332 matches
-
pe gură mușcînd ȚÎțîșoare dezvălite.” Lirismul corporal este, aici, mai Îndrăzneț. Conachi sugerează bucuria trupului Înfierbîntat. El lasă deoparte, pentru o clipă, celebra lui pudoare și vorbește, Încifrat e drept, despre un rai ascuns, despre țÎÎșoarele dezvălite, de furia gurilor Împreunate, de răsuflările Îndesite care duc gîndul mai departe de vers. Conachi este cel care instaurează, cred, tirania ochilor În poezia română. Seducția Începe totdeauna cu o privire. O privire ce corupe și Înlănțuie. Efect dublu: subiectul și obiectul intră Într-
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
capul dat pe spate. Ce frumoasă era maică-sa, cu rochia ei albă pe care o îmbrăca doar ca să se pieptene în fața oglinzii și să se întindă în pat, lăsând copiii să-i pună un mănunchi de flori între mâinile împreunate și s-o privegheze. Melania era acum un copil, îl privea nedumerită, împingea leagănul, crezând că legănatul va face să-i crească brațele și picioarele. Îl privea ca pe o jucărie, deși i se spusese că e mai mult de-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mi autorizație să mă ocup și, ca o prietenă veche,am să caut să te ajut. Expresia "ca o prietenă veche" era cu totul hieroglifică la madam Farfara și însemna "cu comisionul știut". - Dar te rog, insistă Hagienuș cu mâinile împreunate catolic, să nu afle nimic domnul Ioanide. Fu convenit ca orientalistul să procure o fotografie a monumentului, pentru ca madam Farfara să poată s-o arate amatorilor. De acum încolo, Hagienuș își purta cu vorba copiii, amăgindu-i și amînîndu-i: - Lăsați
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
așa, "adus de ceilalți" și aștepta pesemne conștiincios sfârșitul vizitei pentru a fi luat de acolo și dus în altă parte. Ioan Alexandru a intrat în schimb în casă ca într-un templu, pășind pe vârful picioarelor și cu mâinile împreunate. În Caietele lui Cioran din epocă este consemnat faptul că, ajuns în fața lui Heidegger, ar fi îngenuncheat. Niky nu confirmă, dar, oricum, faptul că lucrurile au ajuns așa la Cioran e semnificativ, și dacă ele nu sânt exacte sânt oricum
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
naturi ale lui Hristos, cea divină și cea umană) sau cu trei degete (simbolizând Treimea)? Rascolnicii (schismatici) au preferat să îndure o persecuție îngrozitoare decât să abandoneze obiceiul străvechi de a-și face cruce cu degetul mare și cu arătătorul împreunate. Țarul Petru cel Mare (1682-1725), în cadrul efortului său uriaș de occidentalizare a Rusiei, s-a legat și el de simbolurile străvechi. Își obliga supușii să poarte costume europene și le ordona să fumeze. A pus să se taie barba boierilor
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
doilea a rămas în picioare pe strapontină. Bidaru, care era ceva mai mare decât copilul în cauză, împreună cu trecătorii ocazionali au fost martorii a două evenimente ce se consumau concomitent, în două locuri diferite. În stânga, în timp ce neamțul debusolat, cu mâinile împreunate se ruga cerului exclamând într-una: "Mein Gott", "Mein Gott", iar cel de pe strapontină își făcea cruce într-un fel deosebit, sărutându-și mereu degetul mare de la propria-i mână; în dreapta, copilul care, împiedecându-se, căzuse cu fața în jos cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ceară”, cu ochii încremeniți care „nu mai privesc departe, în eternitate”, orbii vor spune, atunci când câinele îi va conduce până la el: „E un mort printre noi. E așezat pe o piatră”. Da, preotul se află într-adevăr acolo, cu mâinile împreunate, ca o statuie funerară culcată pe un mormânt, dar oare orbii nu stăteau și ei așezați pe niște pietre încă de la începutul piesei? Acțiunea demarase tocmai în acest spațiu cu personaje plasate astfel încât preotul mort și nevăzătorii încă vii să
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
marionetei sacre, deoarece este în același timp om și divinitate, figură a interstițiului, a umanului și, totodată, a non-umanului) - și templul din Extremul Orient - aici pentru că „joacă într-o piesă mai puțin tragică, așezată dinaintea tămâiei care fumegă, cu mâinile împreunate și cu o expresie calmă, de o desăvârșită seninătate”, nu ne amintește ea oare de statuia lui Herodot din „Actorul și supramarioneta”, acel Herodot ce-și ține durerea în palme? Marile virtuți ale marionetei/statuie sacră sunt tăcerea și supunerea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
