729 matches
-
fi dezamăgit, fiindcă, de nu vei șovăi în credința ta, nu e cu putință să nu capeți cele dorite. Dumnezeu se află mereu alături de noi, plin de bunăvoință în fața dovezilor noastre de noblețe sufletească. E omenește să te mai și împleticești câteodată; doar că Dumnezeu nu are nici o vină în omeneștile noastre împiedicări. De aceea îmi și pare nimerit ca toți cei ce vor să se țină de cele ale credinței să înalțe mulțămită Mântuitorului pentru tot ce a făcut El
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370181_a_371510]
-
se află în memorie, cântece, rugăciuni, orații, plânsete, râsete sau invocații ritualice, absolut totul. Așa am fost crescuți, a conchis “individul”. Mai citeam că specialiștii au numit limba Navajo o “succesiune stranie de sunete guturale și nazale, de ți se împleticește limba în gură, nici măcar nu putem s-o transcriem, darămite s-o descifrăm!”. Pentru a-ți da seama de complexitatea “sintetizatoare” a sunetului limbii Navajo trebuie spus, că un singur verb poate echivala cu o propoziție întreagă ... La impenetrabilitatea codului
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354248_a_355577]
-
limbaj, pustiul tăcerii, răspunderea individuală “stimulată” sârguincios de cerberii regimului și de “urechile și “timpanele” cooperativei Secu, de prea multe ori vai, scumpii noștri colegi și chiar prieteni, care “purtau de grijă” îngăduitor și dezinteresat pașilor noștri de multe ori “împleticiți”, sau cu deviații de la direcția planificată și de București și de alții, din alte părți ale “imperiului ateist”, etc. “ Eram tânăr pastor și nu doar predicator, misionariatul presupune adapare și angajare la normele lor de conviețuire, cutume care prin respectarea
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
prag) : Aveți nevoie de ceva? S-a întâmplat ceva? FIRICĂ: Ce să fie? Nu e nimic. Asta e și pace bună ! (Cucu iese). Nu. Nu se poate. Să mai trag o dușcă să prind curaj. (Bea) Zâmbiți vă rog. (Se împleticește, ia cadre din cele mai năstrușnice poziții : peste cap, pe deasupra umărului, cu capul în jos privind-o printre picioare). Zâmbiți vă rog. Așaaa. Îmi place nurlia. Stai așa bre că nu mergem la expoziția de stafii (bea din nou). Ce
COANA MARE SE MĂRITĂ, PARTEA II de ION UNTARU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354365_a_355694]
-
dl. Hunfalvy cuvintele Câmpu-Lung și Argeș nume ale vechilor capitale românești? Bătrânul lingvist ungur se clatină în derută: Eu nu știu dacă aceste nume sunt vechi. În Aulă se așează alături de ungur, ridicolul situației. Hașdeu rămâne în picioare. Hunfalvy se împleticește bălmăjind: Aici discuția este închisă, „grație” memoriului prea lung... evitând neplăcerea de a obosi chipurile atenția Congresului și că transmite manuscrisul d-lui profesor Roth, președintele secțiunii ariene, pentru a fi publicat în întregime în Buletin. Urmarea imprevizibilului s-a
CINE SUNT HUNII-UNGRO-MAGHIARII? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353592_a_354921]
-
au uitat freamătul zilnic, clipocitul apei la țârm trădeaza un somn adânc al dimineții ancorate încă în vise. Doar câte un țipăt răzleț de pescăruș! Pe plajă, focuri mocnite ce poate au ars toată noaptea și câteva cupluri ce-și împleticesc senzualitatea în liane de brațe și sărutări. Mereu am crezut că am apărut fie prea devreme, fie prea tarziu în zorii unei iubiri. Îmi aștern leneș pledul ca o prelungire a unei așteptări din vis. Chitara întotdeauna am privit-o
UN LOC-INIMA MĂRII de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347086_a_348415]
-
