962 matches
-
de mistere... Când voi știți ...că a noastră vrere susținută de acum și de amintirea voastră, nu mai piere, ci glas de furtună cere! Uniți, neclintiți, nestăviliți, neîmblânziți romanii noștri pe tot globul rătăciți de acum într-o forță uriașa împietriți nu mai pot fi amăgiți, mințiți! Ne cerem iertare, că doar voi ne-ați trezit și ne-ați înfrățit, pe noi, cei de lacrimi copleșiți! Referință Bibliografică: Durere / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1779, Anul V, 14
DURERE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/lia_vana_1447488263.html [Corola-blog/BlogPost/377529_a_378858]
-
scris poezii de dragoste, pe care nu le vei citi niciodată. Am plâns toate ploile cu tunete și fulgere din lunile fierbinți de vară când mi-ai bântuit nopțile. Cu ce cheie fermecată ai deschis lacătul ruginit al inimii mele împietrite, după ani mulți de tristețe și lipsă de iubire, nu știu! Într-o dimineață banală de vară, când navigai pe pagini virtuale, ți-ai oprit o clipă privirea pe poza mea. Puteai să treci mai departe. Ai cercetat-o, cu
CUM SĂ TE PUN ÎN CUVINTE? de DORINA STOICA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1422565299.html [Corola-blog/BlogPost/369398_a_370727]
-
prin deșertul iubirii un cal care fuge rănit la picior mai ușor, mai repede dacă lasă sânge să curgă? - altădată un cuib gol azi, o statuie cu aripi de înger... El contemplă statuia zeiței îi așterne la picioare trandafiri. Ea, împietrita cu inima rănită de dor pe pod aurit, sub cerul roșu din amurg întoarce clepsidra, pașii îi curg lacrimi pe obrajii timpului. Și trece, statuie de marmură rece cu un sân dezvelit, pe umăr are o carte cu coperta gri
STATUIA ZEIŢEI de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1443383970.html [Corola-blog/BlogPost/377534_a_378863]
-
al visurilor unui poet care se vrea o călăuză a întregii lumi în căutarea fericirii, a frumuseții vieții și a iubirii, căci „pluteau pe zări albastre pâlpâiri,/chemări și doruri, fragede zidiri,/tăcerile bolnave de iubire”, iar poeta, „pe țărmuri împietrită, lângă stânci”, așteaptă cu nerăbdare „întoarcerea fregatei scufundate”, odată cu lumile ce-i fuseseră „furate” (Lumi furate). Fregata, amarată într-un fiord, devine locul ideal unde inspirația, „un sloi de diamant/îmi fulgeră pentru moment cărarea”, se manifestă plenar și, deși
REVERII AUTUMNALE ȘI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 by http://confluente.ro/nicolae_dina_1494175862.html [Corola-blog/BlogPost/369453_a_370782]
-
ei Regele lor. Și-au uitat propria chemare încătușindu-și în formule oarbe și seci sufletul, rătăcind în grăsimea berbecilor și a jertfelor multe, răscolind în cugete și închipuiri holocauste. Profeții se pare că au predicat în pustiu, iar inimile lor împietrite s-au constituit în grămezi de pietre pentru a le arunca în trimișii Domnului, ucigându-i pe unii prin lapidare, iar pe alții sfârtecându-i ca pe Isaia cu fierăstrăul. Fie că au fost pricini spirituale, fie metehne politice, vina
PAŞTELE DREPTMĂRITORILOR CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_gheorghe_constantin_nistoroiu_1367675074.html [Corola-blog/BlogPost/344587_a_345916]
-
scopul de a-i testa rezistența. Dintre toți cei prezenți, doar scriitorul cunoștea misterul acestei apariții. - Vă așteptam, dragele mele! Eram convins că veți veni ultimele. Era firesc, nu-i așa? Scena era goală, actorii vin la urmă. Emilia rămase împietrită. Cine știe câte viscole s-au pornit în acel moment prin mintea și sufletul ei! Se ridică de pe scaun și făcu câțiva pași în întâmpinarea lor. Îți frecă palmele și fruntea. Apoi își mușcă buzele și izbucni în lacrimi. N-a fost
PROMISIUNEA DE JOI (VIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Promisiunea_de_joi_viii_gina_zaharia_1365439835.html [Corola-blog/BlogPost/345745_a_347074]
-
