1,815 matches
-
timidă în comparație cu celelalte la care luase parte Vaughan, dar și cu acelea imaginare care-i umpleau mintea. Încercând să se întreacă pe sine, Vaughan gândise un almanah îngrozitor al dezastrelor automobilistice imaginare și al rănilor nebunești - plămânii oamenilor în vârstă înțepați de mânere, piepturile femeilor tinere străpunse de coloane de direcție, obrajii tinerilor chipeși găuriți de încuietoarele cromate ale trapelor. Pentru el, aceste răni erau cheia unei noi sexualități născute dintr-o tehnologie perversă. Imaginile acestor răni atârnau în galeria minții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de mucus rectal și freon. Creionul brăzda șanțuri adânci pe suprafața fotografiei. Zonele umbrite începuseră să se perforeze sub crestăturile lui din ce în ce mai sălbatice, sub loviturile vârfului rupt al creionului care pătrundea prin suportul de carton. Marcă apoi punctele interiorului mașinii, înțepând zonele proeminente ale coloanei de direcție și tabloului de bord. - Vaughan! am șoptit, petrecându-mi brațul pe după umerii lui. Corpul îi tremura, aproape de orgasm, latul palmei sale stângi stând lipit de prohab într-o poziție ca de karate, ca și când ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
într-un gest prevenitor, un rictus de alarmă și îngrijorare, temător parcă de ce aș putea găsi afară. Am coborât, alungând mecanic acei corpusculi ai iritației optice de pe mâini și brațe. Intrasem într-o lume abandonată. Pietrele de pe suprafața străzii îmi înțepau, inegale, tălpile pantofilor, aruncate acolo în urma trecerii unui uragan. Zidurile de ciment ale pasajului superior, desecate și cenușii, semănau cu intrarea într-un hipogeu. Mașinile care circulau sporadic pe autostrada de deasupra mea își deșertaseră încărcăturile de lumină, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
se-apleacă, m-atinge cu sânii. Mă desenează cu vârfurile degetelor, simt căldura cum înviorează fiecare fibră, zvâcnesc mușchii, aproape mă doare pielea, nu mai încap în mine. Cu ochii închiși, mă citește până la tălpi, din când în când mă-nțeapă în glumă cu unghiile. Nu vrea să deschidă ochii, părul i-acoperă pe jumătate fața, zâmbește doar, aerian, de parc-ar vorbi numai cu ea. Sunt o carte Braille în mâinile ei, cu pasaje asupra cărora revine, e nesigură sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
strig să nu mă mai gâtuie cu pătura, să nu mai iasă din pereți, nu mai vreau. - Murmur, Furfur, Nergal, cum vă mai cheamă, nu mai jucați tananica și geamparale pe pieptul meu, au, nu mai pot să respir! Mă-nțeapă, mă zgârie. Degeaba încerc să-nhaț pe vreunul, îmi scapă, îmi trec pe sub brațe, printre picioarele răscrăcărate. Unul mă mușcă de pulpă! Îmi lasă pene la cap, multe pene, dar pe mine nu mă pot păcăli, știu cine sunt, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
căută refugiu În adîncul pădurii de cactuși, dar Își dădu curînd seama că aceasta nu mai era o ascunzătoare sigură și nimerită, iar cînd vocile se Îndepărtară și ieși În sfîrșit din adăpostul lui, Îndurerat de nenumărații spini care Îl Înțepaseră, Își făgădui cu strășnicie să-și dedice cea mai mare parte a timpului camuflării celei mai strîmte dintre peșterile sale, astfel Încît nimănui să nu-i fie dat vreodată să o localizeze. Se apucă de treabă cu tenacitatea și dîrzenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Prietenii Lesbienelor și Gay-lor. Știu. Știu. Știu. Mersi, Shane. Zic: — Nici n-ar trebui să fițri în P.P.L.G. Fiul vostru gay e mort, deci nu mai contează. Asta sună cam jignitor, dar sângerez. Zic: — Scuze. Bandajele sunt strânse și spirtul înțeapă pe întuneric, și tata zice: — Soții Wilson au pus o pancartă P.P.L.G. în curtea casei. După două nopți, cineva le-a intrat cu mașina drept pe peluză, a distrus totul. Ai mei n-au nici o pancartă P.P.L.G. — Noi am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
broderii cu fir de aur și perle de cultură că și o singură bijuterie ar fi prea mult. — E-un palat de rochie, zice Brandy, dar, chiar și cu medicamente, tot mă doare. Capetele rupte ale firelor de metal o înțeapă în gât, o înțeapă în talie. Panourile oase-de-balenă din plastic cu colțurile și marginile lor ascuțite se înfig și taie. Mătasea e extrem de caldă, tulul - aspru. Numai respirația ei face să zăngănească oțelul și celuloidul vârâte înăuntru, ascunse, numai faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
