290 matches
-
Dar mă gândesc deja la mama. Și ea își luase carnetul de conducere târziu, își făcuse un cadou. Urca în mașinuța ei care mirosea a ceară de lustruit mobila și se ducea cine știe unde. Cu paltonul din stofă în brăduleț bine împăturit pe scaunul de lângă ea. Conducea exact ca femeia din fața mea, strângând prea tare volanul, de parcă i-ar fi fost frică să n-o înjunghie cineva în spate cu un claxon. Angela, de ce viața se rezumă la atât de puțin? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
semn, o mică cruce. Am căutat în memorie, dar nu era nevoie, știam deja, erau datele în care ne întâlnisem. Am mai descoperit ceva deasupra frigiderului. Închise într-un borcan, am găsit câteva bancnote, unele mototolite, altele pur și simplu împăturite. Am numărat, nu lipsea nici măcar o liră. M-am apropiat de fereastră. Soarele frigea pe viaduct, țârâia pe câmpiile de mărăcini. Lângă o rulotă o țigancă întindea rufe. Lângă grădina cu straturi întunecate, stropite de curând, trei găini pitice, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
asta s-a Întâmplat pentru că ești un bufon. Mi-a spus asta În engleză. Nici de mine nu au prea mare nevoie. Singurele lucruri de care au nevoie sunt să fie tot timpul liniște absolută În casă, să fie toate Împăturite și puse la locul lor, iar ușile să nu fie niciodată Închise cu zgomot. De fiecare dată când se trântește o ușă, ea țipă la mine și la tata. De fiecare dată când vreun stilou nu e la locul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și poate nici măcar nu fusese circumcis. După ce Întorsese pe dos toate buzunarele cămășii, ale pantalonilor și ale paltonului, și aproape că Își pierduse speranța, Fima pescui În ultimul moment din buzunarul interior al paltonului o bancnotă de douăzeci de șekeli, Împăturită, pe care Baruch reușise să i-o strecoare acolo fără ca el să bage de seamă. Plăti și Își luă rămas-bun murmurând În barbă niște scuze jenate. Lăsă toate ziarele pe masă. Când ieși din restaurant frigul se Întețise. Umbrele serii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
LEGĂTURĂ DIRECTĂ CU ORIGAMI. POATE AR TREBUI SĂ PUI O CONDIȚIE DE INTRARE CA FIECARE SĂ ȘTIE SĂ ÎMPĂTUREASCĂ CEVA ÎNAINTE SĂ FIE PRIMIT ÎNĂUNTRU, O RAȚĂ SAU CEVA, CA SĂ ȘTIM MĂCAR CĂ NU SUNT PSIHOPAȚI CARE PRETIND CĂ ÎI PASIONEAZĂ ÎMPĂTURITUL, DOAR CA SĂ SE APROPIE DE O FEMEIE CONFUZĂ ȘI VULNERABILĂ. ȘTIU CĂ SIMȚI CĂ TREBUIE SĂ FACI O MIȘCARE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE BĂRBAȚII ȘI AȘ VREA SĂ TE AJUT. AM O IDEE CARE S-AR PUTEA SĂ TE FACĂ SĂ TE SIMȚI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
furculiță și lingură- era făcut de un împăturitor din Manchester pe care îl cunoscusem la o conferință cu o lună în urmă. Mark venise cu mine și chiar participase la câteva sesiuni. Dar piesa de rezistență era cana. Era minunat împăturită. Făcusem și eu cândva una asemănătoare, dar asta era plină cu ceai. —Cum ai reușit? Am luat-o și am întors-o pe toate părțile, mută de admirație. Mark era încântat. — Am găsit pe cineva care să împăturească cana, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și Voight, deoarece intervine finalul dramatic cu soțul Întors din război, care, negăsindu-și liniștea și nici pe Jane unde le lăsase, se duce pe plajă, se dezbracă, scoțîndu-și toate hainele, apoi verigheta pe care o așază pe chiloții frumos Împăturiți, și pleacă să Înoate-n ocean pentru totdeauna. Și pentru că se duce să Înoate-n ocean, nu-i menționat În nici o enciclopedie a cinematografiei universale de la noi. Bruce Dern. Un foarte bun actor, din păcate sinucigaș. Hey, Jude, povestea emoționează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de telefoane folosită - paginile mototolite, cotorul crăpat. Cercetă paginile uzate: conțineau liste de tipografii. O legătură, probabil Întîmplătoare: victima Susan Lefferts era născută În San Berdoo. Ochii lui Bud fotografiau: clic-clic-clic. Baia și bucătăria erau imaculate. În comodă cămăși Îngrijit Împăturite. Covorul curat, puțin cam soios pe la colțuri. Un ultim clic mental: cotețul fusese cercetat, curățat și aranjat, probabil de un profesionist. Cercetă șifonierul: haine și pantaloni care stăteau să cadă de pe umerașe. Cathcart avea o garderobă elegantă - fie cineva Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mărunțiș și câteva țigări turtite pe care le răspândește pe masă uitându-se la ele atent și nedumerit. Apoi avu o sclipire, își afundă mâna în buzunarul de la spate și aruncă pe masă un ghemotoc de bancnote de toate felurile, împăturite și soioase. „Avem bani“, rânji. „Bani să facem tot ce vrem cu ei. Chiar și să plătim femei.