17,154 matches
-
meu îi potrivește și lui mustața cele mai frumoase fraze despre femei le-au scris un impotent român și un homosexual american de cîte ori îmi aduc aminte de lucrul acesta mă bucur de paralizia mea reflexivă ca un olog împins cu căruciorul lui de franz kafka de-a lungul șinelor de tramvai care taie praga în două
Infirmitate by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/4778_a_6103]
-
atunci pe loc de ce-l rad eu pe acest străin cu care nu am nici o legătură vizibilă dar nu s-a terminat totul aici dimpotrivă l-am văzut pe străin în pielea goală în baie în locul meu presiunea care-l împingea în sus părea să fie egală cantității de apă dezlocuită de corpul lui iar aceasta din urmă egală cu aceea pe care ieri o dezlocuia chiar corpul meu cel cu care mi se părea că sunt obișnuit din copilărie cel
substituirea sau pe cine rad eu dimineața și cine mă rade by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/5479_a_6804]
-
Andrei Bodiu trece Pe lângă tine Tremurând cu bețele de aluminiu Scrijelind asfaltul. La poștă unul mai tânăr I-a spus că îl caută moartea Acasă și el se crede la schi Omul fără stare se împinge Până la Academie între T și Muzeul de Artă Se încăpățânează să-și bea Suta de vodcă În fiecare zi strict la aceeași oră. Uneori îl vezi prăbușit Pe bancă la Livadă Ajutat de alții se Ridică prinde strâns bețele și
Omul fără stare by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Imaginative/5411_a_6736]
-
până în colțul unde lumina prăfoasă pătrunde prin lucarnă și decupează din umbre grele albastre lucrurile lăsate de wasil și marie hella și johann în devălmășie în podul de deasupra atelierului. se ghemuiește lângă cufărul cu mânere și colțare din alamă. împinge cu tălpile șanurile pentru cizme și suportul pentru pălării. strânge în jurul ei o perdea și rochia din catifea ciuruită de molii. ca de fiecare dată i se face sete și frig. încearcă să-și urmărească din priviri piezișe corpul îndoit
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
început, îți vestește sfârșitul: „la anul și..." (numai mâine nu-i azi!) în chiar noaptea de revelion. vai de capul meu! (dop de plută în care tăria ți se răsucește ca un tirbușon, să ți-l smulgă din umeri, sau împins înăuntru cu coada de lingură, totuna doare.) dimineața de-ntâi se trezește-n cămașa de noapte a lui 31 decembrie și când dă să și-o scoată, primește-n schimb o pijama de spital (ce se vede acolo unde îmbrăcămintea
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
puterea, tragic vis, Crestatul golf și asprele decoruri? Liguric țărm, ca un arici se strânge În sine însuși numai țepi și spăngi, De aici plecă spre glorie și sânge, Barcazul, cei o Mie, plumb și lănci. Pe Garibaldi l-ai împins din spate, Nu vântul care bate dinspre munți, Să-nchege un regat din sfărâmate Idile, printre lacuri, bărcI și punți. Pe cel care unise deseori cu sila Socratic sudul cu severul nord, Pe cel care urâse rugile și mila, Ți
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
Hunarus, ca translator și asesor, se așeză alături. Soldații romani din gardă, cu care, de altfel, Agillus nu se înțelegea pentru că proveneau din toate provinciile depărtate, stăpîneau cu greu situația. O femeie tînără, înconjurată de rudele ei, numeroase și revoltate, împingea fără gingășie un bărbat cam smolit la chip și chel înaintea judecății. Era, după cum își dădu seama judecătorul, soțul reclamantei. Vacarmul vocilor acuzatoare era asurzitor și cuvintele, pline de litera "z" ca un zumzăit de albine, treceau neînțelese pe lîngă
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
piatră, abdicare, când nu mai poți să mângâi, când uiți că zidul ești tot tu. Râd (în câteva luni voi muri, am făcut donația, m-au medaliat) - și-ndată cresc pomii, păsările vin să-mi stropească obrajii cu polen. Dacă împing, un pic mai tare doar, palmele-n aer, să mă apăr de aripi și zimți, prind fără voie, un fruct, un pește, din marea de belșug. Zbor în lumina Este un copil calm, veghind de sus o piramidă, înăuntrul ei
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
