1,835 matches
-
nu-i pare rău; păstrează trei amintiri frumoase. Peste care, ca o constantă a gîndului, domină imaginea Mariei Stăteanu, femeia văzută prima oară cu un an în urmă în foaierul teatrului din localitate: mîndră, frumoasă, cu o ținută dreaptă, aproape împărătească, îmbrăcată elegant, cu niște cercei superbi, în care se ghicea aurul de cea mai bună calitate; a străbătut foaierul de parcă ar fi fost singură. S-a oprit la garderobă, și-a dezbrăcat pardesiul, apoi a întins mîna și a așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
față de ceilalți, este blând, răbdător, conciliant. Un astfel de «om», în adevăratul sens al cuvântului, este agreat de toată lumea.” Creștinul este un om care păstrează în toate simțul măsurii, pentru că a ales în viață calea de mijloc, adică o „cale împărătească”. E foarte bine că în România post decembristă s-au construit multe biserici și încă se mai înalță lăcașuri sfinte. De asemenea, este îmbucurător faptul că se studiază religia în școli ca disciplină, contribuind din plin la zidirea sufletească a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
albastră; imn de slavă; lumină prietenoasă; plasa gândurilor mele de lumină; disc alb de lumină topită; focul zeilor; ploaia de lumină; lumină prea albă; fărâmiță de lumină dulce; broboane de lumină; geana zării; lumină trandafirie; lumină pierdută-n noapte; găteala împărătească a firii; aur și rubin; Despre lac: lacul ca oglinda; oglinda lacului; unde limpezi; oglinda de argint; luntre aurită; lac limpede ca seninul cerului; apă purpurie; Despre lună: regina nopții; fiică a cerului; lună toropită de somn; lună galbenă ca
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cimbrișor; văzduhul - fagure încins; mierea soarelui se revarsă în valuri calde, cu sclipiri bălaie; zumzetele gâdilitoare ale albinelor; clinchetele moi ale apelor; foșnetele pline ale frunzișurilor; hohotirea despletită a vânturilor; ținutul diafan al câmpiilor de argint; urme viorii de conduri împărătești; câmpul adormit; dealuri mucezite cu arături de catifea; dorm câmpurile-n lumină; iè țesută-n mii de feluri; aurii livezi și lanuri, vâlcele adormite; piscuri portocalii; stele - candelabrul uriaș al cerului; colb de argint; sfărâmături de oglinzi; cunună de maci
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Macedoneanul își spintecase secolul cu spada și, pe când limbile ceasului solar al lui Iulius Cezar se-nnodaseră însângerate, se născu, multiformă, croiala. Victorie! Thailandezele muriseră la naștere. Bubuieli de dopuri, șampanie, valuri de bucurie ducese, de satisfacție contese, de extaz împărătesc. Se pare că Mama, pe partea cealaltă, făcea același lucru cu alți maeștri, al căror nume îmi scapă acum, ceea ce înseamnă că și Citadelele au lacune, șuvoiul dorințelor de a vă informa fiind mai gălăgios decât Cascada Niagara și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ca o omidă; printre fisurile zidului, moartea se îngroșa ca o funie. Lumina, despletită în mii de șerpi fosforescenți, invada biserica. Acoperișul era perforat ca după un bombardament cu mere coapte. Petru a pășit în pronaos, a îngenuncheat în fața Ușilor Împărătești, a plecat fruntea în cenușă, apoi, ca un copil care crede că nu este văzut dacă nu vede, și-a ascuns ochii în palme. Plângea. Bărbia căzută topor deasupra unui braț de vreascuri putrede; ochii descompuși în orbite cenușă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
când cărămida își resuscita memoria. Petru era piatră dintr-o zidire fără nume. Mucegaiul, ca o floare de nuntă în piept. Isaia dănțuiește, cresc muguri pe cruce! Cunoștea pe de rost toate cântările. Viața o repetiție continuă în câteva "Ceasuri Împărătești". Învierea, o promisiune amânată, legată nod de batistă. La 16 ani, viața pe orizontală era o curgere domoală. Petru era decorul. Cu ochii închiși, cu bărbia căzută, cu genunchi tociți, cu palmele încleștate, cu umerii exfoliați, cu fruntea brăzdată. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
muguri; lumânarea ardea într-o tulpină de crin veșted; sub grindă, într-un lăstar de răchită, respira gârla, brumă de octombrie peste chipul lui Dumnezeu. Deasupra mesei, calendarul: anul 1993, octombrie, pe 26, sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir. Sărbătorile. Praznicele împărătești, lăsatul-secului, dezlegările la pește subliniate cu pix roșu; posibil, toate calendarele aveau evidențiate îndestulările pântecelui: pește prăjit, borș de pește, chifteluțe de pește, icre de pește, saramură de pește, o cană, două căni, trei căni de vin bunătățurile monahului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai zăresc urme de cretă, tramvaiul aleargă între stații, aici, sub catapeteasmă face țăndări lumina, o calcă cu roțile lui de fier, o înghite ca pe o ofrandă de Duminica Mare, o scuipă în cer. De la chilie până în fața Ușilor Împărătești cale ferată. Pe iconostas este Genia, șotronul meu are suflet, părinte. Despre ce chip, contur, culoare îmi vorbești? Șotronul meu drag nu mă alungă, când pășesc din nepricepere în afara luminii. Dimineața, îngerii îmi fac cărare până la ea, apoi, rușinoși, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
