238 matches
-
Regis’. Amory plus St. Regis’ plus Princeton. Atât de aproape de succes reușise să ajungă prin conformism. Amory cel fundamental, leneș, plin de imaginație și rebel, fusese aproape Îngropat. Se conformase, reușise, dar, cum imaginația lui nu fusese nici satisfăcută, nici Înaripată de propriul succes, se lepădase nepăsător, semi-accidental, de glorie și redevenise: Amory cel fundamental. FINANCIAR Tatăl lui a murit discret, neobservat, de Ziua Recunoștinței. Nepotrivirea dintre moarte și frumusețea orașului Lake Geneva, pe de o parte, și atitudinea demnă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
antropogeneza, omorârea Dragonului Negru, resta bilirea ordinii postdiluviene etc.), dar în vechi texte chineze (Huianan-zi) este prezentată ca o divinitate a furtunii și a tunetului, călărind pe balaurii norilor : „[Niui-Wa] șade în carul tunetului, la care e înhămat un dragon înaripat în mijloc, iar în lături sunt dragoni fără coarne. Nori galbeni împodobesc carul ei, un dragon alb zboară înainte, iar un șarpe o urmează. Așa plutește ea în înălțimi, printre demoni și spirite, ridicându-se până în cerul al nouălea” (62
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pentru păsări.” Artur Bonus 312. „Iubiți cartea! Ea vă ușurează viața, vă ajută prietenește să vă descurcați în vălmășagul pestriț, furtunos al gândurilor, sentimentelor și întâmplărilor din viață; ea vă învață să respectați omul și pe voi înșivă, ea vă înaripează mintea și inima cu simțământul dragostei pentru lume, pentru om.” Maxim Gorki 313. „În tot ce a făurit și făurește omul trăiește sufletul lui mare. În știință, în artă, se oglindește tot ce este mai bun și mai măreț în
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
creației mele, vă spun tuturor: iubiți cartea, ea vă ușurează viața, vă ajută prietenește să vă descurcați în vălmășagul pestriț, furtunos al gândurilor, sentimentelor și întâmplărilor din viață, ea vă învață să respectați omul și pe voi înșivă, ea vă înaripează mintea și inima cu simțământul dragostei pentru lume, pentru om.” M. Gorki 435. „Arta adevărată apare acolo unde între cititor și autor se naște o încredere reciprocă și sinceră.” M. Gorki 436. „Cărțile pe care le scrie îl consolează pe
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
verde inconfundabil, imposibil de șters de orice detergent. Am fost și eu parte din mulțimea care zâmbea imaculat-fotografic, având în minte viitorul celei mai bune dintre lumile posibile. Am fost și eu unul dintre cei care, visând la culori, cântam înaripați eroismul voievozilor și îi întâmpinam, în școală fiind, pe greviștii de la Grivița, aureolați de ani. Am fost și eu, la rândul meu, unul dintre locuitorii unei țări fără de culori, o țară ce își avea înscrisă în stemă promisiunea bogățiilor fără de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
iubești fata, și casa mică și povârnită în care locuiește ți se pare frumoasă. Preferință Fata învățată și așezată este mai puțin curtată și preferată de candidații la însurătoare decât cea sprințară și toantă. Dragoste Dragostea curată înnobilează sufletul și înaripează imaginația. Joc Jocul cu dragostea este uneori la fel de periculos ca jocul cu focul. Emblemă Soția vrednică și credincioasă este sufletul familiei iar bărbatul harnic și gospodar, emblema casei. Vrednicie Vrednicia gospodinei se cunoaște după felul cum arată casa, copiii și
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
mă ajuți, Margarita? — Sigur că da. — Atunci vom învinge! Și plecă. Se duse în Alameda ca să-și reîmprospăteze emoțiile cu priveliștea verdeții, să audă cum își cântă păsările iubirea. Inima îi înverzea și-n ea îi cântau, ca privighetorile, amintiri înaripate din copilărie. Era, mai presus de toate, cerul amintirilor cu mama sa, revărsând peste toate celelalte amintiri o lumină înflăcărată și dulce de iubire. Pe tatăl său abia și-l mai amintea; era o umbră mitică ce i se pierdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fără sfârșit și-o lume, A spulberat eterna armonie. Și mii de țăndări au sărit din el, Mii de cuvinte au umplut eterul, Cu nimburi de văpăi încoronate, Ca să vestească-ntregii lumi misterul. De-atunci, prin mii de veacuri călătoare, Înaripate de-o chemare-naltă Cuvintele, prin orfice poeme. Se-ntorc în armonia de-altădată. Iar armonia primordială, armonia neînceputului, este vecină cu transposibilul. Fenomenologia creației poetice Sublimul adevăr noi l-avem din cer. Eminescu O problemă esențială a poeziei, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
