756 matches
-
lui aprilie, serile erau atât de reci încât Sheba deseori abia își mai simțea buzele și mâinile. Și chiar și pe vreme mai îngăduitoare, frica de insecte sau de rahatul câinilor făcea completa relaxare imposibilă. Odată un bărbat s-a împleticit peste luminișul unde erau înghesuiți Sheba și Connolly. Sheba s-a panicat și a țipat, ceea ce l-a făcut și pe bărbat să țipe și să fugă. Apoi, Connolly a încercat s-o liniștească - asigurând-o că bărbatul nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să mă feliciți, schimbându-ți programul de școală și încă pe timpul acesta geros, de ce cu atâta grabă, și de unde bucuria acestei întâmpinări Poate că...” M-am oprit speriat ca dintr-o amețeală, mintea începea să nu mai priceapă, cărările se împleticeau, și în mijlocul acestei nedumeriri absurde, vocea îi sări vioaie către domnul Pavel: - Niște păhărele pentru coniac. - N-avem coniac. - Avem, am cumpărat eu, special, dar gata să uit: să-l cinstim pe domnul judecător. Domnul Pavel aduse păhărelele, în timp ce ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Roland a fost construit un turn asemănător, Însă de dimensiuni mult mai mari. — Într-adevăr, este un turn acolo..., Îl susținu pe neașteptate Pablo. — Folosit drept antenă pentru emisia În jurul insulei a undelor unui ecran de invi-zi bilitate! completă Bazil, Împleticindu-și un pic limba la ultimul cuvînt. E vorba de un zgomot electromagnetic care determină alterarea percepției prin modificarea senzațiilor și reprezentărilor empirice. Ce spun eu acum nu-s gogoși, există studii serioase pe această temă, n-ai decît să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-i mângâie cu blândețe coarnele, părul Îmbâcsit, genele urduroase, barba Încâlcită și plină de turiță. De multă vreme gura lui nea Mitu nu mai rostise cu glas tare cuvinte, ca să nu tulbure tăcerea cea mare. Acuma vorbele ieșeau singure, puțin Împleticite de băutură, dar Îndeajuns de limpezi ca să le audă toată lumea: „Ce-ai pățit tu, mă, iedule? De ce n-ai fost tu cuminte? Ce-ai cătat tu pe drum să dea căruța peste tine?”. Dracul nu se Întorcea din nesimțirea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
doar un vis feeric"; "mănăstirea sumbră"; "zidul prăbușindu-se", "O! iute vină ruina cea prietenă, / Eliberează-mă de dragostea-mi, și lovitura cea de moarte dă-mi"; "O! eu trebuie, neluat în seamă, mormîntul să îl caut!"; "Amintește-ți, mă-împleticesc pe marginea prăpastiei, / Zîmbetul tău sau mustrarea îmi pecetluiește soarta de pe urmă". Eleanora and Juga / Eleanora și Juga (iunie, 1769; singurul poem de Rowley publicat antum, prin acceptul lui Alexander Hamilton, în Town and Country Magazine) - "turnuri ruinate"; "ziduri pustii
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
extralargi la dreapta. Piciorul începu să simtă duritatea și rămase lipit de marginea patului, în timp ce o voce care părea să vină de sub pat spunea iarăși și iarăși: „Ai d.t. ... ai d.t. ... ai d.t.”. Am început să umblu, împleticindu-mă ca un bețiv. Pe o măsuță smălțuită aflată între cele două geamuri cu grilaje era o sticlă de whisky. Avea o formă frumoasă. Părea pe jumătate plină. Am pășit spre ea. Și totuși, există pe lume mulți oameni drăguți
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și c-o s-o doară (...) Cernea pe blana-i caldă flori stinse de cireș. Vai, cum doream ca pentru-ntâia oară Bătaia puștii tatii să dea greș! Dar văile vuiră. Căzută în genunchi Își ridicase capul, îl clătină spre stele (...) Împleticit m-am dus și i-am închis Ochii umbroși, trist străjuiți de coarne. Tu, iartă-mă, fecioară tu, căprioara mea! În fapt, Moartea căprioarei, piesă reprezentativă, e moartea unui miraj; constituente imaginarului lui Labiș, munte, brazi, o simbolică "pasăre albastră
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ele - paravanul portabil pe dinăuntru al omului. Credeau numai în autenticitatea stilată convenabil: noutatea ei eruptivă, contururile ei vâlvoi, lenjeria boțită a gesturilor spontane se cereau netezite după cuviință în arabescurile decorativului, tot așa cum, într-un motor, haosul exploziei se împleticește ordonator și fortuit prin tubulatura prevăzută în acest sens. Da, arta pune lumea în mișcare, dar trebuie bine strunită; domesticirea preafrumosului începe cu aducerea lui în frâul măsurii, care, impunându-i practicalitate, îl face atelabil la sfera locuirii. Își exersaseră
