947 matches
-
forța lucrurilor să le ducă cu Imperiul Otoman, Cazimir își avea planurile sale, complet străine de interesele politice ale Moldovei. Insistențele regelui din ultimii ani pentru obținerea jurământului de credință din partea lui Ștefan erau dictate în parte de sistemul politic încâlcit în care era angrenat regatul polon, cu implicații în moșteniri dinastice cu mult prea depărtate de hotarele Moldovei. Cum pentru Polonia, turcii nu reprezentau un pericol direct, Cazimir încerca să-1 angajeze pe Ștefan cel Mare în luptele cu Ungaria, care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din tabăra lui Ștefan, îl scoate pe Hronoadă dintre ai săi - că doar nu era să-i spună un secret așa de mare în public și-i șoptește că a câștigat bătălia! -, după care îi retează capul. Un scenariu mai încâlcit și mai idiot nu se putea imagina ! Afirmațiile lui Alexandru Boldur nu rezistă unei analize atente a faptelor. Dacă boierii l-ar fi trădat pe Ștefan, nu aveau decât să treacă de partea lui Hronoadă. Ridicându-se dintre morți, Ștefan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o față pământie, nerasă, țepoasă, care-l făcea și mai bătrân decât era. Ochii mari și negri, ca două mărgele de păcură aveau un licăr aparte, aruncând scântei din găvanele adâncite ale orbitelor. Păru-i era însă alb, rar și încâlcit. Era așezat în șezut pe un pat improvizat din pături groase, iar monturile picioarelor îi erau învelite în obiele de pănură. Când se mișca, se sprijinea în palme, în care ținea două apărătoare din lemn, ca două mistrii. Cu ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
o conversație În fața câtorva cupe de vin, surprinși de un somn neașteptat. La picioarele lor, o grămadă de fragmente metalice, În mijlocul unei bălți de lumină. Dante se aplecă Într-acolo, cuprins de curiozitate, apropiind torța. Văzu un soi de mecanism Încâlcit de pârghii și de roți dințate, pe ale căror suprafețe de lemn lucios și de aramă flacăra aprindea mii de reflexe. Era Înalt de două picioare, probabil cam tot pe atâta de lat și de lung, dar nu era ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
totul esclusă, memorizarea regulelor - regulă generală la noi - este înlocuită printr-o învățătură minuțioasă, treptată și sigură a materiei de învățămînt; istorie și științi naturale se propun astfel că școlărițele nu rămân cu vorbe goale în minte sau cu gândiri încîlcite și idei nemistuite, dar ceea ce-a învățat și știu într-adevăr. Despre toate aceste s-a putut convinge oricine care se pricepe în chestiile dezvoltării intelectuale și a asistat la esamenele de la pensionat. Despre educație se face la noi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
-o câteva clipe mai târziu. Doamna Renling m-a tratat cu răceală pentru că întârziasem. Și, m-am gândit, stând întins pe podeaua camerei mele, cu călcâiele pe cuvertură asemeni unui cavaler în armură ce a căzut de pe cal, cu pintenii încâlciți și având nevoie de mai multe persoane care să-l ridice, că era timpul, dat fiind că lipsa mea de atenție o supăra pe doamna Renling, să progresez cât de cât măcar. M-am ridicat și mi-am periat haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să folosească statutul de frate, nu să fie oprimat de el; să aibă o voce puternică care să amuțească celelalte glasuri - același principu pentru persoane, ca și pentru națiuni, partide, state. Asta, nu un om-pui, jumulit și pârpolit, cu păr încâlcit și o față brăzdată de griji, o orătanie umană alungată cu mătura. Acum luminile au început să pâlpâie, căci Bavatsky meșterea la tabloul de siguranțe, și s-a arătat că în loc să stau să cuget la ce-mi spusese, așa cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
fâțâindu-se, iar ridurile de pe fața lui m-au surprins, la fel ca și ochii săi care se retrăgeau cu gradații de întuneric într-o culoare foarte sumbră ce prevestea necazuri. Și-a înclinat capul într-o parte, părul lui încâlcit a atins cadrul ușii, iar fumul țigării pe care o fuma a scăpat în soare unde s-a transformat într-o perdea de mătase. Deși pe moment nu și-a dat seama cine sunt, mi-a aruncat un zâmbet la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