selecție, amintirile, antipatiile și gusturile lui, fotografiat chiar În clipa când ucidea. Mai prinsese o poziție, când franctirorul Își luase obrazul de pe chiulasa puștii, privise obiectivul aparatului Leika cu ochi de gheață, și, după ce-și sărutase cele trei degete Împreunate ale mâinii cu care apăsase pe trăgaci, cel mare, arătătorul și mijlociul, făcuse cu ele semnul sârbesc al victoriei. Vrei să-ți spun pe cine am lovit? Întrebase. De ce am ales ținta aia și nu alta? Faulques, care verifica lumina
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
verde și încălțat în gheată. Își schimbă ușor poziția, întorcîndu-se în lumină, dar la fel de tăcut. Îi vedeam fața mai bine acum, iar amestecul ei de forță și cruzime m-a determinat să mă trag înapoi ochii aceia negri sub sprîncenele împreunate, nasul lung și drept, pomeții largi, de culoarea osului. Gura am remarcat era închisă într-un zîmbet dur, rubinie și ușor curbată sub mustața sîrmoasă, închisă la culoare. /.../. Își îndreptă umerii, chiar mai orgolios, și mă privi drept în față
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
poștal sau cutia de chibrituri se ia nu înțeleg deosebirea o ghirlandă de foi împletite, cunoscute sub numele de rinceaux, întâlnită în decorațiunea din toate timpurile, mai mult a a Renașterii, cât și binecunoscutul brâu bisericesc, format din trei ciubuce împreunate și răsucite la distanțe egale"154. Pentru decorativismul bizantin, mărcile stilistice stau, de asemenea, la îndemâna artizanului: linii în zig-zag, steluțe înscrise în cercuri, ochiuri, împletituri de linii de evanghelii etc. Ilustrarea acestei metode facile, Eugene Grasset o va numi la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unor personaje din Bizanț și care reproduce pictura murală a bisericilor ortodoxe. Aparentul caracter istorist, arheologic, intră în contrast cu figura împărătesei Theodora, care acaparează prim planul scenei. Într-o atitudine de devot, cu chipul îndreptat spre cer, împărăteasa ține în mâinile împreunate un lujer de crin care se desface simbolic în trei flori. Lumina care cade pe acest chip extatic contrastează cu obscuritatea frescei din fundal, menită unui rol decorativ. Este o modalitate prin care acest revival este integrat artei occidentale sub
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o aruncă la fel de repede. Cel care nu poate să reacționeze rapid, nu aruncă sau nu prinde corect iese din joc. Scăunelul Obiective: Exersarea forței . Desfășurare: Jucătorii se așează în grupe de câte trei. Doi vor forma un scăunel din brațele împreunate. Cel de-al treilea se va așeza în acest scaun ținându-se cu mâinile de gâtul celorlalți doi. La un semnal scăunelul va pleca întrecându-se cu echipa/ echipele adverse. După ce a parcurs un traseu jucătorii vor schimba rolurile. Podul
Hai să ne jucăm! by Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Science/1298_a_1943]
-
un semnal scăunelul va pleca întrecându-se cu echipa/ echipele adverse. După ce a parcurs un traseu jucătorii vor schimba rolurile. Podul de piatră Obiective: Exersarea forței . Materiale: o cretă. Desfășurare: Jucătorii se așează într-un șir. Doi copii țin mâinile împreunate sus, simbolizând un pod. Înaintea începerii jocului cei doi își vor alege un nume de floare, oraș, etc. Acest lucru nu va fi comunicat celorlalți participanți la joc. Toți participanții la joc cântă: “Podul de piatră s-a dărâmat A
Hai să ne jucăm! by Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Science/1298_a_1943]
-
joc cântă: “Podul de piatră s-a dărâmat A venit apa și l-a luat Vom face altul pe râu, în jos Altul mai trainic și mai frumos!” În timpul cântecului, doi copii care stau față în față își țin mâinile împreunate și ridicate formand un pod. Ceilalți copii trec pe sub "pod"( format din mâinele celor doi copii) cântând. În clipa în care ultimul cuvânt din cântecel va fi pronunțat, cei doi copii care formează podul vor lăsa mâinile în jos, prinzând
Hai să ne jucăm! by Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Science/1298_a_1943]
-
un țipăt, muzicanții s-au întors cu fața la perete, în timp ce îndărătul măștii cu ochi pătrați țipătul se umfla până la nebunie, iar femeia se zvârcolea pe pământ, cuprinsă de un fel de criză, apoi, în patru labe, cu capul ascuns în brațele împreunate, a țipat și ea, dar înăbușit, și atunci, urlând întruna și neluându-și ochii de la idol, vrăjitorul a posedat-o repede, cu răutate, fără să se vadă ceva din chipul femeii, îngropat în cutele grele ale rochiei. Singur, cu mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