anume, metafizică. * Martin Heidegger vorbește, pe drept cuvânt, de "poetul-gânditor", denkender Dichter precum Pindar, Shakespeare, Hölderlin, Eminescu, Tagore și de "gânditorul-poet", dichtender Denker. așa cum au fost presocraticii, Empedocle și Parmenide în primul rând, apoi Platon și Nietzsche, care au vorbit înaripat despre înțelesurile și neînțelesurile vieții umane și universale. Înariparea gânditoare a poemului și înariparea poetică a ideilor fac ca filozofii și poeții amintiți să fie cei mai citiți, cei mai îndrăgiți, tocmai pentru că înariparea poetică spre eliberarea spirituală este cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
loc prin inducerea sensibilității pentru valori, pentru transvaluarea vieții. Dar gândirea sa nu ne înalță până la ele prin raționamente rigide, ci prin infuzarea unui patetism poetic al minții. Prin gândirea poetică nietzscheană ne auto-descoperim ca adevăr al ființei și ne înaripează în elanul de a ne depăși. Acest lucru nu prin precepte, "prescripții", ci prin "sentimentul intelectual" care nu se află decât într-o sensibilitate filozofică deschisă spre adevăruri ultime, prin "intuiția metafizică" de care vorbea Eminescu. Gândirea lui Nietzsche ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
capodopera sa, și intenționa să "o modifice și mai ales să-i înalțe cu mult sfârșitul à la Giordano Bruno" ? Sfatul demiurgului nu i-a fost de ajuns. L-a nemulțumit încremenirea ontică a lui Hyperion și vroia să-l înaripeze pentru un zbor fără oprire către cea mai înaltă treaptă existențială de neatins niciodată. Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe". Nu aflăm această viziune în consonanță cu ridicarea la ceruri a lui Zamolxis ? Care este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Sub scoarța unei pietre se-nvoaltă-un spirit pur." Aceasta este menirea supremă a poeziei: să-l smulgă pe om din cercul multiplicat la nesfârșit al finitudinilor, al determinărilor și să-l elibereze fulgerător. Dar pentru asta, cere Eminescu, trebuie să fii înaripat: Da, la voi se-ndreaptă cartea-mi, La voi, inimi cu arìpe. Ah! lăsați ca să vă ducă Pe-altă lume-n două clipe. Este acea lume a radicalei eliberări atinsă doar de cei cu vocația zborului "intelectului eroic" invocat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
acea lume a radicalei eliberări atinsă doar de cei cu vocația zborului "intelectului eroic" invocat de Giordano Bruno, sau al lebedelor din amintitul poem tagorean. Dar pentru acest zbor, "cvadratura cercului" a poemului ideea poetică și arhitectura prozodică trebuie să înaripeze. Or, acest lucru este înlesnit de cele trei însușiri orfice discutate în alt capitol al prezentei cărți: melosul capacitatea de cântare; caracterul incantatoriu și caracterul inițiatic, transfigurator. Și, în mod aparent straniu, cu cât poemul este mai perfect construit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
întâmplat? A aflat curând pricina. Hangiu, copii, slugi, toți cu ochii pe cer, ca și cum ar fi văzut o comewtă sau o mare eclipsă, priveau o minune ce părea să întreacă marginile posibilului. A văzut atunci și ea deslușit un cal înaripat cu un cavaler bogat înveșmâtat, spintecând văzduhul într-un zbor de săgeată. Aripile acestui ciudat armăsar erau larg desfăcute și acoperite cu pene de diferite culori, iar armura strălucitoare a călărețului le răsfrângeau ca pe un curcubeu. In scurt timp
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cuibul, unde s-au aflat multă vreme sub oblăduirea părinților. Urma numirea în posturi, la un spital. Și acest eveniment putea constitui un examen. Începuseră să afle și ele că viața însăși e un șir de examene, dar tinerețea le înaripa cu resursele trebuitoare. După o așteptare de câteva săptămâni, veni și clipa mult așteptată. Au făcut drumul la Iași. O zi întreagă au colindat pe străzi cunoscute și necunoscute, savurând frumusețile orașului. Spre seară s-au urcat în primul tren
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
strigat: “vrem pâine!” ci: „vom muri și vom fi liberi! Jos călăul! Acum ori niciodată! Vom câștiga! Libertate! Libertate!” Conștiința și dorința de valori supreme ale existenței au dominat materia. Setea de libertate a focalizat întreaga voință națională care a înaripat tinerii voluntari din toate zonele schimbării... Țării, pe baricadele Ideea de libertate a sporit în conținut, și prin contrast cu efectele suprimării ei atâtea decenii dar și prin capacitatea de a însuma conotațiile de: creație, inițiativă, adevăr, dreptate, bine, frumos
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
tot nu ne auzim decât noi între noi... Înmormântare cu onoruri militare Era prin 1990, sau chiar 1991, când într-un ziar am citit o știre care m-a stupefiat pur și simplu. Într-un articol, o așa zisă jurnalistă, înaripată de o satisfacție sardonică de neînțeles, de altfel la ora ceea, anunța că la Teatrul Național din Iași a fost scoasă din program piesa „Livada cu vișini” de Cehov. Motivul: Cehov era rus (!?!). Da, acesta era motivația acestei acțiuni complet
