2,778 matches
-
în cocul imens al doamnei care ținea strâns de mână o fetiță ce se juca cu capul păpușii chinezești. O dimineață banală începea în timp ce ușile cabinei se închiseră etanș și liftul se puse în funcțiune. Mirosul de pizza se răspândi împrejur făcându-i pe ceilalți să strâmbe din nas. De altfel nici căldura nu le era pe plac, se așteptaseră la zile de caniculă, însă doar faptul că știau nu îi împiedica să fie irascibili. Lipsa spațiului le dădea senzația stranie
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în urma mea, împingând tot frigul în nările mele. Am tras mai bine fularul și am închis și ultimul nasture de la palton. Implacable November weather. Pașii mei clipoceau în apa ce ieșea din canal și mă ducea până în stație. De jur împrejur se formase deja noroiul. Deși călcam rar și încercam să nu ies din firul de apă, ghetele prinseseră dantelă maronie pe margini. As much mud in the streets as if the waters had but newly retired from the face of
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ce ar putea vorbi, nimeni nu a scris nici un cuvânt, așa că nu ai cum să i auzi vocea. Până ai să te hotărăști asupra subiectului care l-ar fi putut aduce în acea cameră, o să arunci o privire de jur împrejur și atunci ai să observi cuierul încărcat de haine, pălării și umbrele. Deci afară plouă. Trebuie să fie un început prematur de toamnă. Apoi ochii îți vor cădea pe măsuța rotundă plină de reviste vechi. Te apropii să vezi ce
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ia cartea din bibliotecă, să se așeze pe canapeaua cu aceeași cuvertură verde și să înceapă să citească povestea Verei. Spațiul unei lumi infinit imaginabile se restrânsese la acest text. Instinctual alergă afară. Însă nu mai exista afară. De jur împrejur era doar un gol negru, imens. Povestea ei începea și se sfârșea în această cameră. El impusese regulile jocului, pe care ea trebuia să le respecte. Și nu putea să nu-l urască pentru asta. Buzele ei schițară un zâmbet
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cântecele ciocârliilor autentice, ale câmpiei, și cele ale fetei la care mă refer. Ciocârliile autentice fiind, așa cum bine știți, acele păsări mici, de câmpie, care, ziua, din timp în timp, izbucnesc spre cer ca niște pumnișori de țărână vie, distribuind împrejur același cântec, parcă în ritmul în care-și tremurau mărunt și rapid, aripioarele, ce le tot avântau către înnalturi. Apoi, brusc, în momentul în care concertul ia sfârșit, păsărelele coboară spre câmpie ca niște săgeți ostenite. În acele momente, concertul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ați făcut totul?" Un "da" mare și gros umplu tot zidul. Își duse mâinile la față și se masă energic, apoi răsuflă adânc. Întrebă cu o voce răgușită: Voi mi-ați aruncat banii pă geam?" Băieții mei făcură un stânga-mprejur, iar efectul general era un soi de pâlpâire a textului. Tot voi ați scris și mită pă bancnotele care le-am dus la nevastă-sa lu' dom' Sandu?" Aceeași mișcare a bravilor mei gândaci îi dădu răspunsul. Da' de ce mi-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
întrebat pe crâșmar: „Da’ nu ți s-o lipit de mână o cinzacă acolo și pentru mine? Bine că ți ai pus tu udătură, iar eu să stau uscat ca în luna lui cuptor. Ar fi bine să faci stânga-mprejur și să te agăți de un țoi cu rachiu. Și nu uita să treci la catastif...” „Apoi multe oi uita eu, da’ să te trec la catastif nici vorbă. Vezi numai că se cam adună crăițarii”. „Am rămas eu cândva
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
căpitanul: <Vasileee!, La ordin, domnule căpitan! > <Te duci acasă în galop, o iei pe Catrina bucătăreasa și la piață cu ea. Când te întorci, știi ce ai de făcut! Ai priceput?> <Am înțeles, domnule căpitan! >. Am salutat și făcând stânga-mprejur am plecat în pas alergător. Până acasă la căpitan era oleacă de cale. Am mers cât de repede am putut. Acasă la căpitan, liniște deplină... Altădată, dimineața, cucoana se mai învârtea prin grădinița din fața casei sau ședea la aer în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de-ar îndrăzni numai! - a răspuns mătușa Catinca, cu voie bună, intrând și ea în jocul bărbaților. Uitați-vă și dumneavoastră, oameni buni! În casa asta nu ai voie să șăguiești, că ai feștelit-o! De nu te ia la împrejur zăvodul ista de Dumitru, îți sare în cap Catinca. Că de fapt ea îi stăpână aici. Degeaba se cocoșește Dumitru, ha ha ha! - a comentat Pâcu noua întorsătură a lucrurilor. Unii mai zic că cocoșul cântă în casă, dar așa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
