258 matches
-
în astfel de case. Intra prin ferestrele deschise sau spărgea câte o ușă din placaj, uneori desfăcând țâțâna. Lua lucruri neînsemnate și ceva bani, ca să scape de gura lui Delores. Cea mai bună pradă a sa a fost un linx împăiat. Dar cel mai mult îi plăcea să stea în casele goale. Era amuzant să te prefaci că ești un animal care apreciază muzica. Era amuzant să stai în locuri întunecate și să pretinzi că poți vedea în întuneric. Pe la începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
har”, expunerea „mai sus de pământ”, într-un „leagăn” în paltin (probabil pe o platformă de scânduri fixată sau atârnată în crengile copacului) (116). O imagine sumbră se regăsește într-o baladă populară (Constantin Brâncoveanul) culeasă de Vasile Alecsandri. Corpul împăiat al eroului este atârnat într-un paltin : Trupu-i de pele jupea, Pelea cu paie-o împlea, Prin noroi o tăvălea, Și de-un paltin o lega (93, p. 219). S-ar putea crede că, anume în acest caz, este vorba
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de soare negri, ca ai unui orb. Pe uniforma ei de școală religioasă zări pete de sânge uscate În fiecare loc pe care sârmele de fier Îl găuriseră: pe genunchi, pe abdomen, pe gât. Parcă făcuseră din ea un arici Împăiat. Clătină trist din cap spre Fima și spuse: Uite ce ți-au făcut, prostule. Cu degetele uscate vru să-și scoată ochelarii negri. Îngrozit, Fima se Întoarse. Și se trezi. 13 Sursa tuturor relelor După ce termină de notat În carnet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
s-a schimbat, iar Antipa rămâne un muzeu drăguț, interesant, captivant chiar. Numai că, trebuie să o recunoaștem, mult mai tonic și moral până la urmă este să vezi un spațiu cu animale vii sau cu reproduceri credibile, decât cu animale împăiate. Iar vulcanul cu beculețe roșii, care se aprind când și când simulând o erupție, este pur și simplu jenant. Și pentru că am ajuns la acest capitol, vreau să pomenesc aici expoziția de reptile vii, nu doar odioasă prin înghesuirea a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
Dacă transcriem, de pildă, „poemul“ Încurcat în socoteli ca pe un text în proză, obținem un articol de ziar (local) referitor la profesorii fără vocație pedagogică: „Copiii vin la școală cu dragoste de carte, dar, printre dascăli, găsesc și momâi împăiate care le amărăsc dragostea de carte. Pe lângă oameni cu sentimente mărețe, se mai strecoară și bețe care n-au știut să ia din viață decât uscăciunea... Și atunci copiii uită să numere sau să spună poezia avută acasă, căci uscăciunea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
apartament se scurge încet, dar sigur. Afrim creează o lume de însingurați, de omuleți care au nevoie să se țină de mână ca să simtă că trăiesc, care aleargă după cineva, după oricine numai să nu adoarmă singuri. Manechine, seringi, animale împăiate, chiuvete colorate, accesorii care încearcă să prindă din urmă un timp trecut (Constantin Cojocaru e adolescentul de vârsta a treia, sărac cu duhul și șmecheros, cu agrafă care-i ține bretonul, tricou roz și suflet de copil mare, tânjind după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
stimabile, hai să fim serioși!... O fi avînd Vlad ce-o fi avînd cu Ilinca, și Bărzăunul închise dintr-un ochi în semn că el știa totul, dar eu cunosc faptul că... Ilinca are ce are cu... cu tine, țap împăiat ce ești! Zi că n-am dreptate, față palidă, ori treci și te luptă cu mine! Lui Virgil i se aprinse toată făptura de zîmbet. Rămase mut cu desăvîrșire. La o asemenea întorsătură a lucrurilor nu se așteptase. L-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fu străpuns de privirea de sticlă a unui leu cu gura roșie căscată și un picior ridicat într-o poziție care se dorea a fi amenințătoare și terifiantă. După câteva clipe de stupoare mută, Filip pufni în râs căci leul împăiat arăta jalnic. Totul îl făcea să fie ridicol: ochii neconvingători de sticlă, gura căscată, limba și gingiile vopsite strident într-un roșu nenatural, piciorul din față ridicat grațios și înțepenit într-o poziție de balet comic, rotilele cu care erau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sfoară și-i învățam cum să pescuiască bănuții aruncați în fântâna îndrăgostiților. Erai o prezență demnă și utilă în oraș, îmi închipui. Îți râzi de mine?! Demnă și utilă..., îl îngână Carol. Pe naiba! Ajunsesem să semăn cu