369 matches
-
regiuni mai calde ovăzu, sAcara și orzu; în mai "mai sAmănați inu ca din dóue sAmănături se ve resara celu puținu un'a"), și prognoze de vreme, unele frisonante: Déca pământulu este neacoperitu și déca sufla venturi calde apoi se împlu cimitirele." După fiecare pagină de iulian și gregorian, cu pomenitele informații, într-o împărțire de-o eleganță și utilitate, pe minim de spațiu, care ar face invidioasă orice tiparniță de azi, urmează pagina pereche, de calendar popular. Obiceiuri bogate se
Cronica anului 1882 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8434_a_9759]
-
vană este viața asta a lor. Icoana aceasta a mărirei a turburat sufletul popoarelor... În fiecare e genune, adânc întunecos, demonic. În fiecare este această trufie de nesfârșite dorinți - dar mintea lor era prea săracă pentru o icoană care să împle pe aproape aceste dorinți întunecoasă. Ea se-nălța spre cer, își găsea satisfacerea în omorârea unui inamic, în răpirea unei femei, într-un nimic. Voi ați zugrăvit în istorie o icoană popoarălor. Voi ați voit pământul - - ș- acum toți îl
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
SCENA VI] (glasul lui PEPELEA din sala de veseli) Prindeți, neghiobi ce sînteți, păharele cu palma! Sărute-și fiecare fetița și să cântăm de-a valma: Chiu! ce Domnie-aleasă, ce prinți, ce buni tovarăși! Le deșertați cu toții ș-apoi le împlem iarăși! (călugărul murmură rugăciunea tare) {EminescuOpVIII 87} ȘTEF[AN] Ei, m-a bătut la table... Norocul! N-am ce-i face. Mi-e frig... De două zile n-am avut somn, nici pace. Mi-e frig... [ROMAN] Iată mantaua lui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de corn; Prin blândul acel sunet Prichici încet să toarcă, Prichici, mâțul cel harnic și dragu mamei... Parcă Aud că în fereastră se bate ceva. Nu e. O, luna dintre dealuri cât de frumos se suie Și sufletul mi-l împle cu un dor mare... mare... O, cum aș vrea acuma să rătăcesc călare Ș-un an întreg acasă să nu mă mai întorn... Să sune peste vârfuri duiosul glas de corn; Pierdută-n codru vecinic, în peșteri cu-adîncime, Singură în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vie, mamă, dar nu... acestea-s glume, Să vie zburătorul, eu m-oi uita la el Să aibă ochii mândri ș-un glas ca Floribel. Să-l despletesc, ce lung e așa, când îl desfac, Și peste tot mi-l împlu cu flori de liliac, Cu pieptene de aur și pe Prichici să-l țesel Să văd cum dinainte-mi se zvârcolește vesel... (ea se despletește ) Ciudat... de-o vreme-ncoace nimic nu mai îmi place, Mă supără tot lucrul și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Atunci Prichici, motanul, încet are să toarcă, {EminescuOpVIII 101} Prichici, motanul harnic și dragu' mamei... (sperioasă) Parcă S-aude în fereastră că bate ceva... (se uită) Nu e... O, luna dintre dealuri cât de frumos se suie Și sufletul mi-l împle de-o jale mare... mare. Aș vrea acum prin codri să rătăcesc călare, Un an întreg acasă să nu mă mai întorn... Să-mi sune peste vârfuri duiosul glas de corn. (pauză) Mama îmi zice: "Fată, închide uși, ferești, Ades
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
zburătorii cei falnici din povești Și pot să te răpească, te duc departe-n lume. (îndărătnic) O las' să vie mamă... Dar nu... acestea-s glume. Și - zice mama - foarte frumoși sânt la vorbire Ei au [un] farmec * care te împle de răpire; Dar - zice mama - daca te va cuprinde bine Din cap îți scoate ochii și sângele din vine. Aș! toate aste vorbe îmi par niște povești - Mai știi, adevărate pot fi, să te gîndești! (începe a-și despleti părul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Mi-a spus ca mai cu samă să nu mă-ncred eu Doamnei, Să nu mă-ncred de-acuma la nimeni din boieri... O, inima în pieptu-i e-atîta de pe[s]triță! Ca să-ți spun drept, acuma cu scârbă m-a împlut... Iată că-ți întind mâna, ți-o strâng prietenește Și văd că tâlcuirea ce-am dat gîndirei tale A fost o nerozie. Să fim prieteni, Mihnea! Știi bine că am suflet și inimă vitează, Știi bine că în lume plătesc
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
