6,007 matches
-
se fac marile bilanțuri și nicidecum cu această Pictură modernă pe care Editură Fundației... a lansat-o că pe un act adevărat de cultură dar, cine știe, poate și ca pe un avertisment. Sau, mai bine zis, ea ar trebui înțeleasă și că un avertisment.
O panoramă a picturii moderne by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17867_a_19192]
-
procesul comunismului. - În ce fel ar trebui făcut procesul comunismului? - Nu cred că indivizii - indiferent de crimele comise, - trebuie judecați și condamnați în parte. Înainte de toate trebuie incriminat sistemul. Așa cum s-a făcut un proces al nazismului, este de la sine înțeles că va trebui făcut și un proces al comunsimului, cu nimic mai prejos în ceea ce privește crimele împotriva umanității. În Germania, toți foștii membri ai Partidului Național Socialist au trecut prin fața unor tribunale, de așa-zisa denazificare. Acestea, practic, nu dădeau condamnări
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
cine, dar nu fac eforturi analitice pentru a vedea de ce premierul Radu Vasile are o cu totul altă relație cu președinția decît premierul Văcăroiu. Pentru fostul premier, independent numit de PDSR, relația de subordonare față de președinte era oarecum de la sine înțeleasă. Pentru premierul Radu Vasile, amestecul Cotrocenilor în propria sa politică înseamnă intruziuni neacceptabile, pe care prim-ministrul le face cunoscute presei mai mult sau mai putin precis. Pentru Radu Vasile, victoria guvernului după moțiunea de cenzură depusă de PDSR pare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17883_a_19208]
-
Nu cumva acest scenariu de fapt nu există? Sau nu cumva lobbiștii președintelui Constantinescu, așa cum sînt considerați cei doi congresmeni americani, Wolf și Smith, poate că sînt pur și simplu interesați de România și exprimă puncte de vedere care trebuie înțelese ca atare, nu ca sprijin pentru președintele Constantinescu. * Pentru dl Tinu și nu numai, ultimele pățanii politice din România ar fi urmarea faptului că Puterea e cea care stabilește temele dezbaterii preelectorale. Iar opoziția pică victima acestei gherile, scrie dl
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17203_a_18528]
-
la ce va urma: adică, "fragmente dintr-o lume mică neștiutoare, care emite semnale secrete, mesaje de taină". Lecția de harfă încheie șirul prozelor dînd o noimă alegerii tematice. Semnificațiile celor două texte ce deschid și închid volumul ar trebui înțelese și drept constituenți riguroși ai unității de viziune dorite de autoare. Lecția de harfă învață că notele false conviețuiesc cu acelea autentice, că obiectele - kitsch stau în aceeași "grămadă" cu acelea prețioase și că totul depinde de felul în care
Despre cîteva note false by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17244_a_18569]
-
un principiu concurent cel mai potrivit. "Între drepturile omului și îndatoririle lui, accentul cade astăzi, mai apăsat, pe prima parte a acestui ansamblu. A muri pentru patrie a încetat să pară un lucru chiar atît de nobil sau de la sine înțeles. Cu atît mai mult cu cît în numele Patriei (care nu vorbește niciodată!) elita politică, un guvern sau altul, și-au angajat nu o dată națiunile în conflicte care s-au dovedit rău inspirate". Exemplele Indochinei franceze, al Algeriei franceze sau al
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
curată. A-i limita dimensiunea diacronică în funcție de cea sincronică, altfel spus de un Zeitgeist cu ale sale frămîntări și episteme înseamnă a reasocia cultura cu știința, taman ceea ce y Gasset nu dorește. În principiu, mi se pare destul de de la sine înțeles că un profesionist, medic, ca să iau exemplul lui y Gasset, nu are de ce să-și bată capul cu dilemele fizicii solidului, dar că e fundamental să stăpînească noțiuni de electricitate sau termodinamică. Însă unde tragem linia între acele probleme științifice
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
ș.a. binemerită admirația și recunoștința. Spunem din nou asta, avînd în față cel mai recent număr, 5-6/1999, din FACLA LITERARĂ, faclă ce își datorează și ea combustia pasiunii lui Nicolae Țone de a lumina zone mai puțin sau superficial înțelese ale literaturii române contemporane. Zona, cu peisaj tarkovskian, e de data aceasta opera Angelei Marinescu. Sigur, am văzut multe numere de reviste dedicate cîte unui scriitor, acum e o adevărată modă a înmănunchierii de texte despre, de și cu un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17363_a_18688]
-
și cel al lui Javier Mariaș diferența e enormă. De unde se vede că orice aplecare asupra alterității nu poate genera parodie, ci meditație fundamentalmente non-parodică (parodia presupune un anumit intimism, cred eu, o familiaritate care ia multe drept de la sine înțelese, care face prezumții, mizează pe implicit, comentează fără să precizeze, identificînd deci un Altul foarte apropiat, foarte asimilat Sinelui), oricît de infuzata, subtil și elegant, de umor și ironie. Folosesc deliberat și serios termeni precum Sine ori Alteritate, nu din