uși grele de plumb ca niște adăposturi antiatomice intră în sălile cu acceleratoare liniare și cobaltroane stranii du-te la scintigrafie și în blocurile operatorii în labirinturile saloanelor ca niște vestigii subacvatice traversate doar de vietăți marine în halate verzi împingând brancarde pe rotile cu femei și copii tunși chilug cu tatuajele acelea stranii pe tâmple sau frunte vorbește cu cei ce așteaptă la ușa simulatorului până vei înțelege că a trebuit să te îmbolnăvești și tu de cancer din solidaritate
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
tu în timp ce cobori sau urci de cuvintele lui nemaiauzite vreodată și în fine - ca un om care știe exact drumul lui de aici înainte care își vede limpede pasul în lumina zilei ce abia a început să se reverse - să împingi poarta să lași în urmă și amintiri și regrete și clipe fericite și hăuri negre și tot ce putea cândva nelămurit să te lege Portret mișcat Ultima dată a fost văzut pe o stradelă vetustă alergând cu ochi dilatați înăuntrul
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
n-a nins niciodată plus, printre altele, vestea că la Kingston, spre 1000 de insule, un tată cu origini afgane ajuns afacerist de succes într-o multiculturală metropolă și-a ucis trei fete minore și una din cele două neveste, împingând în canal mașina în care acestea dormeau fericite după ce chiar el le dusese să vadă cascada din Niagara, mândria patriei lor de adopție nu știu dacă mi-e dat să mă-nalț fără grijă și fără să am nevoie de
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
putea oricând să i se retragă omului, 5. despărțit sub ochiul imobil al negativului, el știe că numai prin puterea acestuia poate s-ajungă întreg, dar mai e strâmta poartă a neutrului dintre originea operei și lumea sa spectrală. Vâslele împinseră corabia în ostrov pentru a arde ce era de ars și-a ospăta. La parâme făpturile se-alăturară mării. În cea mai disperată formă pândește șarpele pe cel sosit a doua oară, cu limba grea și despicată fără cuvânt, împotriva
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
români. Purtau ochelari de soare, sub cerul ploios. Erau vreo șase, șapte, poate erau delegați la un congres al securităților din țările comuniste! Mă temeam să nu-mi ceară să deschid valiza. M-am grăbit spre scara avionului. Nu te-mpinge, îmi spune unul din ei, calm, lejer. Din greșeală, îl atinsesem cu valiza. Scuzați. Și, dând să i-o iau înainte, pășesc lateral. Pășește și el lateral, și mă blochează. Nu te-mpinge, îmi spune, tot calm. Fac un arc
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
am grăbit spre scara avionului. Nu te-mpinge, îmi spune unul din ei, calm, lejer. Din greșeală, îl atinsesem cu valiza. Scuzați. Și, dând să i-o iau înainte, pășesc lateral. Pășește și el lateral, și mă blochează. Nu te-mpinge, îmi spune, tot calm. Fac un arc la dreapta. Văd alți doi în costume gri - țin pasagerii în grup lângă scara avionului, și nu-i lasă să urce. încleștez dinții de îngrijorare - valiza, valiza! Grăbesc pasul iar, depășesc alt sec
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
-i lasă să urce. încleștez dinții de îngrijorare - valiza, valiza! Grăbesc pasul iar, depășesc alt sec, dar mi se pune-n cale iar ăla care m-a oprit întâi. își scoate ochelarii de soare și-mi spune: - Ce tot te-mpingi așa, mă? Ce, ești țigan? Mă holbez la el. Are părul negru și creț, cărunt pe tâmple, și o figură foarte măslinie, grasă și sigură de sine - și străvechi hindusă. Lasă lumea să treacă, bombăn eu, în timp ce mă cuprinde o
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
mână pe culoarul dintre scaune. Sunt locuri acolo. Hindusul, arătând spre coada avionului. Ea spune, neutru: nu-i nevoie, puteți să stați și aiciD Știind că n-am să stau, sunt sigur. Văd peste umerii ei înguști că pasagerii se împing în avion. Răspund: Dacă tot i-ați ținut pe toți să aștepte să vă așezați dumneavoastră întâi - mă mut, nu-i o problemăD Și-mi ordon s-o iau din loc, pierzându-mă din ochii lor toți. Dar... Ați fost
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
țigară, pata de pe deget lipită prompt de țigară, modul cum inhalează... m-am întors la rutină, spun gesturile ei. Conversația noastră dinainte a fost ca o trufanda, dar s-a terminat. Se apleacă spre pantofii de sub scaun. Văd cum își împinge picioarele în pantofi, poate îi sunt puțin umflate picioarele. Ori pantofii sunt prea noi. Un crâmpei de secundă, văd în minte un nesfârșit urcuș de picioare desculțe. Golgota femeilor romance. Zoia se întoarce spre mine. Chipul îi e palid, cu