țara cea leșească, pe Rareș l-ați adus? ARB[ORE] Pe Rareș noi? {EminescuOpVIII 162} ȘT[EFAN] O, credeți că nu vă cunosc, boierii mei? Dar îl voi prinde pe acel vântură-țară și-i voi zdrobi capul cel deșert și împlut cu visuri la domnie. ARB[ORE] M[ăria] Ta, mă iartă, pe acel Petru Rareș l-am văzut și eu. Mie însă nu mi s-a părut deșert... ci din contra... iubește Moldova s-o iubește așa încît sacrifică orce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
atee Ș-aș blăstăma pe mama fiindc-a fost femeie, Femeie ca și dânsa. Și-n furie îmi vine Ca să mă rump în două, ca să mă smulg din mine. O, nu știi ce-i amorul, nu știi cumplitul chin Ce împle al meu suflet de moarte și venin! De-ai ști!... M[AIO] Nu știu o, Doamne? ȘT[EFAN] O știi, sărman copil! Și tu! (uitîndu-se la el cu milă) Și el... nebunul. De-aceea ai pălit, De-aceea nu mai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sânul meu Ca o mare într-un hău Cu de gânduri unde reci {EminescuOpVIII 185} D-ale grijei stînce seci. Închinați, boieri, cu bine, Să-mi scald gîndurile-n bine, Închinați, boieri, mereu, Să-nsenin sufletul meu. Boieri mari, boieri de rând, Împleți cupele cântând Și priviți pin vinu-n spume Tot ce vi-i mai drag pe lume. Viața-i tristă, lungă, rece, Nesimțită-n noapte trece. Ca un vis urât și rău... Ce se strecură mereu! Trece searbăda viață, O -nnorată dimineață
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
părăsește lira ș-o blăs- teamă. Liră spartă-n stânca lume. {EminescuOpVIII 236} SCENA I a TOMA, MAGDALINA M[AGDALINA] Noaptea turbură lumea-n lumină cum sub tremurul valurilor se turbură visul lumei reflectat în adânca zi a mărei... ea împle pământul cu gândirea ei, cu sufletu-i de nour...... (numai a lunei galben gând s-aruncă peste palate, zugrăvindu-le lor dunga umbrei, peste oameni, însemnîndu-le dunga mormântului lor, de care nu pot să scape cum nu pot scăpa de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Pătrunde cu-a ta pace suflarea unui om. 2255 Cu arcul tău de stele, o univers, cobori Cu tainic-armonie din sfere și din sori, Cobori în ploi de raze cu constelatul dom, Pătrunde pentru-o clipă suflarea unui om Și împle cu-armonia ce ființa ta respiră Cîntarea-nduioșată din doritoarea-i liră. 2254 Cu câmpii tăi de stele, o, univers te-nvoc, Coboară-n ploaie d-aur gîndirile-ți de foc Și împle cu-armonia ce-n tine-etern respiră Cântarea cea bogată din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
constelatul dom, Pătrunde pentru-o clipă suflarea unui om Și împle cu-armonia ce ființa ta respiră Cîntarea-nduioșată din doritoarea-i liră. 2254 Cu câmpii tăi de stele, o, univers te-nvoc, Coboară-n ploaie d-aur gîndirile-ți de foc Și împle cu-armonia ce-n tine-etern respiră Cântarea cea bogată din sîngeroasa-i liră. Cobori cu ploi de raze, cu înstelatu-ți dom, Pătrunde pentru-o clipă suflarea unui om. O, caos plin de stele, coboară în poet, Șoptește-i armonia cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
din foi; 2291 Pin visele-mi obscure cu-ntunecări de soare Carpatul își ridică a lui frunte-n ninsoare, Cu umere stârpite de viscole rebele, Înmormântat de codri și-ncununat de stele. {EminescuOpVIII 265} 2254 Din mijloc astor roiuri ce-argentei ne-nconjoară, Împlând cu repejune eteriul tranfiriu, Carpații își ridică a lor frunte-n ninsoare Și umerii de codri și brâiele de râu; Din munții cu picioare de stânci bucium răsună În luna-nvinețită s-ascunde-n voal [de] nor; Pe creierii de munte voinicii se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Nu cred nimic. 2254 Sunt eu!... Privesc trecutul ș-icoana lui barbară E zugrăvită aspru d-ursita-ne amară. Cum gândul meu nu poate să rup-acea perdea Ce-ascunde viitorul teribil după ea? Dar umbre alburie abia prin ea transpar, Mă împle cu-ndoială, martiriu și amar. Cîntarea?... Cea mai naltă și cea mai îndrăzneață Nu e decât răsunet la vocea cea măreață A undelor înalte, cu mii de mii de limbi, A unui râu ce nu-l vezi: a undelor de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dus, o mare, înghite-mă, mă sfarmă, Îmi amăgește mintea cu-a valurilor larmă. " (CHIPUL dispare) (el se urcă [în] luntre și-și dă drumul pe mare) (se-nsenină, s-aude glas de corn ) REGELE SOMN Răsună corn de aur și împle noaptea clară Cu chipuri rătăcite din lumea solitară A codrilor... în cârduri veniți, genii șagalnici, Ce-acum împleți pământul cu sunetele jalnici, Acum ascunși în umbră sau tupilați sub foaie Pișcați picioarele-albe a fetelor bălaie. Și zimbrii zânei Dochii pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
