491 matches
-
autentică îi provoacă extrasistole), și se așază pe canapea, cu spatele susținut de mai multe perne și calculatorul pe genunchi. Își schimbă des poziția, fără a o găsi pe cea care s-o facă să sufere mai puțin. Cuvintele se îmbulzesc și se ciocnesc în capul ei și pe claviatură. Între timp, fluviul de hârtie se umflă, clasificarea nu progresează, iar zugrăveala din baie se coșcovește, căzând în solzi mici pe savonieră, pe lavoar, pe gresie, lipindu-se de tălpi și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o fată de ștab și s-o duci ca un nabab sau poți, dacă ai chef, să faci niște cursuri de specialitate și să-ți duci veacul cu mine aci, la balneo. Se câștigă binișor, iar la tine s-ar îmbulzi tot cuconetul local să se recupereze! Eduard zâmbise, spunând că n-ar fi o idee rea, și dăduse și el paharul de bere peste cap. în sinea lui, mai întâi respinsese ideea cu amuzament, dar apoi începuse să-i surâdă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nu spuné vreo prostie și sé-l audé cineva sé-l pîrascé. Șasa umblă În fiecare zi la școalé și nu fugea de la lecții. Scria tot ce i se dédea și Învéța poezii. Nu mai umblă În pédure dupé scaré, nu se Îmbulzea la autobuz și nu strigă la hopuri. Dimineață se spéla pe fațé. A fécut și un arététor pe care i l-a dus lui Nadejda Petrovna. Era nerébdétor sé viné odaté ziua aceea. Șasa era atît de Îngrijorat Încît se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
plâns și să se lase pe pieptul bărbatului care o aștepta cu brațele întinse. Arnăutul trăsese capul de la fereastră și trăsura a pornit spre Cotroceni, depărtându-se încet de firul Dâmboviței. Pe un drumeag de pulbere, niște bivoli negri se îmbulzeau spre apă, într-un nor alburiu de praf. Cum au ajuns, Zoe a intrat pe poartă, iar Ianache l-a căutat din priviri pe Gligore, care îl aștepta unde îi poruncise el, prin gura domnească a Zoei. S-a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o secționăm și repartizăm bucățile conform planului. Până aici a mers bine. Ce zic eu bine? A mers excepțional. Dar greul de abia acum începe. Ia să văd o mie de voluntari aici, în dreapta!", fac eu, indicându-le locul. Se îmbulzesc o grămadă. Trebuie să intervin și să-i mai temperez. Rămân vreo două, trei mii. Voi o să învățați rapid să scrieți litere", spun, aparent foarte convins, dar cam cu îndoială în sinea mea. "Ce-i alea litere?", întreabă în aceeași
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și crucea de lemn din jurul gâtului pe care o simțea pe piept. Cu toate că era o dimineață târzie, perspectiva sumbră a iernii nordice atârna peste oraș. Vitrinele prăvăliilor străluceau, iar luminile trăsurilor licăreau în aerul umed. Cum pe alocuri mulțimea se îmbulzea pe trotuar, Porfiri se simțea împins înainte și trebuia să își potrivească pașii cu al celor din jur, fapt care îi făcea pe trecătorii care se îndreptau spre el să apară ca ostașii unei armate dușmane. Fulgi mici și ascuțiti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
dinspre nord est al Pieței Haymarket, care dădea înspre Aleea Spasskoi, o femeie tremurândă își oferea năframa la vânzare. Salitov se gândea că femeia ar fi primit un preț mai bun pe năframă decât pe sine însăși. Studenții, care se îmbulzeau în jurul rafturilor și meselor anticariatelor de pe Aleea Sapsskoi, îl înfuriau nespus pe Salitov, care nu avea nicio îndoială că aceștia se considerau superiori lui, ca și cum el ar trebui să-i invidieze pentru hainele lor zderențuite, pentru căciulile lor rupte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de acest scurt moment de contact. Așa era el - se consuma În plăcerea clipei. La parter, bodyguarzii i‑au croit drum lui Michael Jackson, desfăcându‑și brațele de parcă ar fi Înotat. Holul era Înțesat de oameni. Dar marea mulțime se Îmbulzea afară, dincolo de bariera polițiștilor. Și noi eram Înghesuiți și reținuți Îndărătul unor corzi Împletite, aurite. Starul a Înaintat delicat, făcând semne cu mâna sutelor de grupuri care urlau. Abe Ravelstein nu avea nimic Împotriva faptului că era Încătușat de corzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ieșise în oraș vineri-seara de o bucată bună de vreme și își spuse că, deși era o celibatară fericită, tot ar fi fost cazul să socializeze mai des. Când ajunse, barul era deja o masă informă de angajați ai InvestorCorp îmbulzindu-se să-și ia de băut și să își ocupe locurile la mesele împrăștiate prin toată încăperea. Erau cincisprezece mese în total, ceea ce însemna că foarte puțini lipseau de la această seară de distracție. Darcey comandă o bere și apoi își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Nu e. Și se dădu la o parte, lăsând-o pe Nieve să treacă pe lângă ea și să intre în bar. Capitolul 31tc Capitolul 31" D eja toți invitații de la cină își dăduseră seama că se petrecea ceva, și se îmbulziră în stradă, urmând-o pe Nieve, care intră în bar și îi ceru barmanului să schimbe pe canalul Sky News. — Ne uităm la sport, zise un om de pe un scaun înalt de bar. — Nu mă interesează la ce vă uitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
