445 matches
-
cremenea crăpată, din bazaltul rupt de ploae, Ridica copaci monastici trunchii ce de vânt se-ndoae, Scoțând veche rădăcină din pietrișul sfărâmat; Un vultur s-agață mândru de un pisc cu fruntea ninsă, Nouri lunecă pe ceruri flota lor de vânt împinsă Și răsună-n noaptea lumei cântul mării blând și mat. Și atuncea peste ape fața sfînt-a lunei pline Își ridică discul splendid în imperiul de lumine, Mării mândre poleindu-i pînzăriile-i de-azur. Ea adoarme-ale ei spume, ca mărgăritarul, sure
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
părea dintre cele mai obișnuite: Ai văzut cum cade o pietricică? spuse el. Când se lovește de pământ, dacă e ușoară sare înapoi. Văpaia pe care ai văzut-o se năpustește îndărăt și... luntrea asta, cum o numești tu, sare împinsă înainte. Fiindcă e împinsă fără întrerupere, luntrea sare mereu înainte. Auta vru să spună că începe să înțeleagă, dar tocmai atunci simți un gol în stomac, la fel ca și la săltarea de pe pământ. Acum știa că iar urcă. Bătrânul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
miazănoapte o stea mare țâșnind spre cer, unde rămase apoi o vreme ca un ochi mare, deschis. - Zeii s-au urcat la cer! rosti Mpunzi. - Ne-au părăsit zeii! spuse și Utnapiștim cu mirare și tristețe. Corabia lor era când împinsă, când aruncată ca o găoace. Apa năvălea după ei, vântul îi lovea cu putere. Pânza lor era sfâșiată și ajunsese o zdreanță. Înaintară spre răsărit un număr neștiut de zile și de nopți. Iar într-o dimineață cârmaciul, care cunoștea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
articol, de data aceasta cu ambiții teoretice 315, în care departajează, pripit, între pamfletul de idei (avându-l ca exponent pe Iorga), superior calitativ, prin conținutul vehiculat, și pamfletul de cuvinte (reprezentat de Arghezi), etichetat ca suburban și trivial și împins, în consecință, la periferia literaturii (o poziție, așa cum se știe, reconsiderată ulterior). În sfârșit, o remarcă a criticului, semnificativă în spiritul ei pentru ceea ce a însemnat, în parte, antiarghezianismul său conjunctural, exprimă, încă o dată, poziția fermă în raport cu pamfletul publicistic arghezian
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
asta că sentimentul frumosului este natural și imediat? Pare mai curând că sensibilitatea trebuie organizată. De altfel, a și fost dintotdeauna, ca și comunicarea efectivă a judecăților de gust, care nu circulă de la sine între un om și altul. Trebuie împinse. Universalitatea este, poate, fără concept, dar nu fără dificultăți. Ea trebuie să se înzestreze cu mijloacele necesare și să facă eforturi. Arta africană, de exemplu, n-a căzut din cer; ea înseamnă o muncă de zi cu zi, o succesiune
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
secolul I, ea se stinge. "Artă nobilă cândva se lamentează el -, când era dorită de regi și de popoare, și având darul de a-i înnobila pe cei socotiți demni să fie încredințați posterității; acum a fost însă cu totul împinsă deoparte de marmură și chiar și de aur"*. De altfel, Pliniu inserează aceste considerații strict documentare în secțiunea materiilor prețioase, între aprecierile despre aur, argint, bronz și cele despre pietrele prețioase și nobile. Între argile și roci sunt pigmenții. Căci
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fără trăsături, de parcă ar fi avut peste față un ciorap de damă, și-mi șopti la ureche acele cuvinte pe care n-o să le mai uit niciodată. Drama hidoasă a vieții mele. Copilul monstruos, ihtifalic, din centrul trecutului meu, Rana împinsă deodată la locul ei real, cu zece ani înainte de Lulu! Acele câteva vorbe însoțite de un unic gest - mâna mea trasă cu forța spre sexul său -, care-mi induseseră nevroza, care-mi fragmentaseră conștiința și pentru care Lulu, înconjurat ca
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
puterea e un vultur ce zboară pe cerul verii.“ Gajus Caesar Augustus Germanicus, din Epistulae (pierdute) Vila de la Misenum În cea de-a șaisprezecea zi a lunii martie, în penumbra tristă a vilei de la Misenum, un grup de oameni neliniștiți - împinși însă nu de dragoste - auzi glasul solemn al mai-marelui medicilor împăratului spunând că horcăiala aceea dindărătul ușii fusese ultima suflare a lui Tiberius, după douăzeci și trei de ani de domnie. Gajus stătea în picioare în anticameră, de când medicii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
