223 matches
-
ce urmează în această cetate"!293. În "tacrirul" luat la 11/22 martie 1849 lui Nicolae Marghiloman din Cerneți, suptocîrmuitor al plasei Blahnița din județul Mehedinți și ulterior căpitan de panduri "volintiri" din oastea lui Magheru de la Câmpul lui Troian, împricinatul afirma printre altele că "de la iunie 15 și până la 30 iulie/27 iulie - 11 august st.n., m-am îndeletnicit în operația de a lîsa sânge în plasă-mi la mai mult de 800 oameni atacați de holeră, singur cu
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
dandysmul? Câți autori, atâtea nuanțe ale unor opinii ce se bat deseori cap În cap. Poate că tocmai de aceea n-ar fi lipsit de rost un mic tratat de dandylogie care să sistematizeze istoria, doctrina, formele de manifestare ale Împricinatului fenomen. Ca Într-un index imaginar, iată ordonate alfabetic parte din răspunsurile la simpla Întrebare „Ce este dandysmul?”: abstracție vie, angelism, aristocrație (un nou fel de), artă, artificiu, asceză, asociație, atitudine, castă, ceremonial, cod, corporație, cult de sine Însuși, demonism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cer Împrejurările jocului politic, stârnind atâtea dispute asupra sexului său, Încât În 1771 pariurile puse de englezi pe seama sa ating fabuloasa cifră de 300000 de lire. Nimeni altul decât Beaumarchais este trimis să clarifice misterul ciudatului francez. Medicii, dar și Împricinatul declară oficial, În scris: e femeie. Așa va rămâne până În clipa morții, timp de Încă trei decenii, În exil londonez: domnișoara d’Eon. Numai că, după ce examinează cu atenție corpul bătrânei de 83 de ani, medicii decretează, la 21 mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
că slujnica-amantă ajunge și cea mai probabilă confidentă a stăpânului pe linie de comori, pergamente, templieri și alte mistere care Încep să-l Înconjoare pe preot Încă din timpul vieții. Cel puțin aceasta este convingerea pe care o Împărtășesc consătenii Împricinaților, fie ei contemporani cu aceștia sau numai urmași ai lor. Nu pot băga mâna-n foc pentru toți, evident, dar pentru unul dintre ei, da, și fără riscuri majore. Insul este oarecum străin de zonă, se spune despre el că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lapovița tăbărăște pe ochelarist și batista, udă bine, nu mai are nici un efect reparatoriu. Rodion grăbește pasul și, fără a spune nimic, îl lasă pe profesor în urmă cu cîțiva pași. În vasta sală de la Palat este lume multă și împricinații sînt puși într-un fel de țarc deasupra căruia trona un fel de juriu. De acolo radia cu o mînie universală profesorul Paraschiv, grangurul judecătorilor. Doct, sever, grav, interoghează: Ce veți...? Cei șase amărîți încep emoționați un repertoriu prost învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
reușit să consume violul? Prostii. Așa a crezut el, nenorocitul. Totuși recunoaște totul. Poate recunoaște, dar eu pun un pariu de 1 la o mie că a fost doar o tentativă. Asta cred și eu. Adam reia ancheta cu amîndoi împricinații. Doamnă, eu zic că băiatul a avut doar o tentativă de viol, dar nu putem vorbi de viol. Ba m-a violat. Am violat-o, dom' procuror, scîncește băiatul. Stimată doamnă, eu zic că a fost o tentativă și atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și era convins că nici la Tribunal nu va cîștiga. Își făcea socoteli și scenarii care implicau plătirea la fisc a celor 15.000 Ron care i se solicitau. Bostan urmărea Judecătorul cel Mare, care era foarte atent la spusele împricinaților și, uneori, intervenea cu o voce blîndă. Nu părea să se supere ușor și chiar vorbea cu o abia perceptibilă compasiune. Un rînd scris de mîna aceea m-ar scăpa de 15.000 lei. El nu dă socoteală nimănui, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să ofere luciri de aroganță, iar umerii căzuți, o dovadă de certă culpabilitate. Pe măsură Însă ce timpul trecea, acuzațiile se prăbușeau la picioarele sale ca niște ciocănitori care avuseseră neinspirata idee de-a găuri un stâlp de beton, iar Împricinatul a Început să le apară tuturor În adevărata sa măreție. Părea invulnerabil, ca și cum nemișcarea i-ar fi dăruit o platoșă pe care nimeni nu era capabil s-o penetreze. Atunci s-a petrecut dezastrul. Toți cei strânși În sala de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cum stă bine unei afaceri întocmite între un muritor de rând și niște rugători ai unei mănăstiri, și de această dată Miron Barnovschi voievod întărește la 11 noiembrie 1628 (7137) vânzarea unei vii din Valea Cozmoaiei. Da’ cine au fost împricinații, dacă pot spune așa? Păi unul ar fi vânzătorul viei, Dima, cămăraș (călăraș) de Țarigrad, și apoi sfințiile lor călugării “de la sfînta mănăstire a domniei mele, nou zidită, care se cheamă Bîrnova” - după cum spune vodă. Întrebarea-i dacă treaba asta a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
