378 matches
-
cumpliți cu dușmanii lor; chiar femeile lor luau rolul de călăi pe lângă nenorociții prinși de războiu romani. Ele se văd pe tablourile columnii arzând pe aceștia la cap și la umere cu niște făclii. Înaintea zidului unei cetăți se văd înțepate mai multe capete de soldați romani și rămășițele corpului unuia sunt arătate ca aninate de roțile unui car. Tracii și Geții admiteau poligamia ca formă de conviețuire a sexelor. Menandru în niște versuri raportate de Strabon, spune: ,,Tracii toți și
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
am putea limita, pentru moment, cercetările în partea de jos a navei. Echipele noastre de intervenție tocmai se pregăteau să treacă la atac. Nu ne-ați dat suficient răgaz. - Nici n-am fi avut cum, replică Morton, pe un ton înțepat. Grosvenor, care asculta această discuție, își spuse că nu era chiar așa. Von Grossen se lăsase prins vrând să-i arate monstrului, printr-o schemă, că putea fi învins. Era un gest tipic egoist, cu slabe șanse de a da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ai creierului meu. Cineva din afara navei are interesul ca noi să ne întoarcem acasă, iar eu i-am simțit dorința. Bineînțeles că nu vă ofer decât o explicație posibilă, nu o analiză obiectivă. - Domnule Grosvenor, spuse Kent pe un ton înțepat, noi, ceilalți, ne întrebam cum se face că numai dumneata ai auzit cuvintele acelea? Grosvenor îi răspunse cu gravitate, ignorând zeflemeaua lui Kent: - Mă întreb eu însumi același lucru. Îmi aduc aminte că, în timpul invaziei Rimilor, creierul mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
șopti la urechea lui Panaitescu: ― Ăsta se suspectează și pe el... Auzi un foșnet și întoarse capul. Manșeta unui ziar apăruse sub ușă. Făcu câțiva pași. Glasul lui Popa îl opri: ― Pardon, tinere! E gazeta mea! Sunt abonat! Își culese înțepat jurnalul și se întoarse în fotoliu. Matei îi aruncă o privire peste umăr. Bătrânul consulta rubrica deceselor din mica publicitate. ― Și-acum ce facem? întrebă încet Panaitescu. Purta un costum elegant de casă cafeniu cu batistă și cravată din lână
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care îl foloseau în cazurile în care aveau nevoie de un doctor. Lucrase la urgențe, până când dependența de droguri și alcool îi veniseră de hac. Acum ieșise de la reabilitare, dar era greu să-și găsească un serviciu permanent. — Vor biopsii înțepate din ficat și splină, și mai vor sânge ... Am citit. Aspirări cu ac fin. Sunt pregătit. Vasco făcu o pauză. — Ai băut, Nick? Nu. Nu, la dracu. — Simt un miros în respirația ta. — Nu, nu. Haide, Vasco, știi că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
În loc să citiți numai manuscrise, ar trebui să citiți și ce apare tipărit la alte edituri“. „Pe Sfinții Serafimi“, zise Diotallevi. „Am spus eu. Mașina asta spune numai ce știe deja toată lumea “. Și ieși nemângâiat. „E de folos, Însă“, zise Belbo Înțepat. „Mi-a venit o idee care le-a mai venit și altora? Și ce dacă? Se cheamă poligeneză literară. Domnul Garamond ar zice că-e dovada că spun adevărul. Domnii aceia poate s-au gândit ani de zile la asta, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
teutoni, Își Împărțiseră zonele de influență. „Știi ce?“, zise Belbo. „De acord. Acum al cincilea grup. Unde sunt popelicanii ăștia?“ „Nu știu“, am spus. „Mă dezamăgești, Casaubon. Poate trebuie să-l Întrebăm pe Abulafia.“ „Nici vorbă, domnule,“ am răspuns eu Înțepat. „Abulafia trebuie să ne sugereze conexiuni inedite. Dar popelicanii reprezintă una dintre date, nu o conexiune, iar datele sunt specialitatea lui Sam Spade. Dați-mi timp câteva zile.“ „Îți dau două săptămâni“, zise Belbo. Dacă În două săptămâni nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Ma gavte la nata“. Lorenza, care Încă mai făcea gesturi complice de veselie, Îl Întrebase ce voia să spună. „E ceva torinez. Înseamnă «scoate-ți dopul» sau, dacă preferi, «binevoiți să vă scoateți dopul». Când ai În față o persoană Înțepată și scorțoasă, presupui că e umflată de propria-i lipsă de modestie, și la fel se bănuie că o considerație de sine atât de ieșită din comun ține În viață corpul dilatat numai În virtutea unui dop care, introdus În sfincter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
