253 matches
-
cuprinde, ca și cum cu mâinile mele alungasem vara și instaurasem regatul toamnei, iar asta nu pentru că prefer toamna, ci pentru simplul fapt că ciclicitatea aceasta a anotimpurilor este extrem de reconfortantă, apoi răspund strigătelor telefonului, pe care le așteptam, aud o voce împovărată care îmi spune să o anunț pe Noga, care încă doarme, că nu va putea ajunge la petrecere pentru că pleacă în excursie cu părinții la Eilat, apoi adaugă că nici Ron și nici Asaf nu vor putea veni, pentru că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ale Sfântei Împărătese Pulheria, ale sfinților mucenici uciși de tătari la Cernicov, ale Sfântului Mucenic Adam Chisi, ale Sfântului Arsenie din insula Corfu. Cât a trăit părintele Teofan, toți vasluienii aveau numele lui pe buze și acolo își duceau sufletele împovărate, la sfântul altar de la mănăstirea Cetățuia din Iași, unde le dădea mare ajutor, părticele, pumni în cap, de drag, numai de drag. Examene grele, boli, suferințe în iubire, rele de tot felul. Toate aveau o rezolvare dacă ajungeai la părintele
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
complet: un procuror, un jurist, care să impună altă mentalitate, altă atitudine față de cetățean. Altfel degeaba e Renate Weber la Cotroceni, rămânem doar cu semnalul. Așa cum televiziunea, radioul de stat nu vor fi cu adevărat publice prin înlocuirea actualilor directori împovărați, înglodați în acuzații de cenzură și manipulare, cu oameni de partid advers, ci cu jurnaliști adevărați, care și-au făcut un nume în breaslă. Meserie și coloană vertebrală. Altfel, vorba lui Boc, schimbăm faliții lor cu faliții noștri. PSD — UN
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
altele). În hol Nilă stătea măreț în spatele biroului său de portar. Îmi dădu să mănânc un sandvici cu șuncă și o sticlă de bere. Câștiga bine Nilă pentru serviciile lui aduse locatarilor, dar nu știam de ce avea mereu acel aer împovărat. Nu era trist (fiindcă la un pahar avea un surâs de încîntare fermecător și fruntea lui lată și încrețită de o liniștită nedumerire se descrețea în sfîrșit) dar lupta parcă mereu cu gânduri care nu căpătau glas. Ducea o luptă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ne ducem la altul, găsim noi... - Dați două mii de lei și gata, zise individul. Nu câștig nimic, dar poate dacă vă fac cadoul ăsta, o să am și eu noroc cu altul care are mai mulți bani. Nilă dădu din cap împovărat: - De unde, rânji el blând, dacă n-are decât o mie? - Bine, se hotărî brusc negustorul. Scoateți mia și să-l purtați sănătos. Știa, din experiența lui de negustor, cine și câți bani are în buzunar. Iar o vânzare era mai
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
sărutat de trânjii unui om-păduche, sau va fi un pat mâncat de ploșnițe, el, bradul de altădată care își împrăștia sămânța dusă de vânt pe colina verde și înflorită... Blănile trupului său, tăiat în felii de ferăstrăul circular, vor scârțâi împovărate, sub o pereche de oameni, acolo jos, unde viața se macină absurd între piticii care mișună ca viermii. Mă văd mai sus, purtat de schiuri, pe livada albă de la poalele piscului semeț. Văd urma paralelă și roțile bastoanelor, adâncite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
n-o simțea Dionisie, căci se căznea să se rupă de ai săi dezdoindu-și degetele mîinilor Încleștate, să se scuture de oda somnului și de amorțeala degetelor anchilozate, ce parcă se Împreunaseră Între ele, și să-și presimtă trupul Împovărat, inima care, iată, se Însuflețise, dar și pîntecele avea să se Însuflețească, apoi plămînii și chiar ochii ferecați de plumbul somnului, ca și mădularul său adormit și rece, Înstrăinat precum se Înstrăinase păcatul de el. Apoi reveni cu cugetul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de premiul întâi -, începutul prematur al carierei mele scriitoricești ar fi putut fi apreciat ca purtând pete brune: o hrană bine-venită, cu citarea surselor pentru suplimentele literare întotdeauna flămânde. Aș fi putut fi categorisit drept un tânăr nazist și, astfel împovărat, aș fi purtat stigmatul de om care a mers cu turma. Judecători s-ar fi găsit negreșit. Dar povara, eticheta și stigmatul le pot furniza eu însumi. Ca membru în Tineretul Hitlerist, am fost, desigur, un tânăr nazist. Credincios până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe caporalul meu. După este întotdeauna înainte. Ceea ce numim prezent, acest repede trecător acum-acum-acum, este în permanență umbrit de un acum trecut, astfel încât și pe calea de evadare înainte, numită viitor, nu putem înainta decât cu plumb în picioare. Astfel împovărat, văd, de la o distanță de șaizeci de ani, cum un băiat de șaptesprezece ani cu un suport de mască de gaze deturnat de la scopul lui și cu un veston de uniformă croit parcă pentru el, se străduiește în continuare, alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
