3,379 matches
-
la o masă și au Început să citească meniul așteptând să Îi Întrebe cineva ceva. În vremea asta noi doi mâncam În bodega foarte șic de altfel de lângă Maria Tereza. Așa Îi zicem noi cetății unde s-a oprit și Împărăteasa pe când mai trăia. Ideea a fost a mea, ceea ce Însemna că tot eu urma să plătesc. Domnul Tobă ne-a ajuns și el din urmă după ce a Închis autocarul ca pe un seif de bancă, cu lacăte babane pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Dorobanțu, a desfășurat o lungă activitate de traduceri din literatura chineză clasică. 1. Ghiduri de conversație român-chinez și chinez-român, Ed. Sport Turism, 1985 ; Reeditate, 1990, Ed. Garamont. 2. Romane Ultimul împărat, Ed. Recif, 1993 Prințesa spioană, Ed. Flamingo, 1994 Ultima împărăteasă, Ed. Cartega, 1995 Ultima concubină, Ed. Cartega, 1998 Ultimul eunuc, Ed. Cartega, 1998 Suflete pereche, Ed. Cartega, 2000 Fabule și anecdote, Ed. Dalsi, 2001 Adevărata istorie a lui AQ, Ed. Dalsi., 2001 Sorgul roșu, Ed. Cartega, 2006 Divorțul, Ed. Cartega
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
bucurat de mult succes, ele fiind vizitate de specialiști, de președinți de firme, de oameni de afaceri și ziariști. Standurile românești de la târgurile internaționale, de fiecare dată, au fost vizitate de prințul moștenitor Akihito și prințesa Michiko, actualii împărat și împărăteasă ai Japoniei. Toate aceste manifestări au constituit centre pe care s-au putut realiza aproape toate instrumentele de promovare, ca: reclama, publicitatea, radioul, televiziunea, conferințe, distribuire de material documentar, scrisori comerciale, invitații, împreună cu acțiuni de prezentare și interviuri. A realizat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
prin trei copii frumoși. Copiii frumoși se zămislesc dimineața. Îngereasa (Fecioara, Măria) îi devine altar. Urcă în frescele bisericilor de țară, în chip de sfîntă/sfinte: ca Elena, Marta, Xenia; ca Teodora și Teodosia și Teodula și Tomaida; ca Verona împărăteasa, ca Olimbiada, ca Varvara, ca Pulheria și ca Petronia. Zugravul îi învață buclă cu buclă, geană cu geană, deget cu deget, celulă cu celulă, pe de rost. Tot face exerciții și exerciții pe pereți de biserici: cu buzele ei biruitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sârmă pe cap. Alături, în dreapta mea, îl recunosc pe furnicoiul vătaf, ce purta o armură metalică, cu zale argintii. Ținuta lui dreaptă și harnașamentul dădeau impresia de un înalt grad cavaleresc. A arătat spre mine, făcând o plecăciune adâncă în fața împărătesei. Spune, care ți-e dorința?! tună ea lovind cu sceptrul nestemat în podeaua de marmură roșie. Nu știu să am vreo dorință! răspund în timp ce măsuram cu privirea sala uriașă a tronului cu pereții bordați cu catifea neagră încrustată în nestemate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în armuri, cam de dimensiunea cavalerului meu. Țineau între chelicere niște sulițe cu vârfurile vopsite în roșu, purtau coifuri cu boturi ascuțite, o creastă antenoasă și un ochi central în frunte. Atunci, pentru ce se află aici? tună din nou împărăteasa, de data aceasta adresându-i-se furnicoiului vătaf. A mers vreme îndelungată de-a lungul drumului, fără să strivească un singur soldat al colosalei armate a majestății tale. Apoi s-a abătut anume de la drum ca să ne urmeze. Era evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