puternică, interveni Euthymius. Bârne groase, care se deplasează în față la oscilații. Privește - spuse, continuând să deseneze -, pe laturi vom face un portic și o balustradă frumoasă. Iar aici, jos, vor sta vâslașii. Și când corăbiile unite se vor mișca, împinse sau trase, vor părea un edificiu imens, de peste o sută nouăzeci de picioare, plutind pe lac. Fiindcă și pe a doua corabie vor fi coloane de piatră și de lemn, coloane corintice și răsucite; și plăci de teracotă, protejate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Îmbrăcați pentru petrecere, se aflau În biroul tatălui lui, ascultînd buletinul de știri din Anglia, la radio, pe unde scurte. Tatăl său stătea În genunchi lîngă aparatul de radio, Îmbrăcat În costumul de pirat, cu acoperitoarea de piele pentru ochi Împinsă pe frunte și cu ochelarii la ochii obosiți, ca un pirat studios. Se uita la cadranul galben, Încastrat ca un dinte de aur În partea din față, din mahon a aparatului de radio. Pe o hartă a Rusiei, Întinsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Bietul don Augusto! Ia stai însă, Rosario, taie-l pe don și zi: Bietul Augusto! Hai, zi: Bietul Augusto! — Dar, domnișorule... — Hai, zi: Bietul Augusto! — Dacă țineți neapărat... bietul Augusto! Augusto se așeză. — Vino-ncoace! - îi spuse. Ea se ridică împinsă parcă de un resort, ca sub hipnoză, sugestionată, cu respirația gâfâită. El o luă în brațe, o așeză pe genunchii lui, o strânse tare la piept și, cu obrazul strâns lipit de obrazul fetei, care ardea ca focul, explodă, zicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
așeza să se odihnească, după ospăț, chiar pe pălăria sperietoarei înfiptă în mijlocul livezii. De aceea l-am iubit și tot din această pricină plecarea lui în altă țară m-a îngrijorat peste măsură. Ce s-a făcut oare din păsărica împinsă poate de fatalitate între oameni străini, iarna, fără adăpost? Robert nu va putea niciodată să doarmă în podul unei case vechi, în tovărășia cucuvelelor, lângă gramofonul cu pâlnia turtită, alături de perele tomnatice întinse pe jos, pe pânza de saci, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sentiment al Împlinirii. Viitorul părea să se Întindă Înainte, luminat de speranțe și posibilități, ca un ocean imens și calm sub razele soarelui de dimineață. Uneori se gândea la Lamb House ca la o navă, al cărei căpitan era, Înaintând Împinsă de aburi către viitor, cu MacAlpine ca secund și micul grup de slujitori pe post de echipaj; dormitorul era cabina, peluza puntea de comandă și Camera Grădinii puntea vasului. Undeva, În viitor, Îl aștepta un proiect măreț: trei romane importante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nedormite, care cât se poate de treze, care mute, care guralive. Auzeam, miroseam și vedeam ce producea dialectul renan: snoave și cioace, mirosul de haine purtate și - din cauza războiului - mai mult femei decât bărbați. Pe jumătate cu intenție, pe jumătate împins, mă strecuram între fete tinere, eram înghesuit între femei în toată firea. Și dacă nu stăteam imobilizat între ele, pantalonii mei se frecau totuși de vestimentația femeiască. Cu fiecare stație, cu fiecare pornire a tramvaiului, stofa se apropia de stofă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lipsească oricând de el; de câteva ori chiar încercase să exprime această idee, ceea ce îl impresionase neplăcut pe Toțki. De altminteri, în felul de a fi al Nastasiei Filippovna existau multe aspecte care pe Afanasi Ivanovici îl impresionau neplăcut (neplăcere împinsă mai apoi până la dispreț). Nemaivorbind de lipsa de distincție a oamenilor pe care și-i apropia uneori (fiind, deci, înclinată să și-i apropie), ființa ei își mai trăda și alte câteva înclinații extrem de bizare: ieșea la iveală un amestec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Chițu (d. Chițu votase ). D. Dum. Brătianu, ocupând fotoliul prezidențial, ține următoarea cuvântare, pe cât de duioasă atât de naivă, care arată, adânca și legitima d-sale mâhnire pentru maltratările ce a trebuit să sufere zilele acestea: D-lor deputați, balotat, împins, respins de valurile unei mări agitate, iată-mă aruncat pe fotoliul prezidenției. Facă cerul ca nouă furtuni să nu se mai ridice ca să mă azvârle, fără a fi putut face nici bine, nici rău, și de pe această, stâncă cu strigătul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
erau cele mai dezastruoase pentru că afectau direct starea și posibilitățile materiale ale populației. Pierderea proprietății și În egală măsură a mijloacelor de producție, Înstrăinarea avuției naționale, toate au condus la pauperizarea populației transformând-o În forță de muncă eftină și Împinsă treptat la periferia vieții sociale, politice și culturale. Dincolo de Înstrăinarea continuă a industriei, comerțului și finanțelor, nici proprietatea agricolă nu a rămas neatinsă. Sistemul vânzărilor și mai ales a arendărilor a luat amploare, așa Încât aproape jumătate din marile proprietăți erau
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