E alt material... Ea e moale. O pot crea după bunul meu plac... Și s-a frecat la ochi, nu ca să își adune gândurile sau să își ceară iertare că n-o iubește, ci ca săi deslușească mai bine chipul împovărat. Chipul acela care i se dăruia necondiționat în întunericul din ea. Într-un târziu, Stanca s-a privit și ea în oglindă și nu s-a mai putut recunoaște. Ochii îi erau umbriți de o tristețe în care te puteai
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
că ți-am adus un bucium nou, ca să-ți aud chemarea când mă voi afla tocmai la fâneața de peste munte, și iarba dracului în pacioace; Oxanei-mărgele și fluturași, iar pentru băieți-pălărioare feșterești cu pană de gaiță la șnur. Am venit împovărat și cu un dor nemărginit ce mă arde statornic încă de la plecarea mea de-acasă... Pe-aista ți-l voi dărui numai ție, Mălină! Și așa, s-au așezat muntenii pe mușchiul mătăsos de la marginea poienii, mai la vale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
lucru și cu cei din jurul nostru. Bagajele noastre psihice reprezintă o mare povară pe aripile noastre și ne împiedică să călătorim cu viteza fericirii și păcii sufletești. Ori de câte ori vom călători cu aceste bagaje psihice inutile, mintea noastră va fi agitată, împovărată și iritabilă, iar inima este goală, tristă și închisă. Călătoria cu bagaje psihice mai putine este foarte eliberatoare și ne crează o vibrație pozitivă care ne va înconjura literalmente corpul și va atrage în viața noastră experiențe fericite, uneori de-
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
n‑o simțea Dionisie, căci se căznea să se rupă de ai săi dezdoindu‑și degetele mâinilor Încleștate, să se scuture de oda somnului și de amorțeala degetelor anchilozate, ce parcă se Împreunaseră Între ele, și să‑și presimtă trupul Împovărat, inima care, iată, se Însuflețise, dar și pântecele avea să se Însuflețească, apoi plămânii și chiar ochii ferecați de plumbul somnului, ca și mădularul său adormit și rece, Înstrăinat precum se Înstrăinase păcatul de el. Apoi reveni cu cugetul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
casa ta, Doamne, câteva cete de demoni smeriți și mai erau niște hoți, tâlhari, desfrânați, farisei. Undeva, dincolo de ei, eram eu, nu m-ai văzut. Crucea mea era mai mare decât crucea lor, capul meu era mai plecat, umerii mai împovărați, genunchii mai căzuți. Doamne, până la brâu, până la creștet și mai adânc ar trebui să mă îngrop în fața ta, pentru că nu știu unde să te mai caut, pentru că nu mai cred în tine. Dumnezeule, ai rămas în urma mea cu cel puțin 10 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
acolo unde n-aiavut vreodată curajul, nu se poate să nu spulbere reticența. Acolo unde vulnerabilitatea e absolută, adevărul e simplu și copilăros și gingaș și gol. E vorba de un moment unic, risc unic, după care rămânem, știu bine, stânjeniți, împovărați, știu bine. Pot arunca la canal, cândva, această povară sau o pot hrăni cu uimirea sufletului rănit pentru totdeauna sau o pot folosi, cândva, ca o armă josnică, dar suspiciune nu mai poate fi, suspiciune nu, nu mai poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
C‐ atâta pentru noi ai plâns, Îți sărut mâna mamă! 29.03.1987 RETROSPECTIVĂ Tata , după ce‐a murit, Mama, rău s‐a ofilit; Poate de viață sihastră Dar mai mult de mila noastră. Două surori și doi frați Am rămas împovărați; și cu mama lângă noi Ne zbăteam numa‐nevoi. Prin necazuri și suspin Ne‐nvăța ca să muncim; Cu lumea în rând să fim și să supraviețuim. Mama, când mai mult muncea Tot mai sus se înălța; Când cânta și când
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
chiar și propriile sale trăiri își pierduseră conturul. Pentru un timp totul ar putea continua la fel ca până acum, dar, când puse mâna pe clanța ușii de la bucătărie și o auzi pe Thérèse trebăluind dincolo de ușă, bătăile inimii lui împovărate îi transmiseră un mesaj ce nu putea fi interpretat decât într-un singur fel. Ieși imediat din casă, încercând să-și limpezească gândurile și, vorbind straturilor din micuța grădină de zarzavat, rosti cu glas tare: „O iubesc“, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