aur și perle de cultură că și o singură bijuterie ar fi prea mult. — E-un palat de rochie, zice Brandy, dar, chiar și cu medicamente, tot mă doare. Capetele rupte ale firelor de metal o înțeapă în gât, o înțeapă în talie. Panourile oase-de-balenă din plastic cu colțurile și marginile lor ascuțite se înfig și taie. Mătasea e extrem de caldă, tulul - aspru. Numai respirația ei face să zăngănească oțelul și celuloidul vârâte înăuntru, ascunse, numai faptul că Brandy e vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
scara Cramei, o face numai în scopuri profilactice, cînd simte că e gata să răcească ori cînd n-are somn. Și bea dintr-o cană de tablă smălțuită șampanie Mott, clănțănind cu dinții pe buza cănii, simțind băutura cum îl înțeapă ușurel în cerul gurii și pe gingii. Zghihară nu băuse pînă atunci niciodată și nici cu Radul Popianu nu mai băuse în acea odaie. La crîșmă, în Cramă chiar, acasă la Hariton, chiar la Vila Katerina se întîmplase, însă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
complicată și reușise să-i convingă pe toți că numai el îl poate stăpîni cu folos, altminteri instituția asta fiind o ființă mai periculoasă decît un scorpion. Un scorpion care pînă la urmă, la urma-urmelor, e în stare să se înțepe singur și asta dintr-un motiv pe care numai el îl știe. Și, uite, că unul ca Leonard Bîibîie, un caraghios pînă la capăt, era ales, iar despre el, adjutantul Popianu, nu știe nimeni. Și nici nu va ști vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la lumină, cel puțin așa poți să vezi ce fac, pînă unde ajung, cîtă ascultare li se dă. Îi bagi în ilegalitate, caută acul în carul cu fin, nu-i și cînd te așezi binișor numai ce simți că te înțeapă și nu ai cum să-l apuci. Ăsta era un lucru pe care nu-l pricepea și n-avea încotro decît să dea vina pe mintea lui. Dacă ar fi avut altă minte poate ar fi priceput și dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu toată gura. Mătușa Vanda, ieșită în curte să întindă rufele, se rățoi la ea: Aici nu ești pe scenă, domnișoară. Suntem o casă de oameni normali. Ne-am săturat de prezența ta gălăgioasă! Anda, postată în pragul ușii, o înțepă: A fost fata vedetă pentru o zi. Nu trebuie să mori din asta. Mătușa Anda era o femeie frumoasă. Avea părul galben pai, ochii ca marea și privirea pătrunzătoare. Își plimba personalitatea puternică și inteligența vie pe un trup superb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în sala de operație. Aspectul rece al încăperii, încărcată de aparate necunoscute, masa lungă, plantată în mijlocul camerei și medicii mascați cu măști albe îi înghețară sufletul. I se făcu o injecție în șira spinării, fu întinsă pe masă și apoi înțepată cu un ac în degetele de la picioare. A fost trează pe tot timpul operației. Simțea o apăsare puternică în trup dar nici un fel de durere. Fără nici un avertisment fu săltată pe sus, așezată pe o masă cu roți și dusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o priveau, acum, cu alți ochi, departe de aceia cu care se uitau la ea atunci când nu era decât partenera lor de joacă. Înainte de-a se băga în pat, fata își privi silueta în oglindă. Obrăznicia sânilor mici, ce înțepau cu o fermitate nerușinată materialul subțire al cămășii de noapte, talia delicată și arcuirea gingașă a șoldurilor o făcură să roșească la gândul că băieții și-ar putea-o imagina astfel. Hotărî ca de mâine să îmbrace numai haine largi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Ștefan. Noia se zburli, cu o gelozie oarbă. Nu vreau să-i aud numele. În casa mea acest bărbat e mort. Ea îl privi uimită și surâse. Ce să înțeleg de-aici? Tânărul se repezi la calendarul din bucătărie și înțepă cu degetul într-un punct. Că asta e data cununiei noastre. O cerere în căsătorie originală, de om practic, cu studii tehnice, care-i făcu, la sfârșitul săptămânii, s-o viziteze pe Sanda. Anunțată din timp, doamna Leon îi așteptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
