462 matches
-
fi putut da un interesant roman de societate. Un fel de memorii, concepute în dialog cu un alter ego presupus a corija eventualele exagerări și imprecizii, imaginează S. în Oile mele (1999), unde amintirile unei vieți pline de evenimente se îmbulzesc „independente și zălude”, ca o turmă - cum mărturisește autoarea -, pentru a restitui adevărurile unei conștiințe marcate de vicisitudinile veacului. SCRIERI: Joc viclean, București, 1972; Nașterea bărbaților, București, 1974; Zona de umbră, București, 1978; Bricheta roz, București, 1985; Oile mele, București
SFINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289659_a_290988]
-
proiectând elementele într-o învălmășire fantastică, analoagă celei din Prigoana lui Tudor Arghezi: „Sosesc cirezile de nori în goană [...]. / Buhai cu zimbri, junci cu vaci cât malul. / Și-nchise în oborul cerurilor late, / Năvalnicele boaite / Bălțate, negre ori țintate, / Se îmbulzesc și suflă-nspăimântate / Ca la vederea unei haite... Se-mpung, se-ncalecă, se iau în coarne, / Zăplazurile zării stând să spargă”. Subsidiară în primele volume, tematica religioasă intră în prim-plan odată cu Poeme cu îngeri, doar în aparență carte de
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
Ceea ce se chema pe sub mână.” I: „Ați stat vreodată la coadă?” M: „La zahăr, numai când se dădea pe cartelă. Mai luam de la restaurante, unde lucram.” I: „Când stăteați la coadă, vă mai amintiți ce se discuta, dacă lumea se îmbulzea, lucruri mai deosebite?” M: „Lumea înjura când nu ajungea, oamenii erau nervoși, le era frică să nu se termine înainte să le vină rândul. Mai stăteam la coadă la ouă. Stăteam de mai multe ori la coadă, ne era frică
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
durere, bătea violent apa cu coada-i mlădioasă, izbind în jur cu sapa, care-i rănea și-i omora pe propriii săi tovarăși. Acest spectacol înfiorător păru să smulgă turma din apatie. Cașaloții de la marginea lacului nostru începură să se îmbulzească unii într-alții, împinși parcă de niște valuri venite de departe, apoi lacul însuși începu să se umile și să se tălăzuiască ușor; camerele nupțiale și creșele submarine se mistuiră; balenele din cercurile mai centrale prinseră să înoate în rînduri
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o mare parte din boierime și protipendada orașului București și reprezentanții țărilor străine, se aflau la teatru, unde trupa franțuzească reprezenta piesa “Angelo”. La cele dintâi semne ale cutremurului, panica a cuprins publicul, doamnele țipau și leșinau, iar toți se îmbulzeau spre ieșire să scape cât mai repede din clădirea teatrului, care se putea dărâma peste ei. Tot orașul era într-o stare de spaimă fără margini, din toate părțile se auzeau strigări, țipete și vaiete de oameni înspăimântați și de
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
curgea liniștit pe luncă. Meandrele lui alcătuiau coturi în care dormeau, falnic, copacii : un plop, un tei, pâlcuri de frasini, ulmi și stejari. Lângă mal clipeau, verde, răchiți. Boschete de soc sângerau sub rugi de hamei. în rupturile mâlite se îmbulzea stuful iar, la dolii, săbii de papură scoteau din teci panașe cafenii. Apa se domolea în iazul cu hatie și cu opust. Balta avea pește din care se lua vamă cu crâsnicul și cu volocul. Măcinând la sfatul soboarelor, moara
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
se auzi la un moment dat o voce pițigăiată. Uită-te un pic! "Velail" nu i-a atras atenția numai lui, ci și celorlalți de lângă el, adică nouă. Pe ecran erau scările blocurilor dimprejur. Erau pline de oameni care se îmbulzeau și se îmbrânceau, se împiedicau în graba lor și ieșeau terorizați afară. În spatele lor, asigurându-se meticulos că blocurile fuseseră evacuate, veneau Gardienii. "Tipic", zise o voce. "Tactică normală", spuse o alta. "Dragul meu Împărat", făcu un glas pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
tare că poate influența evenimentele oricând și oriunde dorește în lumea întreagă. Străbat distanța care-i desparte de impluviu în tăcere. Mu tismul nu îl caracterizează însă pe Velleius: — Când te-ai întors... Evită să spună din exil. Soldații se îmbulzeau să vină să te atingă și strigau care mai de care: „Generale, am făcut războiul cu tine în Armenia!“ „Eu - încerca altul să-i închidă gura - în Raetia!“ „Tu m-ai deco rat în Vindelicia!“ „Iar pe mine în Pannonia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de ani. De altfel, și știința lui este eternă, ca și obiectul ei - și-l conservă. Plimbare până aproape de Valea-Seacă. Lună plină. Răsărea când am ieșit din sat. Era greoaie și roșie ca și în noaptea aceea îndepărtată, când se îmbulzea pe poarta jităriei, gata să dea pes-te noi, și atât de neașteptată era apariția ei abia răsărită acolo în poartă, încît femeia cu care - strecurîndu-ne prin întunericul de lângă garduri - căutam singurătatea câmpiei făcu un gest de apărare cu amândouă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
