KorAP: Find »[drukola/base=înțepeni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...56 >

1,381 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

dar atitudinea degajată a fetei îl lăsă fără răspunsul pe care îl căuta. Spre sfârșitul anului școlar, secretarul comitetului U.T.C. pe liceu le veni observator la ora de informare politică. George Bană luă loc la catedră alături de diriginte. Elevii înțepeniră în bănci, hotărâți să arate cât de disciplinați erau. Unuia dintre ei i se dădu cuvântul și ridicat în picioare, cu falsă mândrie, începu să turuie gogoșile comuniste. Seriozitatea atingea apogeul. Luana, dreaptă în banca ei, puse mâna pe creion

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
celor prezenți și toate colțurile sălii să vibreze. Când tânguirea cântului se pierdu în ultimele acorduri de chitară, sala rămase cufundată în tăcere. În plină scenă, Luana șopti spre băiat: Nu le-a plăcut. O văzu atunci pe doamna dirigintă, înțepenită în dreptul cortinei, plângând. Auzi sala descleștându-se și răbufnind în aplauze. Ropote uluitoare, de necrezut. Se retraseră în culise zăpăciți. Profesoara de engleză îi luă în brațe. În vârtejul stârnit, băiatul cu chitara întinse mâna Luanei: Eu sunt Victor. Victor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
aleii și văzînd-o dădu să se întoarcă. Se răzgândi și-o porni agale spre ea. Fata îl așteptă liniștită să se apropie, țintuindu-l cu privirea. Ajuns în dreptul ei băiatul o salută și voi să intre. Luana spuse: Sunt însărcinată. Înțepeni locului, ca trăsnit. Se întoarse spre ea uluit. Ce-ai spus? Te știam un tip inteligent. Nu-mi schimba impresia despre tine. El ezită un moment și zâmbi. Te ții de glume. Bine. Hai să râdem împreună apoi să ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
ultimele puteri iar Luana veni să i se alăture. Fixau cărțile din bibliotecă, fără să scoată un cuvânt. Pe nepregătite, ea se întinse să-l sărute. Radu întoarse brusc capul, ca și cum s-ar fi ferit de o lovitură mortală. Luana înțepeni locului, ca trăsnită. Noia privi spre ea să-și ceară scuze și-i văzu ochii uluiți, în care diamante mici, licăre de durere, jucau haotic, gata să se rostogolească pe obrazul de jăratec. Buzele ei l-au găsit dezarmat, sufocat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891

Karl. De parcă ar fi fost vinovată prin asociere, În curând și muzica pe care o asculta Karl Începuse să-l enerveze. N-avea nici un fel de importanță ce se cânta. Când Îl vedea pe Karl Îndreptându se spre patefon Îi Înțepenea spinarea. Altădată, viorile Îl umpluseră de emoție, acum sunetele lor Îi păreau aspre, țipătoare, iar vocile cântăreților de operă, care Îl amuzaseră cândva, i se păreau ridicole. Începuse să iasă pur și simplu din casă. În drum spre mare, pășea

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
Cel puțin eu sunt previzibil. Ascultă, ar trebui să te odih nești. Ai avut o zi infernală. Adam se Întoarce mâine, sunt sigur de asta. Margaret s-a chinuit să se ridice din fotoliu. Dintr-odată a simțit că Îi Înțepenise spatele. — Sunt convinsă că e sănătos și În siguranță alături de Din. Fac și ei, naiba știe ce mai fac tinerii orășeni În vremea din urmă. Probabil că, știu și eu, exagerez. Orașul ăsta a Înnebunit și nu-mi mai dau