leul meu împăiat. Unii chiar începuseră să ne confunde. Eram un caraghios inutil și ridicol. Un figurant dintr-o mie la perpetuul bal mascat din grădina publică, la care participau copii în costumașe de marinar, cu genunchii juliți, însoțiți de guvernante nemțoaice cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pântecul unei tinere sclave. Era considerată călirea perfectă, fiindcă oțelul împrumuta substanțe organice și secreții tainice, dar era și un gest magic, pentru că spada prelua și încorpora pentru vecie suflul vital, tinerețea, suplețea și frumusețea femeii. Brusc, unul dintre animalele împăiate se mișcă și se apropie de ei. Era Rufus, care intrase în încăpere cine știe pe ce ușă ascunsă. Avea privirea răvășită și ceru grafului permisiunea să vorbească. Se apropie de Jordan, ca și când ar fi vrut să-i spună o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
acționase de data aceasta. Nu se mai putea mișca prin cameră decât călcând sau cățărându-se pe obiectele îngrămădite în dezordine, ca într-un panopticum abandonat: un obuz neexplodat din cine știe ce război al neamului; hărțile unor ținuturi imaginare, stranii animale împăiate, ce zgâriau întunericul încăperii cu privirile lor de sticlă; un borcan cu formol cu copii siamezi; două ceasuri cu mecanisme din pâine meșterite de ocnași; câteva scalpuri africane; un vas de aramă coclită în care i s-a spus că
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și plurisemie a misterului într-o arborescență stilistică de mare finețe" (Dan C. Mihăilescu). Exemplific cu un eșantion extras din panoplia de obiecte ciudate a bătrânului: "Un obuz neexplodat din cine știe ce război al neamului; hărțile unor ținuturi imaginare; stranii animale împăiate, ce zgâriau întunericul încăperii cu privirile lor de sticlă; un borcan cu formol cu copii siamezi (...); un vechi astrolab și diverse proteze mecanice; o fotografie reprezentând mai multe personaje dintre care unul, i se spusese, murise cu mult timp înaintea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
voi porunci deci o mânie activă. Dar de această dată, ca nu cumva mântuirea să-mi fie primejduită, nu voi mai lua ca țintă om literar, indiscernabil până la un punct de omul de sânge și spaime. Fie dar această vrăjmașe împăiată: poezia leneșe, inofensivă minge de antrenor, căreia în 6 din 7 zile abia îi repezi un pumn distrat. În ziua antrenamentului însă, o vrei bombată și elastică, partener fictiv, prompt în reacții. Poezia leneșe e foarte adesea o poezie vivace
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
prea sigur...“. Deasupra noastră cerul se învăpăiase. „Am auzit că la București e o balenă mare“, a schimbat El vorba. „Se arată în Târgul Moșilor, vine lume de peste tot s-o vadă...“ „E una acolo, într-o baracă, e moartă, împăiată...“ „Mă miram și eu, fiindcă balenele nu există decât la apă adâncă, în oceane...“ (A început să râdă.) „Ce-ai zice să se prindă una de acul ăsta prăpădit al meu ?...“ Vorbind așa, mi-a spus că e bolnav de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în aia goală, din față, din profil, la Doi Mai, în vacanță, să se laude adică... - Hhmm... și-avea cu ce? - Ei, vax... - Auzi, da’ tată-său nu-i ăla, fostul tartor de la Cultură dinainte de ’89? - Ba ăla-i, morsa împăiată care-a venit în ’87 în amfiteatru și-a reușit să fie chiar mai scârbos decât Țoapa... „cultura pe care-o construim noi astăzi cere din partea voastră, tinerii ...”. - Da, mi-amintesc. Și Vlad a dat drumul la maimuțoiul de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
încăperile. Pe telegraf, ca și acum, era un strat gros de praf. Deasupra, pe perete, o hartă despre care nici azi nu știu mai mult. Arată, probabil, bălțile din mlaștină și cărările dintre ele. Alături, tronează un cap de lup împăiat, cu colții ieșiți în afară. Poate că a fost prins în pădure. Sau poate că în mlaștină, când îngheață bălțile, vin lupii. Acum, vara, nu se apropie. O ușă a sălii de așteptare dă pe peron. Alta, spre un coridor
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Dacă există într-adevăr îmblînzitorii din mlaștină, oare nu sânt ei, cumva, cei care au dirijat altădată trenurile în gară? Au suportat cât au suportat pustiul și zădărnicia până ce n-au mai putut. Atunci au îngenuncheat în fața capului de lup împăiat și s-au convertit la religia urii. S-au afundat în mlaștină, iar pustiul care clocise ura din ei a lucrat mai departe. Până ce din fibra lor omenească n-a mai rămas nimic și s-au ticăloșit cu totul. Aceasta