urmă cedă tentației de a-i afla semnificația, primind drept răspuns o privire usturătoare din partea mamei, și un comentariu scurt: — Nu sunt lucruri care te privesc pe tine. Kevin era relaxat pentru că Învinsese: nu-și scosese papucii. Nu le arătase Înțepatelor prințese Fioravanti gaura largă cât degetul cel mare care Îi nenorocea șosetele și pe care mama nu o cususe, pentru că uita mereu să aibă grijă de lucrurile astea. Apoi Își aminti că În seara asta, după petrecere, trebuia să Înapoieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
membranoase, implantate În cel de-al doilea inel al toracelui, a doua pereche fiind redusă la o pereche de balanțiere (servind pentru echilibrare În zbor), implantate În cel de-al treilea inel al toracelui; aparatul bucal e specializat pentru dizolvat, Înțepat și supt. În momentul În care musca se aventură pe suprafața ochiului, Michel bănui ceva. Se apropie de Jane, fără totuși s-o atingă. „Cred c-a murit”, spuse el după un timp de gândire. Medicul confirmă rapid acest diagnostic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lucrați Împreună ? Fiindcă, sincer, eu nu prea m-aș putea concentra la ale mele, dacă aș ști că iubita mea e prin preajmă ! Îi zîmbește prietenește, dar Connor nu Îi Întoarce zîmbetul. — Cum am spus, domnule, zice un pic cam Înțepat, relația dintre mine și Emma este una strict profesională, cît timp sîntem la serviciu. Și n-am Îndrăzni niciodată să abuzăm de timpul companiei În scopuri... personale. Se Înroșește tot. Iar cînd spun personale, nu mă refer la... am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
lăsă. - Încrederea e sau nu e. Dacă ai fi avut Încredere În mine și mi-ai fi spus din timp ce vrei, poate că aș fi convins pe câteva dintre femeile alea să ne ajute, că nu-s toate la fel de Înțepate ca Vinas. Tu nu știi ce pricepute sunt ele. - De ce n-ai rămas cu ele dacă-s așa de pricepute? - Nimeni nu rămâne alături de ele. Dar, dacă mă mai lăsai o noapte cu Runa, sunt sigur că ar fi venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
n-am mai văzut-o, dar lasă că vorbesc eu cu ea. Hai că-i dau un telefon. E fată bună, o să vezi. O să se bucure. Luăm un vin și ne întâlnim cu ea. ─ Mie mi s-a părut cam înțepată și cu ifose. Da’ de unde! Mihăiță? N-o cunoști. La colțul străzii e un magazin mixt, o cutie de sticlă cu o femeie obosită după tejghea, sub lumina care pâlpâie de undeva din spatele vitrinei frigorifice. Sandu îi cere o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
e ca spiritul de trup să se despartă, Să-i arză trupul, inima aici fie-i cruțată. S-a auzit o bătaie în ușă. Cel care bătea la ușă era George Kraft și l-am lăsat să intre. Vorbea foarte înțepat fiindcă îi dispăruse pipa. Era prima dată că-l vedeam fără pipă, prima dată când îmi arăta cât de mult depindea liniștea lui de această pipă. Era atât de agitat încât tot timpul se jeluia. Mi-a luat-o cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
iubirea mea? zise el, întorcându-se către mine. Apropo, nu era nevoie să te îmbraci așa frumos, adăugă el, aruncând o privire indiferentă către colanții mei cu cap de mort și puloverul scurt și negru. — Eu tocmai plecam, zise Hawkins, înțepat. —N-aș vrea să vă rețin, zise Hugo pe un ton mieros. Deși fac o conversație fascinantă. M-am uitat urât la Hugo; nici dacă ar fi ridicat un picior, ar fi făcut roată în jurul meu marcându-și teritoriul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
topuri. —Cine? Nu contează, mamă. Ceea ce vreau să spun e că ultima oară când eu și Sally ne-am întâlnit, amândouă purtam fuste cu volane și pantofi cu talpă tip platformă. Asta mi se pare, a răspuns mama lui Alice înțepată, o îmbunătățire reală față de ceea ce poartă Sally acum. Are părul albastru. Alice a zâmbit. Auzise că verișoara ei dezvoltase tendințe hippy. Indubitabil, era o reacție împotriva autorității demodatei ei mame. Spre disperarea împărtășită a mătușii lui Alice, Frances, recenta carieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai multe gâfâituri. Hugo s-a aplecat în față îngrozit. — E imposibil! a exclamat el, dându-și seama mult prea târziu că vorbise cu voce tare. —Dovada că nu e imposibil se află peste tot în jurul tău, a remarcat Jake înțepat. Hugo l-a ignorat. Prima lui impresie despre Jake, și anume că acesta era îngâmfat și nesuferit, nu făcuse decât să i se întărească pe parcursul întâlnirilor ulterioare. Și mai era și palida aia de nevastă-sa, care râdea ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
