325 matches
-
O nouă viață. — Ce faci aici ? Îl Întreb, ridicînd vag din umeri, stil de-fapt-nu-mă-interesează. — Am găsit foaia volantă despre eveniment pe biroul tău. Ridică o hîrtie, fără să-și ia ochii de la mine. Emma, vreau neapărat să vorbim. Simt o Împunsătură În piept. Ce crede, că e de ajuns să apară, ca eu să las totul și să vorbesc cu el ? Ei, bine, poate că sînt ocupată. Poate că am Încheiat acel capitol din viața mea. La asta nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Se apropie pînă ajunge la un metru de mine și mă privește extrem de sincer. M-am tot gîndit la ce mi-ai zis. Trebuia să-ți spun mai multe lucruri. Nu trebuia să te las așa În ceață. Simt o Împunsătură de surpriză, urmată de o tresărire de orgoliu rănit. Acuma vrea să-mi spună, nu? Ei bine, poate că e prea tîrziu. Poate că acum nu mă mai interesează. Nu trebuie să-mi spui nimic. Afacerile tale te privesc numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
gol, de aproape. Patchett În fața lui, cuțitul scos, o lovitură aplicată orbește, un țipăt, lama Înfiptă În ceva. MÎna stîngă a lui Patchett țintuită de masă. Încă un țipăt. MÎna dreaptă se arcui, țintînd În ea o seringă. Seringa aproape, Împunsătura... imediat ajunse undeva, Într-un loc plăcut. Focuri de armă, puternice. „Nu, Abe, nu, Lee, nu!“ Flăcări, fum, se Îndepărtă rostogolindu-se de suferință, ca să poată să iubească din nou acul, poate ca să vadă ce nostim e omul acela cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
apărut pe biroul ei pentru editare era materialul semnat de Marcus Valentine. La finalul zilei, mama ei a luat-o de la muncă și i-a permis să se pună direct în pat când a ajuns acasă. Marți dimineață, după multe împunsături, împinsături și încurajări materne, a reușit să se dea jos din pat și să se ducă din nou la serviciu. La fel și miercuri dimineața. Și joi. Vineri, Monica s-a întors la Cork. Ar fi mai bine. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe motan și pe mine, i-am retezat-o eu. — Lasă dumneata gregueriile În seama lui don Ramón Gómez de la Serna, că ale dumitale suferă de anemie. Să vedem, povestește. Ce vrei să povestesc? — Las la alegerea dumitale. Numărul de Împunsături sau turele de onoare. — Nu-mi arde de glume, Fermín. — Tinerețe, floare a zevzeciei. În sfîrșit, cu mine să nu te Înăcrești, fiindcă am vești proaspete despre investigația noastră pe seama amicului tău Carax. — SÎnt numai urechi. Îmi aruncă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Întîmplă ceva Beei, Îți jur că o să te omor, mi-a spus el din pragul ușii. M-am ridicat În genunchi, implorînd o secundă, o șansă ca să-mi recapăt glasul. Ușa s-a Închis, abandonîndu-mă În Întuneric. Am simțit o Împunsătură În urechea stîngă și mi-am dus mîna la cap, chircindu-mă de durere. Am simțit sînge călduț. M-am ridicat cum am putut. Mușchii pîntecelui care Încasaseră prima lovitură a lui Tomás, ardeau Într-o agonie ce abia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lui Cassius. Agrippina tace nepăsătoare, însă Vipsania se îmbujorează de plăcere. Observă că tânărul nu îndrăznește să stea jos și o împinge un pic pe soră-sa ca să-i facă loc lângă ele. Consideră apoi că atât prezentările, cât și împunsăturile s-au terminat, așa că-l îndeamnă pe Titus Livius să reia disputa cu Labienus: — Despre ce vorbeați? Încurajat, acesta îl ignoră ostentativ pe Paterculus, însă se stră duiește să-l atragă pe Vinicius de partea sa. — Nu crezi că spectacolul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
două ori la fiecare schimbare de viteză - ceea ce era o chestie destul de sîcÎitoare. Dar cunoștea mașina și toate ciudățeniile ei, așa că mergea lin și fără frică. În urmă cu zece minute, În timpul partidei de cărți cu Hughes, aproape că ațipise. Împunsătura aia de neliniște apăruse la sunetul telefonului. Acum nu putea spune că nu-i e teamă, pentru că doar un nebun ar fi așa, dar se simțea trează și plină de viață În toate fibrele ei. Trebuia s-o ia spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de amărăciune, ca o presimțire neagră în mijlocul unei mari veselii... CARTEA A TREIA 1 Când văzu cea dintâi casă din Lunca, după o cotitură de deal, Apostol Bologa tresări iarăși, parcă fără veste i s-ar fi mohorât sufletul. Dar împunsătura de ac se stinse ca o scânteie, lăsîndu-i în inimă un nou belșug de bucurie. Scoase capul pe fereastra compartimentului, grăbit, având siguranța că îl așteaptă cineva. Din depărtare descoperi cireșul bătrân care, în cinstea sosirii lui, se împodobise cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
