406 matches
-
mai exista nimeni. Rând pe rând, răzeșii cădeau secerați de Înaintarea perfectă, În careuri de luptă, a ienicerilor. -Acum! strigă Oană, sărind În șa. Catapultele! Douăzeci de catapulte ascunse În pădure aruncară, simultan, valuri de foc. Erau bucăți de lemn Împănate cu vârfuri de săgeți Îmbibate În păcură, cărora li se dăduse foc. La instalarea acelor catapulte muncise Oană imediat după primirea mesajului de la Angelo. Iar acum se dovedeau devastatoare pentru Cuceritori. În aproape un ceas de luptă, căzuseră peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de ce-cum? apare explicit la Vasile Fetescu și pentru forma de activitate care este jocul. Ne spune că omul matur se joacă, el practică jocul într-o anume detașare ontologică, pentru el este un joc secund, doar artă, deseori împănat artificial cu finalitate comercială. Prin joc însă, copilul există deplin, experiază ontologic relația de primeitate, că, iată, ceea ce este este, că el este el, unu cu statut de primul, unicitate, aflat în centrul a tot ce există. Ca subiect al
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Solidarité, unde aveam emisiunea de știri. Era pe vremea când Valéry Giscard d’Estaing fusese ales președinte al Franței. Colegii de la radio mă numeau le soleil de l’antenne, fiindcă rolul meu era să transmit noutățile zilei, pe care le împănam cu tot felul de glume. Le eram dragă mai ales pentru că nu mă luam nici o clipă în serios, calitate rarisimă în branșa respectivă. Dar aveam o scorpie de directoare, grasă și invidioasă, care mă detesta. Ca să mă umilească, mă trimitea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
care îmi spunea aceste cuvinte mă făcu să înțeleg mai puțin ceea ce spunea. Cum o spunea, asta era uimitor. O veșnică surpriză. Reieșea în acele clipe că lumea n-ar fi atât de greu de suportat, dacă n-ar fi împănată cu proști. Ei, ce-o să fac? Sânt eu în stare, așa ca el, să nu-mi pese de ei? N-o să fiu, cum o să fiu? Sânt un copil, puțini sânt cei care cu adevărat se pricep să le facă față
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
aparent normali - începuseră să vorbească singuri, pe stradă, fără nici o jenă. Se părea că stigmatul imaginii de om nebun de legat se uzase în ultimii cinci ani, de când locuiam eu în New York. Am ieșit în aer liber - ei, liber, dar împănat de noxe și de miasmele unui cărucior ambulant unde vânzătorul începuse să prăjească un fel de carne condimentată (niciodată nu mă apropii destul ca să aflu detaliile exacte). — Claire... Claire? Am tresărit la auzul vocii unui bărbat care-mi striga numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
încă nici nu a apucat să‑i cunoască pe părinții mei, ceea ce mă supără oarecum. Acum câteva săptămâni, l‑au invitat la prânz într‑o duminică, și mama a gătit din greu - sau, cel puțin, a cumpărat file de porc împănat cu caise de la Sainsbury’s și merengne cu ciocolată foarte epatantă. Dar, în ultima clipă, Luke a fost nevoit să contramandeze pentru că trebuia să intervină în criza pe care ziarele de duminică o provocaseră unui client de‑al lui. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
clasa a doua tot cu mă-ta te culci? Și când te-oi mărita, tot cu mă-ta? Adormea pe scaun și o ducea Elena în brațe în pat. Atunci puteau să-și dea drumul mai în voie la conversația împănată cu măscări și hohote înfundate. Mai încet, făăă, mai ușor, șușoteau, fiindcă se făcuse târziu de-acum și vecinii s-au pus pe sforăit și horcăit, sunt duși cu porcii, să nu-i deranjăm, și mie-mi spui, dragă, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-l că nu s-ar mai fi dezlipit de masa asta și de Rafael. Îi căzuse capul puțin într-o parte și privirea i se îngustase, dar plin de snagă altminteri. Se ținea bine după vreo zece-douășpe halbe de bere împănate cu câteva cinzeci de rom, cât turnase în el de la prânz încoace. Înțepat, întărâtat, hotărât să-și facă treaba până la capăt. Mă-sa - asta ar fi treaba lui, pe care s-ar zice c-o evită. Se cam fofilează margăritaru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