am cum să te ajut decât să merg la pădurea din marginea satului, să-ți fac o ghioagă la fel cu a mea și să păzești vacile colectivei alături de mine. Atât aș putea să te ajut! îți convine? Tăcere din partea împricinatului, care spune: „Vă las cu bine și merg acolo de unde vin”. Bucurie mare pe toți cei prezenți, inclusiv pe noi, însoțitorii lui. De bucurie, cineva aduce un litru de vin acru, oțețit, ni se toarnă cu economie, ca să ajungă la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
marcat de frunze. Trăgeau, din când în când, cu ochiul unul la altul, ca nu cumva să facă unul vreo șmecherie. „Price !“, striga cel ce observa păcăleala, arătând spre împricinat. Atunci ceilalți trei își părăseau locurile și cercetau minuțios talpa împricinatului, încremenit locului. Și, dacă marginile bocancului nu reușeau să prindă conturul vreunei frunze, concurentul rămânea suspendat între cer și pământ. Ceilalți declarau cu gravitate „Pricea s-a ales !“, ceea ce însemna sentința. Magul frunzelor rămânea câteva clipe în urmă, căci magii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fecioare la Heliopolis. În realitate, detesta violența și voia să se pară, cel puțin în aparență, un bărbat drept, susținător al libertății de conștiință: Și deși uneori era fără tact în cercetări întrebând, când nu era cazul, ce religie au împricinații, niciodată nu l-a influențat aceasta în stabilirea adevărului și a vinovățiilor în procese; niciodată n-a putut fi dovedit că s-a îndepărtat de la calea dreptății din cauza religiei cuiva sau din alte cauze de acest fel. Dimpotrivă, se plângea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
agățându-se de subtilitățile jurisprudenței și prin aceasta ei demoralizează tribunalul. De aceea, permițând această profesiune cu oarecare limită, noi vom face din membrii săi funcționari executivi. Avocații vor fi lipsiți ca și judecătorii de dreptul de a comunica cu împricinații; ei vor primi procesele de la tribunal, le vor analiza după memoriile și documentele rapoartelor judiciare și își vor apăra clienții după interogatoriul lor luat la tribunal, odată ce faptele vor fi limpezite. Ei vor primi onorarii independent de calitatea apărării, în
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
e dus în văzul tuturor televiziunilor la Parchet, după o percheziție imobiliară spectaculoasă, iar primul ministru apare în persoană la televizor pentru a "denunța" fapta și presupusele complicități, oferind tot felul de detalii, de pildă despre viața de familie a împricinatului, care probau fără putință de îndoială nu numai că Adrian Năstase era furios și speriat, ci și că urmărise îndeaproape, cu mijloace oculte, întreaga afacere. Această imprudență a declanșat o furtună mediatică de proporții. Până atunci mai degrabă simpatizat de
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Zâna Zorilor) (d) "Luă un troc mare, îl umplu de jăratec și se duse ca să hrănească caii. După ce Murgul mâncă câte de trei ori trei, iară ceilalți cai câte trei trocuri pline de jar." (Ioan Slavici, Zâna Zorilor) (e) " Amândoi împricinații se întoarseră la casele lor. Bogătașul, lăudându-se că el are să ghicească, fiindcă ce lucru poate fi mai ușor decât a spune că porcul său din ogradă este mai gras, deoarece stă slănina pe dânsul de o palmă; iară săracul
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
eu cu domnia? de vreme ce ca un domn sunt la casa mea, nu-mi trebuește să fiu". Cutare comedie e vrednică de imaginația lui Lorenzo de Medici. Un pretendent la tron pică în mâinile Brîncoveanului, care are gustul de a da împricinatului savante onoruri voievodale. "Domnul" cu suita lui în fiare și cătuși, sprijinit de subțiori, e dus cu pompă de bâlci până în divan, unde îl ia în primire adevăratul vodă, mustrîndu-l mieros. O altă uimitoare scenă este aceea în care Brâncoveanu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
