993 matches
-
din discuția pe care am purtat-o. Doar în ochi și în inimă! Maestra Felicia Filip este o personalitate înconjurată de o aură vastă. E regină are puterea dominației unei statui antice privite prin cristalul unei vitrine. Chiar dacă nu e împietrită ci-i învăluită în lumină și frumusețe vie, are măreția statuii. Și chiar dacă nu se înfățișează ca un corp de tezaur închis în vitrină ci e extrem de generoasă, adversară reținerilor preînchipuite de cel ce voiește să converseze cu ea, veselă
FELICIA FILIP. ÎNVESELIRE PENTRU CÂND ÎI VA TREBUI INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1417422241.html [Corola-blog/BlogPost/371965_a_373294]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > RÂNDUNICA, RÂNDUNICA, SUNT PĂTRUNJELU" RECEPȚIEI! Autor: Dona Tudor Publicat în: Ediția nr. 332 din 28 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Marile dureri sunt mute. Moartea celui scump și drag sapă șanțuri pentru lacrimi și împietrește. Nici în marile iubiri nu e loc de prea multă vorbărie. O privire incandescentă pe sub gene sfredelește pănă se aprind călcâiele. Viața fiecăruia dintre noi este un roman. Suma romanelor noastre rămâne în istorie. Cerne vântul vremii și ce rezistă
RÂNDUNICA, RÂNDUNICA, SUNT PĂTRUNJELU RECEPŢIEI! de DONA TUDOR în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Randunica_randunica_sunt_patrunjelu_receptiei_.html [Corola-blog/BlogPost/358775_a_360104]
-
în pământ viul părăsești verdele din ramuri golul împresoară frunza ce ți-a crescut în palmă simplu ca o îndrăgostire mâine poate voi fi doar puțin din fiecare scoarță strop oarecare uitat dintr-o viață nenăscută pădurea mea ți-a împietrit în umăr cu mâini rătăcite își caută sărutul din nemărginirea înmugurită a unei păsări pierdută-n îngustimea ochiului ... Citește mai mult respiri ca un arbore cu rădăcini crescute-n aertăcerea nu se sparge când privirea și-a încheiat uceniciamângâie roșul
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/daniel_d%C4%83ian/canal [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
pântecul pieptuluia început să bată vântul în pământ viulpărăsești verdele din ramurigolul împresoară frunza ce ți-a crescut în palmăsimplu ca o îndrăgostire mâine poate voi fidoar puțin din fiecare scoarțăstrop oarecare uitat dintr-o viață nenăscutăpădurea mea ți-a împietrit în umărcu mâini rătăcite își caută sărutuldin nemărginirea înmugurită a unei păsăripierdută-n îngustimea ochiului... XXIII. MASCA ARLECHINULUI, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 290 din 17 octombrie 2011. dresorul umbrelor smulge zâmbet porților deschise cu pasiunea nebunului de treflă
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/daniel_d%C4%83ian/canal [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
o să cumpăr făină pentru cozonaci dar chipul tău am să îl torn iar în forme, a mușcat deja dimineața din noapte încerci să o potcovești din nou țiganul a intrat la carceră în timp ce două raze au țâșnit în ochii lui, împietrindu-l, timpul e larg, iar la poartă mă așteptau pramatiile golănești, am blestemat atunci amorul de pat și amorul de bani și ți-am șters fața cu bidineaua tropotelor dimineții. Referință Bibliografică: poem filozofic / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
POEM FILOZOFIC de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/stejarel_ionescu_1485012763.html [Corola-blog/BlogPost/362538_a_363867]
-
sălbatece urmărite cu atenție de pe margine de un crocodil ce așteaptă momentul potrivit să le înhațe. Am așteptat și eu ceva timp sperând că voi face o fotografie demnă de vreun premiu, nu am avut noroc, ați ghicit, crocodilul era împietrit. Nu lipsește nici vasul cu comori, care semnifică viață lungă, bogăție și prosperitate. De jur împrejurul imensei flori de lotus,un al simbol, care redă condiția umană: el crește din noroi (samsara), ajunge la suprafața apei (purificare) și produce o floare minunată
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 6 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 by http://confluente.ro/Lacrima_din_ocean_jurnal_de_c_helene_pflitsch_1361783970.html [Corola-blog/BlogPost/352055_a_353384]