acestui exemplu, influența predominantă rămâne aceea a arabei, care se exercită Într-un mod straniu: multe cuvinte persane pot fi Înlocuite, În mod arbitrar, prin echivalentul lor arab, e chiar o formă de snobism, foarte apreciată de literați, care Își Împănează propozițiile cu termeni sau cu fraze Întregi În arabă. Lui Djamaledin, Îndeosebi, Îi plăcea acest procedeu. Mi-am promis să mă pun la punct cu araba mai târziu. Pentru moment, eram foarte ocupat să rețin textele dlui Nicolas, care-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dintre politeți, de ce le zăpăcisem copilul? Remușcări, așadar, din cauza lui Howard? Aș spune, mai degrabă, o urmă de cuviință. Nu știu dacă acesta e cuvântul potrivit, dar idee e că, după victoria prietenilor mei, n-aveam deloc chef să mă Împănez prin Teheran ascultând cum mi se ridică În slăvi presupusele fapte de vitejie de la Tabriz. Jucasem un rol Întâmplător și episodic, avusesem, mai presus de orice, un prieten, un compatriot eroic, n-aveam intenția să mă Înfășor În amintirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
drumul, era plin de „incredibil”, „nătărău”, „idiot”, „așa o tâmpenie”, „cum ai putut să faci asta?”, „numai oamenii de nimic se întorc din America”. Într-un târziu, tata s-a săturat și ce a spus el a fost deopotrivă de împănat cu repetiții. După ce s-au plictisit de atâtea repetiții, s-a făcut liniște și stăteau în sufragerie, el într-o parte, ea în alta. După un timp, tata a împins cu piciorul spre mama o geantă de voiaj. Înăuntru se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Încins cu un tricolor țipător, se fâțâia Încoace și-ncolo prin fața alor săi. Am privit, În spatele meu, capătul cortegiului: mulțimea se mișca, dar bătând pasul pe loc, șirurile erau alcătuite, dar neregulat, aproape ca niște serpentine, masa de oameni părea Împănată cu lănci, stindarde, lozinci, bastoane. Unele formații nerăbdătoare intonau la răstimpuri slogane ritmate, de-a lungul marginilor coloanei umblau Încolo și-ncoace niște reprezentanți ai studențimii, așa-zișii katanga cu batiste roșii pe față, cămăși multicolore, centuri cu catarame la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu vedea cum mă pot eu căsători cu fiica ei, din moment ce aveam deja o nevastă la Botoșani. Am văzut negru în fața ochilor. Mă așteptam ca din clipă în clipă să dea buzna marinarul și coafeza, să-mi înfigă o frigăruie împănată cu șunculiță și castraveciori în piept, să-mi urle: mori, bigamule! ai vrut să o dezonorezi pe prințesa noastră! Mama prințesei însă văzuse multe la viața ei, era conștientă că, dacă Adelina nu se mărită curând, va auzi la știrile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vârful retezat oblic. Mi s-a părut straniu să nu văd nici o urmă de sadism pe fețele lor, ei, care se pregăteau să chinuie, care-o făceau cu o răceală inumană, în toate picturile cu martiri și mucenici, cu trupurile împănate cu săgeți trase din apropiere, cu sâni retezați și așezați pe tipsii de aur, cu capete duse la subțioară de trupul decapitat, cu mațe trase afară din burtă și înfășurate pe mosorul uriaș, cu fecioare tăiate în două, din creștet
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de garderobă, birouri și două bazine interioare. Alături de Institut, dar despărțită de el printr-o grădină despre care voi vorbi mai jos, se află Sala Ennistone (datând din 1760), frumos proporționată și construită din piatra locală, de un galben-auriu colbuit, împănată cu fosile dar, din păcate, cam moale. Colțurile acoperișului sunt ornate cu statui de femei care reprezintă virtuțile, reduse, din motive de necesitate, la patru, și pe care timpul le-a măcinat, prefăcându-le în stâlpi aproape lipsiți de formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
neputincios, care are nevoie de cineva care să-i poarte de grijă“. Dacă ar fi fost doar „un biet bătrân împiedicat“, probabil că Pearl tot l-ar fi îndrăgit, dar în alt fel. Așa cum stăteau lucrurile însă, sentimentele ei erau împănate cu un filon de admirație și de teamă. Nu pentru că Pearl sau Hattie i-ar fi citit vreodată vreuna dintre cărțile lui, dar știau, incontestabil, că era „o personalitate extrem de distinsă“. De fapt, Pearl luase o dată de la bibliotecă o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
destinate istoricilor și iubitorilor de istorie, cercetătorilor, interesaților de viața cea de toate zilele intrată peste ani în umbra timpului pierdut. Din context se desprinde grija autorului, mare iubitor de istorie, pentru tezaurizarea amănuntului semnificativ (pentru eternitatescrie el). Lucrarea este împănată cu ziceri ale unor celebrități, ceea ce denotă interesul deosebit al autorului pentru cunoaștere. Am putea afirma fără exagerare, că ,,memoriile" sunt un mic tratat de istorie și de morală creștină, la nivel de individ, de regulă ignorat în generalizări și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