că prea ești aspru la mânie. Dar nici eu nu sunt mai domol, de două luni nu am atins Sfintele și asta numai pentru că mă îndoiesc de vrerea Domnului. Stau la strană cu toți mucoșii în jurul Psaltiri, în loc să slujesc Cortul Împărătesc. Ai dreptate, părinte, în ceea ce spui, dar parcă îl aud pe Simeon Stâlpnicu vorbind prin graiul arhimandritului. El a slujit 40 de zile cățărat pe un stâlp și nu s-a îndoit nici măcar un ceas de slujirea sa, noi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
neînțărcați au rămas la sânul Maicii Domnului. Gata, a înțărcat bălaia pentru al patrulea. Dacă și ăsta va fi primit la supt, îmi iau lumea-n cap și plec în Sfântul Munte. Astfel de clevetiri se întâmplau noaptea, după Ceasurile Împărătești, în livada de pe marginea lacului. Gherasim și Ilarion, doi călugări (foști subofițeri de miliție), aduși de maiorul Marcu odată cu ridicarea schitului, criticau rânduiala obștii; primul, respecializat în modelarea foilor de cupru, al doilea în medicină veterinară, frați de cruce întru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
crească în tine! După atâtea virginități pierdute, cale de-ntors nici măcar în uterul nopții nu vei găsi. Aici îți este Iordanul, Petre, botezul, primul semn că se moare și-n cer. Biserica era goală. Lumânarea, aprinsă a veșnică pomenire sub Ușile Împărătești. Focul, precum o înălțare din cenușă, indica sensul. Catapeteasma, jertfelnic pe muntele Tabor. Arderea de tot înmiresma cerul. Sfinții picurau din tempera nuanțe multicolore. Iconostasul își elibera ierarhii încătușați în argint. Deasupra focului, îngeri dănțuiau Isaia. Crucea a fâlfâit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Bătea vântul; treptele, precum un pulover putred, se destrămau fum către cer. În biserică, lângă ziduri, stranele, îngenunchiate în cenușă, își justificau reciproc handicapurile; herniile nopții strângeau cingători în jurul inimii; catapeteasma, o tușă neagră desenată peste mozaicul făcut țăndări; Ușile Împărătești nu au lăsat nici măcar o urmă de trecere. În fața Tatălui nu ai voie să te înfățișezi cu buzele uscate. Trupurile sfinților erau stafidite în tempera; focul a sărutat diferite nuanțe de sânge, dar nu a găsit butucul de vie. Catapeteasmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
deschis, ferestre până și-n frunza de salcie, în icoană ferestre, în firul de nisip! Și piatra, și apa i-au așternut pat sub cer nicio moarte mai intimă, nicio visare mai adâncă! A trecut de atâtea ori pe lângă Ușile Împărătești, dar nu a pășit dincolo. Între lașitatea de a rămâne și frica de a pleca, Petru a ales mereu calea de mijloc. La Dumnezeu, cel mai simplu, se ajunge pe scara de incendiu. Degeaba a pus foc sub icoană, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fir de ață; printre fisurile zidului, moartea se îngroșa ca o funie. Lumina, despletită în mii de șerpi fosforescenți, invada altarul. Acoperișul era perforat ca după un bombardament cu mere coapte. Petru a pășit în pronaos, a îngenuncheat în fața Ușilor Împărătești, a plecat fruntea în cenușă, apoi, ca un copil ce crede că nu este văzut dacă nu vede, și-a ascuns ochii în palme. Ultimele lacrimi mereu sunt amare sau poate că trupul în sine era o otravă ce încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ascultare desăvârșită, așa cum eu, 33 de ani, am pășit pe urmele Tale mâlite de cer înnourat. În dimineața aceasta, cu ochii închiși vei desface noduri, pe când eu, cu ochii închiși, în nevederea ta, Miopule, voi pune masă aici, în fața Ușilor Împărătești și voi chema toți nepoftiții la ospăț. Hai, curaj, dezleagă ce-ai înnodat de catargul acesta rupt! Nu-ți fă griji, nu-ți fie milă de o funie putredă, știm pe de rost, deopotrivă, mersul cu spatele. Confuz, absent, puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
II-lea, În 1703, printr-o proclamație lansată din Galiția, iar războiul Împotriva puterii austriece a reînceput. Pe curuți și pe Rákóczi i-au susținut și cetele lui Grigore Pintea Viteazul. Se spune că Pintea, aflat În slujbă la curtea Împărătească din Viena, o răpise pe Antonella, frumoasa fiică a unui colonel, și o dusese cu el În munții Maramureșului. Iată o doamnă pentru care merita să curgă acel Rivulus. Și ar fi curs mult și tihnit doar pentru ea, dacă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