brațe; eliberarea mingii să se facă în viteză cât mai mare; dozarea se va face în funcție de vârstă și nivel de pregătire. direcție ARUNCAREA TIP ÎMPINGERE În funcție de numărul membrelor superioare care participă la efortul final, aruncarea tip împingere poate fi: aruncări împinse cu două mâini aruncări împinse cu o mână. Aruncarea tip împingere are la bază o mișcare naturală, de împingere, folosită de copii, ca și cea de azvârlire, încă de la vârste fragede. Solicită intens partea superioară a trunchiului, în special musculatura
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
partea opusă brațului de aruncare pe direcție, împingerea unei greutăți în interiorul unui sector delimitat - pentru corectarea direcției de aruncare; - din mers (2-3 pași) sau alergare cu joc de gleznă aruncări tip împingere peste o ștachetă așezată la înălțimi diferite; - aruncări împinse cu o mână din diferite poziții (așezat, pe ambii genunchi, culcat dorsal cu tălpile picioarelor fixate, etc); - aruncări împinse cu brațul neîndemânatic, din diferite poziții - concurs: „cine execută cel mai tehnic aruncarea tip împingere cu o mână”; - concurs: „cine aruncă
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
din mers (2-3 pași) sau alergare cu joc de gleznă aruncări tip împingere peste o ștachetă așezată la înălțimi diferite; - aruncări împinse cu o mână din diferite poziții (așezat, pe ambii genunchi, culcat dorsal cu tălpile picioarelor fixate, etc); - aruncări împinse cu brațul neîndemânatic, din diferite poziții - concurs: „cine execută cel mai tehnic aruncarea tip împingere cu o mână”; - concurs: „cine aruncă cel mai mult”. Greșeli: extensia brațului de aruncare nu este rapidă și energică împingerea nu se face oblic înainte
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
a mașinii, forțată să înainteze lateral, ca o uriașă lamă de buldozer. Toți muncitorii sunt acum urcați pe locomotiva avansând inexorabil, umbrele și luminile care se preling pe ea din tavanul înalt și transparent al halei sunt parcă ale Timpului împins înainte de Mașina purtată de oameni. Noi nu ne agățăm din mers de mașina grea a Istoriei, noi avem puterea s-o luăm pe sus și s- o ducem pe drumul nostru ! Intertitlu : CARNAGIUL. O mână ținând un cuțit gros și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Împărăției lui Dumnezeu pe pământ. Un alt tip de reacție împotriva idealismului creștin este protestantismul, considerat pe bună dreptate, de Simion Mehedinți "un alt compromis cu doctrina lui Iisus". Plecând de la principiul libertății (influență veche protestantă), protestantul afirmă o autonomie împinsă uneori până aproape de anarhie. În locul imperialismului papal, cu centrul la Roma, el este individualist și particularist. Posesorul legitim al Bibliei se poate considera pe sine ca unitate de măsură a întregului creștinism, după ideile partizanilor Reformei. Antiteza e una evidentă
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
1932, cel mai virulent ideolog antieuropean român, Nae Ionescu. Cităm după ediția originală: Roza Vânturilor (București, Cultura Națională, 1937, pp. 286 287). El cerea atenție sporită o decuplare a noastră de politica mondială; o închidere a noastră, cât mai departe împinsă (subliniat în text), în granițele noastre; o luare în considerare a realităților românești; o scădere provizorie a standardului de viață la nivelul acestei realități etc. etc. Aceste teze, ca să le numim astfel, sunt profund conservatoare, ca să nu spunem reacționare. Idealul
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
fie că e vorba de un război civil - în Iugoslavia și Albania -, fie de ocupația Armatei Roșii* - în RDG, Polonia, Bulgaria, România și Ungaria -, apoi odată cu crearea polițiilor politice „autohtone”, aflate sub control sovietic, și cu organizarea de procese trucate. împinsă la extrem, logica terorii poate ajunge la fenomene stupefiante. Astfel, în închisoarea românească de la Pitești, între 1949 și 1952, este experimentată o inginerie psihologică menită să distrugă, printr-o tortură fizică și psihică intensă, personalitatea studenților naționaliști și creștini, în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Această populație, care se stabilise și prinsese rădăcini În Alexandria, a fost supusă unei aculturații constante și eficiente. Evreii au adoptat astfel limba comună, koiné, care s-a impus În fața ebraicii și aramaicii. Și-au tradus Biblia În noua limbă, Împinși atât de nevoile lor culturale legitime, cât și din dorința de prozelitism. Ca urmare, acest text, operă a șaptezeci de membri ai celor douăsprezece triburi ale lui Israel („bătrânii cunoscători ai științei Legii lor”, cum scrie Aristeu), avea să devină
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]