degetele date puternic cu ojă roșie, Fă-le și copiilor! Pe Nicolae l-am desenat deja! îi întind și portretul băiatului celui tăcut, Fă-le și celor mici! Enfants! nici o reacție la copiii, care continuă să vorbească pe limba lor, îmbulzind sub covor toate jucăriile disponibile, Enfants! glasul ei de moșiereasă, copiii tac ca prin minune, venez! îi cheamă la ea cu gesturi nerăbdătoare, copiii se supun fără cârteală, le explică ceva în franceză, ei par să înțelegă, fiindcă aruncă amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vechi În meserie - care i se Împotrivise lui Tokichiro mai fățiș decât oricine. — Vai mie...! Vai mie! Își șterse lacrimile de pe obrajii ciupiți de vărsat. Ceilalți ridicară ochii, uimiți. Când Își dădu seama că toți Îl priveau, maistrul tâmplar se Îmbulzi printre colegii săi și se aruncă la picioarele lui Tokichiro. — N-am nici o scuză. Abia acum Îmi Înțeleg nesocotința și puținătatea. Ar trebui să mă legi, să ne fie de Învățătură, și să te grăbești cu construcția asta, spre binele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de soi. Poate primesc și eu o ceașcă de la Domnul Mataemon. Și, Întorcându-se, Inuchiyo chemă cu un gest spre Întuneric. — Ascultați, toată lumea! Ne lasă să facem ceremonia turnării apei! Câțiva oameni răspunseră imediat la chemarea lui Inuchiyo și se Îmbulziră Înăuntru, umplând grădina cu glasurile lor. Erau acolo Ikeda Shonyu și Maeda Tohachiro, Kato Yasaburo și vechiul său prieten Ganmaku. Venise până și maistrul tâmplar cel ciupit de vărsat. Ceremonia de turnare a apei era o datină strămoșească, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
avu loc În Luna a Unsprezecea, cu o pompă care Întrecea tot ceea ce se mai văzuse În epocile anterioare. Reședința din capitală a lui Nobunaga se afla În fostul palat al shogunului, la Nijo. În fiecare zi, prin palat se Îmbulzeau vizitatori: curteni, samurai, maeștri ai ceremoniei ceaiului, poeți și negustori din orașele comerciale apropiate, Naniwa și Sakai. Mitsuhide plănuise să-l părăsească pe Nobunaga, pentru a se Întoarce la castelul său din Tamba, și venise de la locuința lui la Palatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fără să mai ia deloc În seamă grijile Însoțitorului său. Intrarea principală În castel forfotea de ajutoare ale vasalilor care aflaseră despre trădarea lui Murashige și veneau la castel, precum și de mesageri șiroind din provinciile Învecinate. Hideyoshi și Ranmaru se Îmbulziră prin mulțime, până În citadela interioară, unde aflară că Seniorul Nobunaga era În toiul unei consfătuiri. Ranmaru intră, vorbi cu Nobunaga și se Întoarse repede, spunându-i lui Hideyoshi: — Vă roagă să așteptați În Sala de Bambus. Și Îl conduse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Câțiva soldați din castel fugiseră Înapoi În josul pantei. — Poți intra, solule! anunțară ei. În momentul când Kanbei auzi acest strigăt sever, poarta palisadei se deschise În fața lui. I se păru că vedea, În Întuneric, cel puțin o sută se soldați Îmbulzindu-se laolaltă. De fiecare dată când valul de oameni se Înălța și se rostogolea, lucirile lăncilor Îi străpungeau ochii. — Îmi pare rău că te deranjez, Îi spuse Kanbei omului care strigase. Sunt invalid, așa că am venit cu lectica. Te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Sakamoto, Însoțit de un grup de oameni puțin numeros. Seniorul său, Mitsuhide, plecase Într-o asemenea grabă, Încât Shinshi rămăsese pe loc pentru a se ocupa de treburile neterminate. De cum Își scoase hainele de călătorie, În cameră, câțiva oameni se Îmbulziră În jurul lui, luându-l la Întrebări: Ce s-a Întâmplat În urma noastră? — Ce fel de zvonuri s-au răspândit prin Azuchi după plecarea Domniei Sale? Scrâșnind din dinți, Shinshi răspunse: N-au trecut decât opt zile de când a plecat Domnia Sa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
