă mie cum voi fi îngropat? GARDIANUL: Dar îmi pasă mie, pentru că tot eu vă îngrop... ARTUR (Înduioșat.): Dumneata? Dumneata le faci aici pe toate? GARDIANUL (Bravând.): Tot greul cade asupra inferiorilor. ARTUR (Cu afecțiune și compasiune.): Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pe care le simte cu picioarele în groapă.): Ce s-a-ntâmplat? MAJORDOMUL: Se-ncurcă ăștia... BRUNO (Către FETIȘCANĂ.): Hai, aruncă drăcia aia și cară-te! (FETIȘCANA aruncă peste capetele personajelor conținutul găleții; face câțiva pași de retragere dar, nemulțumită, îmbufnată, se întoarce și aruncă și găleata în groapă; fuge; personajele din jurul gropii se apleacă brusc deasupra gropii, ca să urmărească efectul aruncăturii; câteva secunde de tăcere; apoi urmează bufnitura, care poate produce o mișcare teribilă a scenei, astfel încât personajele sunt cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
A, e fata care a jucat-o pe Fuchsia 1. Am clipit, după care am înțeles despre ce vorbea. —Gormenghast 1? L-am văzut la televizor. A trecut ceva timp, nu? În tinerețe mă identificasem cu Fuchsia, eroina adolescentă cea îmbufnată, rebelă și pătimașă, de care fusese îndrăgostit Sting, o poveste pe care o știe toată lumea. Violet Tranter, cu ochii ei albaștri imenși și cu părul vâlvoi, o jucase, în schimb, ca pe o prințesă care își așteaptă prințul în turn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe un ton serios. În viața mea n-am mai văzut o asemenea manifestare crasă de gelozie și de simț al posesiunii. Și cum rămâne cu faza de ieri, când mi-ai smuls-o pe Violet din brațe? zise Hugo îmbufnat. Nu mai lipsea decât să te apuci să cânți: „Jolene, I’m begging of you please don’t take my man“1. Se sprijini de masa din bucătărie, adus de umeri, și-și scoase tabachera, din care extrase cu dexteritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
opus, insistase să apar alături de Hugo în fotografie. Nu că m-aș fi temut că-l voi eclipsa; dimpotrivă, principala mea obiecție fusese faptul că eram sigură că el o să iasă mai bine decât mine. Nu-i corect, zisei eu, îmbufnată, să mă pui să port alb și apoi să-mi zici să stau lângă cineva care e de două ori mai înalt decât mine, ca să nu mai vorbim și că e mai slab. O să arăt ca o lumânare în biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
căutat peste tot. — Intră, spuse Matthew, deși nu era necesar. Se ridică și închise ușa în urma ei. Helen se trânti lângă Janey, cu un aer amenințător. Nu înțeleg de ce ați crezut de cuviință să mă lăsați pe afară, zise ea, îmbufnată. N-a fost cu intenție, dragă, zise Janey, luând-o pe după umeri, în semn de consolare. Doar că eram cu toții acolo după ce am dus-o pe Violet sus și ne-am gândit că ar fi bine să vorbim un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
acolo după ce am dus-o pe Violet sus și ne-am gândit că ar fi bine să vorbim un pic. Puteați să veniți după mine, zise Helen, puțin mai moale. —Știu. Scuze. Mă ierți? —OK. Helen nu mai era așa îmbufnată. Deci ce spuneați? Urmă o altă pauză. —Dumnezeule, zise Hugo, cu greu. Am evitat întotdeauna să joc Pinter 1 și acum știu de ce. —Eu ziceam că e încurcătura naibii, remarcă MM. Și toată lumea părea să fie de acord. În locul vostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
neapărat. —O, chiar așa? am zis eu cu răceală. — Ești supărată pe mine, nu-i așa? Vino pe la mine și lasă-mă să-mi cer scuze personal. O să mă umilesc, promit. De ce nu m-ai sunat aseară? am zis eu îmbufnată. —Uite ce e, hai să vorbim despre asta când pot și eu să-ți văd exact expresia feței. Vino la mine chiar acum. Era o duritate în vocea lui Hugo pe care nu o înțelegeam. Se potrivea cu faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aruncat o ultimă privire apusului și m-am intors. Am urcat scările mpietrite încet, dar sigur. Cred că voiam să treacă timpul. Am ajuns în fața ușii mari. Mă întrebam: ,, Oare să intru?’’, dar ușa s-a deschis. Micul prinț ieși îmbufnat. Părul lui blond era ușor ciufulit, iar în ochii lui albaștri că marea puteai să-i citești nerăbdarea. Haide! țipă el. Știi că nu-mi place să aștept! spuse răutăcios. Bine! Voi incepe. A fost odată, ca niciodată un... Dar
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
rapid de acel oraș în care îmi trăisem viață și caut altceva... Soarele a apus de mult și eu mă întind pe iarbă verde. E atat de liniște departe de castelul de piatră, de ropotul veșnic al slujitorilor micului prinț îmbufnat și de chinul de a scorni povești pe placul lui seară de seară! Dar liniștea este întreruptă de foșnetul apăsat al frunzelor. De nicăieri apare o siluetă întunecată. Pașii o poartă mai aproape, mai aproape... e în fața mea. Bună! Ce
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
maronii pe care era lipit un abțibild cu un pește galben. Îl deschise și Îmi citi cu intonație o poezie cu rimă, copilărească și emfatică, În timp ce eu mă tăvĂleam pe jos. „râzi ca prostu’n târg“, spuse el Închizând caietul, Îmbufnat, și punându-l cu grijă la loc În sertar. „N-o să scrii tu așa ceva nici Într-o sută de ani.“ Ceea ce era cât se poate de adevărat. Am pus poeziile la poștă și după câteva săptămâni am primit un plic
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]