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și asistente după el. Intra, lua la rând încuietorile exterioare, clănțănea orificiile lor externe, dădea de perete ușile metalice ale saloanelor și rezervelor, răsucea comutatoarele și striga deșteptarea. Extrăgea pacienții de sub baricadele lor onirice și fecale. Decupla sondele gastrice, intravezicale. Înaripa asistentele la desferecarea din chingi, din cătușe, la coborârea apărătorilor laterale. Îngrozea pe orișicine cu un cât de mic ajutor: - Bună dimineața, oligofrenilor! Ați visat frumos, maniac- depresivilor?! Primăvara peste voi, schizofreni catatonici!... Haideți, hoiturile sus, paratim-zoofobilor!... Fiindcă ați fost
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lui vizită, eu și Candy ne duceam să mâncăm de prânz, iar prietena mea newyorkeză, pe care nu o șochează nimic, a fost uimită să vadă un bărbat masiv de la țară cu o singură mănușă de piele lansând o rachetă Înaripată deasupra capetelor noastre. — Dacă te-ai Întrebat vreodată de ce trotuarele din centru sunt așa de curate În comparație cu restul Londrei, iată răspunsul, i-am spus. —Aha, acum Înțeleg, a spus Candy cu un rânjet. În felul ăsta tot căcatul rămâne Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ca un vârtej. Și apoi, o revenire spectaculoasă: după ce Își consumă reveriile egotist-estetizante, simte nevoia să trăiască nietzscheean, cu maximă intensitate, la limită. Acestei convingeri i se datorează destinul de nou condotier În timpul primului război mondial, când, Întors În Italia, Înaripează sufletele tinerilor cu faptele sale, dar mai ales prin cuvintele meșteșugit rostite și scrise. Se implică Într-un episod ce precede fascismul, când, autoproclamat regent al orașului Fiume În 1919, În fruntea unei armate de legionari Îmbrăcați În negru, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nu-l ascultase, poate pentru că deocamdată credința lui nu era destul de puternică sau poate, cine știe, pentru că fusese nevoit să Înlocuiască mereu cocoșul ritualic al sacrificiilor cu un pelican cu picioare albastre sau un pescăruș de sex nedefinit, singurele victime Înaripate la care avea acces În singurătatea acelei insule părăsite. În cele din urmă, a ajuns la concluzia că zeița nu vedea cu ochi buni păsările marine și le-a Înlocuit cu iguane, broaște-țestoase uriașe, ba pînă și cu o focă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
puțin, dar nu puteam refuza pentru că simțeam că întreaga mea ființă își dorea foarte mult acest lucru. Când i-am spus soțului de intenția pe care o aveam, el se bucură și mă încurajă. Lucrul acesta și mai mult mă înaripă. Drumul de acasă până la biserică îmi părea mai lung ca de obicei, iar cuvintele vecinei mele nici nu le auzeam. Aveam niște emoții pe care nu le puteam explica, simțeam o frică, dar totodată și o bucurie lăuntrică. Aceste două
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
primit mereu în acest sens... Ascultă, bă, a început sezonul zburătoarelor agitate. Nu ți-ai mutat fundul de-aici? Rațele sălbatice au traseul chiar prin dreptul școlii noastre. Tot n-ai priceput că există pericolul să-ți cadă o mortăciune înaripată în cap?... Ați înțeles, desigur, că era vorba despre grija fără de margini față de securitatea ființei mele, grijă care, în ultimul timp, bântuia și prin sufletul profului de gimnastică. Unde m-aș mai fi bucurat eu de atâta protecție? Numai un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și ea de emoție. Sonerie. Soneria este apăsată de degetul prelungit organic printr-un tinerel tras ca prin inel și ușor dezechilibrat de cele două aripi. Se vede că e îndrăgostit lulea, fiindcă, nu-i așa, numai dragostea poate să înaripeze pe cineva în așa hal, adică cu o deschidere de patru metri și șai`șpe centimetri. La mine ați sunat? La dumneavoastră. Felicitări. Pentru întrebarea corectă pe care ați pus-o, vă oferim un spălător pentru spălat spălătoarele de spălat
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
-i admire pe intelectuali Împotriva firii, cu toptanul. Adoptînd o poziție oarecum suspicioasă, În parte neliniștită, obligatoriu condescendentă și vag Încărcată de curiozitate - determinată de salariile unora dintre suspecți și de faptul că pe alții-i cunoștea lumea, ceea ce a Înaripat Întotdeauna aspirațiile omului din popor. În pivniță Însă, supraviețuia prin Întuneric adevărata atitudine față de creaturile cu studii. Iat-o, după 86 de ani de la scrisoare. A ieșit afară. Apare și-n recentul sondaj printre adolescenți care, la Întrebarea ce părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]