amuzamentul mamelor care coborau în grabă scările. — Fir-ar al dracului! a bolborosit Hugo. Sunt un adevărat Mr. Bean al părinților. —Bună, frumosule! Ea. Complet echipată, cu decolteul adânc și machiajul elaborat, în ciuda orei matinale. —Bună, Laura, a răspuns Hugo înțepat, scuturându-și agitat picioarele prinse în capcană. Ce mai faci? Mult mai bine acum că te văd pe tine, sexosule. Au trecut secole. Laura și-a unduit șoldurile către el. Ce caută un tip superb ca tine într-un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Amanda mi-a spus la ultima ședință de înfrumusețare că ai să devii un bărbat casnic. Am râs o grămadă închipuindu-ni-te gol, numai cu un șorțulet cu volănaș, ștergând praful cu un puf. —Chiar așa? a zis Hugo înțepat. Își imagina foarte bine scena. Cea de la centrul de înfrumusețare, adică. La cealaltă prefera să nu se gândească. A, da. Laura i-a dat un ghiont sugestiv în coaste. —Te și vedeam aspirând gol pușcă și dând peste cap pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dacă dovedea și cea mai mică undă de telepatie maternă, care alertează mamele atunci când copilul lor e în pericol. Dar Amanda n-a mai insistat. S-a dovedit că sunase din cu totul alte motive. — Ascultă, i-a ordonat ea înțepată. Trebuie să aranjez o ședință 1 cu Theo. —O ședință? Preț de-o clipă, Hugo a fost nedumerit; și l-a imaginat pe Theo în pantaloni trei sferturi, cu o șapcă de tweed și cu o pușcă sprijinită pe brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în liniște, că îngrijesc eu de viitorul lui. Nu oricine se naște cu un dar ca al lui. Acestea fiind spuse față de toți, Otilia făcu cu ochiul lui Felix. Aglae o observase. - Și dacă mi-o ajuta Dumnezeu, adăugă ea înțepat, am să-l însor și să-l așez la casa lui, ca să nu cadă pe mâinile unei dezmățate. Ironia soartei făcu ca tocmai "dezmățata" să deștepte instinctele erotice ale lui Titi. De la o vreme, acesta venea din ce în ce mai des în casa
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
stă admirabil, că a cumpărat-o de la o croitoreasă etc. Mă tot răsucea, îi potrivea pliurile cu mâna, îmi venea să râd și să plâng. În sfârșit, am plecat. În fumoarul teatrului nu știi ce mi s-a întîmplat! Aurica, înțepată cum a fost totdeauna, face pe supărata, bîzîindu-se pe nară: - Mamă, de ce i-ai dat rochia mea Otiliei? Asta-i rochiamea! Este întîia mare rușine pe care am suferit-o vreodată, fiindcă nimic nu mi s-a părut mai umilitor
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
satisface fără împotrivire din partea lui Costache orice curiozitate. Moș Costache scoase un apel gutural: - Nu-nu-nu citi, e ceva care nu trebuie. - Cum, papa? Tu ai început să ai taine față de mine? Mă faci curioasă! Cine e ăsta care scrie așa înțepat? Costache căzu scăldat în sudori, iar Otilia sorbi repede întîile rânduri. Deodată se făcu serioasă, apoi liniile feței se lăsară obosite. - Nici nu mi-aș fi închipuit altfel, papa. Costache șopti umilit: - Ticăloși mari! Auzi, tu, fetița mea. - Și cine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ideea, încît, deși aflase, nu se știe cum, ceva de Georgeta, fu câștigată cauzei. Era mândră că va avea "artistă" în familie. Titi era un băiat cuminte, care asculta pe mama. La cea mai mică insinuație despre onestitatea Georgetei, răspundea înțepată: - Mai bine așa, fată care a iubit și a schimbat și s-a potolitacum și ține la casă, decât stricate de astea cu mască de G. Călinescu mironosițe. Mie-mi place. Eu n-o învinovățesc pe ea, ci pe bărbații
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Aurichii, trebuind totuși să-i recunoască o măsură de adevăr. - Eu, zise el, încurcat, nu am nimic cu domnișoara Georgeta, abia o cunosc... Întâmplător... e o eroare la mijloc... cine v-a spus asta? - Cine ne-a spuuus? întrebă Aglae, înțepat. Uite cine ne-aspus! Vorbește domnule! Și cu mâna arătă pe Stănică. Acesta stătuse tot timpul cu ochii rătăciți pe pereți și făcea acum lui Felix niște semne mute de disculpare. - Am spus... adică am auzit... n-am zis chiar că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]