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795

Poetul plecase nemulțumit, după rostirea unor formule sărace de rămas bun, luând cu sine încordarea creată de vehemența limbajului său, dezvelit de învelișul spumos, alunecos al diplomației, al tactului în conversație. Plecase și în urma lui liniștea părea apăsătoare. Derutată, Carmina înțepenise pe scaun, abia dacă mai îndrăznea să respire. De la biroul său masiv, profesorul domina imperturbabil încăperea. Nu-i prea plăceau persoanele care discutau cu el în contradictoriu, ba chiar mai ridicau și vocea. N-ar fi acceptat niciodată să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
farmec, întări și soția. Pe urmă Alexe își încrucișă pe piept brațele, împinse buza de jos în față și rămase mut. Contempla răbdător încăperea. Nina și ea, după ce-l cercetă atentă de câteva ori, se pleoști moale pe canapea și înțepeni cu privirile în gol. Secundele se scurgeau lent, chinuitoare. Bang, bang, bang, bang! Bătaia inimii resimțită în timpane era pentru Carmina o pendulă necruțătoare. Se instalase o tăcere agresivă, greu de suportat. Fata se ridică de pe scaun, argumentă că se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
niște ore lipsite de noimă. Era acea căldură iute de primăvară ce-ți moleșea sângele. Se deschise la haină, privi vitrinele, mașinile, oamenii. La marginea trotuarului zări un câine mort, era rigid, cu abdomenul umflat, cu ochiul rotund deschis, roșiatic, înțepenit în gol, ca la o păpușă defectă. Repetă mecanic o formulă știută din copilărie: Părul tău să putrezească și al meu să crească. Repetă de câteva ori, absentă. Apoi se opri îngrozită, nu știa dacă din greșeală nu inversase cumva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
era el, că adormea, se trezea, iar adormea, iar se trezea. Măi omule, i-am zis, apoi ori laie ori bălaie, că vine dimineața și numai eu știu ce trag cu frecatul holurilor, prin curent și apă rece, c-am înțepenit, nu alta. I-a sărit țandăra, domnișoară, alelei, m-a lovit pe unde a apucat, până la urmă am reușit să mă scol din pat și să pun ceva pe mine și să mă închid în camera copiilor, că numai somn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
n-o să credeți, măi, ei, bine pe...nu, nu era vorba de nici o vedenie, mă, nu venise, ca mine, să caște gura acolo, nu, era prosternat de-a dreptul, c-o față de senil idiot, în transă, bătea mătănii, dacă-l înțepenea sciatica nu se îndura să facă douăzeci de genuflexiuni să-și dezmorțească articulația. Nu, și-ar fi luat concediu medical, ar fi apelat la împachetări cu parafină, băi galvanice și cine știe câte hapuri sau ar fi plecat pur și simplu în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
întinse sub forma de U, Elena dansa, râdea, vorbea, își ridica puțin poalele rochiei atunci când ridica treptele ca să se ducă în casă după cine știe ce obiect, era plină de vervă, se știa în centrul atenției. Doar tatăl, livid, cu nodul cravatei înțepenit sub bărbie, cu floarea de socru mic prinsă de reverul hainei, drept, împietrit într-o postură ce se credea plină de demnitate, făcea o figură disonantă printre ceilalți nuntași veniți fie să se distreze, fie ca să-și achite unele obligații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
mereu aceleași ale actului sexual petrecut între părinți. După trei, patru zile tatăl intra din nou în camera fetei, spășit. Măi, fetița tatei, îi spunea mângâindu-i ceafa, tu chiar crezi că eu îți vreau ție răul? Carmina se cabra, înțepenea lipită de speteaza scaunului. Atingerea lui îi trezea repulsie. Urmau admonestări blânde, înecate în dulcegării, încurajări siropoase. Eu cred în tine, eu cred că tu ai să ai altă viață decât asta a noastră. Odată când erai mică și a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
un pas. E drept, nu reușiseră decât trei copii din oraș la facultate și, întâmplător sau nu, unul era fiu de doctor, altul de director de școală și altul de primar. Tatăl rămânea gânditor, cu privirea în gol. Ochii în înțepeneau pe globii oculari împânziți cu vinișoare roșiatice. Evita să pronunțe cuvântul examen. Poate asta era singura anomalie observată la el în această perioadă. În casă, la masa de seară, le mai spunea câte ceva despre domnul Iliescu, despre plecarea mereu amânată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
obrajii arăta foarte bine. Îi sărută pe amândoi. Nici tu, Ovidiu nu ai mai venit de mult pe la mine, mă bucur așa de mult să te văd! Ovidiu rămăsese pe loc. Privea în jur cu un fel de zâmbet ironic înțepenit pe figură. Uite ce face Fana în timpul înfierbântatei campanii agricole, zise el într-un târziu. Ce citești? Fana surâdea și cu sufletul. Avea acum o frumusețe aparte, sigură, calmă. Nu mă așteptam să veniți, nici prin gând nu-mi trecea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

cu cârnăcior și șuncă și ouă și fasole și pâine prăjită. Nu mi-am dat seama cât de foame mi-era până când muntele de mâncare nu ateriză pe masă, în fața mea. Corpul meu, mai ales cotul meu, era învinețit și înțepenit din cauza căzăturilor și loviturilor din ultimele câteva ore, dar stomacul și viscerele își reveniseră surprinzător de repede. Mă așteptam fie la o curiozitate nestăpânită, fie la o dezaprobare matronală din partea Tușei Ruth când o văzu pe Scout la masă. Credeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
noastre grăbite într-un val care se rostogolea cu viteză. — Iese, iese din nou la suprafață. Scout aruncându-se printr-un gol din zidul de cărămidă de la capătul coridorului și eu urmând-o, apoi fiind smucit îndărăt - cușca lui Ian înțepenită în zidărie, în spatele meu. Eu răsucind mâna din încheietură, trăgând tare și apoi cutia eliberându-se într-o ploaie de mortar și fărâme de cărămidă, avântul făcându-mă să mă împleticesc în spate și să cad prin gaură, după Scout