meu sărea într-un picior și striga, super! Două case! în timp ce eu o priveam înfricoșată pe mama și apoi am început să alerg, să fug de vestea aceasta, să mă ascund de ea printre tufișurile din jurul piscinei, deodată simt o împunsătură în talpa piciorului meu gol și strig, mami, mi-a intrat un spin, tata aleargă spre mine și mă ia în brațe, în ciuda faptului că avea spatele paradit și nu avea voie să ridice nimic, dar de talpa mea pufoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
noastră contemporană asupra istoriei, perspectivă în care conceptul valorificării critice a moștenirii trecutului dobândește mereu valențe noi, ne îndrituiesc a spune că Huruzuma l-a privit o singură dată. Cert este faptul că în acel moment, Barzovie-Vodă a simțit o împunsătură în dreptul locului unde, după câte își amintea, sfântul Teodosie identificase lăcașul sufletului. — Scoală-te, fata mea! - spuse încet. Nu sta așa! Stai normal! — Nu pot sta decât plecată în fața unui principe! ciripi Huruzuma, trecându-și vârful rozaliu al limbii peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ani buni nu mai organizase atamanul nici o prădăciune. Stând între femei, mereu cu rachiul de secară în mână, bărbații se moleșiseră, erau mai mult prin șanțuri. Chiar el, atamanul, se îngrășase oleacă, iar alaltăieri cu plosca-n pivniță, simțise o împunsătură adâncă în coșul pieptului. „Nu-i a bună, își zise bătrânul. Trebuie mișcare”. Și chiar a doua zi adună cazacii și hotărâră să calce câteva sate de pe malul drept al Nistrului, mai ales că era secetă și secara crescuse ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lămîiatic. Ce ridicol! Oare de ce nu se spune: pistrui bananici sau dovletici ? Da, nu ne aflam nici pe cîmpul de bătălie și nici pe terenul călăului. N-aveam dreptul să-i provoc nici cea mai mică rană, nici măcar cît o Împunsătură de ac, subcutanat. Nu mi-a rămas decît să-mi scriu mai departe rapoartele. Clientul are Întotdeauna dreptate. Chiar cînd e o minciună gogonată, dacă clientul spune că-i adevărul gol-goluț, păi atunci adevăr este. Nu mai era nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Vatel și Ivan Dmitrici Cerviacov, doi celebri slujbași orgolioși, mor, fiecare în stilul vremii sale, neputând suporta umilința de a-și cere iertare. Primul (secolul XVII) nici nu încearcă. Știe dinainte că e inutil. Ia spada și la a treia împunsătură cade lat, dar cu onoarea salvată. Gestul pare cu atât mai elocvent cu cât peștele ce-i lipsea pentru masa regelui aflat în vizită la Chantilly începe să sosească din toate părțile, imediat după sinucidere. Al doilea, Ivan Dmitrici Cerviacov
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
veni să-l sărute. Apăru friptura de miel, trandafirie și apetisantă, iar Henrietta devie discuția spre ape mai liniștite. Nu voia ca seara plănuită cu grijă să se termine urât. Fran continuă să-l studieze discret pe Laurence. Primea toate împunsăturile acestor bogătași ignoranți cu calm și umor. Emana un fel de seninătate aproape monahală. O intriga pe Fran, care era obișnuită cu compania ziariștilor cu tupeu. Fără să vrea, se trezi comparând calmul reținut al lui Laurence cu farmecul plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Ai încredere în mine. Acordă-mi un an. Tată, tu o să-mi lași acest răgaz, nu-i așa? Phyllis observă afecțiunea vădită care îi lega pe tată și pe fiică, așa cum o făcuse de-atâtea ori înainte, și simți o împunsătură nedemnă de gelozie. — Ce părere aveți, domnule Jones? Norman Jones văzu cum i se întindeau înainte nisipuri mișcătoare. Se înșelase. Își închipuise că Ralph Tyler era deja o epavă ramolită, asemenea nefericiților pe care îi vedea când își vizita propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
părut că alternativa era mai rea. Îmi cer scuze pentru standardele mele deontologice sub orice critică. Într-un fel ai dreptate - a fost cel mai josnic lucru cu putință. Dar nu în sensul în care crezi tu. Fran simți o împunsătură imperceptibilă de vinovăție. Lângă ea, Laurence părea să fi amuțit. — Oricum, continuă Jack, îmi pare rău. M-am gândit că o fac în interesul tău. Apropo, zise arătând spre Laurence, n-ai de gând să mă prezințiă — Sigur, se îmblânzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
