6,091 matches
-
mine. Umbră, Troilus și cressida, Nepotul lui Rameau au fost marile evenimente ale acelei epoci teatrale... Cu Esrig, aveam un program de cantonament, acasă mergeam doar ca să dormim. Și era bine să fie așa, pentru ca viața, de multe ori, te împrăștie, te fură de la preocuparea aceea majoră și importanța, cu drăgălășeniile ei... De la 8 dimineață făceam mișcare scenica, dicție, repetăm... La Nepotul lui Rameau am repetat aproape doi ani... Era un text filosofic genial, căruia noi, Marinus și cu mine, trebuia
Gheorghe Dinică - 65 PUZZLE ANIVERSAR by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18201_a_19526]
-
retragerea impusă de colectiv și învățătoare, în spatele clasei. Din ziua aceea, nimic nu a mai fost la fel. O politețe rece și puțin comunicativă i-a stăpânit pe colegii de clasă ai juniorului Bujan, din ziua în care învățătoarea a împrăștiat vestea că el este “diferit". Momentul a fost greu pentru un copil aflat doar în ciclul primar, judecata plină de răspundere l-a determinat sa hotărască să nu participe la jocurile dinamice de grup, desfășurate în aer liber. În sprijin
Clip anti-SIDA ”jucat” de un seropozitiv. Vezi cum trăiește de 22 de ani cu HIV () [Corola-journal/Journalistic/22131_a_23456]
-
de ori, deși spectacolele n-au fost consecutive. Secretul acestei popularități are o dublă natură; pe de o parte, ea reprezintă cea mai timpurie mostră de ballad opera - al cărei specific îl constituie cântecele, de obicei populare, și interludiile muzicale împrăștiate printre replicile personajelor. Acest tip de "operă", strâns înrudită cu singspielul german și cu opera comique franceză, apare ca o reacție împotriva operei italiene care inundase Londra la acea vreme. De altfel, și alte elemente sunt menite a deruta spectatorul
Comedia vorbei de lemn by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16820_a_18145]
-
curiozități, în totul o impresie de pustiu, de stepă nelocuită; la fel în Cernavodă, "o mîndrețe de oraș în ruină". Andersen ascultă înfiorat ca un alt Ovidiu poveștile unui hangiu despre asprimea climei, dar își noteză numele altuia pentru a "împrăștia vorba" despre masa "excelentă, minunat pregătită și incredibil de ieftină". Prejudecățile culturale ale turismului romantic funcționează și ele cu siguranță, textul pe care Andersen îl compune pentru o melodie auzită de la niște păstori ne duce cu gîndul la artificiul mioritic
Un danez la porțile Orientului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16965_a_18290]
-
stîrni decît o ușoară adiere ironică o briză albastră de pescăruși ați împachetat amintirile voastre urîte le duceți în colțul enigmatic al gurii (vezi Mona Lisa lui da Vinci) podul va avea trepidații stelele furate iată vă curg din buzunare împrăștiindu-se înapoi pe cer vedeți cîrdul acela vă așteaptă la a doua încercare bineînțeles după ce treceți acest pod interminabil pe sub el curge calea lactee despre care ne-a vorbit atît de frumos profesorul nostru de geografie care acum (scuzați) e
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
sau în uniformă de infirmieră, costume negre, gulere scrobite, plastroanele impozante ale Guvernului, uniforme presărate cu decorații și public recules, s-au adunat pentru a celebra, după ritul ortodox, sfânta memorie a morților de la Mărășești. În timp ce cădelnițele se leagănă și împrăștie fumul - miros greu de tămâie - sunetul argintiu al clopotelor mici accentuează monotonia arhaică a rugăciunii cântată grav și tărăgănat, de către pontifii orientali, un suflu sfânt trece pe deasupra oamenilor, dă viață acestei ceremonii care îi apropie pe cei viteji și pe
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
în ultima vreme. Regman e un artist neostentativ al criticii, apropiat prin factura demersului său de natură raționalistă, meticulos, "detectivistic", cu destule inserții polemice, mai mult de Șerban Cioculescu, capabil însă de scăpărări imagistice, de asocieri fulgurante de vocabule, care, împrăștiind complet aparența de pedanterie, îi luminează integral vocația. E o țîșnire intermitentă a lui Ariel peste uneltele sobre ale atelierului critic. Căci raționalismul lui C. Regman nu se arată ca unul excesiv, intolerant, ci permeabil la sensibilitate și gust, dispus
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
să știu, că doresc să știu cam fiecare pas al luminei Tale! Eu neschimbat. Cu gândul dincolo de carul cel mare. Să facem la Brașov o ședință literară cu aceste traduceri, într-o după-amiază cu zăpadă. Și cu căldura inimei Tale împrăștiată în toată camera, ca mirosul de gutuie!" Concluzionând, putem spune că această ediție a corespondenței Blaga-Domnița Gherghinescu, luminează două personalități remarcabile, revelează cititorului moduri înalte de trăire și sublimitate sentimentală, un fel special de poetizare a existenței, de trăire a