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
pentru stabilirea acelor trăsături constitutive ale iubirii, sau componente mai degrabă, identificate de Paz, care pot fi rezumate în felul următor: exclusivitatea (dragostea este pentru o singură persoană, altminteri nu e autentică), atracția definită că fatalitate liber asumată, și persoana înțeleasă că uniune între suflet și trup. Cel putin ultima caracteristică e cumva amenințată în forță ei generalizatoare chiar de exemple din cartea lui Paz. O filozofie completă a iubirii, însă, nu poate fi decît simplistă și naivă. Poate că Dublă
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
trăiește o poveste de dragoste în cea mai bună tradiție a eposului cavaleresc, trece prin peripeții nemaiauzite, îmbătrînește, își pierde vigoarea, devenind umbră propriei sale amintiri, și moare, cum altfel?! dispărînd pentru totdeauna din fața oamenilor, în chip straniu și niciodată înțeles. Ceea ce e tulburător într-o asemenea lume real-imaginară este ca o poti percepe închipuindu-ti-o, dar în același timp o vei caută în jurul tău, mizînd tocmai pe existența ei reală. Altfel spus, fiecare din noi trăiește mai mult sau
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
vedem că într-o literatura numărul adevăraților istorici literări este mult mai mic decît acela al criticilor de toată mîna ca să ne dăm seama că mai lesne devii interpret de texte decît om de stiinta istorică. Ironia se cuvine bine înțeleasă: cerînd un efort mai mic să ai idei decît să strîngi informații, puțini dintre absolvenții noștri se fac istorici literări, "documentariști" sau erudiți. Majoritatea preferă critică. Nu discut acum talentul unora sau altora. Dar din zecile de promoții care mi-
Un dram de stiintă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17545_a_18870]
-
directivele oficiale, în circumstanțele nu o dată dramatice, ale luptei cu pretențiile ideologice ale cîrmuirii. Invocarea lor n-ar trebui în nici un caz să constituie un motiv de neglijare ori minimalizare a fundalului aberant al unei culturi "planificate", al unei creații înțelese că o "imensă uzina", pusă în slujba partidului-stat. De altminteri e bine să știm că la originea comportării comuniștilor față de intelectuali stă ideea leninista, potrivit căreia intelighentul, "în realitate, nu este creierul, ci fecalele (...) națiunii". Idee conținuta într-o scrisoare
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
studii orientale și literatura rusă. Spaniolă o învățase singur, lucrînd că ghid. Între timp, mentalitatea americană se schimbase și așa a rămas: se considera că n-ai nevoie să înveți limbi străine, e suficientă engleză maternă pentru a te face înțeles oriunde în lume. Michael Heim a decis să-și valorifice cunoștințele în cadrul unor studii de lingvistică. De ce nu de literatură? Fiindcă literatura îi plăcea prea mult: "Profesia e una, afinitatea e alta. Ceea ce te atrage prea tare n-ar trebui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17527_a_18852]
-
o grea misie, la care, ca filolog și nu filozof, nu ma încumet. Pe de altă parte, părerea mea, care mă și încurajează să purced la acest articol, e ca gîndirea lui Lévinas ar putea impregna, odată ce ar fi bine înțeleasă, într-un mod foarte aparte, felul nostru de a trăi, nu doar reflecțiile noastre intelectuale. Sîntem prinși într-o lume a singurătății și alienării, pe care le constatăm, împreună cu Baudrillard, cinic, fără măcar a mai regretă o vîrstă de aur
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
riscîndu-si tot talentul discursiv pe o singură carte. În dorința de a-si afirmă talentul, poeta combină registrul banalului cu registrul eroicului, din atitudini cotidiene formează o lume în mișcare cel mai adesea nivelul de familiarizare cu publicul fiind greșit înțeles. Efectul scontat e cel al citirii cărții pe nerăsuflate, fără a lăsa însă cititorului prilejul unui discernămînt. Din artă combinării imaginilor, Passionaria Stoicescu își face propria carte de vizită lăsînd în schimb pe seama cititorului o poezie care nu spune mare
Poezie si studiu poetic by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17605_a_18930]
-
decît o metaforă a felului în care comunicarea și apropierea între oameni proveniți din paliere diferite ale lumii medievale e posibilă. Noțiunea de mezalianța, de pildă, pe care e bazată înreaga literatura a secolului XIX, nu poate fi cu adevarat înțeleasă decît din perspectiva acestui tratat. Nu că tratat cu valoare unică în istoria culturală a omenirii, ci doar simptomatica. A iubi este, după acest Andre, o artă. Dar nu în sensul de pricepere, ci mai degrabă de vocație. Nu poți