hotărât să-l țin eu ca să se ridice el și să încerce să desprindă una din plăci. Ne-am înțeles în engleză și a priceput repede ce doream să-i propun. Neinspirată idee. Știi cum se face, tu ții mâinile împreunate ca un fel de treaptă și el pune un picior în căușul format de palmele tale, te apucă de umeri și se ridică ajungând astfel la înălțimea dorită. Mai nasol e că cel care ține scărița se trezește cu fața
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cele veșnice. în seara care urmase înmormântării, Radu se simți epuizat. O usturime a ochilor îl necăji. înainte de a adormi intră în camera mamei lui spre a se convinge că nu-i este rău. Ea dormea liniștită cu mâinile împreunate ca pentru rugăciune. înainte de a adormi se consolă cu gândul că dacă soțul ei ar fi rămas fără ea, durerea și suferința l-ar fi chinuit îngrozitor. Acum se gândea doar la fiul ei, implorând ca Dumnezeu să-l aibă
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
am făcut semn chelnerului și am comandat o bere. Era și un spectacol de cabaret, prestat de o cântăreață cu părul portocaliu și cu o voce ascuțită, nazală, ca o harpă evreiască, și un comic slăbănog și mic, cu sprâncenele Împreunate, care era cam la fel de deplasat ca o napolitană În vârful unei Înghețate pe băț. Erau mai puține șanse ca oamenilor de la Femina să le placă spectacolul decât posibilitatea reconstruirii Reichstagului: râdeau În timpul cântecelor, cântau În timpul monologului comicului, iar palmele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
putea exista în realitate. Era literatură, era ficțiune, iar noi eram personaje de poem. Mi-am amintit de poemul lui Donne în care doi îndrăgostiți adorm împreună, mînă-n mână, într-o vale cu flori, fără altă atingere decât a degetelor împreunate, unirea spiritelor lor fiind "singurul mod de-a procrea întruna". Clara era însă cât se poate de reală și o știam de doi ani, cât îmi fusese colegă. O fată cuminte, ștearsă și liniștită. Am umblat o vreme privind florile
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
din sat, la întretăierea vechilor drumuri, drumul ce ducea la Carieră, demult închisă, și drumul cel lung către mănăstire, drumul forestier, mă opresc lângă Crucea înaltă numai cât să spun în sinea mea un Tatăl nostru, lângă mine femei cu mâinile împreunate, ridicându-și din când în când ochii smeriți spre Hristosul de lemn, Doamne ajută! mă ridic și o iau mai departe pe drumul cel scurt, drum numai pentru picior și nu pentru roată, nu-mi place această agitație din jurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în lumina dulce a soarelui filtrat de vitraliile simple ale ferestrelor, biserica goală de orice podoabă, dar vie, înfiorându-mă, pașii răsunând ritmic pe pardoseala de marmură roșie de, mă fac să întorc nedumerit capul, E părintele Varava, cu mâinile împreunate ca de rugăciune deasupra crucii mari de pietre sclipitoare atârnată la gâtul lui, se-apropie de mine ferindu-și ochii de pictura lui Theo ca de o ispită, Tu l-ai ajutat, ai petrecut mult timp aici, fă-mă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am fiert amarnic în zeama suculentă a cuvintelor mele abia rostite, părintele Ioan a vorbit, Da, a tăcut pentru câteva clipe părintele înainte de a vorbi, era felul lui de a tăcea înainte de a se apropia de tine cu cuvântul, mâinile împreunate așezate în poala sutanei, chipul său uscățiv împodobit cu o barbă rară, căruntă, îl văd și acum acolo pe laviță, lângă Theo, Theo așteptând, 28 septembrie, s-a întors astăzi Janos la mănăstire, meșterul Luca se simte mai bine, intenționează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
întors fără scăpare spre un timp îndepărtat a cărui dureroasă încleștare îmi picura în suflet nectar fierbinte, o posed cu o foame pe care abisul patimii mele n-o va stinge cu ușurință și din vale răsună lângă trupurile noastre împreunate zvonul limpede al clopotelor de vecernie, 16 august, ar trebui poate să stau de vorbă cu părintele, să nu-i evit cu atâta tulburare privirea cercetătoare și să-i spun curat că nu sunt în stare să-mi îndeplinesc angajamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu ciupituri. Te bate ca pe negrii din America. La București Începe Festivalul Internațional al Tineretului, ediția 1953. Nuc nuc Nuca Un nuc Ana are nuci. Unuc! TU iei prima notă la școală. Nota doi. Un nuc nu se scrie Împreunat. De asta iei nota doi. Când o să ajungi acasă o să te pună În genunchi, evident, pe coji de nucă. Caști disperat ochii la pereții clasei. Tovarășii Lenin și Stalin se uită mustrător la tine. Mai ales că Lenin a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]