că, după o primejdioasă urmărire a acesteia în Mările Nordului, ei reușiseră să înfigă un harpon într-însa, dar fuseseră apoi nevoiți s-o abandoneze, părăsind chiar ambarcațiunea - cu saule cu tot - pentru a scăpa cu viață. Ceva mai tîrziu, împricinații îechipajul unei alte nave) s-au apropiat de balena aceea, au lovit-o și au omorît-o, capturînd-o chiar sub ochii reclamanților. Iar cînd reclamanții le-au atras atenția împricinaților, căpitanul acestora le-a rîs în nas, asigurîndu-i că, în chip
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
saule cu tot - pentru a scăpa cu viață. Ceva mai tîrziu, împricinații îechipajul unei alte nave) s-au apropiat de balena aceea, au lovit-o și au omorît-o, capturînd-o chiar sub ochii reclamanților. Iar cînd reclamanții le-au atras atenția împricinaților, căpitanul acestora le-a rîs în nas, asigurîndu-i că, în chip de răsplată pentru fapta săvîrșită, își va păstra pentru sine saulele, harpoanele și ambarcațiunea reclamanților, care rămăseseră, toate, legate de balenă în timpul capturării ei. Drept care, reclamanții cereau acum contravaloarea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pentru fapta săvîrșită, își va păstra pentru sine saulele, harpoanele și ambarcațiunea reclamanților, care rămăseseră, toate, legate de balenă în timpul capturării ei. Drept care, reclamanții cereau acum contravaloarea balenei, a saulelor, a harpoanelor și a ambarcațiunii lor. Domnul Erskine era avocatul împricinaților; lordul Ellenborough era judecător în acest proces, în cursul apărării, spiritualul Erskine și-a ilustrat teza făcînd aluzie la un caz recent, în care un gentleman, după ce încercase în zadar să pună frîu pornirilor vicioase ale soției sale, o abandonase
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
erau similare, luminîndu-se reciproc. După ce ascultă pledoariile și contra-pledoariile, foarte eruditul judecător hotărî, în termeni categorici, precum urmează: ambarcațiunea le revenea reclamanților, întrucît ei o abandonaseră numai pentru a-și salva viața; dar controversatele harpoane și saule aparțineau de drept împricinaților; iar cît privește balena, fiindcă, în momentul capturării ei finale, era un „pește pierdut“ și fiindcă fugise cu harpoanele și cu saulele, dobîndise dreptul de proprietate asupra acestora; în consecință, cel care capturase ulterior balena, dobîndise și dreptul de proprietate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fiindcă, în momentul capturării ei finale, era un „pește pierdut“ și fiindcă fugise cu harpoanele și cu saulele, dobîndise dreptul de proprietate asupra acestora; în consecință, cel care capturase ulterior balena, dobîndise și dreptul de proprietate asupra pomenitelor bunuri. întrucît împricinații capturaseră balena, mai sus menționatele bunuri le aparțineau de drept. Un muritor de rînd, examinînd decizia prea învățatului judecător, ar putea ridica unele obiecții împotriva ei. Dar această afacere ascunde, în miezul ei adînc, cele două principii fundamentale enunțate în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lui Washington Irving. SCRIERI: Ielele, București, 1892; Foc de paie, București, 1896; Fiica lui Radu cel Frumos, București, 1905; Marieta și alte nuvele, București [1912]. Traduceri: P.-J. Bărbier, Vinceneta, București, 1888; Sofocle, Oedip Rege, București, [1894] (în colaborare); Racine, Împricinații, București, 1901; Euripide, Medeea, București, 1907; Washington Irving, Povești și legende, București, 1909. Repere bibliografice: V.A. Urechia, Sofocle, „Oedip Rege”, AAR, partea administrativă, ț. XVIII, 1894-1895; Predescu, Encicl., 55; Nicolae Șerban, Racine en Roumanie, București, 1940, 126-131; Dicț. lit.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285469_a_286798]
-
rezistență puternică la deconspirare, care se manifestă inclusiv la nivelul Colegiului CNSAS, după cum reiese și din declarațiile unor membri precum Mircea Dinescu sau Ticu Dumitrescu. Iată, discutarea cazului Marcu Tudor, fratele lui Vadim, a fost amânată a treia oară, pentru că împricinatul nu se prezintă la audieri. Dar procesul va merge mai departe. E interesantă creșterea interesului public față de acesta. Un sondaj din august spunea că numai o treime din români e interesată de procesul deconspirării și, pe cale de consecință, a desprinderii
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]