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
și, mai ales, Tacîmuri de pui) și studiul lui se duce îndeosebi spre colcăiala primitivității, chiar și sofisticate, a personajelor lui Mrozek. Probabil că scenograful Mihai Mădescu a simțit nevoia să puncteze acest lucru, tratarea devenind excesivă. Destinele personajelor sînt împrăștiate ca lucrurile din casa lor, alcătuindu-se bizar din trecut și prezent, incert și dezechilibrant. Ca să ajungi la esența neputințelor și a dramelor, a revoltei trebuie să dai la o parte amestecul de obiecte, amintiri și obsesii, să înlături pînza
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
adult i se părea că simbolizează tot ceea ce detesta mai intens în legătură cu America, mai mult chiar decît mutra lui Mickey Mouse, ultimele reclame la Coca-Cola sau hoardele de uriașe "M"-uri galbene care tocmai în această perioadă începuseră să se împrăștie prin Anglia ca un virus scăpat de sub control. Colac peste pupăză, Kingsley își pusese șepcuța cu cozorocul la spate. Abia acesta era, fără îndoială, semnul suprem al imbecilității. Pentru Terry nici nu era nevoie de mai mult ca să se simtă
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
găsi în coșulețul cu brioșe o scrisoare cu timbre din Germania. O citi bându-și cafeaua, cum ne spusese în atâtea rânduri că nu se cade, și în vreme ce o citea îi jucau pe chip rafale de strălucire pe care le împrăștiau cuvintele scrise. Apoi rupse timbrele de pe plic și le puse în coșulețul cu brioșe rămase, pentru colecția bărbatului Fulviei Flaminea. În pofida nereușitei sale experiențe inițiale în explorarea adâncurilor, în ziua aceea ne însoți și rătăcirăm pe fundul unei mări transparente
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
farfuria cu supa de tăiței, într-un gest provocator. - Sunt sătul până în gât de apa asta cu viermi - spuse. A fost ca și cum ar fi aruncat pe masă o grenadă. Doamna Forbes păli, buzele ei se crispară până prinse a se împrăștia fumul exploziei, și lentilele ochelarilor i se aburiră de lacrimi. Și-i scoase, îi șterse cu șervetul și, înainte de a se ridica, îl puse pe masă cu amărăciunea unei capitulări fără glorie. - Faceți ce poftiți. Eu nu mai exist. Se
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
care a început la noi o dată cu faimosul număr al Caietelor critice. Apoi reconstituie o voce care s-a pronunțat prompt în favoarea postmodernismului încă de la început. Aceasta e probabil cea mai importantă miză a volumului, pentru că neavînd la îndemînă aceste texte împrăștiate prin reviste, riscam să folosim concepte, idei, poziții într-un mod oarecum folcloric, fără ghilimelele de rigoare. De altfel întreg volumul e o pledoarie pentru seriozitate, formula "pentru o teorie serioasă a postmodernismului românesc" înseamnă pe de-o parte blindare
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
Cu toate că "turnătorul oficial", un avocat celebru, abea ieșit de la pîrnaie, se afla printre ei. Deși acesta, ca să zicem așa, turna numai "cu avizul tuturor". Pictorul sectant se avîntase în teoria lui. Pretindea că acel Clericus Laicus din evul mediu reînviase împrăștiind peste tot Cuvîntul Apocalipsei și frica de Dumnezeu. Era, după pictorul vizionar, o ultimă convulsie a mentalității ce concentrează rămășițele vechii psihologii primitive întemeiată pe teama de cineva de sus... Și pe care o reprezenta Marduk, organizatorul lumii, creatorul omului
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
stă. Sunt unii bătrîni maniaci care le îngrijesc și ele se strîng în jurul lor și discută mult timp între ele ciripind aferate. Pînă vine vînzătorul de la aprozarul din colț să scuture lăzile la tomberoane... Atunci ele se năpustesc asupra resturilor împrăștiate făcînd larmă mare. Vînzătorul stă un timp și le privește; pe urmă își vede de treabă cărînd lăzile goale. Vrăbiile sunt atît de umane, ca bietele gospodine din cartier alergînd de colo-colo după cumpărăturile din ce în ce mai rare.. Poetul spune: LA CHAIR
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]
-
din muzeu, cea care transformă totul în nimic. Povestea poate merge însă mai departe. Realitatea e la fel. Vine o zi în care cineva coboară, la lumina unei făclii, să cerceteze pivnițele nedeschise de decenii. În fața lor gata să se împrăștie, să se reverse peste ei, se află o carte; dar o carte uriașă, care umple întreaga încăpere și care pulsează; o carte vie monstruoasă, cu file groase cît pereții, umede, (...) și aceste file groase devoră, ca niște guri lacome de
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
o gravă confuzie de valori, mize, coduri de comunicare și niveluri de discurs. Românul lui Hrabal mă obligă, si ne obligă în mod serios să reflectăm mai atent la această condiție a dizidentului care nu protestează în piață publică, nu împrăștie manifeste, ci citește pe ascuns un tratat de filozofie idealista, sau își încredințează gîndurile unui jurnal. Hanta, eroul din acest român, duce zilnic acasă tomuri salvate de la măcelul mașinii hidraulice. Cămăruța lui sordida e un depozit de cărți îngrămădite pretutindeni
