421 matches
-
-12??), întorcându-se contra latinilor. Totuși, Maria Holban obiectează acestei ultime datări prin constatarea că soția lui Ioan Asan murise anterior zilei de 7 iunie 1238, când era pomenită ca decedată în scrisoarea regelui Bela al Ungariei 6. Acest episod încâlcit de istorie balcanică se deslușește mai bine cu ajutorul lui Francis Dvornik. Întreaga schimbare politică s-a configurat în momentul • Ibidem, p. 82. • Ibidem, p. 92. • Maria Holban, Din cronica relațiilor româno-ungare în secolele XIII-XIV, București, Editura Academiei, 1981, p. 68
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
mea la infecții a scăzut, dar mi s-a Îmbunătățit și abilitatea de a impune limite. O parte frumoasă a Bătăii Temporale este că, reducînd intenția la doar două afirmații, puteți uneori să ajungeți la esența unei relații complexe și Încîlcite dintre corp, minte și spirit. Bătaia Temporală este o metodă atît de importantă pentru preluarea unui control mai strict asupra vieții, Încît aș dori să relatez cîteva povestiri În care ea n-a funcționat, deoarece acestea vă vor ajuta s-
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
mîncare naturală Îmi făceau rău. Niciun doctor nu reușea să-mi descopere fluctuațiile tiroidei. Nu mă potriveam aproape deloc modelelor occidentale În ceea ce privește hormonii. De fapt, acest lucru avea drept cauză parțială și faptul că sistemul meu endocrin era atît de Încîlcit Încît trebuia să știu tot despre hormoni ca să pot scrie și preda despre ei. Însă Între 10 și 30 ani, cînd astfel de informații nu erau la Îndemînă, n-am putut avea acces la ele. REGLAREA HORMONALĂ CU AJUTORUL ENERGIEI Deși
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
de mare rafinament, saturată de imagistică barocă. În cărțile următoare, caracterizate de o minimă evoluție tematică, tonalitatea elegiacă se accentuează: „Din cer răsturnat un roz nesfârșit,/ o bură de fluturi pe umerii serii:/ iarba cu lâna de miei s-a-ncâlcit,/ negura-n spume cu merii.// Florile toate de tije se rup/ și saltă; mireasma se rupe de ele,/ ciorchina de curpeni, duhul de trup,/ îngerii și ei de stele.// Și clipa durează.” Structurile prozodice devin și ele mai complexe. Criticii
BOERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285782_a_287111]
-
atmosferă bacoviană - decoruri dezolante, stări de vagă tristețe. Litaniile marelui deprimat sunt înlocuite însă de cadențe mai iuți, tonul devine mai ironic: „De-acum se lasă iarăși pâclă deasă/ Și ca o babă-n haine de mireasă,/ Cu trena lungă încâlcită-n spini,/ Se plimbă toamna prin grădini/ [...] Pe stradă trece-un mort calic,/ Vântul merge după dric” (Preludiu de toamnă). Deseori imaginile rezultă din asociații mai cutezătoare: „Și-atârnă noaptea zdrențele pe ramuri,/ Își bagă luna nasul bleg pe geamuri
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
epic al cărții e dispariția unui zbir comunist, asasin, a cărui ucidere și-o revendică, fără temei (spre a-și crea un fel de aură), un bețiv. Din acest nucleu pornesc fire ce, întinzându-se și complicându-se la nesfârșit, încâlcindu-se pe alocuri într-o manieră bizară, vor străbate un șir de romane: Vânătoarea regală (1973; Premiul Uniunii Scriitorilor), O bere pentru calul meu (1974), Împăratul norilor (1976), Ploile de dincolo de vreme (1976). Cel mai izbutit dintre acestea e, de
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
te cununi cu noi!“ Ascultînd asemnea glasuri în zori și în amurg, la răsărit și la apus, sufletul fierarului răspundea: „Da, vin acuș!“ Și astfel, Perth porni la vînătoarea de balene. Capitolul CXII FORJA Pe la amiază, Perth, cu barba-i încîlcită și cu trupul încins cu un șorț din piele de rechin, stătea între forjă și nicovala așezată pe o buturugă masivă, ținînd într-o mînă un vîrf de lance răsucit pe jăratic și apăsînd cu cealaltă pe foale. Deodată își
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din cabină, trimitea pe alții să-i aducă. Mînca în aer liber - doar de două ori pe zi și anume, dimineața și la prînz, căci de cină nu se atingea; nu se mai bărbierea, încît barba ajunsese să-i fie încîlcită, ca rădăcinile smulse ale unor copaci doborîți de furtună, rădăcini ce cresc mai departe, chiar cînd copacului i-a pierit verdeața din creștet. Dar cu toate că viața lui devenise o necontenită veghe pe punte și cu toate că pînda mistică a partului era
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