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
timbru de trei pfenigi. Stăteam acolo de mai bine de cinci minute când tuciuria veni înapoi și-mi zise că Frau Lange vrea să mă vadă. Am mers pe un hol lung și întunecat, care găzduia o puzderie de pești împăiați, dintre care pe unul, un somon minunat, m-am oprit ca să-l admir. — Frumos pește, am remarcat. Cine e pescarul? Ea se întoarse enervată spre mine: — Nu-i nici un pescar. Numai pești. Ce mai casă e și asta pentru pești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
unor guvernante bune doar să scoată niște papă-lapte din oricine sau a unor profesoare de pian bătrîne și ciufute, vor ajunge doar niște malaci cu burtă și gușă! Nimic din bandiții de Thomas și Jesper În cele două momîi umflate. Împăiate! „M-am văzut cu Jesper...“, a zis Thomas, pentru a-i mai lua Spartanului ceva din elan. Derutat, acesta s-a oprit cîteva clipe, apoi a Încheiat, uitîndu-se fix la Thomas: „Ce părere ai de nenorociții care se duc să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
puteam risca să fiu aproape arestată de două ori în douăzeci și patru de ore. M-am uitat în jur. Nu îndrăzneam să înaintez, dar nici nu mă puteam întoarce. M-am tras într-o firidă întunecoasă, sub un cap de cerb împăiat. Încordată, am văzut cum se deschide ușa și apare o siluetă. Am tresărit. Era Charlie. Ce căuta aici? Nu era în drum spre LA? S-a uitat glonț la mine. Părea și mai șocat decât mine. Ah, Dumnezeule, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
o întreagă grădină de noi poeme. Ea este Duhul Sfânt, delirul sacru dionisiac, arhanghelul Gabriel cu lăuta lui, Apollo cu lira sa. Verlaine evocă nopțile în care poetul lucrează cu ardoare pentru ca să răsară soarele Operei. Arta nu este un suflet împăiat, este marmură asemenea Afroditei din Cnide, "Sculptată cu dalta Gândurilor în blocul fecioară al Frumosului imaculat, să facem ca, sub mâinile noastre grăbite să țâșnească o statuie pură cu peplos înstelat. În felul acesta, într-o zi, lovind cu raze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Nu trebuie să vă apucați de scris, decît dacă vă simțiți...rece ca gheața!”. Chiar așa? Anton Pavlovici, recent personaj de post-modernism, te ții de farse?!... Am citit puține comentarii asupra textului semnat de Matei Vișniec Nina sau fragilitatea pescărușilor Împăiați. Și nu-nțeleg de ce: e un eseu dramatic remarcabil! Care vine-n continuarea Mașinăriei Cehov. Cum am mai spus, cu altă ocazie, cele două texte cuceresc omul de teatru și, În general, pe iubitorul de Cehov. Au imagini ...regizorale excepționale
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
la capetele spătarului. În el lenevește adesea cu privirea goală. Mai sunt: un birou minuscul și un scaun vienez de culoarea argilei, stinghere și tăcute. Televizorul, este ancorat În perete pe un suport negru metalic și pare un un corb Împăiat. Merge fără oprire, deși nu privește nimeni ecranul pe care se perindă atâtea imagini. Covorul uzat, cu desene geometrice n-a mai fost curățat de foarte mult timp și miroase a praf. Pianul, așezat În cel mai Îndepărtat colț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a spus Manfred. Bine, o să merg la doctor. VIGNETA Cel mai fericit ești, spune Manfred, când articolele încă ți se zbenguie în minte. Dar scrisul le domesticește, ca să nu spun că le ucide. Ceea ce e scris, literele propriu-zise, sunt animale împăiate. în treacăt fie spus, tata avea o vidră împăiată pe masa de scris. Era destul de mică, probabil un pui. în ultima vreme am simțit adesea ceva ce amintește de senzațiile lui Manfred în fața scrisului. Cele mai bune idei sunt cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
albi, încât mi-am adus aminte de Eberhart, de movilele de nisip și de cei doi lei de pe malul lacului care priveau pe deasupra țiglelor caselor de peste drum, mai bine zis, tocmai renunțasem să mă mai mocoșesc cu ochii unei păsări împăiate, când a venit după mine însuși directorul și, în timp ce clasa era în picioare, m-a învoit de la sora Augusta pentru o problemă importantă. Sora Augusta ne învăța să ne exprimăm „gândurile și sentimentele“ în linii, forme și culori. Practic prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]