1,052 matches
-
înfipse sabia de foc în fălcile bolovănoase ale lui Viscorilă, care se dezumflară ca un balon spart. Iar când scoase sabia din fălcile lui, foalele fălcilor lui Viscorilă se umflară la loc, suflând mai amarnic. În acest timp, căpitanul Zefir, împresurat și el de matahale, făcu semn soldaților să nu mai înainteze, ci să se retragă încet-încet, astfel că bietul Mărțișor, cu câțiva soldați în jurul lui, rămase singur în luptă cu Viscorilă și nu observă când îl înconjurară Ger Sticlos cu
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
luptele din cer și de pe pământ. Cu privirea îl căuta pe Mărțișor prin zăpada spulberată, când se pomeni cu căpitanul Zefir lângă ea: - Și Mărțișor? strigă îngrozită Primăvara. De ce l-ați părăsit? - Se descurcă el! Nu mai avem timp, suntem împresurați! Să fugim cât mai repede, prințesă! Dădu semnale lui Nor Alb și luptătorilor săi rămași în viață, apoi, cu soldații din jurul său, luară pe sus trăsurica Primăverii zburând în mare viteză. Nor Vânăt și Vânturile Lățoase se luară după ei
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
ceilalți adormiți târziu. Aruncă straiele în tăcută repezeală peste micu-i trup încălzit de fiorul necunoașterii și, îndesând căciula adânc peste ochi, birui scârțâitul ușii dinspre tindă și ieși în ogradă în plină viforniță. Vălătuci de omăt spulberat de pretutindeni îl împresurară la iuțeală. Dar, mai volnic decât oricând, cu icoana călătorului în ochi și cu povața-n urechi, băiatul se-ndreptă spre apărătoarea oilor. Nu așa fusese îndemnat?! Să-și ia alături pe unul mai slab decât el și s-apuce
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
Mărturisitorul, Grigorie de Nazianz, Isaac Sirul, Simeon Noul Teolog, Fericitul Augustin, Nicodim Aghioritul, Siluan Athonitul și mulți alții - pentru ca, potrivit cuvântului Sf. Ap. Pavel: „având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară și păcatul ce grabnic ne împresoară și să alergăm cu stăruință în lupta care ne stă înainte” (Evrei 12, 1). Dacă ar fi să ne referim, de pildă, la „Scara virtuților - Scara Raiului” vom reține că Sfântul Ioan Sinaitul rezumă doctrina spirituală a Părinților care l-
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
cu junica mea n-ați fi aflat secretul puterii mele." M-am îmbătat cu desmeierdări dalile Prin ape calde m-am lăsat purtat Și printre palmieri visând mă urmăreau priviri agile Oh !... ce-am iubit... aceea m-a trădat Mă-mpresura cu vorbe gura ta cea dulce Veninul tău ... ce gust de miere - avea Și chipul tău, în mintea mea născând năluce În părul meu, o pasăre aspidă îmi cânta Ce fier trecut-a peste părul meu și m-a ucis
SAMSON ŞI DALILA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366800_a_368129]
-
lacheii nenumărați din „entuziasm proletar” care își ofereau serviciile pe mai nimic, gudurându-se cu spor la picioarele mărimilor zilei, iar amploaiatul a dovedit-o cu brio și imediat, cu un zel demn de o cauză mai bună: am fost împresurați „cât ai zice pește”, „încolonați” și duși însoțiți de doi milițieni și vreo trei paznici de la unitățile vecine taberei de vară, direct la sediul miliției comunale. A urmat pentru cei câțiva băieți - cei mai mulți studenți și câțiva prieteni de-ai lor
BONGOLA, BONGO-CHA-CHA-CHA CU... CÂNTEC ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366822_a_368151]
-
veci de veci sămânță Din noi să crească-n fiecare ceas Și-n timpul care ne-a rămas Noi ne vom da să le-ngrijim silința. În brațe când îmi cazi, că pasărea ușoară, Tu înger fără aripi, iubirea mă-mpresoară. **** de-a rostogolu-i dragostea prin iarbă se chinuie din brațe să te prindă zadarnic clipă ar vrea să te cuprindă n-am să te las, doar mie îmi ești dragă. iubita mea cu gura că de fraga cu părul lung
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
pămătuf cu mâner de abanos, cu care începea să se fardeze, depunând straturi fine de fard pe obraji. Urma operațiunea de parfumare. Camera mea se încărca, de fiecare dată, cu un miros suav și dulceag, iar uneori, în glumă, mă împresura cu pulberea parfumului său din pompița de sticlă albastră de Bohemia, de mă luaseră colegele de birou la ochi, din cauza miresmelor ce le împrăștiam în jurul meu. Și toate acestea, pentru a merge la plajă, nicidecum la teatru sau la vreo
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
albăstrimea oceanului dorit În care își dau mâna în prospețimi de alge Lumina și iubirea ’nălțate pe catarge? Sunt întrebări o mie ce-mi macină ființa Simt cum se-aprinde-n mine o flacără, dorința De-a desluși mistere ce tainic mă-mpresoară: Sunt pentru tine pace sau doar dulce povară? Sentimente E liniște în jur și ziua minunată Îmi dăruie cu razele de soare Un colț de rai unde nimic nu doare Și-n care am simțit întâia dată Că-n viață