“ Continua să rânjească de parcă ar fi spus o glumă bună, dar ceilalți îl priveau cu nedumerire. Răsufla greu, dar avea o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mormăi „bietul suflețel“ - semn sigur că ziua se precipita, după estimarea lui, spre dezastru - ceea ce îmi dădu ghes să reîncep văicăreala cu și mai multă vigoare. Când tata s-a întors, cu două umbrele și o glugă de plastic bine împăturită, mama s-a uitat la el cuprinsă de o panică tăcută, dar era limpede că el analizase situația și ingenioasa lui propunere a fost: „Poate e vreun film bun la cinematograf“. Cel mai apropiat și mai mare era Odeon, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să pară purtarea mea. Adică, faptul că stau singur, că uneori n-am chef să te primesc, că îmi petrec tot timpul la televizor: probabil că te întrebi ce naiba se întâmplă cu mine. Nu chiar, spuse Fiona mușcând din clătita împăturită. Te ascunzi de lume pentru că lumea te sperie. Și eu te sperii. Probabil că n-ai învățat niciodată cum să-ți construiești o relație adevărată cu oamenii. Credeai că n-am văzut asta? Prins pe picior greșit, am încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lui Phoebe despre Winshaw Towers n-a fost încurajatoare. Cocoțată aproape chiar pe coama unei coline întinse și amenințătoare, clădirea lăsa adânci umbre întunecate pe terenul de sub ea. Grădinile încă nu se vedeau; dar Phoebe deslușea deja o zonă dens împăturită care ascundea casa când te apropiai de ea, iar la poalele dealului era o întindere mare de apă mohorâtă și searbădă. Cât despre aglomerarea haotică de turnuri gotice, neogotice, subgotice și pseudogotice care dădeau numele casei, ele semănau cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că nu. Dar încă o ceașcă de ceai ar fi. Findlay se retrase rușinat în bucătărie și după ce mi-am luat portofelul, m-am dus după el. — Nu știu ce speranțe vă puneți în asta, am spus, scoțând bucățica de hârtie bine împăturită și netezind-o pe masa din bucătărie. După cum am scris în carte, e doar un scurt mesaj scris de Lawrence, în care cere să i se aducă în cameră cina. Nu dovedește nimic: poate doar că Tabitha e nebună. — Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
puteam lua legătura cu cineva între timp? M-am sculat și m-am dus în apartamentul Fionei să iau carnetul de adrese. Era plin cu nume de care nu-mi vorbise niciodată și în coperta din spate era o scrisoare împăturită, datată martie 1984. Probabil majoritatea oamenilor din carnet nu mai aflaseră vești despre ea de vreo șase, șapte ani. Unul din ei era probabil fostul ei soț, credinciosul renăscut. Din câte știam nu-și mai vorbiseră după divorț, deci n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
durat așa de mult, dar e greu să găsești lumea la lucru, e perioada asta proastă dinainte de Ziua Recunoștinței. În orice caz, sper să fie aici ceva care să-ți placă. Și-a coborât privirea spre coșul plin cu fuste Împăturite. Emily și-a ridicat spre ea privirea cu un abia reținut dispreț. — Lasă-le pe biroul meu. O să le returnez pe cele care nu se potrivesc. Probabil, majoritatea, dacă ne gândim ce gusturi ai tu În materie de Îmbrăcăminte. Ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
văzuse semnătura la Început, iar inima Îi tresărise uimitor În piept, ca un pește care sărea. O Înspăimînta faptul că domnișoara Chisholm o urmărea. Împături hîrtia repede. — Vă mulțumesc, domnișoară Chisholm, zise ea trecîndu-și degetul mare de-a lungul hîrtiei Împăturite. E o prietenă de-a mea. O să mă duc la ea, după ce-o să termin ce-am de făcut. Strecură biletul sub un teanc de hîrtii, luă un stilou, de parcă intenționa să scrie ceva. Dar, imediat ce o auzi pe domnișoaraChishom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Mai turnă cafea În ceașca lui Helen și o duse În dormitor. Helen Își pusese sutientul, juponul și ciorapii. Acum Își pieptăna părul - cu mare atenție, Încercînd să dea o formă lejer ondulată buclelor. Pijamaua era pe pat, foarte atent Împăturită. Kay puse ceașca pe toaletă. — Helen, zise ea. — Da, iubito! — Pari teribil de distrasă. N-ai vrea să mergi undeva anume? Nu vrei la castelul Windsor sau undeva de genul ăsta? La Grădina Zoologică? — La Grădina Zoologică? se miră Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fuseserăm amîndoi Înfășați cînd eram bebeluși. După moartea mamei, Frank recuperase șalul din legătura de haine depuseă de tata la o instituție filantropică din Riyadh. Țesătura străveche, moștenită de la bunica lui, avea culoarea gri și delicatețea unei pînze de păianjen Împăturite. M-am așezat la biroul lui Frank și i-am răsfoit carnetul de cecuri și chitanțele cărților de credit, sperînd să găsesc vreun indicator al relației sale cu familia Hollinger. În sertare era un talmeș-balmeș de vechi invitații la nuntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