gen, văzuse femei care se luaseră de gât cu partenerii de viață, războindu-se pentru o idee iluzorie. Astfel de dispute o făceau să-și imagineze lupta dintre un elefant și o albină care, din lipsă de inspirație, în loc să-l înțepe și să-l facă să urle de durere, se chinuia zadarnic și comic să-l dea de-a rostogolul. Astfel, femeie fiind, Luana lăsa vorbele cu miez ale soțului ei să treacă pe lângă ea și tânjea după înșelătoarele dulcegării zilnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
gol în stomac pe care nu și-l explica. Din câte știa, deși nu era sigură pe amintirile ei, mâncase bine în ultimul timp. Se întrebă cum de nu comentase Nuța evenimentul morții Rebecăi. Cum de scăpase ocazia s-o înțepe și să râdă de nefericirea ei. Ieși din birou și intră la personal. Doamnele o serviră cu o ceașcă de cafea, amabile și prietenoase ca întotdeauna. Se așteptă să fie descusută, îmbiată să povestească amănunțit întâmplările nefericite care avuseseră loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bărbat. Va suporta eroic și își va înfrâna orice pornire către ea. Vor păstra o relație curată, de prietenie, chiar dacă astfel va părea, înzecit, în ochii prietenilor, un mare imbecil. De câte ori își vizita mama, aceasta nu pierdea ocazia să-l înțepe cu tăioasele ei ironii. Nu putea înțelege de ce un bărbat superb, inteligent, cu o carieră frumoasă, căruia orice femeie i-ar fi stat la picioare, își irosea viața așteptând pe una care-l dezamăgise, îl părăsise și devenise a altuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
birouri erau sticle deschise de Fanta și scrumiere care dădeau pe dinafară, iar aerul era parfumat de aroma țigărilor kretek, un miros care-i plăcea. O pânză În ulei Înfățișa cam rudimentar un vulcan Învăluit de nori, iar steagul național, Înțepat pe o planșă de lemn, Își fâlfâia colțurile În curentul slab de aer produs de ventilatorul din tavan. Au continuat printr-un soi de anticameră plină de saci poș tali și de valize, apoi au intrat În sfârșit Într-un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pună Întrebări. Iar Încrederea lui o determinase să creadă că e În stare să realizeze orice. și-a amintit de o Întâmplare din copilăria ei În Irian. O păsăruică gălbuie se lupta cu un șarpe, se tot repezise și-l Înțepase cu ciocul, până când reptila a trebuit să se retragă. Un sătean i-a spus că pasărea Își apăra cuibul de prădători, la care Margaret a zis: Aha, pricep, pasărea Își iubește așa de tare puii, că asta Îi dă curaj
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cum să-l audă. A luat-o la fugă spre mare. A Înțeles dintr odată că Johan nu trebuie să intre În apă. Johan! l-a strigat. A luat-o la fugă pe nisip. Tot felul de mărunțișuri ascuțite Îi Înțepau tălpile, dar nu s-a oprit din alergat. Îi venea greu să fugă pe nisipul zgrunțuros, a alunecat, a și căzut. Nu l-a durut când a căzut. Apoi nisipul devenea ud, noroios, lipicios și peste tot erau pietre. El
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ce se mai află dincolo de linia aceea rămâne pe veci nevăzut. Adam era așezat Între Margaret și Karl pe bancheta din spate a Buickului. Amândoi adormiseră. Pe ferestrele deschise intra aer fierbinte și plin de praf, iar pe Adam Îl Înțepau ochii și Îi lăcrimau. Pe locul din față adormise și Z, cu capul atârnându-i Într-o parte. Mick se uita din când În când În oglinda retrovizoare să verifice dacă băiatul se simțea bine. Adam Îi făcea un semn
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de bijuuri și blănuri, nici n-ar putea fi altfel decât este oricâte eforturi ar face. Nu domnule, nu este posibil să faci dintr-un ins oarecare un obiect tabu, intangibil când are atâtea părți moi, teribil de ușor de înțepat. Oho! glăsui și Nina, întărind spusele profesorului. Amicul nostru nutrește suspect de multă înțelegere pentru oameni ca ăștia. Mai că-ți vine să întrebi dacă nu țintește undeva atunci când îl apără cu atâta aplomb! Ori poate crede că e suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
agile, nespus de gălbui. Își aminti că îl auzise pe inginerul Marcu spunând că Nina fusese bolnavă, ar fi vrut să rostească câteva vorbe de încurajare, minunat de inutile. Dar nu se simțea în stare. Și apoi Alexe ar fi înțepat-o, i-ar fi atras atenția că intră în banalitate: a suferit, a trecut, vorbele politicoase oricum nu ajută, noi nu ne văităm ca alții, mă, ce nu te-ai prins, deși trecem și noi prin viață și suntem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]