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
scrijelite într-o caligrafie impecabilă, cuvintele : “ Aici la Poarta de Aur se arcuiește peste maluri Eternul Curcubeu, pe care el l-a zămislit și l-a așezat să împlinească o promisiune, pentru ca cursa omului să dureze până în veac”. Și alăturat, împresurând soclul ce-i cinstesc vocația de constructor și poet, versurile : În cele din urmă sarcina a fost îndeplinită/ Strălucitoare sub soarele vestului/ Podul amenință înălțimea munților din zări/ Lumea este o punte care demonstrează/ Că străbate peste tot timpul/ Lăsând
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
de moarte. E doar o șaradă”. (Iubitule, voi fi umbra ta) Pe firul timpului, se-mpletesc căderi și înălțări, scăpătări și reveniri: „Născându-mă din nou, / Iată-mă! / Am trecut prin furcile unui vis urât. / Neștiută de nimeni, / m-am împresurat în suferința-mi mută. / Dar acum, Doamne, mă desfăt / cu darul tău de viață nouă, / să pot râde, să pot plânge, / să pot lupta, să trăiesc, / precum în neclintirea lor stâncile”. (Mă uit la cer) În opinia sa și stelele
UNIVERSUL TAINIC ÎNTRE „DUMNEZEU ŞI UMBRĂ” de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368587_a_369916]
-
-n gând să ai! Viața,nu-i lapte și miere , E-ncercarea,către rai! Când nimic nu ai a spune, Cel mai bine,e să taci! Căci prin vorba,spusă-n lume, Ție și-altora rău faci! Când necazul,te-mpresoară, Nu te plânge că ți-e greu! Viața ta ,grea sau ușoară, S-o trăiești cu Dumnezeu! De trăiești fără probleme, Nu e calea ta,îți spun! Și-atunci frate,tu te teme, Că nu ești pe drumul bun! Pacea
POVEȚE! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368681_a_370010]
-
am văzut seara, o dată, vibrai pe umărul meu . Te-am luat în căușul palmei și te-am încălzit suflând . În veșminte de scântei erai firav și plăpând ... Ai mișcat din aripioare ca un semn de mulțumire. Cu miros de tămâioare împresurai pe oricine . Te-am pipăit pe antene și ușor pe piciorușe ... Ai zburat așa alene și te-ai așezat pe ușă . Te-am prins și te-am dus în casă . Era cald, era curat ... Stăteai tandru-n colț de masă
FLUTURAŞ DE CIOCOLATĂ, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363647_a_364976]
-
înflorești în dimineți sub pleoape Cu un sărut ce-l drămuiești pe gene Și leneșă te-ntinzi, pisică între perne Cu un oftat, ce prinde să îți scape. În aer risipindu-ți doar parfumul Iubirea ta o simt cum mă-mpresoară Și mă cuprinde-n brațe ca o ghiară, Ce nu aș vrea să-mi mai dea drumul. Atâta arșiță strecori în mine, Din trupul ce-ascunde numai vară În viața mea pustie, solitară, Mă faci ca să mă simt atât de
POEM DE DRAGOSTE TÂRZIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364661_a_365990]
-
stridențe, încadrabilă undeva în categoria poeților nativ-sentimentali, dornici de evadare în infinitul livrescului: “Când îngerul respiră-ți fruntea/ Se copăcesc genuni de miere,/ Nu urcă-n ochi nicio durere,/ Nu urlă niciun lup la pândă./ Pastel pe clipa-n orologiu/Împresură culori lichide/ Și liniștea prin vene doarme/Cu stele-n spații vide./ E o absență de zefire/ E o uitare inversată/ Pe viața însăși amânată/ Din noi rămâne doar iubirea” (“Elegia a patra”, pag. 383). Viorel Gongu, poet cerebrar, se
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
nostru folclor milenar, în pristolul pâinii dospite, rumenită în sufletul dăruirii noastre, chemând a Cină pentru toți. Mucenicul e Colindul de dor ce urează veșnicia Pruncului Sfânt, în Cerdacul Nașterii Preacurate. În toată ființa lui înfloresc mărgăritarele dragostei, care ne împresoară cu cântul binecuvântării. Pentru toate aceste Vlăstare alese ale Neamului Daco-Român care au pătimit în închisori și prigoane, pentru toți acești binecuvântați Fii ai lui Dumnezeu ce-au îndurat în temnițe, pentru toți acești Miri întru Hristos, care s-au
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > CE BUCURIE! Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1624 din 12 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Ce bucurie! Văd viața-mi toată împresurată de poezie. Rimele-adie și mă desfată, ritmul mă-mbată cu armonie. Mă-nalț spre soare-n zboruri rebele cu aripi grele, biruitoare. Fără-ncetare cioplesc în stele visele mele fremătătoare. Orfeu din mine un altul este. Urcă pe creste. Icar
CE BUCURIE! de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348535_a_349864]