asfințit. Orașul Kameyama era acum complet pustiu. Soldații și căruțele care se Îngrămădiseră pe străzi plecaseră. Ostașii, ducând arme de foc, stindarde și lănci, ieșeau din oraș Într-o coloană prelungă, cu capetele Încinse În căștile de fier. Orășenii se Îmbulzeau pe marginile drumurilor pentru a privi plecarea armatei. Căutându-i din ochi pe binefăcătorii care le vizitaseră prăvăliile În trecut, le urau noroc cât puteau de tare și-i Încurajau să facă fapte mari. Dar nici soldații În marș, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
neliniștiți, În Întuneric. — Undeva Într-acolo susură un izvor. Aud murmur de apă, pare-mi-se. — Acolo e! Apă! Bâjbâind prin bălăriile râpei de lângă drum, unul dintre militari descoperi, În sfârșit, un pârâiaș Între pietre. Unul după altul, soldații se Îmbulziră să-și umple gamelele cu apă limpede. Asta ne va ajunge până la Tenjin. Poate vom mânca la Yamazaki. Nu, noaptea e atât de scurtă Încât, probabil, când ajungem la Templul Kaiin, va fi lumină. — Caii ar obosi, dacă am merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fără a cere permisiunea lui Nobunaga. Le spuse să aștepte. Liniștea care urmă dincolo de poartă Însemna că urgența era raportată la templul principal și imediat avea să se dezlănțuie o goană a oamenilor spre posturile de apărare. Războinicii care se Îmbulzeau În spate Începuseră să-și piardă răbdarea la gândul de a trebui să folosească o stratagemă pentru a traversa acel biet șănțuleț și se apucară să Împingă liniile din fața lor. — Atacați! Atacați! Ce mai așteptăm? — Luați zidurile cu asalt! Întrecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mii de oameni. — Unde-i Seniorul Nobutaka? răcni Hideyoshi, descălecând, În mijlocul soldaților transpirați, care-l priveau trecând; când văzu că nimeni nu-l recunoșteau, anunță: eu sunt, Hideyoshi! Soldații făcură ochii mari de uimire. Hideyoshi nu așteptă o Întâmpinare oficială. Îmbulzindu-se prin mulțimea de oameni, se Îndreptă spre copacul sub care Nobutaka Își Înălțase stindardul. Înconjurat de statul său major, Nobutaka stătea așezat pe taburetul de campanie, ținându-și mâna streașină la ochi pentru a și-i feri de strălucirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
păruseră goale. Dar, când forțele clanului Akechi se retraseră și noul val de armuri inundă străzile, În pragurile tuturor caselor apărură, dintr-o dată găleți cu apă, grămezi de pepeni și ibrice cu ceai de orz. În timp ce forțele lui Hideyoshi se Îmbulzeau pe ulițe, prin mulțimea sătenilor apăreau chiar și femei, cu urări de bine. N-a mai rămas nici un soldat inamic pe-aici? Hideyoshi nu descălecă, ci doar privi fix drapelele soldaților săi, care se vedeau acum pe muntele din apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
zile, dar, până la urmă, În ziua a douăzeci și cincea a lunii, porni pe drumul Omi, Înapoi spre Castelul Osaka. Osaka era acum un oraș mare, schimbat radical față de micul port Naniwa, iar când armata lui Hideyoshi sosi, oamenii Începură să se Îmbulzească pe străzi și prin vecinătatea castelului, ovaționându-l, până la căderea nopții. Lucrările de construcții externe ale Castelului Osaka se terminaseră deja. Când se Înnoptă, În fața oamenilor Începu să se desfășoare o scenă de pe altă lume. Lămpi luminoase străluceau din nenumăratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Împăratului Măririi,/ În Duhul lui și în Cuvîntul lui/ Pornind acum noi lumi să făurească./ Stăteau pe țărmul Cerului, văzînd/ Sub ei Abisul nehotărnicit,/ Întunecat și furtunos că marea,/ Pustiu, sălbatic, răscolit de vînturi/ Dezlănțuite pînă-n măruntaie,/ Noian de valuri îmbulzind, cît munții,/ Tăria Cerului să o asalte,/ Că miezu-i să-l amestece cu polii./ Și se rosti atoatefăcătorul/ Cuvînt: "Tăcere, valuri turburate!/ Tu, hau nemărginit, te potolește![...]" Și nu statu ci se-avîntă dendată,/ Pe áripe de serafimi purtat/ În slavă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vedere politic, Maiorescu a fost un reacționar inveterat, fruntaș al partidului conservator [...]. înainte de toate trebuie să aplicăm principiul marxist, care cere ca persoana studiată să fie privită în funcție de epoca în care s-a ivit și activat [...] lupta partidelor care se îmbulzeau la cârma țării și care - adăugăm noi - în fond, tindeau numai la exploatare [...]. [Maiorescu] era un adept înfocat al regalității și un susținător convins al Hohenzollernilor, lucru pentru care astăzi cu drept cuvânt îl detestăm [...] un lucru nu admite însă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]