stricăciunile! Scoarța pământului mai făcu o ultimă zvâcnitură, oprindu-se. Cineva lumină localul cu o lanternă, iar ospătarii Înfricoșa-ți de clienții lor cari vor pleca neplătiți, aprinseră câteva lumânări. Cu toată brambureala și țipetele haotice a consumatorilor ce se Îmbulzeau către eșirea din local, Tony Pavone afișă un zâmbet ironic În momentul când Îi văzu ieșind de sub masa În care se adăpostise pe Paulică ajutat de Gică Popescu. Aveau hainele mototolite, pătate cu resturi de mâncare, Încă destul de turmentați, ajutându
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pot fi dintre cele mai neplăcute, culminând cu invinuirea „Complice la de lapidare”. Situația era disperată. Unii beneficiari mai fricoși oprise lucrul trimițând muncitorii acasă, formând o comisie propie pentru a evalua din nou lucrul executat În timp ce lucrătorii speriați se Îmbulzeau la șantier cerând explicații fiind timorați de cele ce vor urma și vor fi forțați să restitue sumele de bani Încasate. Se produse agitație, vociferări. În această jalnică situație a lui Tony Pavone, comisia ordonată Își Începu activitatea de investigații
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de carton asfaltat, reluând discuția. „Trăim timpuri grele stimate domn. Doresc din inimă să te pot ajuta, ce să zic...Pe a mea răspundere, Îți ofer două mii de metri pătrați. Ești mulțumit...?” Tony Pavone cumpăni fulgerător situația. Hotărât, cu Îndrăzneală Îmbulzi restul cartușelor În sertarul Întredeschis oferindu-i drept suvenire și bricheta japoneză, suspinând. „Vă rog din suflet, tovarășe Ministru, dați-mi aprobare pentru toată cantitatea. În caz contrar, nu mai garantez de libertatea mea...! Generalul Balaur, Comandantul aviației militare mă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
minciuni și viclenie. Generalul Gane, serbându-și ziua de naștere Într’un cadru festiv, se presupunea de fapt, prețurile vor fi și mai derizorii am putea spune chiar, totul era aproape gratis. Cunoscând acest amănunt, ofițerii de toate gradele se Îmbulzeau la pomană, unde se consuma băuturi din import iar preparatele culinare rivaliza În meșteșug cu Însăși bucătăria franceză și chiar, cu unele preparate exotice. Puțin mai lateral către fundul grădinei de vară În jurul unei mese În care belșugul produselor culinare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
reci și puse peste ele pătura cu tivul de mătase zdrențuit. Bruch luă asta drept semn că se va culca. Sau poate conversația luase o turnură care nu-l interesa pe Sammler? Cântărețul Își luă la revedere. Când Bruch se Îmbulzi pe ușă - pardesiu negru, picioare scurte, fund lat ca sacul, bască strâmtă, clame de biciclist la tivul pantalonilor (provocarea sinucigașă a mersului cu bicicleta În Manhattan) -, Sammler din nou se gândea la hoțul de buzunare, la presiunea corpului său, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și se uita la mine cum mă înghesui între barele de oțel, cu banii pregătiți, ținându-i în pumn deasupra capului și împingându-mă spre casă, ca nu cumva să fiu scos din rând. Nu înțelgeam de ce trebuia să ne îmbulzim dar îmi doream să scap cât mai repede. Într-un final am ieșit mototolit și roșu la față cu două bilete în palma strânsă. Ea m-a mângâiat pe obraz încurajator molfăind din buze un fel de „bravo”. Nu mai
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cu o briză ușoară dinspre sud-vest... În cinci minute de la prima bătaie a inimii orașului, se descuie, ca la comandă, sute de fișete dintr-odată și un furnicar de muncitori, diferiți unul de altul și totuși greu de deslușit, se Îmbulzesc pe străzi ca apele scăpate prin stăvilar... CÎtă animație la ora aceea! — Da, e-adevărat. Parcă ar fi fost o grămadă de șoareci vrăjiți... Bănuiesc că nu știți povestea... Femeia Își Întinse brațele, gata parcă să cuprindă toată lățimea străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