-
va putea spune odată, însă Biblia, ca mărturie, ne-a dat sensul potrivirii acestui element auxiliar al îmbrăcăminții, descoperindu-i semnificațiile atât materiale, cât și spirituale. Rostul lui este de a încinge, a vindeca, a întreține viața și nicidecum a împresura mijlocul mărginindu-i trăirea, pentru că brâul (cingătoarea, chimirul) are și rolul de a poziționa biped omul, tocmai pentru a-l diferenția prin fel de toate ființele pământului. Spiritual, el semnifică simbolul unirii strânse cu cosmicul, cu planul sacru al divinității
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
tresaltă Când întâlnesc Iubirea! În pumnii încleștați Am strâns frânturi de stele, Speranțe renăscute Și gândurile mele... Le-am împletit în cântec Cu lacrimă și dor Și le-am trimis ca jerfă Spre Domnul Salvator! Insomnie Oștiri de gânduri mă-mpresoară Și parcă simt al lor tumult... În liniștea pierdută-n noapte Le rătăcesc sau...le ascult... Mă pierd în iureșul de șoapte Ce s-au țesut în jurul meu... Privesc în hăul ce se cască Și mă cuprind păreri de rău
OMAGIU DIVIN 2 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349373_a_350702]
-
Ești aici, Domnul meu! Simt iubirea divină Ca un râu ce mă poartă către țara de sus... Brațul Tău mă cuprinde, mă ridică din tină Și m-așează pe Stânca care este Isus! Ești aici, Domnul meu! Vocea Ta mă-mpresoară Când în ceasuri târzii îmi vorbește duios Despre-un Fiu ce-a venit pentru mine să moară... Despre drumul Golgotei...despre Domnul Cristos... Ești aici, Domnul meu! Duhul Sfânt mă atinge Și mă-mbracă cu pacea ce o dă Harul
OMAGIU DIVIN 2 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349373_a_350702]
-
vreme de trăit; râd vecinele de mine? E timp destul de iubit”. Mereu își da cu fond de ten, s-astupe ridurile dese, să aibă fața-mbujorată ca miss pirandele alese. Visa la vremile din urmă, când flăcăi călări pe murgi o-mpresurau în ritm tangou în zilele de vară lungi. Întruna se privea pe sticlă; făcea pe tocuri piruete și fredona romanțe vechi, pân' da cu capul de perete. Zâmbea cu ochii-ntredeschiși; trupu-i de amintiri era înfiorat; se vedea cu ani
FRUMOASA DIN OGLINDĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349776_a_351105]
-
în viață, pe Nadia Comăneci. A lovi pe Nadia, înseamnă a lovi o țară! Românii o iubesc pe Nadia, știu cu toții cine este Nadia și ce face ea pentru țara sa, semănată de unii cu mătrăgună, pe când de ea e împresurată de florile spirituale ale armoniei și valorilor umane. Unii adună clipele, alții le aruncă! Numai gândindu-se pentru o clipă cineva la Nadia, trăiește frumos clipa! Cum sunt, în comparație cu această clipă, cugetările lui Robert Turcescu, ori ale monștrilor care au
IUBIREA PENTRU NADIA NU POATE FI ÎNCENUŞATĂ ŞI ÎNNOROIATĂ DE NIMENI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349787_a_351116]
-
pămătuf cu mâner de abanos, cu care începea să se fardeze, depunând straturi fine de fard pe obraji. Urma operațiunea de parfumare. Camera mea se încărca, de fiecare dată, cu un miros suav și dulceag, iar uneori, în glumă, mă împresura cu pulberea parfumului său din pompița de sticlă albastră de Bohemia, de mă luaseră colegele de birou la ochi, din cauza miresmelor ce le împrăștiam în jurul meu. Și toate acestea, pentru a merge la plajă, nicidecum la teatru sau la vreo
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
găsesc... De Hore se lasă-mpinși norii în părți, Nainte-mi se-ncheagă alte mândre porți. Anume zidite pline-n strălucire: Prag pus peste moarte,prag sub nemurire! Ale unei lumi mii de înțelesuri Cu un singur gând poți sa le împresuri. Clipa unei taine subtil se arată: Taina unei clipe-i veșnicia toată. Un covor de raze luminând se-așterne Spre împarația altei lumi eterne. Drumul mi-l arată aici zeul iubirii, Flori aruncă-n zbor asupra-mi, valchirii, Surâzând mă
DIN VĂI DE LUMINĂ de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344534_a_345863]
-
vreun economist de talia lui Daniel Dăianu sau Theodor Stolojan, ca să pricepi că românul cumpără produsul mai ieftin, iar acesta nu este cel românesc de cele mai multe ori. Dincolo de acest adevăr, eu constat însă altceva. Aproape tot ce mă înconjoară, mă împresoară, mă încercuiește și în final mă cucerește nu este românesc. Să luăm o dimineață oarecare... Cînd mă trezesc, îmi scot pijamalele galbene, chinezești, care din fabricație put a petrol, mirosind astfel și după a șaptea spălare, și îmbrac niște pantaloni
O DIMINEAŢĂ COSMOPOLITĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348217_a_349546]