la câțiva pași de Fran și priviră o clipă râul, apoi se sărutară pătimaș, uitând de amurg sau de orice altceva din jurul lor. Oare ea putea să simtă vreodată ceva asemănător pentru Laurence, acum sau peste zece ani? Simți o împunsătură de vinovăție și spaimă, care-i sfâșie sufletul. Laurence o iubea. Mai era doar o săptămână până la nuntă. Era genul de bărbat care ținea la prestigiul lui, căruia îi era greu să se apropie de cineva, dar care își deschisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
gemea Haia în sudorile morții. Gemea cu unghiile înfipte în chilote: — Nu mai pot! mă arde! nu mai pot! Ce-ați făcut cu mine?... Am să mor! Și-i creșteau plângerile lugubre, subțiri și chinuite. Și se zbătea ca subt împunsături vrăjmașe, cu mii de ace, pe când lângă căpătâiul ei moașa sta privind-o țintă, cu ochii licăritori. Ce este? strigă Sanis căscând gura cu uimire. Ce s-a mai întâmplat?... E bolnavă?... De ce n-ați adus doctor?... Nu trebuie doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
toate astea ca printr-o ceață în care se perindau mai multe femei îmbrăcate în alb, a recunoscut-o și pe mama Ioanei Sandi, săru’ mâna, doamnă, a încercat să se ridice, dar n-a fost capabil. Abia a simțit împunsăturile în braț, le vedea cum schimbă sticluțele care își goleau, picătură cu picătură, conținutul în arterele lui, le auzea vorbind despre ser și despre completa lui deshidratare, Ioana Sandi îi storcea la răstimpuri o lămâie pe buze, dar încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
delicată, slăbită de boală, înspăimântată de inevitabilul deznodământ anunțat de incendiu. Și-a amintit de o taină care nu fusese spusă și de o scrisoare care nu se încheiase și era ca și cum în acea clipă ar fi simțit în umăr împunsăturile zvâcnite ale bețișorului ce-l îndemna să răspundă. Dar toate erau inutile, pentru că nici una din amintirile astea nu reușea să rămână cu el și pierea și mușchii obrazului îi palpitau nervos, gustul de cocleală îi cuprindea gura și gâtlejul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cărți de ghicit. Nu pusese nici o întrebare anume, pentru că nu avea nici o îndoială, nici o supărare. O făcuse din joacă și chiar izbucnise în râs atunci când citise fraza peste care nimerise: Spre seară vei avea unele surprize și vei simți o împunsătură în inimă. Gelozie? Teamă? Suspiciune? Se obișnuise cu reacțiile femeilor față de soțul său. Îl priveau ca pe un zeu încă din prima clipă. Se aprindeau, îl ademeneau. Și Marioritza îl plăcea, vedea bine, dar ea nu se aprindea. Avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
asta. Blestemând, Logan Își strânse cu o mână haina Încheiată, dorindu-le În același timp o moarte lentă și dureroasă tuturor ticăloșilor care conduceau autobuze. Avusese o noapte Înfiorătoare: un pumn În măruntaie, urmat de trei ore de ghionturi și Împunsături din partea doctorilor de la Accidente și Urgențe. În final, pe la cinci și-un sfert, Îl azvârliseră afară În ploaia rece cu un tub de analgezice și un bandaj elastic. Reușise să doarmă fix o oră. Logan Își târî pașii până În holul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Și văzu Dionisie, privindu-l pierit, văzu cum buza de sus i se mișca laolaltă cu barba roșiatică, deslușind din gura tînărului aceleași vorbe, Înainte ca auzul să-i dea de știre: „Oh, fii binecuvîntat!“ Dacă era o batjocură, o Împunsătură, dacă era glasul visului său lăuntric ori glasul nălucirii sale lăuntrice? Iar Dionisie: „Cine ești?“ cu o voce pierită, minunîndu-se și el de ce-i ieșise. Dar parcă privirea semeață dispăru din ochii aceia albaștri pe care și-i lăsă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
puterile”, murmură el cu fruntea în mâini. „Tocmai de aceea, având nevoie de mine, m-ai scos din celulă. La clevetelile și ponegrelile saducheilor și ale fariseilor Tu nici n-ai tresărit. Nici eu n-am să bag de seamă împunsăturile iezuiților.” Gândacii umblau în voie pe picioarele sale goale, pline de noroi. Pasărea din crâng cânta din nou cu glas ascuțit și se auzea cum coreeanul închidea ușa căsuței lor. Japonezii or să construiască un galion. Imaginea roiului uriaș de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]