motorului care variau În funcție de anul fabricației. Purtat de aceste impresii, am Început să mă mișc odată cu autobuzul. Nenumărate stații importante, priveliști mai deosebite, clădiri bine cunoscute - mi-au apărut toate În fața ochilor ca o singură alcătuire, În care acestea se Îmbulzeau Împreună. Mai e oare cazul să mă Îndoiesc de legătura indisolubilă dintre mine și autobuz ? Dacă chiar voiam, puteam să explic și afacerea cu abonamentul. Poate l-am scăpat pe undeva sau mi-a fost furat. Nu, mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
se uita în pământ. Pe dânsul l-au osândit la muncă silnică, zece ani; iar pe Anița au dus-o la spânzurătoare. Așa au hotărât; și când a venit Gavril Buzatu ș-a ridicat furca acolo, pe tapșan, s-a îmbulzit toată lumea din târg și de prin satele dimprejur, ca la un iarmaroc. N-aveai unde zvârli un ac. Soldați cu chivără, cum era pe atunci, stăteau și opreau grămădeala cu șpăngile puștilor. Ș-am văzut și pe bătrâni, pe părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mare! Nu pricepeam. Repetă, cu un strop de nerăbdare în voce: — Îți spun că ai apucat o piatră prea mare, mult prea mare. Când sunt pe stradă cu alți hamali, văd adesea oameni care strigă, își aruncă ocări și se îmbulzesc. Uneori câte unul pune mâna pe o piatră. Dacă e de mărimea unei prune sau a unei pere, trebuie să-l tragi pe omul acela de mână, căci riscă să-și rănească adversarul până la sânge. Dacă în schimb pune mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
repetat de o sută, de o mie de ori: Salix. Nu luă în seamă protestele celor pe care îi dădea deoparte, nerăbdător să ajungă la care. Acum erau chiar în fața lui. Era cu neputință să ajungi la ele; oamenii se îmbulzeau să nu piardă spectacolul campionilor închiși în cuști asemenea fiarelor. În cele din urmă, reuși să se apropie de un car. — Salix! îi strigă unui gladiator care îl privea. Știi unde-i Salix? — Nu-i aici, mergi mai în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tăiat. Valerius se îndepărtă înspăimântat, pe când ceilalți continuau să se certe. Ajunseră chiar să se insulte și să se ia la pumni. Câțiva soldați aflați în apropiere se băgară și ei. Valerius dădu să plece. Peste capetele celor care se îmbulzeau din nou în piață, văzu însemnele unei cohorte. Podoabele de bronz, discurile de aur și de aluminiu se legănau în bătaia vântului. Deodată îl apucă pe un soldat de braț și-l întrebă neliniștit, artând spre signum: — Acela nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Caesar, pe Augustus și pe Tiberius, care știuseră să transforme luptele de gladiatori într-un puternic instrument de guvernare, Vitellius încerca să câștige bunăvoința mulțimii oferindu-i munera, un spectacol imperial prin excelență. Încă din zori, orășeni și țărani se îmbulzeau în amfiteatru, încercând să ocupe un loc bun pe trepte. Acum arena era plină ochi - o mulțime multicoloră, gălăgioasă și entuziastă. În aer răsunau notele stridente ale trâmbițelor, cărora li se alăturau flautele și hydraulus, orga cu apă care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mâna de pe pumnal. — Deocamdată ești doar guvernatorul Germaniei Inferior. Îl poți judeca pentru atac, atât și nimic mai mult. Potrivit legilor noastre, atacul nu se pedepsește cu moartea. Soarele apunea. O lumină sângerie inunda amfiteatrul unde mulțimea continua să se îmbulzească spre ieșire, fără să bănuiască ce se întâmpla în pulvinar. Vitellius era singurul care stătea jos. Ceilalți erau în picioare, iar oamenii lui îl înconjuraseră. Antonius și Errius stăteau în fața lui, lângă Valerius, care avea buzele tumefiate și bărbia plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Ora marelui tămbălău. Polițiști în cămăși (am devenit atât de relaxați, de obișnuiți cu crimele azi) masați câte șase în jurul dubelor albe, mașinile care transportă bani, cu dunga lor roșie, așteptate în parcările de pe drumul principal. Undeva, puștii, capetele-rase, se îmbulzeau să-și lanseze noul spectacol. După cât se pare, săptămâna trecută, sâmbătă seara, a avut loc aici o revoluție în toată regula. Mâncam singur la o masă din dreptul ferestrei în Burger Bower, și na-m văzut nimic. Dacă e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tânărul, atunci afacerile nu-i mergeau tocmai bine. Omul se prosternă cu fruntea la pământ, cerând să fie ascultat. - Te ascultăm, spuse Amir În turcește. În cuvinte destul de greu găsite din cauza emoției, negustorul descrise o după-amiază În care mulțimea se Îmbulzise În fața palatului, iar apoi pe străduțele din jur se dăduseră lupte. Doi oameni, spunea el, luptaseră cu mai mulți ieniceri care blocau ieșirea spre port. Apoi cei doi urcaseră pe un acoperiș și ajunseseră la o corabie. De pe acel acoperiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]