la nesfârșit drumul spre casă. Revista, plină cu fete lucioase. La pagina 7, taică-său nu s-a oprit niciodată. Petru a ascuns-o pe Eva într-un volum din "Viețile sfinților", 21 mai (Împărații Constantin și Elena). Eva era împărăteasa lui, Constantin un părinte de care nu te poți teme. Dumnezeu, la 16 ani, este ca un fel de tată sever, pe care uneori este bine să-l ocolești, chiar dacă nu te-a atins nici măcar cu o binecuvântare. Dar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
că pămîntul era ca o roată, după cum Înțelesese el ne smintit, de vreme ce mergînd dintr-un loc, fie spre apus, fie spre răsărit, ajungi tot În America... Mai povestea apoi ce aflase el de la siberieni, și anume că Împăratul rușilor și Împărăteasa erau cu totul și cu totul de aur fiindcă se hrăneau numai cu miere. Iar bolșevicii tocmai din această pri cină Îi uciseseră, ca să poată să-i taie și să vadă dacă mădularele lor străluceau la fel și pe dinăuntru
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
centrate pe detaliile vieții aristocratice din perioada Heian. Considerată de distinsul profesor și traducător Edward G. Seidensticker drept "capodopera supremă a prozei literare japoneze", cartea redă, în formă ușor idealizată, experiențele lui Murasaki, aflate, puțin după anul 1000, în serviciul împărătesei Akiko (sau Shoshi). Se presupune că autoarea a murit în jurul anul 1015, lucrarea fiind deci compusă în intervalul implicat de cele două date aproximative. Inspirată, în egală măsură, de literatura japoneză și de cea chineză (mai ales de jurnalele din
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
vechi meserii din lume, prostituția, de aici dezvoltându-se subsecvent ideea de negoț. Generalizând, putem afirma că cele mai multe dintre ideogramele fie referitoare la femei, fie având în componența lor elemente feminine, conotează feminitatea în mod negativ, de la kanji care desemnează împărăteasa/regina 后printr-un anus, întrucât consoarta imperială trebuia să stea tot timpul deși, bănuiesc, doar metaforic în spatele bărbatului (mergând pe aceeași linie, un alt kanji folosit pentru soție 奥 înseamnă interior, adânc, femeia căsătorită fiind condamnată la întunericul casei) și până la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și toți perișorii de pe corpul bietului cioban proroc și sfânt, care auto-hipnotizat de sfințenia sa, nu suflă nici un cuvânt și răbdă ca un stoic ceia ce-i făcea inconștiența norodului. Fericiți de binecuvântarea cerească, s-au înapoiat la casele lor. Împărăteasa însă, damele de onoare și femeile din popor, au cerut și ele să capete binecuvântarea proorocului. De data asta însă, au adus cu mare alai pe proroc în palatul împărătesei, la ale căror uși au fost postate gărzi împărătești și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Fericiți de binecuvântarea cerească, s-au înapoiat la casele lor. Împărăteasa însă, damele de onoare și femeile din popor, au cerut și ele să capete binecuvântarea proorocului. De data asta însă, au adus cu mare alai pe proroc în palatul împărătesei, la ale căror uși au fost postate gărzi împărătești și după ce se termina procesiunea mulțimii, se sigilau ușile. Trei zile de-a rândul, a durat procesiunea, femeile smulgând cel din urmă firișor de păr de pe trupul bietului cioban proroc. A
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sprijin de nădejde în descurcarea problemelor lumești: la moartea Ilincăi, el este cel la care apelează fără a ezita, recunoscând că "nu cunoșteam pe nimeni mai priceput ca Pirgu", iar acesta nu îi înșeală așteptările: "Ilinca fu prohodită domnește, ca împărătesele de la Bizanț, când a treia zi, cea mai frumoasă de mai, o duserăm la lăcașul de veci cu toate florile de București". irgu încearcă să-i ancoreze în prezent. Cu bune intenții. Dacă iadul e pavat cu intenții bune, Pirgu
