295 matches
-
storcător eficient, dar mama lui Margaret a preferat să nu se atingă niciodată de ea. Îl angajase În schimb pe fiul unor vecini să-i ducă rufele murdare la spălătoria chinezească, de unde se Întorceau peste câteva zile perfect călcate și Împăturite. Asta le amintea de Existența lor Primitivă, Își zicea Margaret. Poate că pierduseră ei jungla, dar aveau Încă În jur cel puțin ceva asiatici care să le facă treaba. — Hei, Adam, a zis și s-a Întins să-l atingă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de mulți ani, pe care erau scrise aceleași cuvinte, Tchambuli: rudenie și Înțelegere În Papua de Nord, Noua Guinee. și pașaportul era la locul lui, Între dosar și marginea sertarului, Întredeschis, destul cât să se vadă Între pagini niște dolari Împăturiți. Era atâta vreme de când nu mai văzuse toate lucrurile acelea, i s-au părut străine, imaginare, aparținând altcuiva. Nu se hotăra dacă să le ia sau să le lase. Dar a Închis sertarul, l-a Încuiat și a pus cheița
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
parte. Înțelegi ce vreau să spun? — Da. — Mi-a fost greu să-ți ascund adevărul. Nu-mi place să mint. Dar erai fericit. Nu-i așa? — Atunci, unde-a fost Johan tot timpul ăsta? Karl Își Întinsese mâna după pantalonii Împăturiți grijuliu la capul patului. Dintr-un buzunar scosese o bucată de hârtie și i-o dăduse lui Adam. Pe ea era scris un nume. — Ăsta e numele familiei care l-a adoptat pe fratele tău. Sunt malaezi. Asta-i tot
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
al livingului. Adrian ședea la masă. Eleanor își terminase micul dejun și se așezase pe canapea, ca să citească ziarele de duminică. Avea propria ei metodă de lucru. De o parte așeza un teanc frumos aranjat de ziare serioase, neatinse și împăturite, cu mai multe secțiuni, iar de partea cealaltă era un teanc mai puțin ordonat, cu secțiunile pe care le terminase de citit. Purta o pereche de mănuși de bumbac, ca să nu-și mânjească mâinile cu cerneală tipografica și să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ce pleacă ceilalți, indiferent că-i vorba de vecini, paroh sau menajeră, devine iar mut că un pește, nu-i pasă de ce-i spun și-mi lasă biletele scrise. Bagă mâna în buzunarul capotului și scoase un pumn de hârtiuțe împăturite și mototolite, pe care le aruncă pe masă, în fața lui Șam. Acesta lua un ghemotoc, îl desfăcu și citi: „Voi solicită mașină mâine dimineață, între 11.30 și 1“. Șam o privi întrebător. — De ce-i suporți toanele astea? zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
vino-ncoa’ la cameră. O față drăguță, pentru că o perie de scos pete sau o roată de fitness nu pot vorbi. Pur și simplu un material tonic, care să binedispună. Pe monitor, pielea care-i atârnă babalâcului pe gât e împăturită, și cutele strânse sunt vârâte în gulerul albastru apretat, închis până sus. Cu toate astea, doar stând acolo, înghițind în sec, excesul de piele se revarsă peste guler așa cum se revarsă colăceii fetei din fotografie peste talia blugilor. În poza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nu se poate aștepta la frică. Triner deveni pur și simplu prudent și puțin curios. Spuse: ― Ce anume doriți să se facă? Chestiunea era prea importantă pentru a fi tratată cu o severitate nemiloasă. Hedrock scoase din buzunar o hîrtie împăturită: ― Aici, spuse el cu seriozitate, sînt numele a cincizeci de orașe. Vreau să-mi faceți o listă a tuturor proprietăților mele comerciale și financiare din aceste orașe, aranjate după bulevarde și străzi. Nu contează cine se află în ele. Puneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
nu o agenție de detectivi. Dacă o mai înfruntau mult, probabil va pleca ea și ele vor rămâne să se cocoațe pe scaune și să-și facă cuibarul în fișet. Asta vor găinile. — Afară! strigă Mma Makutsi, fluturând un ziar împăturit. Găinile n-au ce căuta aici. Afară! Cea mai mare dintre găini se întoarse și-i aruncă o privire cruntă, în timp ce cocoșul doar se uită la ea cu ochi lunecoși. Da, da, tu! strigă Mma Makutsi. Aici nu-i fermă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