în brațe saci de mălai, lăzi cu marmeladă, bidoane cu untură, butoaie cu țuică, un porc grăsuț, ba chiar proptind cu spatele șareta rămasă fără o roată. M-am întrebat mai târziu unde erau bărbații în lumea aia de furnicuțe împovărate. Cei mai mulți lucrau undeva de dimineața până spre seară, unii nu ieșiseră încă din pușcării, alții erau atât de bătrâni ori nevolnici, încât nu puteau urni nici măcar un bidon cu petrol sau cu lapte, câțiva își făceau veacul surpați de necaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
să te împotrivești unui cataclism. Le ținea câteva zile la dânsul, apoi le da drumul. Cine le cunoștea mai dinainte nu le mai recunoștea. Trupurile lor palpitând de tinerețe, sânii puternici, coapsele vânjoase, râsul sănătos, toate dispăreau. Ca niște umbre împovărate, mute, gălbui, își vedeau de treabă, parcă boierul le-ar fi stors în câteva clipe toată pofta de viață. Le furase fără milă și tinerețea, și frumusețea, și sănătatea. Pandele, în schimb, neistovit, apărea imediat pe calul vânjos ca un
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
considerație, Un grup de studenți teologi * 23 august 1986 Mănăstirea Secu se impune prin frumusețea ei arhitectonică. Doresc din adâncul inimii ca bunul și 128 iubitorul de oameni Dumnezeu să o facă un leagăn de alinare a sufletelor triste și împovărate. Ioan Gonriș Astăzi 1 mai 1987 noi, un grup de studenți de la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, conduși de Părintele Profesor Floca Ioan, am vizitat acest străvechi locaș de închinare și trăire duhovnicească situat în una din vechile sihăstrii românești
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
ghemuit lîngă tumulus, de unde văzuse cu siguranță drama de parcă ar fi fost În fotoliu la teatru. De atunci n-a mai scos o vorbă. De altfel, nimic n-a mai fost la fel ca mai Înainte... Lăsă capul În jos, Împovărată. - Loïc și cu mine ne iubeam deja cînd eram copii, ne făgăduiserăm să ne căsătorim. Dar după noaptea aia, totul s-a schimbat Între noi... Era secretul ăla cumplit, cadavrele. Ne-am spus că o să izbutim cu vremea să lăsăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pasarelă, locul acela pe care-l Îndrăgea atît de mult, la răspîntia Între cer, pămînt și mare. Deveni grav. - Știu că trebuie să mă arestezi. Destinul meu și cel al mamei tale sînt tragice, al tău, de asemenea, e foarte Împovărat, trebuie să-l distrugi pe tatăl tău. Dar speram... - Ce? - Măcar un moment de blîndețe... Să simt sărutarea copilului meu, măcar o dată În viață. Nu făcu nici un gest spre ea, n-o imploră din privire, Marie fu cea care, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vînez; ai rămas (băiatul meu pierdut și, mulțumesc cerului!, regăsit) cu mama ta, așa cum se întîmpla de fiecare dată cînd trebuia să mă îndepărtez mai mult. Fusese o zi bună: găsisem, în cele din urmă, vînat bogat și mă întorceam împovărat și ostenit, dar fericit și nerăbdător să vă regăsesc. Dintr-o dată, ecoul mi-a adus la urechi strigătul mamei tale... Mi se strînge carnea pe mine cînd îmi amintesc urletul acela sfîșietor! Și crede-mă, fiule, că, în atîta amar
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să privească marea, ce-l întâmpina ca întotdeauna, dar la care nu se uita cu adevărat decât seara. În dimineața aceea înainta pe bicicletă și mai anevoie ca de obicei, fără să-și ridice ochii din pământ; își simțea inima împovărată. Când se întorsese în ajun de la întrunire și când spusese acasă că vor relua lucrul, Fernande îl întrebase bucuroasă: - Asta înseamnă că patronul vă mărește leafa? Din păcate, nu era așa: greva dăduse greș. Era limpede că nu știuseră cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
tăcut, sub valurile de lumină galbenă ce se revărsau prin geamurile mari, și mâinile lor aspre atârnau, inutile, de-a lungul pantalonilor vechi, murdari de rumeguș. Restul după-amiezii trecu cu mare greutate. Yvars se simțea iar obosit și cu inima împovărată. Ar fi vrut să vorbească, dar nu avea nimic de spus, nici el, și nici ceilalți. Pe fețele lor tăcute se citea doar mâhnirea și un fel de îndărătnicie. Uneori se năștea în el cuvântul nenorocire, dar numai pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]