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Am să iau vreo trei parale Și rachiu de teșcovină Să-mi sterg gâtul de rugină!.. Cum visam așa, deodată Am văzut doi ochi de fată, Ochi căprui și buni de joc De-am rămas trăsnit în loc. Limba mi se-mpleticea, Graiul mi se bâlbâia Și inima-n piept bătea. Ca un ceas în mine face. Și-auleu, ce aș fi făcut Ochii fetei să-i sărut! Mă uitai ceva mai bine Aoleu și vai de mine! Nu-i nici fată
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
seara, ai parte de friptură, grătar, un întreg ospăț carnivor). Când eram copil, "Ignatul" era o o zi tragică, de doliu. Era ca și acum ar fi fost ucis un membru al familiei. Îl știam de când era mic și rozaliu, împleticindu-se, alergând, pușculiță pe arcuri (și curios pe deasupra, gălăgios și vesel nevoie-mare), îl hrăneam, îl vedeam crescând și îngrășându-se (spre ghinionul lui), iar acum, avea să fie scos cu forța din cocina lui, tras de urechi, de copite, de
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
săptămână întreagă, după care m-am hotărât să o pun într-un borcan. Insistența aceasta de a intra la mine în casă, de a mă fixa cu privirea ore întregi, mișcările acestea ondulatorii ale gâtului (probabil cuvinte ce i se împleticeau în gură, nereușind să iasă): tot atâtea indicii care-mi spuneau că n-aveam de-a face cu o broască obișnuită. Înțelegeam mai bine, acum, locul ocupat de animale în basme, înțelegeam alegerea brotăcelului (sau pe cea a rudei sale
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
într-o baie de sânge. Băiatul a auzit apoi plânsetul unui bebeluș; era sora lui, care zăcea printre corpurile neînsuflețite. Luând copilul în brațe, a pornit la drum. Bebelușul a plâns ore întregi, în timp ce băiețelul trecea peste dealuri și stânci împleticindu-se. În cele din urmă au ajuns într-un loc în care acesta din urmă știa din proprie experiență că sunt bineveniți și că se pot simți în siguranță. Acest loc se numea Gulu, un oraș dintr-o regiune îndepărtată
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
treilea care merge alături de tine? Când număr nu suntem decât tu și cu mine Dar când privesc înainte pe drumul alb Mai este întotdeauna cineva mergând alături de tine... Cine sunt gloatele acelea cu fața ascunsă rotindu-se Peste câmpii nesfârșite, împleticindu-se în pământ crăpat Prins în inel în zarea fără adâncime doar Care este orașul de peste munți... În groapa aceasta năruită în inima munților În lumina stinsă a lunii, iarba cântă Peste mormintele răsturnate, în jurul schitului Este schitul pustiu, sălaș
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
al studiului de față) astfel: "Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, lumești purtări de grijă să nu ia asuprăși, iar de nu să se caterisească". Iar Pidalionul spune în tâlcuirea acestui Canon: Nu este iertat celor preoțiți (ori sfințiți) a se împletici pe sineși în lucruri lumești, ci să se îndeletnicească la Dumnezeiasca slujbă a făgăduinței lor, și să păzească mintea lor slobodă de fieștece turburare și zarvă lumeacă". Canonul 7 al Sinodului al IV-lea Ecumenic: "Cei ce odată în cler
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
o face acesta, ori să se caterisească. Că nimenea poate sluji la doi Domni, după Dumnezeiasca poruncă". Iar Pidalionul spune în tâlcuirea acestui Canon: "Și canonul acesta, asemenea cu cel al 6-lea, oprește pe cei Ierosiți a nu se împletici în lucruri lumești, zicând: Nu se cuvine Episcopul, sau Presbiterul, a se pogorî pe sineși în POLITICEȘTI și lumești purtări de grijă și ocârmuiri, ci să se îndeletnicească în slujbele și trebuințele Bisericii". Canonul 10 al Sinodului al VII-lea
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
un act de igienă irațională, mentală. Straniul respinge și atrage deopotrivă, deoarece prin el lucrează fascinarea misterului, reflexul neliniștii primordiale"149. Așa crede și personajul-narator din La hanul lui Mânjoală chiar și atunci când, cu viforul în față și cu buiestrașul împleticindu-se între porumbiștele cu coceni netăiați și iedul Mânjoloaei, nu găsește drumul spre casa pocovnicului Iordache. Nopțile limpezi de iarnă sporesc și mai mult plăcerea istorisirii trăite cândva și rememorate pentru a nu știu câta oară. Un loc special între
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Am să iau vreo trei parale Și rachiu de teșcovină Să-mi sterg gâtul de rugină!.. Cum visam așa, deodată Am văzut doi ochi de fată, Ochi căprui și buni de joc De-am rămas trăsnit în loc. Limba mi se-mpleticea, Graiul mi se bâlbâia Și inima-n piept bătea. Ca un ceas în mine face. Și-auleu, ce aș fi făcut Ochii fetei să-i sărut! Mă uitai ceva mai bine Aoleu și vai de mine! Nu-i nici fată