procentului cuvenit. Și-a pus la loc potrivit, după grindă și după obicei, toate documentele ce atestau funcționarea legală a făbricuței sale de făinuri, iar chitanțele fiscale le-a rânduit, după ani, în tr-un caiet separat, conform unor vechi cerințe împărătești. Și moara meșterului-faur măcina non-stop, și apă avea destulă, și morărița Manoloaia era tânără și frumoasă, și era oacheșă și zâmbăreață, sprâncenată și harnică, și făina de grâu-secară, de orz și păpușoi, frumos mirositoare, de la moara lui Manole, se bucura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de primejdia unor practici diavolicești ce le-au înnegurat viața muntenească și de care trebuie să se lepede cât mai repede cu putință ca de un veșmânt stingheritor. Când părintele a socotit că a sosit momentul, a apărut în poarta împărătească a altarului și, cu mâinile ridicate către ceruri, a invocat cu evlavie: Sfinte Duh, ni te arată! Și, când a constatat că acesta întârzie, a repetat cu o voce tremurândă: Sfinte Duh, ni te-te ar-ată! În lipsa Sfântului Duh, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și-i spuse: "Ascultă Premierule! Să-mi rezolvi în câteva luni această problemă, care mă chinuiește de mult timp: Oamenii fac obiceiurile sau obiceiurile fac (formează) pe oameni?" Primul Ministru s-a executat îndată: a luat un cioban de pe proprietățile împărătești; l-a poftit să-și lase plete și barbă, apoi l-a dus într-o peșteră din muntele, unde trebuia să joace rolul de proroc (apariția unui profet, a unui sfânt oarecare, este socotită în India, ca un fel de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
lor. Împărăteasa însă, damele de onoare și femeile din popor, au cerut și ele să capete binecuvântarea proorocului. De data asta însă, au adus cu mare alai pe proroc în palatul împărătesei, la ale căror uși au fost postate gărzi împărătești și după ce se termina procesiunea mulțimii, se sigilau ușile. Trei zile de-a rândul, a durat procesiunea, femeile smulgând cel din urmă firișor de păr de pe trupul bietului cioban proroc. A treia zi, dorind împăratul să mai vadă pe proroc
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Într-un interviu acordat revistei „Adevărul literar și artistic" în anul 1999, reprodus în volumul Politețea ca armăi , întrebat fiind în legătură cu arborele genealogic al familiei sale Alexandru Paleologu răspunde, poate surprinzător pentru un om de presupusă viță nobiliară și chiar împărătească: Nu-mi prea știu arborele genealogic și nici nu mă prea interesa..." Recunoaște apoi că a văzut un arbore genealogic făcut de tatăl său și dăruit unui prieten, Alex Saint-Georges. Nici acel arbore genealogic („stabilit mai mult sau mai puțin
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]
-
în expunerea de motive, că este necesară instituirea ca sărbătoare legală în care nu se lucrează și a celei de-a treia zi a Paștelui și pentru că "Învierea Domnului este, pentru unele lăcașuri de cult, prilej de dublă bucurie: praznic împărătesc și ziua hramului bisericii". "Țara noastră este printre țările cu cele mai puține zile declarate legal nelucrătoare, iar cea mai mare sărbătoare a creștinismului, Paștele, cu cele mai profunde semnificații, ar trebui marcată în mod solemn în toate cele trei
Românii ar putea avea liber și a treia zi de Paște by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78971_a_80296]
-
supue... Ardeleanul a zis-o. * TURCII invadează Muntenia. Țepeș îi hărțuiește, aplicând tactica gherilei, ceva nou pentru musulmani... Ei speră că muntenii vor fi siliți să iasă la luptă deschisă. Dar nu îi vor ierta deloc, și, sub presiunea oștilor împărătești, ridică o tabără în așteptare, apoi ...la București înștiințare Cu solii încredințate trimese, Cum că el (sultanul) vrea pe țară să ierte Și numai pe Domnul său să certe. Vlad vrea să profite de ezitarea vrăjmașilor. Se deghizează în hainele
Un Hercule valah by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7431_a_8756]
-
Interiorizîn-du-și o optică de ființă imună la insinuări, Dan Puric face figura unui mărturisitor căruia îi putem lipi toate etichetele din lume, că tot nu-l vom face prin asta să fie mai puțin liber. Așa cum în trecut, la ospețele împărătești, singurul care îndrăznea să spună adevărul, dar numai sub paravanul comicăriei, era bufonul curții, și asta fiindcă se bucura de imunitatea implicită a unui rol pe cît de ingrat pe atît de eficient social - rolul aschimodiei pocite care își distrează
Pe orbita popularității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7447_a_8772]