multe condiții mântuirii noastre. Ci numai una: a iertării reciproce. O poruncă ca o rugaminte, ca o dorință născută din prea multă iubire. Și o condiție ca un sfat și un îndemn părintesc, ca o mângâiere suavă peste mult prea împietritele noastre inimi. Spun unii Sfinți Părinți ai Bisericii că Iisus Hristos ne iubește nu doar cu o iubire enormă, nemărginită, nelimitată și necondiționată. Nu se mulțumesc cu acest termen. Și afirmă ori susțin că ne dorește cu o iubire nebună
DESPRE IUBIRE SI IERTARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_iubire_si_iertare_.html [Corola-blog/BlogPost/366818_a_368147]
-
să lăudăm pe Iisus Hristos prin credință, cu ramuri înțelegătoare, ca și pruncii, strigând cu glas mare Stăpânului: "Bine ești cuvântat!" (Sedelna, glas 4, după a doua stihologie de la slujba Utreniei praznicului). "Și munții, adică neamurile cele potrivnice, cu inimile împietrite, de fața Ta s-au veselit, cântându-ți Tie cântare de biruință" (Tropar Peana 1, de la slujba Praznicului), iar El venind în Ierusalim, spre Patima cea de bună voie, poporul cel ce ședea întru întuneric și în umbra morții, luând
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR by http://confluente.ro/Cateva_invataturi_despre_praznicul_stelian_gombos_1332505836.html [Corola-blog/BlogPost/362091_a_363420]
-
Acasa > Stihuri > Semne > EREZIE RUGINITĂ CA FIERUL VECHI Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1270 din 23 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Muzeul figurilor de ceară chipuri împietrite Pași de gheață și foc Emoția te împinge înapoi Cuvintele te întind pe foaia albă cu picățele Eziți să visezi poemul mai departe ori să-l trezești Nici tăcerile nu mai sunt ca altădată Prea mult sânge și prea puține
EREZIE RUGINITĂ CA FIERUL VECHI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 by http://confluente.ro/Costel_zagan_1403536191.html [Corola-blog/BlogPost/349303_a_350632]
-
Smulgând din rădăcină apa, I-ajunge umbra pân' la brâu - Și soarele-i închide pleoapa. Soldatul plânge-n capul gol Pe iarba, Doamne, adormită; Parcă-i un înger ce-n nămol E dus de-a pururi în ispită! Surâsul pare împietrit pe buze, Pământu-i gata să-nflorească- Dragostea tăcerea să acuze: Natura-i, Doamne, omenească! Și ochii-s un portret în rouă; De sânge lacrimi parcă două. Traducere de Costel Zăgan Referință Bibliografică: VALEA ADORMITĂ, de ARTHUR RIMBAUD / Costel Zăgan : Confluențe Literare
VALEA ADORMITĂ, DE ARTHUR RIMBAUD de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/costel_zagan_1453832101.html [Corola-blog/BlogPost/343272_a_344601]
-
lui, dar parcă nu era ea; jovialitatea ei, cheful ei de viață, râsul ei molipsitor și uneori deranjant de tare se ascundeau după un un chip răvășit de disperare. - Ai vorbit cu doctorul, nu-i așa? Tânăra avea o privire împietrită. Lacrimile au izbucnit, durerea surdă care-i sfâșia sufletul revărsându-se ca un vulcan. - Ce să fac, ce ne facem dacă... cum mă voi descurca? O strânse cu putere la pieptul lui. Nu mai știa de cât timp stă așa
CE SUNTEM? de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 by http://confluente.ro/Helene_pflitsch_1402517965.html [Corola-blog/BlogPost/365862_a_367191]
-
este o privire aruncată cu regret între două oglinzi paralele, la mijlocul căreia se află ea reproiectată, multiplicată de câte nouă ori, de o parte și de alta, este timpul unui regret profund cu iz de flétri, un dat imuabil și împietrit al existenței noastre eterne. Privită din acest punct de vedere, cartea Ochii Istanbulului dă impresia unei trăiri experimentate demult la un mod prezent imaginar, la care nimeni nu asistă în realitate, este evoluția inversă a unei scrieri a destinului ce
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/regasirea-de-sine-ayten-mutlu/ [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
-i toamnă și trăiești ca-n vis În anii senectuții Abil omagiind prin scris Plăcerile virtuții! Asculți chemările fierbinți Din fauna tăcută Când arborii cu chip de sfinți Adorm în toamna mută Ți-i toamnă - lungă - de privești La bufnița-mpietrită In parc far’ de cărări cerești Uitată de ursită Ți-i toamnă - grea - de nu dai semn, Când vin de peste ape, Că vrei!... Doar nu-s de lemn Și-s dornic de agape * Te-a surprins bufnița albă Rătăcită printre