La început de decembrie, aveam un curs de Lingvistică la anul I. Amfiteatrul plin. Îmi sună telefonul. Îl închid instinctiv. Sună din nou. Îl închid iar. Primesc un mesaj. Mă uit discret. Era de la Corina: „Emil s-a stins...” Mă împleticesc. Mă sprijin de tablă. Și continui din inerție să predau Noam Chomsky, transformaționalismul... printre lacrimi. Ies din amfiteatru fugind. O sun pe Corina: - Ce pot să fac eu? - Să vorbești la înmormântare. - Eu?! - Numai tu... Aș vrea să pot refuza
EMIL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347217_a_348546]
-
Lângă gene sărutări, Peste noapte să mă bucur C-am descoperit în zori Cum adaug existența Într-un sarcofag integru, Adormind indiferența Ce-a pictat atâta negru! Ce n-aș da să-mi adormi glasul Cu sărutul tău fierbinte Și împleticindu-mi pasul, Să zburdăm, ca înainte De-a se domoli furtuna În oceanele secate, Când ignorai semiluna Printre versurile toate! Ce n-aș da s-aud iar stropii Lovind piatra sfărămată Din trotuarul, unde plopii Ne-au zărit întăia dată
CE N-AŞ DA de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357240_a_358569]
-
Lângă gene sărutări, Peste noapte să mă bucur C-am descoperit în zori Cum adaug existența Într-un sarcofag integru, Adormind indiferența Ce-a pictat atâta negru! Ce n-aș da să-mi adormi glasul Cu sărutul tău fierbinte Și împleticindu-mi pasul, Să zburdăm, ca înainte De-a se domoli furtuna În oceanele secate, Când ignorai semiluna Printre versurile toate! Ce n-aș da s-aud iar stropii ... Citește mai mult Doamne, ce n-aș da să-mi fluturPletele în
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
Doamne, ce n-aș da să-ți picurLângă gene sărutări, Peste noapte să mă bucurC-am descoperit în zoriCum adaug existențaîntr-un sarcofag integru,Adormind indiferențaCe-a pictat atâta negru!Ce n-aș da să-mi adormi glasulCu sărutul tău fierbinteși împleticindu-mi pasul,Să zburdăm, ca înainteDe-a se domoli furtunaîn oceanele secate,Când ignorai semilunaPrintre versurile toate!Ce n-aș da s-aud iar stropii... XXXIII. LA BINE ȘI LA GREU, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 268 din
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
Aveam amîndoi o singură problemă, ca toată lumea, de altfel: asigurarea viitorului. Ceva nu mai mergea bine în lumea asta, mecanismul social se gripase, oamenii erau dezorientați, toată lumea dădea vina pe toată lumea, nu se mai întrezărea parcă drumul pe care ne împleticeam pașii, buimaci de neliniște și contrariați de zădărnicia efortului pe care îl presupune mersul spre ziua de mîine. Ziarele, care luau pulsul națiunii, erau pline de povești îngrozitoare despre crime abominabile, violuri, excrocherii, afaceri dubioase, capturi de droguri, rețele de
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 32-35 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358408_a_359737]
-
-i plină de har spre fixarea reperelor, pe care le îmbracă apoi într-o feerie de culoare. „Prin sălcii vântul se frământă./ La nesfârșit fixându-și straiul/ Ca fata, ce de mijloc frântă,/ Își bate rufele cu maiul.// Deposedat, se-mpleticește,/ În propria-i intimitate,/ Ca fata ce, pălind, roșește,/ C-o prinzi cu poale suflecate.// Ca salcia ce nu mai scapă/ De vânt, prin vânturi despletită./ Stă fata, pân`la brâu în apă,/ Și mă tot duce în ispită.” Poeziile
ADRIAN ERBICEANU: „PRINTRE SILABE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358036_a_359365]
-