-
de jad își culeg aripile cu gesturi obosite de zbor. În chilia mea, disperat, mătur în grabă cuvintele de pe covor. Și apuc să tac!”; „Și eu voi auzi din groapă cântul, cel gângurit de păsări și culoare, țipătul bufniței mâna-mpietrește, rana din sânge, ah, cum mă doare!” Și în Evanghelia Tăcerii, ca, de fapt, în toate volumele poetului, sunt prezente animalele ca simboluri ale principiilor și forțelor cosmice, materiale sau spirituale, având legătură cu nivelurile Universului: pământ, văzduh, cer. Termenul
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Evanghelia_tacerii_nicoleta_milea_1327350119.html [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
ți-a dat! Melancolie Noaptea mi-e sfetnic bun și stelele mă inspiră Și totuși nu știu cum și nici de ce, cuvintele expiră. Gândesc că sunt fericit dar sunt nehotărât. Inimă de granit spune-mi unde-am greșit Și când te-ai împietrit? Dacă, noaptea iubind Nu mai vrei răsărit, fii, tu, far luminând! Ploile nopților Se lasă noaptea și tăcut din întuneric îți faci scut Și nu auzi, încetișor cum plânge ploaia ca un dor. Dacă-ai ieși în calea sa, cu
NOAPTE ALBA DE MATASE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 by http://confluente.ro/Noapte_alba_de_matase.html [Corola-blog/BlogPost/356060_a_357389]
-
ne pare pentru ce n-am trăit... Avea același chip frumos, doar alungit acum nefiresc și luminat de calviție. Ochii, nemaiavând putere, răzbăteau la mine prin sticla unor ochelari. Rictusul din dreapta gurii ce conferea cândva mult șarm obrazului se adâncise, împietrind acum figura. Și gâtul i se subțiase, încât l-ai fi bănuit neînstare să-i poarte capul. Zâmbea larg, fericit de revedere, mlădiindu-și cătarea admirativ spre mine. Nu m-abținui: -Cât de frumoasă zici în tine că m-am
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1471163183.html [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
în pământ viul părăsești verdele din ramuri golul împresoară frunza ce ți-a crescut în palmă simplu ca o îndrăgostire mâine poate voi fi doar puțin din fiecare scoarță strop oarecare uitat dintr-o viață nenăscută pădurea mea ți-a împietrit în umăr cu mâini rătăcite își caută sărutul din nemărginirea înmugurită a unei păsări pierdută-n îngustimea ochiului vor muri alți arbori Referință Bibliografică: arbori de aer / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 292, Anul I, 19 octombrie
ARBORI DE AER de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Arbori_de_aer.html [Corola-blog/BlogPost/356585_a_357914]
-
fără să fie săracul de el, iar apoi l-au omorât... făcându-i injecții cu mercur. Domnul a făcut ochii mari, I-a venit să urle de durere, dar i s-a oprit urletul în gât și a rămas așa împietrit cu ochii mari cât roata carului ... - Bine, dacă nici de la Bălcescu, nici de la Eminescu nu au învățat nimic, o să le trimit atunci pe Caragiale, care va scrie o operă în care îi va beșteli în toate felurile! O să-i facă
DUMNEZEU, SFÂNTU PETRU ŞI ROMÂNII de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 by http://confluente.ro/Stefan_dumitrescu_dumnezeu_sfantu_p_stefan_dumitrescu_1336041639.html [Corola-blog/BlogPost/358583_a_359912]
-
te-aș naște din nou, eu pe tine, așa cum ești tu însă cu mai puțină tristete și suferință în suflet. Aș vrea să scriu, să scriu ...nu mai știu despre ce și mai ales cum. Mă simt goală de mine, împietrită într-o lume străină, rece fără clipe de iubire. Faci parte din mine, simplu , fără cuvinte și sentimente “ mari “ care ar anula orice urmă de unamitate, de simplitate a ființei. Nu mai știu cum ai apărut în viața mea, poate
AM NEVOIE DE SUFLETUL TĂU de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 by http://confluente.ro/Am_nevoie_de_sufletul_tau_ana_maria_bocai_1391337894.html [Corola-blog/BlogPost/353825_a_355154]
-
care încetase să-și mai ia notițe despre propria viață. Devenea, așadar, un personaj important în cartea sa, un personaj care nu-și cunoștea rolul dar pe care, vrând-nevrând, trebuia să-l joace ca un adevărat profesionist. Șapte chipuri rămăseseră împietrite pe brazda unui nor. Gânduri friguroase tronau în jocuri de scântei. Dincolo de gard, Ursache, trântit pe iarbă, contempla cerul. Ce-i păsa lui că niște oameni umblau bezmetici prin hățișurile vieții, îndepărtând lianele cu brațe de oțel?! Mâncase în grabă