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
degrabă drept Art Déco decât Art Nouveau, precum multe alte clădiri din oraș. Mai găzduiește și astăzi două reprezentanțe diplomatice, ambasada Ciprului și pe cea a Senegalului. De asemenea, la parter există un cinematograf cu numele "Zita", după numele ultimei împărătese austro-ungare... Vizavi, unul dintre cele mai mari - de nu cumva cel mai mare - anticariate din Stockholm, în vitrina căruia am avut surpriza să deslușesc coperta unui album de fotografii - apărut în Suedia -, despre România. Apartamentul din Birger Jarlsgatan 37 a
De ce „Apunake“? by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/6995_a_8320]
-
dominată de monstruos, mama Prințului fiind din neam de căpcăuni își hărțuiește și își bruftuluiește fără încetare și soțul, și copilul, în timp ce la curtea Frumoasei e o veselie ușor tâmpă, dar foarte colorată, prin costume, chiar și tristețea împăratului și împărătesei că nu au un copil, fiind o dulce lamentație. Problema este însă că o mulțime de lucruri nu le aflăm de pe scenă, ci din programul de sală, iar altele nu mai au legătură nici cu programul. După primul act, eu
Frumoasa din pădurea adormită by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6872_a_8197]
-
Constantin Țoiu ÎN 1743, Sofia d'Anhalt, care a copilărit în Germania - Stettin, - viitoarea împărăteasă a Rusiei, - împlinea vârsta de paisprezece ani. Părinții ei dintr-o aristocrație modestă îi spuneau în familie Figchen, nume obișnuit nemțoaicelor răsfățate. „Figchen" nu se deosebea prin nimic, la anii ei de fetișcană. Nici prin frumusețe, nici prin cine știe ce calitate
Ecaterina a doua cea Mare a Rusiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6781_a_8106]
-
măritat, în fecunda Germanie... Nici prin gând nu-i trecea fetei ce viitor o așteaptă... Frederic al Prusiei ar fi vrut să-l însoare pe strănepotul bunicului lui Petru cel Mare, pe marele arhiduce Petru de Holstein, viitorul succesor al împărătesei Elisabeta cu o prințesă... De ce își pusese ochii marele Frederic pe o copilă ca... această Figchen, lipsită de vreo însușire?... Nu avea nici o urmă de farmec. Decât că ar fi putut-o lua în căsătorie un principe inamic din Casa
Ecaterina a doua cea Mare a Rusiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6781_a_8106]
-
de aproximativ 150 de ani, asasinarea lui Petru al treilea gâtuit de Alexis Orlof, un uriaș cu degetele de fier, un slujbaș mărunt care primise sarcina de a redacta manifestul ce avea să fie citit, după aflarea morții țarului, fără ca împărăteasa să pară a fi implicată în cumplitul asasinat... (Ea avea să participe cernită toată la ceremonia de înmormântare). Mortului îi rămăseseră însă semnele strânsorii degetelor lui Orlof în jurul gâtului, vizibile, deși copios pudrate, după cum avea să observe un martor la
Ecaterina a doua cea Mare a Rusiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6781_a_8106]
-
unde s-ar putea caza turiștii. Care sunt celelalte locații lăudate de Le Figaro Alături de Castelul Peleș, menționate de cotidianul francez sunt alte patru reședințe regale puse la dispoziția vizitatorilor - palatul baroc din Gödolö (Ungaria), locul preferat de vacanță al împărătesei Elisabeta a Austriei; Osbourne House, din Insula Wight, o oază de liniște pentru regina Victoria; Castelul din Miramar, în Italia, ridicat la ordinele lui Maximilian de Habsburg; Castelul La Pena din Sintra (Portugalia).