Julius le-a descoperit abia pe la patru ani: Vilma, căci așa se numea metisa cea frumoasă din Puquio, acapara atenția lui Julius În timp ce-i făcea baie, dar apoi, cînd Îl ducea În sufragerie, era captivat de Nilda cu poveștile ei Împănate cu pume și cu indigeni din tribul chuncho, vopsiți În toate culorile. Biata Nilda Încerca doar să-l țină pe Julius cu gura căscată, pentru ca Vilma să-l poată face să Înghită mai ușor lingurile de supă. Dar lucrurile nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a se împrăștia în piața largă și a se pierde pe aleile și străzile orașului, unde domnea un talmeș-balmeș de distracție și comerț. Fațadele se schimbau în fiecare an și uneori în fiecare sezon, erau îmbrăcate cu reclame care atîrnau, împănate cu postere, mîzgălite cu sloganuri, și, seara, acoperite cu sute de lămpi și lampioane, cele mai multe portocalii și roșii. Oamenii se foiau pe străzi pînă tîrziu în noapte. Mîncau și beau, din cafenele se auzeau voci cîntînd ori sunet de vioară
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
chiar așa", mormăi, și nenea se uită la mine ca la un rătăcit, ca la un neica nimeni. Nu știu ce mama zmeilor să-i spun, mă uit la nenea și singura chestie care-mi bâzîie prin cap sunt următoarele alcătuiri sintactice împănate exclamativ cu următorul îndemn: "Plecați, copii, duceți-vă în lumea largă, veniți vara la pescuit și, mai apoi, puteți să vă arătați mai rar, încercați să uitați ceea ce e aici! Eu o să mă descurc, în loc de orice altceva vom mânca la
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
hărmălaie: — Mulțumesc, am mâncat cu poftă tot ce mi-ați dat. Dar acum, am să cad din picioare dacă nu dorm... Cum să cazi, prietene, dacă n-ai băut? îi strigă Godun și toată suflarea adunată în jurul hălcilor de carne împănată izbucni în hohote scurte. Păi, e musulman, cum să bea?! Nu mâncase și nu băuse de la plecarea din Teheran, fiindcă în avion adormise imediat ce fuseseră în aer. Avea un gol mare în tot stomacul și ar fi fumat, dar bagajele
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
deci, o lucrare cu caracter memorialistic, în care povestea unui călător prin vâltoarea vremii și a evenimentelor devine un soi de roman autobiografic cu o structură mozaicală. De fapt ne aflăm în fața unei construcții măiestrit alcătuită dintr-un jurnal zilnic, împănat cu scrisori, eseuri, mesaje telefonice, tablete, evocări, un interviu - schița Tata și bancherul - , realizând astfel un dosar de existență în manieră camilpetresciană. Acest amalgam literar cere o varietate de stiluri: narativ, epistolar, descriptiv, publicistic, ceea ce face ca lectura să fie
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Întors spre fratele ei Întrebând. — Oricum, ce face Rose În Arizona? — Și-a găsit o slujbă acolo, a spus Barsam pe un ton placid. — Daaa, ce mai slujbă! a spus mătușa Varsenig scărpinându-și vârful nasului. Ce naiba crede că face Împănând enchiladas de parcă n-ar avea un sfanț? O face dinadins, să știi. Vrea ca toată lumea să dea vina pe noi, să creadă că nu-i dăm nimic pentru Întreținerea copilului. O mamă singură, curajoasă luptându-se cu soarta! Ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
făcuse să mă gîndesc la noi doi. Fraza spunea ceva de genul: să lăsăm pe seama psihologilor preocuparea de a descoperi motivele profunde care determină aproape Întotdeauna cuplurile de clovni să se despartă. În seara aceea, mama pregătise pulpă de miel Împănată cu usturoi și, grație unui vin roșu de calitate din Ardèche, am evocat pe toată durata serii momentele cele mai caraghioase pe care le-am trăit Împreună. A doua zi, pe terasă, am mîncat primele piersici coapte din septembrie. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Hans Richter, Dada, art and anti-art, Éditions de la Connaisance, Bruxelles, 1965). Împreună cu Tzara, „bateristul” Richard Huelsenbeck (emigrat din Germania) și Marcel Iancu vor interpreta, în costume tiroleze grotești sau în robe întunecate, poeme simultane, „bruitiste”, esperanto și „maori”, urlîndu-și versurile împănate cu onomatopee în ritm de castaniete, sunet de tobe și acompaniament de fluier. Spectatorii erau îngroziți. Trei decenii mai tîrziu, după al Doilea Război Mondial, minimalizarea rolului jucat de „întemeietorul” Hugo Ball în favoarea lui Tzara va fi denunțată în termeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]