ce-și vărsau ploaia departe, spre munte. Băiatul ei era încă prea tănăr. Și-apoi nici nu prea era sigură că lui Ion îi stătea pe inimă vreo fată. Deși știe ea că la horă, băiatului ei nu i se-mpleticesc deloc picioarele. Și că de-nvârtit, învârtește fete și nu babe. Ion avea motive, ce-i drept, altele decât mamă-sa, ca să-l frământe și pe el gândul însurătorii. Vedea lesne, căci nu era deloc încuiat la minte, cum că ar
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
generos iar fusta scurtă, deasupra genunchilor, îi sublinia toate formele corpului. -Parașuta asta nu e nevastă-mea, mamă! -Acum iți dai seama? se rățoi pițigăiat soacră-sa. Uită-te la ea, cum arată! Madamă de tractir. -Hai sictir! sughiță femeia, împleticindu-se. Sunt poetă, ce mama dracului. -Iți dau eu o poezie de n-o poți duce! Palma bărbatului o plesni zgomotos peste obraz. Un firicel subțire de sânge se prelinse la colțul gurii. Privirea femeii, încețată de alcool, a dobândit
NONSENS? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358564_a_359893]
-
venit? Dacă ar fi dat-o afară, risca să îi lezeze acesteia amorul propriu și nu dorea să riște să o piardă sau ca simțindu-se jignită, să spună prin școală ceva despre cele întâmplate între ei. Emanuela merse ușor împleticită pe hol, studiind nudurile celebrului pictor. În fantasmele ei, deja se vedea întinsă pe alcov, invitându-l lasciv pe profesor să o cuprindă cu brațele lui puternice și să o posede. Însă acesta, nu reacționa în niciun fel, ba chiar
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
procedeze!... Dar scrisul nu era al lui Berni. Berni scria urât, cu literele inegale și înghesuite, încât el însuși abia era în stare să și le citească. Ș-apoi cuvintele acelea, au consimțit, investigat, lui Berni i s-ar fi împleticit limba în gură să le zică. Nu era nici scrisul Anneliesei. Primise de la ea destule scrisori în armată. Abia după ultima permisie nu-i mai scrisese. Ce-o fi cu ea? își întrebase sora, singura cu care mai putuse păstra
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
-n pace cu datul socoteală la realizările și cheltuielile trecute în registrele contabile. Într-un târziu, când oboseala îi cam împăienjenise ochii, Pandelică îi zice administratorului cu vorbe întrerupte din cauza că limba nu-l mai asculta și i se cam împleticea în gură. - Domnule administrator!... - Să trăiți, boierule! Ordin... - După câte știu că te numești Cobrescu Ilie..., greșesc? - Așa-i. Nu greșiți, conașule, vai de inimioara mea. Eu sunt Cobrescu Ilie, omul care mă îngrijesc de avutul domniei tale ca de
PARTEA A I-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359343_a_360672]
-
mi plâng în brațe zorii ce-au părăsit firesc, În clipa-n care miri ne-am cununat în umbre, Alcovul plin de stele pictat în arabesc Unde-am pierdut seninu-n explozii de penumbre... Doar întrebări mai umblă bezmetice prin mine Împleticindu-și pașii în labirintul rece; Pe unde umbli astăzi, de ce-ai fugit de tine? O întrebare vine, o alta se petrece... Referință Bibliografică: Să-ți fiu doar rugăciune / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 343, Anul I
SĂ-ŢI FIU DOAR RUGĂCIUNE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359515_a_360844]
-
l-a lămurit Doru în câteva cuvinte. - Nouă?! M-am dus, frățioare! se văită Mișu, încercând să se ridice. Nereușind, se agăță cu brațele de mâinile întinse ale prietenului ce-i veni în ajutor. Încă amețit, prea puțin odihnit, se împletici prin încăpere, căutând ceva. Descoperi, cu greu, chiloții aruncați la marginea unui fotoliu, mototoliți, printre alte lucruri aruncate alandala. Doru l-a ajutat să-și ia și pantalonii și l-a însoțit până la baie. - Eu merg să beau o cafea
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360333_a_361662]