alte lucruri pe care americanii adesea nu le văd, deși ele sunt întotdeauna sub nasul lor. Mma Ramotswe puse cana de ceai pe masă și se căută în buzunarul rochiei. — Am găsit și asta, spuse ea, scoțând fotografia de ziar împăturită și înmânându-i-o secretarei. Mma Makutsi despături bucata de hârtie și o netezi pe biroul ei. Se uită la ea cu atenție câteva momente înainte să ridice privirea spre Mma Ramotswe. — E veche, remarcă ea. Era aruncată pe-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de lucernă, în podul șurei, cavalerul trac, Heros Invinctus Eternus. Roșcata... Blonda, ascunsă sub putina cu varză, în beci. Acolo, răcoare. Toamna, aromele de compot, de mere coapte, de murături, de fragă, de busuioacă, de căpșunică se despleteau din pagina împăturită, precum o scrisoare expediată direct din grădinile cerului. Sfântul Petru, milostiv individ, pentru prima dată a renunțat la cenzură, slobozind îngerul dimpreună cu colivia. Pagina blondă, pagină cu rod. "Mușcă până la sâmbure, până la nerv, până la... Hai, mușcă, nu te sfii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
curcubeul ca pe o fata morgana în călduri. Pe scaun în dreptul ușii, paznicul dormea cu țigara arsă pe jumătate între degete, cizmele rupte în talpă împrăștiau somnul pe dușumele, pufoaica puțea a lagăr, căciula roasă dosea bilețele de papagal, tristețile împăturite ermetic deconspirau așteptările. Voi ieși de aici, nene Matei, chiar dacă va trebui să mă strecor pe sub pardoseală. Nu sunt nebun, crede-mă, libidinosul acesta de terapeut se lovește de noi, ca să-și justifice leafa, ieri imprima plânsul unui copil pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
înstrăinare, zilnic înstrăinarea îmi trece pragul. Coboară înstrăinarea pe cărare din vârful muntelui, se închină, aprinde o lumânare, scrie acatiste și pleacă. Țipă ca din gură de șarpe înstrăinarea la mine, o abandonez la ușa bisericii numele meu în bilețele împăturite, cunosc înstrăinarea după cum înclină scrisul. Mă pândește de sub fereastră înstrăinarea, soarele îi umple buzunarele; dincoace de zid, opaițul picură umbre pe dușumele. Despre care timp vorbești? Mereu am împărțit pe din două așteptările! 18, 32, 64... aici, acolo, dincolo, simple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Am răsfoit prin paginile bătute la mașină ale raportului de autopsie: — Asta-i tot? — Nu chiar. Trase din țigară și apoi o lăsă în scrumiera mea. Scoase din buzunarul de la jacheta lui de vânătoare din tweed o foaie de ziar împăturit pe care o întinse pe birou: — M-am gândit că trebuie să vezi asta. Era prima pagină dintr-un număr vechi din Der Stürmer, publicația antisemită a lui Julius Streicher. Un titlu mare de-a latul colțului de sus din stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Dar mă gândesc deja la mama. Și ea își luase carnetul de conducere târziu, își făcuse un cadou. Urca în mașinuța ei care mirosea a ceară de lustruit mobila și se ducea cine știe unde. Cu paltonul din stofă în brăduleț bine împăturit pe scaunul de lângă ea. Conducea exact ca femeia din fața mea, strângând prea tare volanul, de parcă i-ar fi fost frică să n-o înjunghie cineva în spate cu un claxon. Angela, de ce viața se rezumă la atât de puțin? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
semn, o mică cruce. Am căutat în memorie, dar nu era nevoie, știam deja, erau datele în care ne întâlnisem. Am mai descoperit ceva deasupra frigiderului. Închise într-un borcan, am găsit câteva bancnote, unele mototolite, altele pur și simplu împăturite. Am numărat, nu lipsea nici măcar o liră. M-am apropiat de fereastră. Soarele frigea pe viaduct, țârâia pe câmpiile de mărăcini. Lângă o rulotă o țigancă întindea rufe. Lângă grădina cu straturi întunecate, stropite de curând, trei găini pitice, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
buze. Deschide-l odată, o îndemnă Izzie. Cum nu obișnuia să deschidă cadourile cu delicatețe — ce rost avea să păstrezi hârtia de ambalat și fundele? — Emmy rupse ambalajul cu plăcere. N-a fost surprinsă să găsească înăuntru un tricou alb, împăturit frumos în hârtie galbenă. Ea și Izzie făceau chestia asta de ani de zile, de când erau destul de mari ca să câștige bani singure și suficient de responsabile să trimită regulat colete prin poștă: își trimiteau una alteia tricouri cu inscripții haioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