PROMISIUNEA DE JOI (X) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 by http://confluente.ro/Promisiunea_de_joi_x_gina_zaharia_1367845894.html [Corola-blog/BlogPost/354842_a_356171]
-
imaginii, a metaforei care se integrează armonios cu asociațiile lirice. Secvențe admirabile sunt limpezite în sclipirile imaginației, precum nuferii în apa transparentă și albastră a unui acvariu: "Câteodată liliacul înflorește târziu,/ Irupând uluitor de alb de alb, peste durerile noastre,/ Împietrind răsucirea pustiului vânt vinețiu,/ Clătinat besmetic în transparențe rafale albastre". E multă durere profundă în aceste poeme, o durere a timpului trecut, lirismul are o notă personală și autentică: "Mult ne mai place nouă să fugim!/ Ni se târăsc în
CE-A MAI RĂMAS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Ce_a_mai_ramas.html [Corola-blog/BlogPost/351467_a_352796]
-
fragment: O! cum gemeau prin vânt, plângând cu aspră voce, Năvarnica Lycorias și phyllodoce Cum alergau de colo—colo despletite Prin valuri de furtună biciuite! Spre ziuă însă crivăul le-a izbăvit Și cu suflarea-i rece toate le-a-mpietrit, urmele elegiei antice sunt prezente în evoluții aspre. În alte multe alte poezii, sentimental coroziv al tristeții este redat prin încordare critică și comentariu livresc, dar nu umoristic: Îți mulțumesc, o! Doamne că-n fine am o casă! Că s-
PERPESSICIUS de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ovidiu_dinica_1412937933.html [Corola-blog/BlogPost/352811_a_354140]
-
din seara aia am un respect deosebit față de el. Oricine în locul lui ar fi făcut circ fără bani cu Andreea și cu Cornel, dar el a fost calm și domn, și asta mi-a plăcut foarte mult. Ionuț stătea locului împietrit de vorbele lor. Prima dată era surprins de Alina. Nu s-ar fi gândit niciodată, pentru nimic în lume, că ea ar fi putut să fie îndrăgostită de el. Despre Mihai știa că e un băiat de treabă, dar nici
PARTEA A PATRA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1394758591.html [Corola-blog/BlogPost/353633_a_354962]
-
epicentrul revelației dumnezeiești: la Ierusalim. Ebr. Shalom, orașul păcii, nu putea fi întâmpinat de către Domnul păcii decât pe cel mai inofensiv animal, înconjurat de copii. Ce pașnică ofensivă, ce blândă cucerire a celui mai împietrit și trufaș oraș al lumii! Împietrit în prejudecata și trufaș peste măsură, deoarece în el a răsunat de atâtea ori glasul dumnezeieștilor descoperiri. Mulțimea revărsată pe povârnișul Muntelui Măslinilor - afirmă exegeții - nu era, în marea-i majoritate, din Ierusalim. După Iisus Hristos se țineau scai orbii
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1461309331.html [Corola-blog/BlogPost/342593_a_343922]
-
vise Dară cerința lor a fost prea mare ! Au fost prin ele chiar și interzise ! Și de-asta am căzut în resemnare. - Iubirea ta acum neșlefuită ! O voi trata ca pe-o esență tare. Chiar dac-o știu că este împietrită Am să o ”ung” cu dragoste, răbdare. Și-am să sculptez în dragostea divină Chipul plăpând ce-mi este și ispită. Voi aștepta ca sufletu-ți să vină ! Prin visul meu să facă chiar risipă. Brăila, decembrie 2016 Referință Bibliografică
SCULPTURĂ ÎN DRAGOSTEA TA de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 by http://confluente.ro/florin_cezar_calin_1480751184.html [Corola-blog/BlogPost/378402_a_379731]
-
propti în pumnii ei puternici pe masa roșie, aruncând peste mulțimea capetelor noastre o privire de ură și provocare. Fața osoasă și dură era încadrată de lațe groase de păr cărunt, aidoma șerpilor ce întregeau fața Gorgonei din mitologie, care împietrea pe oricine o privea. În esență, discursul ei recapitula sloganurile limbajului politic sovietic din care nu lipseau salvarea țării noastre de ocupantul fascist, luptând alături de Armata roșie eliberatoare; în concluzie, ne cerea adeziunea la cererea ce urma să fie trimisă
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1453701336.html [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