ŢI-I TOAMNĂ de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/virgil_ciuca_1483894755.html [Corola-blog/BlogPost/377503_a_378832]
-
înghit vaierul stingând cu lacrimile lor focul din câmpul de celuloid. 5. Reperaj: singur în noaptea inimii mele în spațiul extras din timp mă regăsesc printre cele mai vechi manuscrise tăinuite-n Olimp. 6. Reperaj: vorbirea fără cuvânt, și gestul împietrit în mișcare, hrănesc pietrificarea cu mult avânt, din oceanul fără corali, pește și sare. 7. Reperaj: întâlnire, dar ceresc, existență complicată, drumuri care rătăcesc în apa-necată. 8. Reperaj: abstractă gândire filosofie pură, timpi existențiali, înțelegeri noi întru' iubire printre prietenii
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 by http://confluente.ro/emil_sauciuc_1475329433.html [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
cerul amprentă cutremurătoare și-a pus, prin fulgerul ce a prins gust de om, pe casa care de el incendiată scrum s-a făcut și s-a dus. Este ontogenicul fulger axion. 46. Reperaj: cele cinci vii continente cu ochii împietriți, cu plete de ierburi și păduri înverzite, prin Oda Bucuriei pe care sperăm c-o iubiți, ne fac să renaștem în speranțe abolite. 47. Reperaj: natura cu număr de aur în batjocură de om îngropată, supravegheată de oceanul din cer
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 by http://confluente.ro/emil_sauciuc_1475329433.html [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
odată cu pensionarea, deși, în general, pentru toate nulitățile procedura de prelungire era o formalitate. Este la fel de uimitor, cum, în condiții materiale precare, profesorul era îmbrăcat impecabil, pus la curent cu ultimele apariții din străinătate, foarte generos cu studenții și neschimbat, împietrit parcă la cincizeci de ani, vârsta năprasnicei tinereți pentru un umanist. Egal cu sine, acceptase, fără nici o iluzie, marginea. Dar ce margine luminoasă spre deosebire de centrul acaparat de pegra academică instalată de regimul comunist! Cea mai bună dovadă a bunei sale
Apel pentru restaurarea demnității profesorilor by https://republica.ro/apel-pentru-restaurarea-demnitac-ii-profesorilor [Corola-blog/BlogPost/338414_a_339743]
-
care îmi pare a fi esențială pentru iconomia volumului, este “umbra unei umbre”, în care reapare “chivotul”: “în umbra iubirii tăcute e umbra/ extrasă c-un forceps din bolți rătăcite/ e chivotul veșnic în care penumbra/ adună lumina din seve-mpietrite” Dincolo de realitatea palpabilă, practic cunoașterea superficială ale cărei dictonuri sunt date de simțurile fizice, există “penumbra”, chiupul cunoașterii și autocunoașterii de sine aflate amândouă mereu în stare de sămânță printre pietrele izvorului vieții. Acolo se adună toate cele adunate material
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1411493721.html [Corola-blog/BlogPost/360080_a_361409]
-
există “penumbra”, chiupul cunoașterii și autocunoașterii de sine aflate amândouă mereu în stare de sămânță printre pietrele izvorului vieții. Acolo se adună toate cele adunate material și sufletește de trup apoi mai departe prelucrate toate în laboratorul alchimic al sufletului. Împietrite sau nu, esențele ființei cuprind toate fracțiuni de răspunsuri. Știm mai mult sau mai puțin accentuat, fiecare în parte, că în toate descoperirile conștiente: “nu-i preț pe victorii nici preț pe înfrângeri pe lespedea vieții trasăm începuturi” și mai
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1411493721.html [Corola-blog/BlogPost/360080_a_361409]
-
Acasă > Poeme > Conștiința > CĂUTĂRI Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2350 din 07 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Cioplesc în stâncă nemuririi, ocnaș îți sunt din zeii împietriți, caut zestrea pură a robirii, dacilor risipiți și înrobiți! Am căutat lumina lunii, ne-am risipit că un taifun, am contracarat puterea semilunii, am ajuns un praf al lumii în drum! Cu lacrima ,cuvânt de îndoială, atâtea generații au luptat