Le Figaro descrie Castelul Peleș ca fiind "un loc spectaculos" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79524_a_80849]
-
perpetuă a "măririi" și "decăderii"), precum în Black Mischief/Apocalipsa - 1932 - (unde Seth, împăratul unei țări ficționale, Azania, se ruinează, încercînd să-și învețe supușii noțiunea de modernitate), Scoop/ Bomba zilei - 1938 - sau Helena/Elena - 1950 - (în această ficțiune istorică, Împărăteasa Elena găsește Crucea Răstignirii la capătul unor tribulații de destin colectiv). Întoarcerea la Brideshead, publicat în 1945, aduce concepția epică (ramificată psihologic și etic) a lui Waugh la un fel de apogeu, punînd în mișcare un mecanism de construcție imens
Epifaniile unui ateu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7532_a_8857]
-
acel strâmt atrium al cubicumului unde nu ajunge lumina, și găsește ardoarea insuportabilei, mușcătoarei înfometări de a cunoaște prin bucurie. Eu sufeream când ea-mi spunea Eu sufeream când ea-mi spunea: ŤCe treabă ai cu pantalonii, dragule?ť Victoria, împărăteasa, domnea peste obiceiurile din lumea anesteziată și folosea cuvinte nepublicabile. Perechile se tăvăleau - pe jos - în întunecimea de lemn din camera încuiată. Femeia rămânea mută și la orgasm. ŤCe treabă ai...ť Cum pot niște buze de domnișoară să se
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
Constantin Țoiu Două popoare. Două destine. O paradoxală alăturare, făcând din Rusia tiranică, dar plină de forță locul de afirmare fantastică a unei împărătese nu mai puțin fantastice, care a fost Ecaterina a doua. Autocrata fără de milă față de poporul ei, condamnat la non-libertate, - cu înțelegerea și prietenia istorică arătată iluminiștilor, gânditorilor Franței, care au pregătit republica și drepturile moderne ale unui popor făcând din
Maria-Antoaneta sau indulgența istoriei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6670_a_7995]
-
milă față de poporul ei, condamnat la non-libertate, - cu înțelegerea și prietenia istorică arătată iluminiștilor, gânditorilor Franței, care au pregătit republica și drepturile moderne ale unui popor făcând din libertate țelul suprem al existenței. Ecaterina, patroana luminată a acestei gândiri, o împărăteasă criminală, triumfătoare, conducând imperiul rus prin îndrăzneală, șiretenie și cruzime, cu rezultatele magnifice ale politicei, având în vedere interesele Rusiei, ca națiune, nu și ale poporului rus, condus cu mijloace ne-democratice, totuși admirate de acest popor rus, căruia totdeauna
Maria-Antoaneta sau indulgența istoriei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6670_a_7995]
-
în același timp strângând relațiile cu filosofii noștrii"... Coincidență stranie și turburătoare! Aceasta nu este opera hazardului, ci ea se evidențiază citind unele pagini din voluminoasa corespondență a suveranei cu filosofii francezi. Este clar că aceste relații de prietenie ale împărătesei Rusiei cu Voltaire, Diderot și ceilalți au ceva de câștigat în dauna Franței... Ea îi sprijinea, prin ambiția sa, pe cei ce se arătau dușmanii monarhiei franceze... Astfel, - după cum avea să noteze Sabatier de Labre, însărcinatul nostru cu afaceri în
Iluminiști și marii favoriți (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6694_a_8019]
-
de gesturile ei cele mai notabile, ce îi vor mări prestigiul... Ea ignora realitatea pe care curtezanii i-o ascundeau cu grijă... își imagina că un oraș era ridicat, - deși orașul nu avea străzi, case, ferestre și nici oameni. Când împărăteasa voiajează, ea vede un decor iluzoiu. Potemkiniadele sunt o glorie de carton imaginată doar... Meritele sunt pur formale. Și ea inventează ocazii numai pentru a le celebra... Astfel, ca să laude regimul său, nu se teme să facă într-o scrisoare
Iluminiști și marii favoriți (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6694_a_8019]