-
mai făceau de cap în tot prăpădul zilei fiind muștele cărnoase și verzi care se repezeau nebune asupra oricărui trup în mișcare. Ieșit din grajdul în care vaca se prăbușise neputincioasă pe patul de paie, Ilie abia reușise să facă împleticit cei câțiva pași care despărțeau casa de grădină. - În casă-i mai rău, zise femeia fără a-l privi, ștergându-și obrazul transpirat cu colțul șorțului înflorat. Musai să ne luăm ventilator din ală ca-n reclama de la ora șapte
VENTILATORUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360497_a_361826]
-
pe treapta înălțării spiritului..călăuze prin deșertul ignoranței și involuției au fost trimise să ne lumineze pădurile nepătrunse ale nesiguranței, neștiinței și slăbiciunilor. Misiune ingrată plină de capcane. Cu pași nesiguri înaintăm, șovăind. O junglă de contradicții ne înconjoară, ne împleticim în hățișuri unde pândesc răbdătoare sălbăticiuni flămânde. Căi anevoioase se întind în fața noastră, greu de ajuns în lăcașului cald, armonios din vârful muntelui. Dincolo de materie se deschid alte dimensiuni infinite, ne conectăm la fire invizibile... Riscul...o aventură asumată. Camelia
DINCOLO de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 677 din 07 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359850_a_361179]
-
Femeia era mai îngrozită ca în primele momente. Se retrăsese la spatele mașinii și, răzimată de caroserie, cu o mână la gură, privea fără să înțeleagă ce se întâmplă. Sforțându-se din toate puterile, Mișu a reușit să se ridice. Împleticit în mers, a făcut un salt spre agresor, dar picioarele nu i-au mai dat forța de care avea nevoie și a ajuns doar la picioarele acestuia. A încercat să-l tragă în jos, pentru a-l trânti la pământ
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359657_a_360986]
-
COPIL... Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 697 din 27 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Copil, copil ... Ce tragic, am rămas copil... Strugurii au rămas, tot aguride. Dumnezeu se pare iară-i instabil, Iar ploile prăfoase și acide. Mă-mpleticesc absent printre păcate; Eu port încărcătura mare a lor Din rugăciunile abandonate, De când am aflat că și părinții mor. Să le fi dat în plus vreo câțiva ani, Când, doar privesc tăcuți aduși de spate, Lor ce-au exersat o
COPIL, COPIL... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359257_a_360586]
-
descleștăm mâinile”, zice Caterina. Atunci s-a hotărât: “Gata, trebuie neapărat să plec. Cu orice risc. Cale de întors nu mai e. Când m-am întors cu spatele m-a lovit cu ușa de la sobă în cap. Simțeam că mă împleticesc de durere. Și mi-am pus ceva la cap, aveam un hanorac și mi-am pus gluga. M-am gândit că dacă el vede sângele ăla cum curge poate să se sperie și să acționeze într-un fel să dea
„M-a lovit cu ușa de la sobă în cap. M-am gândit că, dacă vede sângele, poate să dea și mai rău și mi-am pus gluga”. Până când moartea ne va despărți () [Corola-blog/BlogPost/338663_a_339992]
-
de la sănătate i-a împuiat capul cu nenorocirea din sistemul de asigurări sociale aflat de un deceniu în colaps, iar cel de la mediu cu certurile privind protocolul de la Kioto de care el chiar nu avea habar. Seara se duse mergând împleticit spre cină. Prima doamnă era și ea prezentă, iar orezul fiert pe jumătate împreună cu paharul de lapte degresat nu l-au făcut să vomite doar pentru că nu mai era în stare de nici un efort. Reuși totuși să-i șoptească soției
CEL MAI PUTERNIC OM AL PLANETEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340447_a_341776]