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
în ajutor. Ne-am sărutat din nou. Când am deschis ochii, dimineața albastră și răcoroasă era deja încălzită de un soare nou, proaspăt, entuziast. Spatele și coastele mă dureau din cauză că dormisem pe punte și genunchii păreau să mi se fi înțepenit. O amorțeală caldă îmi cuprindea brațul drept, căci Scout dormea încovrigată pe umărul meu. Câteva șuvițe din părul ei negru și frumos se lipiseră de țepii bărbii mele și am tras capul în spate ca să ne desprindem unul de altul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333

am nimic de spus și, ca secretar al organizației de partid, trebuie sé vé spun cé Îmi este rușine. Foarte rușine. În timp ce Ivan Kirilovici rostea aceste cuvinte, În colțul de lîngé sobé din clubul sétesc scaunul scîrții și Nicolai Arsenievici Înțepeni Într-o poziție incomodé. Pe tot parcursul discuției, Nicolai Arsenievici se simți oarecum atins de cuvintele ba alunecoase, ba aspre, pe care le auzea. Neliniștea lui Nicolai Arsenievici se datora faptului cé și el, Într-una din nopți, a cérat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

Poetul. Mircea Ivănescu. Eram cum mă făcea Iordan să fiu. Mă trata ca pe-o Lolită ori ca pe-o pacoste; ca pe-un fruct zemos ori ca pe-un șlagăr obosit prin repetiție. Cînd afectuoasă, iubita-soft, cînd înțepenită cum înțepenește un sertar. Atîrnam de-un telefon ca Madona de Copilul Divin. El dirija fluxul și refluxul relației noastre. "Săptămîna asta poți să nu vii, sînt pri-ins. Am spectacole". Mă duceam, totuși. Încrîncenată de-un refuz, de-o amînare, de indiferență

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

hibernau serviciul de argint și vesela de porțelan cu imprimeuri florale, viu colorate, rumoarea din cărțile bibliotecii, rânduite în ordinea mărimii și nu după criteriul valorii, liniștea împietrită a bibelourilor bătrânicioase, descalificate ca stil, roșeața violentă a trandafirului de plastic, înțepenit în glastra de plastic, tic-tac-ul ceasului de masă, marca Pobeda, așezat pe raftul din mijloc al dulapului din lemn de cireș, cu furnir pictat și chenar aurit, toate împachetate; țâfna berbecului de ceramică, senzualitatea inocentă a unei nimfe obscure și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Mioara îi întinse pânza din cer foșnitor. Pregăti trusa de ace, mare cât un sac cu crose de golf. Și pentru că bătrâna aștepta, Mioara îi vârî ață în acul de aur cu care fuseseră peticite atâtea găuri din Univers și înțepeni cu privirea la firimitura umană. Prima împunsătură fu deosebit de curbată, o curbă lungă care nu se observa decât dacă mergeai spre ea, ca în Bărăgan, când apare orizontul și în sfârșit poți să-l atingi cu mâna, dar din care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723

o puneți la cale fără să vă încălcați propriile principii? E adevărat, dar din păcate lucrurile astea nu se pot face de unul singur. Cine a mai pomenit revoluție pe cont propriu? zice domnul Președinte uitîndu-se la acul de kilometraj înțepenit în dreptul gradației zero. În ziua de azi e foarte greu să convingi dacă te izolezi și aștepți ca ideile tale să aprindă spiritele, nu-i de ajuns să stai la birou. Nu am crezut niciodată în revoluțiile făcute după carte

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
reușește să-și revină Petrică după șocul primit și, deblocîndu-și ușa, sare primul din mașină încordat ca un arc. — Haideți să coborîm cu toții, zice domnul Președinte, gîndindu-se să nu rateze ocazia de a-și întinde puțin oasele. — Chiar că am înțepenit, își dă seama și Monte Cristo, adulmecînd ceva cu nasul în aer, voi nu simțiți nimic? — E miros de benzină, zice Petrică, credeam că doar mi se pare. — Ăsta-i ghinion curat, exclamă Sena, picîndu-i în sfîrșit fisa, bineînțeles că

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
Galben, oranj, argintiu, gri, smarald, mercur, paladiu, rubin. Patima asta a schimbării am avut-o dintotdeauna, m-am născut cu ea în sînge, se gîndește Roja, așezîndu-se în genunchi la capătul cortului, chinuindu-se să smulgă cu degetele un țăruș înțepenit în pămînt. Pînă la urmă m-am împrietenit cu ea, zice Tîrnăcop cuprins puțin de visare, n-a mai vrut nici să-mi ia bani, mi-a spus că și-a dat seama de la început că eram onest, după aură

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]