vrea oare una ca asta? Nu! Exact ca femeia lui Osea, care a călcat strâmb, m-am gândit eu: „Rămâi multă vreme numai a mea.“ Și o să-ți mai spun ceva. Și ea își iubea bărbatul. Ca să vezi cât de încâlcită e situația. Așa că a renunțat la amantul codoș. Și apoi vecinii au văzut-o cu bărbatu-său la film ținându-se de mână și sărutându-se ca niște tineri amorezi. M-am bucurat că a ieșit așa și că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
știu că am o Ureche Bună pentru Ritmurile și Cadențele Vorbirii Colocviale. Îi plăcea să pară foarte savant când îmi trântea așa ceva. Mai departe o să trec la Urechile lui. De fapt, dețin un adevărat mic film în legătură cu ele - o bobină încâlcită, în care apare sora mea Boo Boo la vreo unsprezece ani, ridicându-se impulsiv de la masa de seară și ieșind din cameră pentru a se întoarce după un minut cu două inele din spirala de metal a unui caiet cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
atât cât a trăit, a fost un tânăr foarte elegant, spunea că Bessie s-o fi dus, pur și simplu, să întrebe un polițist. O presupunere deloc lipsită de sens, ținând seama că Bessie a noastră își supunea cele mai încâlcite probleme spre rezolvare instituției din New York care era cea mai apropiată de un oracol druidic, anume agenților de circulație irlandezi. Într-un fel, cred că faimosul noroc al irlandezilor are ceva de-a face cu faptul că Bessie a descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
chiotele care salutau norii umflați de apă după ce aztecii priviseră, zile la rând, cu ochii uscați, cerul... Fantoma lui Tlaloc se îndreaptă în această noapte spre Veracruz. Și parcă un imens răpăit de tobe îi anunță trecerea. Plouă peste tunetele încîlcite ca un ghem de șerpi, plouă peste restaurantul unde după miezul nopții, când am sosit, am mâncat printre scaune întoarse, singuri în toată sala, plouă peste oceanul pe care îl bănui fără să-l văd. Aici, în apropiere de Veracruz
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
triumf al vieții. Și nu e stimulată cu îngrășăminte chimice, cum obișnuim noi, în Jungla civilizată", să ajutăm plantele. E mai multă sănătate într-o junglă decât în toate livezile și grădinile noastre, ordonate, îngrijite. Jungla e un mic paradis încîlcit unde Dumnezeu nu și-a făcut timp să intervină sau n-a vrut, lăsând vegetația, animalele și păsările să se bucure de soare și de ploile tropicale, dar mai ales de libertate. În acest paradis se și moare. Plantele carnivore
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
bănuitoare. Și dacă nu miroși a pulque, ai putea fi crezut chiar nebun. Dar, probabil, nu e doar febra nopții de vină. Am ațipit câteva minute și m-am trezit speriat. M-am visat în junglă. Alunecam într-un desiș încîlcit, tulbure, printre fluturi mari și liane-surori, crescute pe aceeași rădăcină, îmbrățișate incestuos. Erau și șerpi, dormind cu gura deschisă, ca în sculpturile vechi, pe trupul zeului vântului, care șuiera într-un fel de tub. Se făcuse noapte și mă uitam
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
peste măsură de mândră. Aceasta era un soi de sferă argintie cu contururi neregulate, legată de jur Împrejur cu un odgon de oțel pe care Îl destrămasem și-l prelucrasem până ce părți din el ajunseseră să arate ca un năvod Încâlcit, prin ochiurile căruia sfera lucea stins. O vreme, ticăloasa de Chestie Îmi năpăstuise zilele, stând chircită În mijlocul podelei ca un broscoi țâfnos aflat Într-o pasă foarte proastă; știa că nu e terminată și asta nu-i plăcea deloc. Problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mișcare. O izbise cu piciorul în trupul ei moale, ud, strigându-i: „Cățea! Cățea afurisită!“ Apoi sosise o ambulanță. Sosise poliția. Stella a fost transportată la spital. George a fost dus la postul de poliție unde a dat o declarație încâlcită și a zăcut gemând până s-a constatat că era beat turtă. În momentele acelea nu-și dăduse seama, dar acum recunoștea identitatea siluetei negre care traversa podul. Era preotul, părintele Bernard Jacoby. El dăduse, probabil, alarma. Trebuia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o școală din Anglia. (De la moartea lui Whit, preluase el răspunderea financiară a creșterii fetei.) Își exprima dorința ca Margot să o „preia“ pe fată în timpul vacanțelor. Pe atunci, Hattie avea doisprezece ani. La început, vacanțele au fost o treabă încâlcită, cu Hattie expediată în Franța sau în Germania, la familii străine, în urma aranjamentelor făcute de școală în concordanță cu dorințele lui John Robert, iar mai târziu s-a trezit livrată peste Atlantic, unde a trebuit să locuiască într-o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