The Little Sister nu are prospețimea imaginativă a primelor cărți chandleriene. Numai că, poate chiar fără să-și dea seama, scriitorul concura într-o altă categorie: cu fiecare nouă carte scrisă, îndepărtarea de literatura entertainment devenea un fapt. Greoaie, confuză, încâlcită la capitolul intrigii „polițiste”, ea excelează la nivelul expresiei artistice și al construcției personajelor. Un capitol pe care, personal, îl găsesc admirabil, capitolul 30, i-a iritat pe mulți dintre comentatorii romanului pentru că pare „lipit”, „artificial”, „inoportun”, într-un moment
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și unde erau femei ușoare care cântau... Între timp, Lefty Își punea costumul ce nou, cu dungi, și Își Împăturea batista roșie care se asorta cu cravata roșie... și ea simțea ceva ciudat Înăuntru, mai ales În stomac, ceva era Încâlcit printre sentimente complicate, tristețe, mânie și Încă un lucru pe care nu-l putea numi, dar care durea cel mai tare. ― N-am plătit chiria, dragă, și nici n-avem mașină, fredonă Lefty cu vocea dulce, de tenor, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
le bagă În cazan. Luminile se transformă În roșu și Încep să clipească, iar profesorii amestecă În cazan. Scena se umple de aburi. În cazan bărbații stau Înghesuiți. Își dau jos vestimentația de emigranți, Îmbrăcându-se cu costume. Brațele se Încâlcesc, picioarele se calcă unele pe altele. Lefty spune: ― Pardon, scuzați-mă. Și se simte cât se poate de american când Își pune pantalonii albaștri de lână și haina. La el În gură: treizeci și doi de dinți periați În stil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ordinele împăratului. Sufletul școlii de gladiatori este Rufus. Oftează. Un adevărat profesionist, competent și iubit de băieți. Și pe care, din păcate, o să-l piardă. Fără nici un cuvânt, Rufus se îndreaptă posomorât către cel întins la pământ, care s-a încâlcit în cădere în propria-i plasă. Îi examinează concentrat rana superficială de pe piept. Îl apucă apoi de braț și-l ajută să se ridice. — Nu-i decât o simplă zgârietură, spune el liniștitor. Bine că porți apărătoarea asta de metal
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pârjoliți și pe grinzile acoperișului, ca o ceată de pitici ce dănțuiau. Ecoul bârnelor care se prăbușeau în răstimpuri adăuga o nouă undă de tristețe priveliștii aceleia pustiitoare. Tanaka cercetă pământul cu atenție ca un războinic încercat și descoperi urme încâlcite de pași: Băștinașii au trecut deja pe aici! zise el către samurai și către Nishi. După aceea se întoarse către Velasco. Acesta privea pierdut împrejur cu hățurile în mâini. Ce s-a întâmplat? Ți-e teamă, senior Vleasco? îl luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
trufia și lăudăroșia lui." 7. De aceea geme Moabul pentru Moab, toți gem; suspinați pe dărîmăturile Chir-Hareșetului, adînc mîhniți; 8. căci cîmpiile Hesbonului lîncezesc, stăpînii neamurilor au sfărîmat butucii viei din Sibma, care se întindeau pînă la Iaezer, și se încîlceau prin pustie: mlădițele ei se întindeau și treceau dincolo de mare. 9. De aceea plîng pentru via din Sibma, ca pentru Iaezer; vă ud cu lacrimile mele, Hesbonule și Eleale! Căci peste culesul roadelor voastre și peste secerișul vostru a căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
18. Inima ta își va aduce aminte de groaza trecută și va zice: "Unde este logofătul? Unde este vistiernicul? Unde este cel ce veghea asupra turnurilor?" 19. Atunci nu vei mai vedea pe poporul acela îndrăzneț, pe poporul cu vorbirea încîlcită de n-o puteai înțelege, cu limba gîngavă, de n-o puteai pricepe. 20. Privește Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul, ca locuința liniștită, ca un cort, care nu va mai fi mutat, ai cărui țăruși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
se antreneze la fugă. Totuși, continua să alerge, cu plămânii stând să i se spargă și încercând să se gândească la o altă cale de ieșire; frica și oboseala, ca și teama de a nu rămâne prins în capcana vegetației încâlcite în cazul că ar fi părăsit cărarea, erau însă atât de mari, încât nu reușea că găsească o soluție. Se îndepărta, așadar, de moarte, continuând să gonească spre prăpastie. în sfârșit, se văzu dincolo de marginea pădurii, pe terasa largă, acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să-ți ard fața asta de mortăciune ce ești, ai înțeles? întorcând capul ca să scape de flacără, omul strigă că nu, nu fusese el la conducerea grupului, și arătă spre trupul unuia dintre tovarășii săi aflat pe jumătate în apă, încâlcit într-un rămuriș de răchită. Din doi pași, Divicone se apropie și îl întoarse; îndreptându-se imediat, cu o expresie de adâncă tristețe, pronunță abia deslușit numele celui ucis: „Bassianus!