teatru. Bucătarii șefi se agită de zor la aragazurile profesionale, iar chelnerii mișună în uniforme care-ți sar în ochi, cu dungi albe și verzi. — Uniformele sunt acolo. Jan îmi arată spre un coș de răchită plin cu uniforme frumos împăturite. Va trebui să te schimbi. — OK. Scotocesc după o uniformă de mărimea mea și mă duc cu ea la toaletă să mă schimb. Îmi verific rujul ciclam și-mi trag părul mai bine pe față, după care mă uit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
degetele strâns unite. Peste câteva ore va trebui să ne luăm rămas bun. Nu. Nu mă pot gândi la asta. Hilary arată ușor stresată când ajung lângă ea. — Ai declarația ? zice. Te simți pregătită ? — Sunt gata. Scot foaia de hârtie împăturită. Hilary, el e Nathaniel. Privirea lui Hilary îl măsoară fără prea mare interes. — Bună, zice. Așa, Samantha, hai să mai recapitulăm o dată. Citești declarația, apoi răspunzi la întrebări, după care urmează fotografiile. Începem cam în trei minute. Echipa a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să fie? Mă dau un pas înapoi de lângă patul pe care toate sunt claie peste grămadă și închid ochii, sperând cumva că, dacă îmi doresc asta suficient de tare, hainele o să mi se aranjeze ca prin minune în teancuri frumos împăturite. Ca în articolele alea despre cum să‑ți faci bagajul de prin reviste; afli cum poți să pleci în concediu cu un sarong ieftin și să‑l transformi cu inteligență în șase ținute vestimentare diferite. (Ceea ce mie întotdeauna mi s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să răsfoiesc mai atentă, uitându‑mă prin toate rubricuțele, și numele meu nu apare nicăieri. Mă las pe pernă amuzată. Ce tot spune Suze? De ce naiba e atât de ... Și atunci văd pagina dublă de la mijloc. O singură pagină dublă împăturită, care zace pe pat și care mi‑a căzut, probabil, când am luat ziarul. Întind mâna spre ea încet. O deschid. Și e ca și cum aș fi primit un pumn în stomac. E o poză cu mine. O poză pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vremea să termine cu asta, își zise Bennet. Se ridică în picioare. — Domnișoară Murphy, vă dați seama că pot face un test genetic, și acesta va arăta ... — Da, spuse ea. Îmi dau seama de asta. Împinse o foaie de hârtie împăturită, pe birou. Bennett o deschise încet. Era un raport de la un laborator genetic din Dallas. Examină paragrafele. Simțea că amețește. — Scrie că, în mod sigur, ești tatăl meu, spuse ea. O șansă la patru miliarde, ca să nu fii. Au testat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
zâmbesc radioasă lui Nick. În momentul În care mă așez la birou, mă simt ușoară ca un balon. Îmi arunc veselă pantofii din picioare, Îmi iau sticla de Evian - și mă opresc brusc. Pe tastatură e o bucată de hârtie Împăturită, pe care scrie „Emma“, cu un scris pe care nu Îl recunosc. Mă uit mirată În jur. Nu văd pe nimeni care să mă privească, așteptând să găsesc hârtia. De fapt, nimeni nu pare s-o fi observat. Toată lumea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pe unde treci - a propus Dumitru cu glas hotărât. Au urcat valizele pe poliță, și-au scos de mâncare, sticla cu rachiu și s-au așezat cu un oftat prelung. Merindea și-au așezat-o pe câte un șervet frumos împăturit, pus la îndemână de gospodine. ― Să trăiești, vere - a vorbit Dumitru, ridicând sticla cu rachiu. A luat o înghițitură, dar parcă nu mergea deloc. A întins-o apoi lui Todiriță. Nici acesta nu a băut cu chef. Au mâncat înghițind
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
iubiți. Oricât m-aș fi străduit, nu puteam să roșesc sau să mă transform într-o idioată căreia i se înțepenise limba-n gură sau să-mi scot portofelul din geantă doar ca să descopăr că, de fapt, scosesem un șervețel împăturit sau să-mi trec degetele prin păr pentru ca una din unghiile false să mi se prindă într-o meșă sau să încerc să plătesc un rând de băuturi cu cartela de telefon sau să fac oricare din gesturile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
șoferului de camion, dispărut cu o zi în urmă. Ai cumva o pungă pentru probe? Am, domnule. Nu vă spusei că sunt în uniformă? spuse Pohoață scoțând dintr-un buzunar de la spate mai multe pungi de plastic cu fermoar, frumos împăturite. Ești fenomenal cu uniforma asta a ta! exclamă laudativ Cristi. Ce mai ascunzi prin buzunarele tale? Nu ascund nimic, se apără Vasilică, deschizând punga și ajutându-l pe inspector să introducă șapca înăuntru. Am la mine tot ce ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]