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
Traian pulsa sângele unei dorințe pe care nimic în lume n-o mai putea opri. Impulsurile mlădioase, dorințele adunate una în-tr-alta, ca niște buchețele de ghiocei, dar mai ales gândul încurajator că există un loc în care sângele tuturor curge împins de aceeași speranță făceau ca viața să pară cu adevărat frumoasă și memorabilă. Oamenii veneau la Piatra Comorii pentru că fuseseră printre primii ei descoperitori. Veneau să-i vadă pe ceilalți temerari și să simtă gustul unei fericiri spre care tânjește
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
gâlceavă în familie, aici însă în calitate de... bălării... Mașina ce ne transportă spre hotel, firește o "Volgă", nu prea are concurență pe șosea, se poate respira ușor prin împrejurimi, iar în interiorul ei atmosferă gravă, aproape rigidă. Se tace. Mă simt brusc împins spre melancolie, mai precis mă afund iar în problema care mă frământă din momentul când am aterizat și N. a declarat trist că o sticlă de vodcă e prea puțin pentru douăzeci și una ore de zbor. Întorc nedumerirea pe toate fețele
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
l întinde. N. bagă după câteva încercări biletul în buzunarul pantalonului și se îndreaptă spre ieșire. Cofino profită de ocazie ca să-și exprime deosebita satisfacție pentru onoarea ce-am acordat-o Cubei și lui personal cu vizita noastră și mă împinge ușurel pe urma lui N. Îl ajungem la mașină, îi tot împinge țidula lui Juan, care nu poate pricepe nimic, înteleg eu ce vrea și îl rog pe Enrique să ne ducă la una din adresele indicate în lista lui
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
se îndreaptă spre ieșire. Cofino profită de ocazie ca să-și exprime deosebita satisfacție pentru onoarea ce-am acordat-o Cubei și lui personal cu vizita noastră și mă împinge ușurel pe urma lui N. Îl ajungem la mașină, îi tot împinge țidula lui Juan, care nu poate pricepe nimic, înteleg eu ce vrea și îl rog pe Enrique să ne ducă la una din adresele indicate în lista lui Cofino. E un bar chiar lângă hotel, N. bea una după alta
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
cu mine la braț: "dă-o-ncolo - ciupercă otrăvitoare" claci cu toată talpa - uite-așa mi se mărunțesc diminețile n tęte-ŕ-tęte distanța e o realitate precisă de câtva timp se măsoară în sentimente difuze le pastrez astfel să nu mă împingă la suprafață mai desfigurată decât mă presimt și dacă perfecțiunea nu poate avea copii cum se spune inima mea îți poartă chipul dorian întinerind la fiecare treaptă ți-ar plăcea să locuiești într-un turn gravitez pe orbita refulărilor cotidiene
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
de camee - (asemenea albume nu se răsfoiesc decât la sfârșitul unei zile săpate direct în piatră de unde s-ar vedea încă de cum încalecă primul tătar linia orizontului și dintr-o încâlcită absență a tuturor obiectelor ascuțite a frânghiilor unghiilor reproșurilor împinge deșertul către tine precum plugurile zăpada) - or să le poarte fetițe impozante în jocul de-a lumile dispărute apoi fantoma din rol pe furiș va veni să le strângă mai tare bluzița căci era pe când se călătorea cu pielea fedeleș
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
care îmi plimbă orfelinatul de coșmare. Vrei să scapi - iei avionul și de sus privind, nu vezi decât aceleași capete de pat, bălăngănindu-se, smucind, lovind tăblii și vrând să zboare. Străzile toate par doar coridoare de ape tulburi care împing din vâsle paturi evadate, fără colace de salvare. Aterizezi în altă parte, alte piste, gări deșănțate, aeroporturi reci, aseptizate și vezi cum te ajung din urmă dormezele nebune, iubitoare, fotolii desfundate, fantomele de canapele, paturi strategice, paturi chilie, paturi cruci
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
colț, care se adâncise ca o copaie de atâtea tăiat carne pe ea și de atâta curățat, la sfârșitul fiecărei zile. Pisica îl întâmpină cu un miorlăit lung și răgușit, încolăcindu-și corpul lung și moale în jurul picioarelor sale. O împinse scurt cu piciorul drept și pisica se îndepărtă nedumerită, tremurându-și coada ridicată în sus. Câteva fire albe din blană rămaseră lipite pe pantalonul de sărbătoare. Îi era probabil foame și se gândi că poate era mai bine s-o
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]