de la poalele munților Făgăraș, locuită de oameni gospodari, ardeleni profund însuflețiți de spiritul păstrării tradițiilor strămoșești. Cârța numește o fărâmă de Ardeal unde natura și oamenii urcă în mit și istorie culturala românească. Ce întâmplări și ce oameni de seamă împietresc în monografia locului renumele Cârței? La Cârța își are rădăcinile „pasărea măiastră” a cântecelor populare românești, Maria Tănase, prin Ana Munteanu, mama acesteia, care era, din țara Făgărșului. Acesta e cel mai semnificativ indiciu. Dar de ce te numești Câțișorean? Acesta
MIRCEA CÂRŢIŞOREAN-RAŢIU. IUBIREA DE MELOSUL FOLCLORIC, VOCAŢIE PRIMORDIALĂ ŞI IREPROŞABILĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1433133576.html [Corola-blog/BlogPost/371016_a_372345]
-
de familie, să o ajute în anumite treburi gosopdărești, dar parcă nici nu o auzea. Se îndepărtase chiar și de cei mai buni prieteni și colegi. Și cu animalele se purta urât. Le lovea uneori cu pietre. Inima lui se împietrise. Nu credea nici în magia sărbătorilor de iarnă sau în Moș Crăciun. Nimic nu îl mai impresiona. Uitase să mai dăruiască. Abia aștepta vacanța de Crăciun pentru a sta la televizor. Cu gândurile la vacanță a urcat scările blocului și
POVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (1) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 by http://confluente.ro/cristina_oprea_1450270508.html [Corola-blog/BlogPost/369886_a_371215]
-
răului. A fost într-o seara târzie. Când luna ascunsă undeva într-un nor trecător dar zăbovit o clipă în curiozitatea ei să vadă oamenii, când norul nu s-a mai mișcat ca altă dată și oamenii din jur au împietrit rămași ca statuile antice în nemișcarea eternului. Doar muzica se auzea și dansul continua să lase miscările lascive spre dorințele clipei marturisătoare a luminii ce sta înainte. Dacă tangoul ar fi schimbat ritmul, atunci magia momentului s-ar fi răzbunat
PRIMUL TANGO CU EL de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 by http://confluente.ro/silvia_cinca_1455014744.html [Corola-blog/BlogPost/362415_a_363744]
-
de o seamă în calitățile de corporalitate și spirit care schimbă ochiul în oglindă iar inima o scaldă în mângâierile catifelei. Până azi, Reginei Maria i se închină o dragoste mare și curată. Amintirea ei galopează odată cu timpul, dar lasă împietrit în istorie un model, astăzi îndelung așteptat, cu atât mai rechemat, cu cât nepoata sa, Principesa Moștenitoare Margareta a României e deopotrivă de strălucitoare și cu dreaptă măsură a asemănării, potrivindu-i-se, de asemenea, numele „Prințesa inimii”. Marile virtuți
REGINA MARIA. REGINA INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 by http://confluente.ro/Nemiloasele_mahniri_ale_regin_aurel_v_zgheran_1374222734.html [Corola-blog/BlogPost/360434_a_361763]
-
în mână două aripi frânte își șchiopătau auzul fără notă într-un pustiu cu-ntinderea bigotă ce voci strigau în strâmta oboseală de sub tutela vieții în travaliu îți retractezi trăirea trasă-n coasă de vezi odihna-n perspectivă joasă îți împietrești o talpă în sfială te-ai spart aprinsă-n colțul strâmt al casei te-ai spart în noapte cînd priveai altarul cu timpul ți-a fugit din mână harul plecai în urbea fără-nghesuială duminică vândută lumii cioburi n-ai
DIN ȚĂNDĂRI CHIBZUIALĂ de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 by http://confluente.ro/carmen_popescu_1450081672.html [Corola-blog/BlogPost/375083_a_376412]
-
câteva competiții hipice de anvergură, a fost învingător în două campionate naționale de sărituri peste obstacole. Dar microfonul marilor transmisiuni din vâlvătaia luptei sportive l-a fascinat și aceasta a fost chemarea sa, care l-a consacrat și l-a împietrit pentru vecie la clădirea gloriei sportive pe care a aclamat-o inegalabil din cabinele colosalelor stadioane ale lumii. Transmisiunile de la Montreal, când Nadia Comăneci avea să dea peste cap limitele programului electronic al robotului tabelei de afișaj, precum și de la Sevilla
CRISTIAN ŢOPESCU. I SE SIMTE LIPSA DE ORIUNDE PLEACĂ, ESTE BINEPRIMIT ORIUNDE VINE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Cristian_topescu_i_se_simte_aurel_v_zgheran_1389480027.html [Corola-blog/BlogPost/359936_a_361265]