urcă [în] luntre și-și dă drumul pe mare) (se-nsenină, s-aude glas de corn ) REGELE SOMN Răsună corn de aur și împle noaptea clară Cu chipuri rătăcite din lumea solitară A codrilor... în cârduri veniți, genii șagalnici, Ce-acum împleți pământul cu sunetele jalnici, Acum ascunși în umbră sau tupilați sub foaie Pișcați picioarele-albe a fetelor bălaie. Și zimbrii zânei Dochii pe frunți cu stemă mare Și voi, cai albi ai mării cu coame de ninsoare... Învie codru! Duhuri cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mării-amar Și, chinuit de doruri, de rugăciuni asceze, Vrea viața lui pierdută s-o sfarme, s-o scurteze; Î van el cată pacea ce n-avu niciodată, De lume, de-a ei visuri gîndirea-i subjugată; Lumești gândiri într-alt chip împlu sufletul său, El cugetă la toate, ci nu la Dumnezeu... Retrage-te-ntre arbori, cu el, am să vorbesc... (intră în mijlocul scenei) [SCENA II] [MAGUL, CĂLUGĂRUL] C[ĂLUGĂRUL] A! iată și moșneagul cu chipul pustnicesc. Ce mai faci tu, părinte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
e setea de amor! Îngerul tău e-o rază și corpul ei un nor? E o închipuire nedemnă va să zică. În tine e un demon - în nori nu e nimică. Tu împopulezi marea cu suflete mărețe Și stelele de cântec le împli, și cu fețe De îngeri împli cerul. Aceasta-i blasfemie. Ia una câte una icoanele-aurie, Ia una câte una o und', o stea de foc Și toate sunt nimica... când toate la un loc, Cum le-mpreuni tu, frate nedemn de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
e-o rază și corpul ei un nor? E o închipuire nedemnă va să zică. În tine e un demon - în nori nu e nimică. Tu împopulezi marea cu suflete mărețe Și stelele de cântec le împli, și cu fețe De îngeri împli cerul. Aceasta-i blasfemie. Ia una câte una icoanele-aurie, Ia una câte una o und', o stea de foc Și toate sunt nimica... când toate la un loc, Cum le-mpreuni tu, frate nedemn de sânta cale Ce ai ales, s-înstare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Emma... de-ai ști tu ce frumoasă te-ai făcut... Ce gingașă... ce plină d-o poezie atât de originală, atât de copilărească... încît ai face marmura să se-namoreze-n tine. Cu visurile tale de fericire ai putea să împli o eternitate, nu viața unui bărbat... Eu plec în Italia... poate încă azi... dar suvenirea ta așa de poetică mă va-nsoți pretutindenea... Da, tu vei fi îngerul meu de pază... E[MMA] (ap[art]) Numai suvenirea? Poate că nu singură
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tăcere, Al morții zbor mă va atinge. COR DE BĂRBAȚI Nici o femeie pământească În codri vechi n-o să-l zărească; A zânei vraje, măiestrie, Le-alungă numele-ți, Marie! BACI BĂTRÎN (bas) Ei au știut pe-un copilandru Să-l împle cu durere, Să-ntunece curatu-i suflet Fără de mângâiere. Să bănuiasc-a lui iubire Pe ei cine-i-nvață Și inima lui s-o rănească Cu crud cuvânt de gheață? Copile, o copile Cu negri ochi de flacări, O, crede, vun bine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-n tăcere, Suflarea morții m-a atinge. COR DE BĂRBAȚI Femeie-aieve n-o să cheme Și de măiestre n-aibă teamă, {EminescuOpVIII 396} Ademeniri și viclenie Le-alungă numele-ți, Marie! BACI BĂTRÎN (bas) Pe-un copilandru ei știură Să-l împle cu durere Și sufletu-i curat să-l împle Cu chin și cu durere. A se-ndoi de-a lui iubire Cine pe ei i-nvață Și inima lui s-o rănească Cu-amar cuvânt de gheață? Oacheș copil cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
BĂRBAȚI Femeie-aieve n-o să cheme Și de măiestre n-aibă teamă, {EminescuOpVIII 396} Ademeniri și viclenie Le-alungă numele-ți, Marie! BACI BĂTRÎN (bas) Pe-un copilandru ei știură Să-l împle cu durere Și sufletu-i curat să-l împle Cu chin și cu durere. A se-ndoi de-a lui iubire Cine pe ei i-nvață Și inima lui s-o rănească Cu-amar cuvânt de gheață? Oacheș copil cu ochi de flăcări, Noroc și bine nu e Pentru
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]