destin și despre soartă. Și lucrând la al său plan, Metodic ca un bursuc, Atelier ca un lan, Don Brighiu și l-a făcut. Am intrat ușor pe ușă, Și-am privit cam disperat, O-ntreagă aparatură Adusă la reparat. Împrejur sârmă ghimpată, Doi cireși în lateral, Iar Don Brighiu, fără pată, Pufăia în ancestral. Meștere, ce-s toate astea? O-ntrebare cam otova ! Cu-n zâmbet răspunse Brighiu Aparate din Moldova. Îmi pusese mintea-n cuie Și l-am întrebat
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93213]
-
un tunet asurzitor. În urma lui a rămas un glob de fum, la fel de mare, dar, estetic vorbind, nu la fel de impresionant, care apoi s-a ovalizat, s-a aplecat Într-o parte și a Început să scoată protuberanțe de diverse forme, degajînd Împrejur un miros de sulf și ridicîndu-se Încet către plafonul noros. Planul exercițiului prevedea cu totul altceva. Era vorba de simularea unei debarcări pe insulă, În condițiile unui atac al aviației inamice. CÎteva șalupe, Încărcate cu pușcași marini și echipate corespunzător
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ar face una ca asta! — Poți să-mi spui cum vrei, dar numele meu nu este Vic și nu sunt soțul Christinei, ci tatăl ei. Mai bine spune-mi Como. Pablo privi În sus, mirîndu-se cît de aproape veniseră stelele. Împrejur nu se vedea, oricum, mai nimic. — Como?... se miră dezamăgit. Înseamnă că avea dreptate Michel cînd spunea că... — Nu-l cheamă Michel, ci David, dar nu mai contează. — David mi-e antipatic. În schimb, Como e un nume destul de simpatic
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
tavan care se aprind unul după altul inundînd holul într-o lumină curată de la un capăt la altul. E mult mai spațios decît pare de afară, constată Curistul, dar Roja nu-i dă nici o atenție, își plimbă privirea de jur împrejur pe pereți. Gazeta Femeilor, Fruntași în Producție, Cartea la Locul de Muncă, începe Roja să citească titlurile afișierelor. Delfina e cu norocul, eu cu ghinionul, începe să se gîndească, făcînd pași mărunți de parcă s-ar fi temut să nu-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Noi trei mai avem cîte una-alta de pălăvrăgit, anunță. — Acum ce mai este? întreabă Roja neliniștit, urmărind grupulețul de umbre care se mișcă alene unduindu-se deasupra mozaicurilor crăpate de pe jos, contopindu-se cu personajele șterse pictate de jur împrejur pe pereți. — Ce să fie, spune Curistul, simțind că a sosit momentul să spună pe șleau ce-i trecea prin minte. Chiar nu vezi în ce direcție au apucat-o evenimentele? — Totul e pierdut, simte Părințelul nevoia să-l completeze
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
spune Ghostie, frecînd manganu nepăsător. Puțoiu ăsta-i mai rău ca Toal. Intru io năuntru, Într-un restaurant din propiumieu oraș. Chelnerul vine și zice: Ai rezervare? Io mă uit numan jur... Își răsucește el capul cu aroganță de jur Împrejur În camera părăsită, și fac: Da, am. Decorul, apoi se uită disprețuitor la mine de parcă aș fi fost chelnerul, serviciul și probabil mîncarea. Și totuși mi-ar plăcea o masă de rahat. Ceilalți rînjesc și surîd lingușitori cînd el Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Dar tre’ să apară. Mai devreme sau mai târziu, tot apare el. Konrad se așeză, Își strivi țigara răsucindu-și piciorul mai Întâi Într-o parte, apoi Într-alta, apoi Începu să fluiere melodios. Iritată, femeia numită Dominique făcu stânga-mprejur și plecă cu Însoțitorul ei care părea dintr-odată dezumflat. Am coborât pe scări și un timp am rămas in cadrul ușii. Totul era scăldat În lumină albastră, de culoarea unui cocteil. Marele Rigoberto tocmai Își termina numărul cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ca ea, care lucrează cu jumătate de normă ca operator? Un tip de vârstă medie, cu părul ud ieși pe trotuar, Își ridică gulerul și se Îndepărtă cu fața Întoarsă spre Hotelul Kreuzer. Un vizitator? Predecesorul meu? Am făcut stânga-mprejur și am traversat. Atmosfera a fost cât se poate de Încordată, vizita a fost Întrețesută cu mișcări stângace și febrilitate forțată. Mă simțeam de parcă fereastra ar fi fost deschisă și nici unul din noi nu putea să ignore frigul. Lucrurile au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