Omul medieval by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17594_a_18919]
-
Mihai Floarea Pentru opera lui F.M. Dostoievski - insuficient înțeleasă/apreciată de contemporani - mulți dintre urmași s-au dovedit receptivi. Din fericire, de la primele mențiuni în publicistica românească - aparținînd unui obscur "corespondent de la Petersburg"1) - pînă la cartea lui Paulin Lecca 2), scriitorul rus s-a aflat în atenția constantă
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
corespondenț a sa o atestă) că participă la o operă de salvare a memoriei. Cum se poate deja observa din titlurile citate, Radu Brateș pornește, atunci când abordează fenomenul cultural al urbei sale, de la istoricitatea lui. Blajul nu poate fi, evident, înțeles, în 1931, fără un recurs la tradiție. Intuiția, sau poate tocmai programele de studii în vigoare în școlile orașului, îl trimit, la începutul excursului, la o personalitate care face legătura între Școala Ardeleană și epoca modernă. Revoluționarul și tribunul Ion
Spiritul Blajului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2503_a_3828]
-
îl cheamă cineva. Era tare greu să-i distingă trăsăturile, și din cauza întunericului, și a leprei ce i se întindea pe piele, care cădea în fâșii. Și-a dat seama că e un cadavru care se străduia să se facă înțeles: cadavrul părintelui său. S-a trezit frământat, cu o puternică durere de inimă. Și din nou l-a încolțit ideea eșecului. Și cea a trădării spiritului acelui neam din care se trăgea. I s-a făcut rușine de el însuși
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
lui Victor Ponta și, mă mir, pentru că a fost membru al Guvernului și știe opoziția ministrului de atunci al Mediului, Nemirschi. Un an de zile a blocat derularea acestor proiecte fără să facă nimic. PSD la acea vreme, din motive înțelese numai de ei, o strategie de partid, nu au dat drumul la aceste certificate. Ministrul Mediului de atunci a fost unul din cei mai mari opozanți ai derulării proiectului cu certificate verzi. Pur și simplu nu a vrut să semneze
Emil Boc: Nemirschi a fost cel mai mare opozant al tranzacţiilor cu certificate de CO2 () [Corola-journal/Journalistic/25361_a_26686]
-
breaslă, despre cei mai buni dintre ei? Dacă însă Paul Cernat, în stilul caracteristic, va executa o răsucire („contorsionist”, i-a spus Mircea Cărtărescu, în timp ce colegul de tandem, Daniel Cristea-Enache, era „carieristul”) și va reveni spunînd că a fost greșit înțeles, că de fapt nu voia să scrie „nu depășesc nivelul”, ci se gîndea la „depășesc cu mult nivelul” și că, atenție!, nu se referea la cronica așa-zicînd generalistă, ci la cronica edițiilor, chiar dacă în „Steaua” părea să fi fost invers
Strugurii sînt acri? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2541_a_3866]
-
se intra în legalitate, a Ministrului Sănătății, a președintelui CNAS, Președinții-directori Generali ai acestor CJAS continuă în mod artificial și în detrimentul pacienților, un conflict deja încheiat în restul județelor. Se creează astfel, absolut ilegal și în numele unei autonomii județene prost înțelese, de tip "stat în stat", o nedorită discriminare privind plata lunii iunie a cabinetelor de asistență medicală primară din diferitele județe, pentru aceleași tipuri de servicii prestate și în aceleași condiții. Această situație tensionată, care trenează de câteva săptămâni, a
Medicii de familie acuză trei case de asigurări de sănătate că refuză să le încheie contracte () [Corola-journal/Journalistic/25601_a_26926]
-
literatură, un dispozitiv în măsură să facă să apară pe banda timpului spectre”. Esențial este apoi felul cum Caragiale îmbracă obscuritatea unui secol prin conștiința unei fracturi a lumii în care trăiește, a unei falii. Pentru noi, fisurile acestea trebuie înțelese ca separație între cei care „au râs prea mult” și cei care „nu vor mai râde”. O a doua coordonată esențială, alături de verdictele aplicate ale lui Agamben, este un fel de concept lărgit. „Simț enorm și văz monstruos” nu rămâne
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
de pas și a fost făcută cu dezinvoltură de temutul jurnalist. Tema rămâne de discutat, dar nu spre a forța verdicte și a lansa superlative relative, ci mai ales din perspectiva principială a situării artistului în agora. E de la sine înțeles că un creator se erijează și în instanță morală? La simpla invocare a unor nume ca Villon, Rimbaud, Verlaine, Baudelaire sau Esenin, se pare că răspunsul e negativ. Trebuie ca o figură arhicunoscută să devină trâmbiță de alarmă în vremuri
Între legendă și tratament critic by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/2425_a_3750]