urmă a imaginilor terifiante. Respiră adânc și regulat de câteva ori apoi își croiește cu un pieptene de os o cărare dreaptă în părul lins, îmbibat cu apă. Trece în dormitor, deschide dulapul și aruncă o privire nehotărâtă cămășilor, frumos împăturite, curate și bine călcate. Un miros puternic de levănțică înțeapă în mod plăcut nările lui Marius. Optează pentru un costum gris închis, cămașă albă, la care asortează o cravată bleumarin de mătase. Despovărat de greutatea hainelor militare, simte o formidabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
înaripatelor nu va dura mult, doar până ce începe antrenamentul. Înainte să se ridice, Felix mai trage un fum din țigară și cu zâmbet pișicher scoate din porthart un caiet gros, cu margini înnegrite. Dintre file iese la iveală un ziar împăturit, cam zdrențuit. Informația Zilei, numărul din 30 septembrie 1943 unde Arghezi scrisese celebrul pamflet "Baroane", îndreptat direct contra baronului Manfred von Killinger, ambasadorul nazist la București. Prin anumite cercuri se vehicula bârfa că Mihai Antonescu nu era străin de publicarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în siguranța relativă oferită de biroul său, desface biletul. Textul laconic spune doar atât: "Dulapul personal, raftul de sus." Curios, deschide ușa dulapului său. Așa cum citise caută în locul indicat și după ce înlătură câteva efecte personale, găsește sub un prosop ordonat împăturit fotocopia unei fișe personale, bătută la mașină, cu numele tatălui său pe ea. Emisă de conducerea lagărului din Irkutsk. Jos, o frază scurtă îl izbește puternic ca o lovitură recepționată în plină figură. "Deținutul decedat într-o alunecare de teren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
până și la serviciu întârziam, doar ca să mă simt liber), cu-atât se-adunau mai multe probleme de rezolvat. Nu mai încăpeam în tablou. Oamenii mergeau înainte, repede, cu capul în jos. Se avântau din clădirile lor de birouri, închise, împăturite, cu geamuri pătrate, transparente sau albastru-cobalt. Geamurile nu se deschideau niciodată, păreau sudate unele de-altele, încă din construcție. Te întrebai de ce: ca angajații să nu poată respira? să nu se sinucidă? să fie feriți de poluare? Înăuntru, birourile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
XIV-lea. Nu fuseseră atâția oameni din atâtea țări tâmpiți atâtea secole, să folosească întâi fețe de masă, pe urmă batiste. Le vedeai peste tot, în toate felurile: simple, duble, cu dantele, cu volane, cu macrameuri, drepte, decupate, zimțate, întinse, împăturite; în zeci de nuanțe și de combinații, asortate la îmbrăcăminte, cu inițialele posesorului cusute discret și îngrijit la unul din colțuri. Nimeni nu ieșea din casă cu batista necălcată. Pleca omul cu treburi sau la plimbare, te întâlneai cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
supărate pe mine, așa că de câtva timp nu pot intra acolo decât dacă sunt chemat. Acum aș avea teribil nevoie să discut cu Aglaia Ivanovna. Pentru orice eventualitate, i-am scris câteva cuvinte (în mâinile lui apăru o mică hârtie împăturită) și nu știu cum să i le transmit. N-ați vrea, prințe, să-i dați acum Aglaiei Ivanovna acest bilețel, dar numai Aglaiei Ivanovna, adică în așa fel încât să nu mai vadă nimeni? Înțelegeți? Nu că ar fi Dumnezeu știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rămase vreo zece minute nemișcat și dus pe gânduri. Kolea își vârî iarăși capul pe ușă. — Nu mi-e foame, Kolea; am mâncat bine la Epancini acum câteva ore. Kolea intră și îi întinse prințului un bilet. Era de la general, împăturit și pus într-un plic închis. Fața îl trăda pe băiat ce greu îi era să i-l transmită. Prințul îl citi, se ridică și își luă pălăria. — E la doi pași de aici, bâigui Kolea rușinat. Stă acolo cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]