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
inutil. Are nevoie de o căruță (transcris de Kunisch "karuzze"). Urmează descrierea căruței: "Căruță este un foarte mic car cu loitre, atît de încăpător încît să intre în el doar vizitiul și călătorul care sade, printre bagajele sale, pe paiele împrăștiate pe jos și care, observă mucalit italianul, trebuie să se lase strîns legat căci drumurile șunt abominabile". A fost găsită o trăsura. Și i s-a spus că șase căi sînt prea puțini, închiriindu-se șaisprezece. Iată o schiță de
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
căluț, capră, urs (altădată, în acea Românie încă nealterată de bolșevism, de un farmec indicibil), acum niște găști de indivizi realmente urîți, cărora spoirea țigăneasă le amplifică hidoșenia, apoi gorobeții cu minte de găină și cu stomac ghiorăind de foame, împrăștiind zi și noapte, în stînga și-n dreapta, pocnitori, făcînd din oraș un amărît poligon de tragere. Iar peste toate, ieșite bubuitor din cutii de smoală nichelată, bîțîielile scîrnave ale manelelor, împingîndu-ne tot mai tare spre buricele sudului. Ferice de
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
există hazard. Apropierea cred că privește tentația de a introduce cititorul în atmosfera străveche a Bucureștiului, strălucit protagonist fiind Mateiu Caragiale. Străzile mai întîi. Casele bătrînești. Olfacția lor. Mirosul de năut armenesc prăjit. Sau de gutui. Sau de iasomie uscată împrăștiată pe sub albituri. De catran, cînd se ungeau primăvara dușumelile. De tei, de mușețel pus la soare. De covoare grele, neaerisite, pline de praf și de purici. A busuioc, levănțică și altele. Înserările căzînd repede toamna, interioarele, la aprinsul lămpilor, făcînd
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]
-
cuminți, plini de răbdare, înțelepți; unii dovedesc exces de personalitate, temperament energic, hotărît; alții au structuri feminine, delicate; literele unora dintre scrisori se rotunjesc, ale altora se ascut; cuvintele se urmăresc cîteodată ca oile cînd le mînă ciobanul sau se împrăștie altă dată ca potârnichile amenințate de pușca vînătorului. Multe se pot închipui doar privind scrisorile, darămite citindu-le. Mi-am reamintit, fie și frunzărindu-le, o groază de întîmplări, de figuri, unele de acum trei sau patru decenii. Și m-
Specii pe cale de dispariție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16549_a_17874]
-
ușa. Aprind o țigară. Ca să visez iar și scriu mai departe : ... mă leagănă dulce pe brațe visarea și nicăieri, nicăieri nu-i mai bine decât în poeme... Străinul a venit iar. cu un rânjet de zile mari scris pe față, împrăștie buline mari, negre. Apoi, râde. Cu un râs prelung, bolnav. Se duce singur în încăperea cu nimicuri de tot felul Și trântește ușa. Citește mai mult Străinul... Mi-e sufletul candela vremii ce vinecând strâng în poeme singure așteptarea...Străinul
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
de tot felulși trântesc ușa.Aprind o țigară. Ca să visez iarși scriu mai departe :... mă leagănă dulce pe brațe visareași nicăieri, nicăieri nu-i mai binedecât în poeme...Străinul a venit iar.cu un rânjet de zile mariscris pe față, împrăștie buline mari, negre.Apoi, râde. Cu un râs prelung, bolnav.Se duce singurîn încăperea cu nimicuri de tot felulși trântește ușa.... XXIII. A FOST ODATĂ..., de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1438 din 08 decembrie 2014. A fost odată
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
de buzele fetei pentru o respirație gură la gură obturându-i cu degetele nările. Chiar și în acele tragice momente nu a putut să nu simtă mirosul deosebit de plăcut al rujului de pe buzele tinerei, ca și parfumul fin ce-l împrăștia în jurul său. Apăsă pieptul victimei cum văzuse la televizor, și începu să-i facă un masaj cardiac extern, să-i pună în mișcare inima dacă era oprită, repetând respirația directă gură la gură. În sfârșit îi simți pulsul slab, deci
ROMAN (CAP. I ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382681_a_384010]
-
hotel se făcea pe la mijlocul terasei pavată cu piatră șlefuită, iar pe lângă gardul ce delimita terasa pe exterior, se ridicau trunchiurile unor glicine de la un capăt la celălalt al terasei, a căror inflorescențe mov spre mov deschis la inflorescențele mai trecute, împrăștiau un parfum deosebit de plăcut, la fel de puternic ca cel al florilor de tei de pe la noi. Întreaga terasă era acoperită cu această boltă de glicine, iar ciorchinele de flori atârnau ca și cei de strugure deasupra meselor. Printre tulpinile de glicine erau
CAP, XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382733_a_384062]