găsit un serviciu temporar în Ennistone, ca supraveghetoare a copiilor unei familii de americani venite la tratament. Paralel, Pearl a învățat dactilografia (și ortografia), după care și-a luat un post de secretară la Londra. A avut câteva aventuri amoroase încâlcite și se simțea neliniștită și nefericită. Totuși, era capabilă să-și câștige existența și începuse să fie - ceea ce niciodată în copilărie nu crezuse că va deveni - un om ca toți oamenii. Menținea o legătură cam forțată cu Ruby și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
își adună masa de păr argintiu, mătăsos, și o împinse pe spate. Și părintele Bernard era stârnit, dar nu de analiza gramaticală, își dădea seama că el nu scrutase și nu cercetase niciodată poemul, nu-l supusese nici măcar unui comentariu încâlcit ca acela al lui Hattie. Care era subiectul cui? Ce importanță avea? Înțelesul general al poemului îi era perfect limpede sau, mai bine zis, el își confecționase propriul lui înțeles și îl sanctificase de mult. Îi spuse: Hai să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care stârnise reacții atât de puternice și de deosebite în inimile, celor doi observatori, Tom McCaffrey se ciocni în apă cu Diane Sedleigh. Înainte de această întâlnire, Tom înotase liniștit, exersându-și craulul lui degajat, în timp ce o puzderie de gânduri nefericite, încâlcite, se învârtejeau prin capul lui frumos, cu buclele ude care pluteau și se răsuceau. Trecuseră două zile de la extraordinara lui întrevedere cu John Robert, zile în care Tom nu întreprinsese nici o acțiune, ba, chiar, aproape că se ascunsese. Nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un fiasco, ceva ce nu i-a reușit. Asta-i pricina pentru care aștepți? Nu, asta nu schimbă lucrurile cu nimic, dacă mă întorc la George îmi asum riscul. Dar pur și simplu nu vreau să mă întorc cu mintea încâlcită, într-o abjectă harababură, vreau să am capul limpede și să trasez o tactică. O tactică...! Și acum, dacă tot am amânat atâta, mai pot aștepta până când Rozanov se întoarce în America. Și dacă George se va domoli, dacă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
iubito. Ce s-a întâmplat? Sunt doar eu. Hattie clătină din cap și nu răspunse. Fața îi era roșie, ochii injectați, gura umedă. Lacrimile îi secaseră, dar respira cu sughițuri puternice, ca niște mici țipete. Își trase peste față părul încâlcit, ca pe un văl. Trecură de casa lui Greg și a lui Ju. Draperiile erau împreunate. Totul era cufundat în tăcere, nimeni nu se ivise încă pe străzile din Ennistone. Tom simțea înțepături în tălpi, junghiuri în genunchi. Cândva, pe parcursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de vorbă cu un medic. Așteptă un timp, apoi mânat de curiozitatea lui obișnuită (dar atent tot timpul la ușă) începu să cotrobăiască pe masă. Luă unul dintre caietele de note și descifră o pagină sau două așternute cu scrisul încâlcit al lui John Robert, încercând amuzata satisfacție a profanului care nu poate înțelege un cuvânt. După aceea observă, pe jumătate ascunsă sub cărți, o foaie de hârtie scrisă, o scrisoare. În capul filei era notat: „În atenția lui William Eastcote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
râul numit de către latini Alutus, scăzut de seceta prelungită de peste vară și se aventuraseră pe malul său din stânga, înspre aval, pătrunzând în adâncime, afundându-se cale de zile și zile întregi, prin zăvoaie și prin pâlcuri de pădure vârstnică și încâlcită, care transformau după-amiaza călătoare, în amurg. Curioși, băștinașii schismatici și hirsuți, le permiseseră papistașilor înzăuați să avanseze tactic o vreme, până când, îmboldiți de răsuflarea premergătoare a iernii și plictisiți, probabil, să-i tot iscodească, într-o vineri, pe la prânzișor și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
VaVane, cu fețele strălucind de cremă hidratantă și măști faciale din albuș de ou, ascultă muzica aia cha-cha pe care acum n-o mai auzi decât în lifturi. Părul surorilor Rhea, părul lor e scurt și pleoștit de briantină și încâlcit și plin de agrafe, lipit de scalp. Dacă afară nu e vară, probabil au o perucă întinsă peste agrafe. De cele mai multe ori, nu știu ce anotimp este. Draperiile nu sunt niciodată trase, și o duzină de discuri din alea cha-cha stau probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]