CĂUTĂRI de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 by http://confluente.ro/lucian_tatar_1496843268.html [Corola-blog/BlogPost/378786_a_380115]
-
prea rece și udă Îmi spumegă liniști și-ndoapă Din rana deschisă și crudă.” „Pe mine m-auzi dimineața, Când roua îmi calcă-n copite Și bobul se-ascunde-n fâneața Câmpiilor proaspăt cosite.” În liniște, iapa se-adapă, Cu ochiul pe ram, împietrit - Lăsase să-i scape din pleoapă O lacrimă-n prasiolith. „Pe ea o-ncălzești cu sărutul Luminii, ce-i cade pe ceafă, Pe ea o adapi din țesutul Dorinței din ochii-carafă.” „Trecuturi din mine te sapă -n lumina, ce naște
IAPA DE CUARŢ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1470170392.html [Corola-blog/BlogPost/374072_a_375401]
-
luată de-a sila, Țintuindu-mă-n scaunul neputinței. Motto: Prietenia este aproape cel mai valoros lucru care ar putea exista în univers... Prietenia Pe cărarea vieții merg mereu, Ca un pribeag singuratic, Ce caută diamantul vieții, Adormit în inima-mpietrită a omului. Apele lumii le străbat Și ochii nu-ntâlnesc nimic-n cale, Decât amarul prieteniei perfide, Ce sălășuie-n sufletul pământesc Și-l omoară cu lancea lăcomiei. Speranța mă-mpinge mai departe, Făcându-mă să răscolesc teluricul tot Și să
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/alexandru_enache_1479472490.html [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
văzut petrol de decenii, pădurile sunt aproape dispărute, oceanele ne inundă orașele! Etrius, pământul... moare! -Și ce vrei să spui cu asta? -Dacă folosim această forță putem face pământul să renască. Totul să fie cum a fost înainte. Pe fața împietrită a lui Etrius nu se putea citi nici o expresie. El rămase la fel cum a intrat: nepăsător. Dar totuși spuse: -Accept. Voi intra în castel și voi lua de acolo orice pare interesant. -Știam eu că nu ne vei lăsa
CASTELE CAPITOLUL II de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 by http://confluente.ro/Castele_capitolul_ii_flavius_jebelean_1328806289.html [Corola-blog/BlogPost/345098_a_346427]
-
dătător de viață de unde voi da drumul adevărului și iubirii. Cu ele oamenii ar trăi altfel, ar relua viața de la capăt și crezând în vorbele Tale ar oferi copiilor iubirea și vârstnicilor bucuria înțelepcinii și fericirii. Unde sunt acum chemările împietrite ale căldurii de suflet cu care mamele noastre ne creșteau odată? Unde sunt azi înțelepții lumii care să preschimbe ura și dispețul în gânduri de bine și fapte dăruitoare? Unde sunt zâmbetul fratelui și sărutul speranței? Dă-mi Doamne anii
RUGA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 by http://confluente.ro/silvia_cinca_1450352399.html [Corola-blog/BlogPost/366352_a_367681]
-
Și-n spargul nopții, moale blândețe. Copil cărunt azi, nu mă abțiu Să-mprumut din voi o tinerețe. Eram vijelie și zburdând Cu voi, răscoleam nopți stufoase, Iar acordeonul meu cântând Vă schimba în globuri de mătase. Am astăzi zborul împietrit. Se pierde părul, parcă și pasul... Prin secole ce-am absolvit Și-a pierdut și-acordeonul glasul. Primim o viață cu un cost Și-un dezechilibru-n moleculă. Pe argumentele ce-au fost Pregetă o cicatrice nulă. 6.11.11
de STELIAN PLATON în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 by http://confluente.ro/New_york_sub_zapezi_intarziate_.html [Corola-blog/BlogPost/358849_a_360178]
-
aprinde și păcatul îl despică, Arde mâna morții care peste cruce se ridică. În pocalul biruinței, plânsu-nsângerat coboară Și în ceasul nemuririi, grija lumii se strecoară. Țipă fieru-ncins în rană... clipa tace țintuită, Duh desculț încet se cerne peste lumea împietrită; Se cutremură Golgota, piatra murmură o rugă, Iar durerea ce tot urcă norii răzvrătiți subjugă. De cruzime ne-nțeleasă și tâlharul se-nspăimântă, Ridicând privirea-n ceruri, vede îngerii cum cântă... Și sub zarea sfârtecată, sub privire pironită, Lancea tremură în sânge
CLIPA TACE ȚINTUITĂ... de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 by http://confluente.ro/georgeta_musca_oana_1491898476.html [Corola-blog/BlogPost/379859_a_381188]