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
vântului. Sunt vegheate îndeaproape de lanuri de floarea soarelui, cocoșate de povara rodului copt. Se scurg, dimpreună, tăcut și lent spre deltă, cuprinzându-se în nemărginirea câmpiilor. Așteaptă să se împlinească sorocul, pentru ca recolta să-și verse belșugul în hambare. Împleticindu-se printre ciulini, dropii sprintează prin pustiile fierbinți. În stufăriș, pelicani și lebede leneșe plescăie zgomotos. Agită covorul de nuferi așternut peste ape în care la suprafață se lăfăiesc vidre. În adâncuri, stau îngrămădiți somni uriași și crapi dolofani, sturioni
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
amiezii, ale cărui raze se reflectau în miraze. Lumina puternică le frângea privirea și, orbiți, rămâneau nemișcați pentru câteva clipe. Se încumetau totuși a umbla prin sală, ghidându-se după imaginea distorsionată întipărită în minte. Orbecăind, căutau în van ieșirea, împleticindu-se. Împiedicându-se, cădeau la podea și gemeau, simțind duritatea marmurei care le zdrelea coatele și genunchii. Juliți pe mâni și picioare, o luau de la capăt. Bâjbâiau, întinzând mâinile la întâmplare. Persistau în refuzul credinței că urmau o cale greșită
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
acela de a se sublinia absurdul existențial. Nimic nu mai are logică, de altfel amalgamarea e, se pare, singura logică și a textelor și a universului tonegarian. "Gloata se îmbrâncea pe muntele în cer cu vârful/ tot pătrunzând adânc - se-mpleticea prin glod/ căci încercând să intre nesăbuit prin rană/ acolo sus se-nțepenise de-a latul un nerod". Nimic nu decurge după morala bine știută, "Era cerul o ușă puțin deschisă numai". La Geo Dumitrescu, titluri semnificative, precum Ipoteze, anunță
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
gura Sirianului, Musculița cu jele să vâzâiască, amândoi Urșii greu să mormăiască. Pletele Verenicăi să să pleșuvască, Corona frumoasă nu le-mpodobască. Pigasos de Andromeda să să depărtedze, Perseos de Casiopa să să-n străinedze. Zmăul capul cu coada să-și împleticească. Chivotul lui Noe în liman să primejduiască, Porumbul, frundza maslinu lui cercând, rătăcească, îndrăpt a să întoarce nu mai nemerească. Acestea, dară, toate, jelind tânguiască, vâlfa Inorogului cu arsuri dorească. Singur numai Corbul vesel să crăngăiască, tuturor în lume spre
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
lichea, deși bun la carte. Era cu vreo trei ani mai în vârstă decât noi și adesea se alătura grupului lui Gâdiuță în escapadele nocturne, fiind acceptat pentru că avea bani. Însă fiind străin de o condiție morală personală, s-a împleticit printre vorbele repetate de la vorbitorii de mai înainte. Adresându-mi-se și mie, i-am spus câteva idei și norme de pedagogie creștină enunțate în Îndreptarul Frățiilor de Cruce: ascultarea, curajul, puterea de împrietenire, exemplul, capacitatea de jertfă, dragostea..., făcând
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
alții zâmbeau îngăduitori. Bietul moșneag, după aparențe avea 60 ani, dar părea consumat, a privit la copii cu un zâmbet străin de el însuși, și ridicând pumnul stâng a strigat, cât îl mai ajutau puterile, cu glas subțiat și nehotărât, împleticindu-și limba: Tlăiască paltidu’ comunist lomân! Trăgându-și răsuflarea și căutând parcă un lucru pierdut, a strigat iarăși: Tlăiască lepublica populală lomână! Copiii s-au uitat lung, au zâmbit îngăduitor, dar nici unul n-a scos un cuvânt, mai degrabă fiind
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
să-i prind una din mâini, dar devenise neplăcut și greu să încerc a pune cu botul pe labe acest animal care ciupea, izbea și îmbrâncea; i-am dat drumul brusc și mișcarea de recul m-a făcut să mă împleticesc, să mă lovesc cu spatele de masă și să răstorn lumânările. În aceeași clipă, Hartley a și zbughit-o din bucătărie, nu spre ușa din față, ci pe cea din spate, direct în iarbă și în învălmășeala de stânci. Ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se profila ca niște grile iluminate, și fiecare strop era distinct vizibil, asemenea mărgelelor din perdeaua mea. Atârnau, vibrând ușor în văzduhul cenușiu strălucitor, în timp ce casa bâzâia ca o mașină, cu mici ropote ritmice. M-am sculat și m-am împleticit prin bucătărie, făcându-mi un ceai, și lăsându-mi capul în piept, ca un animal ursuz, apărându-mă de orice necesitate de a reflecta. Nu mă întrebam ce s-o fi petrecut la Nibletts după ce am plecat eu. Toate acestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]