“. Sebastianus, trăgând înapoi cu mâna brațul lui Metronius care încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Găsi din memorie o bifurcație și o apucă, alergând nebunește, pe aleea ce ducea direct la villa, cu speranța că urmăritorii săi o vor alege pe cealaltă. Vălul de mătase ce îi cobora de la fibula de aur a tunicii se încâlci într-un tufiș de trandafiri și se sfâșie, dar ea nici măcar nu băgă de seamă. Trebuia să dea alarma, să-i avertizeze pe toți că barbarii erau de acum în perimetrul edificiului. Poate că încă reușea să-i ajungă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Dar aceste lucruri au dat sufletului meu un ton veșnic de nostalgie, de melancolie - o privire îndărăt - un sentiment de singurătate, de degajare de lumea reală. Ce-a urmat după aceea, până la vârsta de 7 ani, nu țin minte, e încîlcit în amintirea mea. Am stat la țară cu bunică-mea, apoi la altă moșie, cu tatăl meu și mama mea a doua, apoi iar la bunică-mea. Mi-aduc aminte de priveliști și peisagii, care se numesc Sălăveștri, Berbenceni, sate
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care te obligau să crezi În ei... Ce fel de dumnezei mai sunt și ăștia? Își spuse ea. Nu cred În nimic și nici nu respectă singura entitate care se roagă pentru toți?!“ Probabil oaspetele glumise sau voise să-i Încâlcească mintea și așa destul de Încâlcită după atâta sporovăială fără rost... Da, Întrebările sale roiau asemenea unui stol de ciori. Ciorile umblau prin mintea ei, răscoleau cu ciocurile lor negre solul proaspăt arat și semănat, căutau viermi și semințe de Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În ei... Ce fel de dumnezei mai sunt și ăștia? Își spuse ea. Nu cred În nimic și nici nu respectă singura entitate care se roagă pentru toți?!“ Probabil oaspetele glumise sau voise să-i Încâlcească mintea și așa destul de Încâlcită după atâta sporovăială fără rost... Da, Întrebările sale roiau asemenea unui stol de ciori. Ciorile umblau prin mintea ei, răscoleau cu ciocurile lor negre solul proaspăt arat și semănat, căutau viermi și semințe de Îndoială. Pe unde treceau, rămânea În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
A jucat la Georgia Tech. Dar e profesional foarte capabil; și Îi execut ordinele și nu discut deloc cazul. — Deci ești satisfăcut de el complet? — Ieri șurubul era strâns prea tare. — Și asta ce-a făcut? — Păi mi s-a Încâlcit vorbirea. Am pierdut din coordonare. Știi că creierului Îi trebuie aprovizionare cu sânge. Așa că au trebuit să Îmi mai dea drumul. — Dar azi te simți mai bine, nu? — A, da. Sosi poșta și doctorul Gruner Îl rugă pe unchiul Sammler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
tabără. Sau putea să mai stea puțin, numai ea cu el. Zach și-a întins picioarele lungi și-a închis ochii. O mușcătură rea i se umfla deasupra tâmplei, iar pe obraz avea o tăietură. Părul roșu era ciufulit și încâlcit - un simplu pieptene n-ar fi putut să rezolve situația - dar Jina a văzut ceea ce probabil că Zach vrusese să vadă, ceea ce-i spusese de la început: atât timp cât priveliștea e frumoasă, omul de lângă tine arată perfect. Am pierdut foarte mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Jina știa să recunoască un agresor atunci când îl vedea. Fiul ei s-a aplecat spre în față ca un avar peste comoară alegându-și pietrele. Tricoul i se rupsese, iar pantalonii scurți erau pătați cu noroi. Părul roșu îi era încâlcit, murdar și ud, iar Jina știa că, deși copilul era teafăr, el nu mai era același. Ca orice persoană care intră într-o pădure, Danny se întorsese transformat. Iar, în clipa asta, ea nu putea să facă nimic. Jina și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
meu! N-am putut să-mi dau seama dacă a răspuns celor două cuvinte de politețe pe care le-am rostit, cu înclinarea de cap cuvenită și nici dacă a observat, în înghesuiala de lume, gestul despărțirii. Alături, doi bărbați, încâlciți în cuvinte și bagaje, ajunseseră la ceartă, blocându-și, fără să vrea, unul altuia, în încurcătura de oameni, înaintarea. Auzii pe unul din ei - înalt, cu mustăți, - ripostând: - Asta e, domnule, după război! A trecut un an și tot nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]