obicei julit, de parcă ar fi fost folosit și pentru alte scopuri decât respiratul; iar nasturii de la haina lui străluceau ca niște monezi. Transporta corespondența Într-o geantă uzată de piele, trăgea troșcoleta pe burta sa și se foia de jur Împrejur. Uneori Dora era lăsată să-și bage nasul În ea. Dar de cele mai multe ori Își dregea glasul, Întinzându-și mâinile amenințător, și se Întreba oare ce secrete ascundea tolba magică În acea zi. Fiecare dimineață avea povestea sa dramatică. Ajungând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-și ridice pălăria, salutându-mă ceremonios, apoi și-a Îndreptat din nou atenția asupra nasturilor Încăpățânați de la paltonul său. Unde dispăruse? Să traversez strada sau să rămân pe partea asta? Doar nu s-a strecurat Înapoi, nu? Am făcut stânga-mprejur. Nimeni, În afară de domnul viguros. Dar asta era chiar absurd! Sau până la urmă mă Înșelasem? Poate că nu era supărată pe mine pentru c-am propus să devenim frați, ci doar nemulțumită de aluziile mele la avantajele goliciunii. Dacă da, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de scaun Înăuntru, și am studiat ce mai rămăsese din reproducția fotomecanică ce-mi Înfrumuseța cândva viața (o lună strălucitoare, oglindită pe o suprafață de apă stătătoare). Contemplând dezastrul, mi-am dat seama c-ar fi bine să fac stânga-mprejur. Asta nu fusese o vizită de curtoazie, ci o declarație de război. Și totuși, curiozitatea nu-mi dădea pace. În camera care-mi servea drept dormitor și cameră de zi În același timp, situația arăta și mai rău, dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
văzduh, mult deasupra capului meu. Am opt ani și, de ziua mea, am primit cadou prima mea mănușă și prima mea minge de baseball, cu bâtă cu tot, dar pe aceasta nici n-am puterea s-o învârtesc de jur împrejur. Tata a ieșit de dimineață devreme cu pălăria, haina, papionul și pantofii negri, cărând la subraț registrul negru voluminos care-i spune cine cât îi datorează domnului Lindabury. Coboară absolut în fiecare duminică în zona locuită de negri căci, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
au hălăduit atâta amar de vreme (de unde am luat ca suvenir - și chiar o am aici în buzunar - o piatră din acelea despre care ghidul meu m-a informat că a fost folosită de Țipora 1 pentru a-l tăia împrejur pe fiul lui Moise....), ceea ce a dat întregului meu sejur o tentă de absurdă a fost un fapt simplu, dar pentru mine absolut neplauzibil: mă aflu într-o țară de evrei. În această țară toți sunt evrei. Visul meu începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
secundă. Mă duc la vagonul-restaurant și bat cu degetul În geam. Dar a doua ei ezitare dură prea mult. O mână o atinse pe cot și o voce Îi spuse ceva cu blândețe Într-o limbă străină. Ea se Întoarse Împrejur, gata să protesteze, să implore, s-o ia la goană dacă trebuia, și să alerge la vagonul-restaurant, dar teama Îi fu potolită puțin de ochii mari și blânzi ai soldatului. Acesta Îi zâmbi și dădu din cap, arătând spre clădirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
s-a... că i s-a Întâmplat ceva. Doamna Eckman țâșni din spatele pianului și veni În față, traversând podeaua și frământându-și nervoasă mâinile. — Nu de asta mi-este teamă, spuse ea. Se opri Între ei și apoi se Întoarse-mprejur și se duse repede Înapoi În colțul ei. Myatt fu surprins. — Atunci de ce vă este teamă? Întrebă el. Femeia arătă cu capul spre Încăperea luminoasă și metalică. — Soțul meu e atât de modern! spuse ea cu teamă și mândrie. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aflați secretul nemuririi, zice. Și eu zic nu. Și ea zice: — Poate aflați cum să faceți pe altcineva să vă iubească. Nu. Și ea zice: — Poate aflați cum să prefaceți pietrele în aur. Și eu zic nu și fac stânga-mprejur. — Poate reușiți să aduceți pacea în lume, zice. Și eu zic nu și pornesc printre zidurile de dulapuri și cufere. Printre baricadele de cabinete de colecție și tăblii de pat, mă angajez într-un alt canion de mobile. În spatele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]