344 matches
-
nevoie de libertate. Frate-său, Ben-Abdolsamad, se mâhni, dar tăcu. A doua zi, dimineața, infirmiera sună la poartă și o fată de la bucătărie alergă să-i deschidă. O îndreptă înspre dormitorul unde Laleh alăpta copiii. Nevasta și tânăra nou-venită se încăierară din ochi, de cum se priviră. Eu sunt Shahla Jahed, m-ați plătit ca infirmieră. — Mda... doctorii ăștia de la spital s- au gândit că aici o fi vreun salon pentru prezentare de modă! Ți-ai adus și halatul? O măsură de la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mine, oricât de lipsit de scrupule ar fi, simte totuși câteodată frigul mediocrității și atunci e gata de orice nesocotință ca bețivul care înainte de a se lăsa de băutură se îmbată oribil într-un chef de adio, în care se încaieră și, lovit, moare. Iar când dincolo de mediocritate așteaptă să ridice capul un megaloman, atunci e pierdut dacă nu găsește un remediu, cum au fost în cazul meu visele, cât mai nesăbuite cu putință. Fiindcă aici a fost izvorul dramei mele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de-a lungul malurilor tăbărând pe animalele moarte. Unul dintre mașiniști, mușcat de un păianjen veninos, a aiurat două zile și două nopți înainte de a închide ochii. L-ara aruncat printre hoiturile animalelor răpuse de secetă, după care ne-am încăierat fiindcă nu ne înțelegeam cum să-i împărțim lucrurile. Din această istorie am ieșit rău: fără nici un ban și dat jos de pe epava plutitoare. Noroc că am întîlnit o echipă care venise să facă un film despre o vânătoare de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Nu-i cazul să exagerezi, mamă, spuse Ignatius, după ce își făcură loc prin mulțimea care se risipea și o porniră cu pași grăbiți pe Canal Street. Privi îndărăt și-l văzu pe bătrân și pe polițistul pricăjit gata să se încaiere sub ceasul de la magazinul universal. Vrei, te rog, să-ți domolești puțin pasul? Am impresia că am un suflu la inimă. — Ia mai taci din gură. Crezi că mie mi-e bine? N-ar trebui s-alerg așa la vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Astâmpărați-vă și stați acolo jos. — Petrecerea asta pute, spuse Betty. Nu se întâmplă nimic. — De ce naiba ne-ai invitat, dacă tot ce avem de făcut e să stăm în bucătăria asta afurisită? întrebă Frieda. — Ați fi început să vă încăierați și sus la etaj. Știți bine! Mi-am închipuit că este un act de curtoazie, ca între vecini, să vă invit și pe voi aici. Nu vreau nici un fel de neplăceri. Asta e cea mai reușită petrecere din ultimele luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tem că Stepan Sergheievici Goriancikov este mort. Sprâncenele Katiei se încruntară la auzul veștii, după care oroarea puse stăpânire pe fața ei. ă Boria! strigă ea. ă De ce spui asta? ă Boria l-a omorât, nu-i așa? S-au încăierat. Boria l-a amenințat cu o secure. A fost cu puțin înainte ca Stepan Segheievici să dispară, spuse Katia tremurând. ă De la ce s-au certat? ă Nu știu. Despre ce se ceartă bărbații mereu? Înainte ca Porfiri să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mine, oricât de lipsit de scrupule ar fi, simte totuși câteodată frigul mediocrității și atunci e gata de orice nesocotință ca bețivul care înainte de a se lăsa de băutură se îmbată oribil într-un chef de adio, în care se încaieră și, lovit, moare. Iar când dincolo de mediocritate așteaptă să ridice capul un megaloman, atunci e pierdut dacă nu găsește un remediu, cum au fost în cazul meu visele, cât mai nesăbuite cu putință. Fiindcă aici a fost izvorul dramei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de-a lungul malurilor tăbărând pe animalele moarte. Unul dintre mașiniști, mușcat de un păianjen veninos, a aiurat două zile și două nopți înainte de a închide ochii. L-am aruncat printre hoiturile animalelor răpuse de secetă, după care ne-am încăierat fiindcă nu ne înțelegeam cum să-i împărțim lucrurile. Din această istorie am ieșit rău: fără nici un ban și dat jos de pe epava plutitoare. Noroc că am întâlnit o echipă care venise să facă un film despre o vânătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
armata lui Vlad Dracul, Bătrânul. Plecase din Braniște împreună cu cei doi frați ai lui și se aruncaseră în expediția antiturcească de la 1443. Coborâse cu armata până la Sofia. Dar frații lui muriseră pe drum. Unul, chiar înainte să treacă Dunărea, se încăierase cu niște negustori într-un han din Giurgiu. Celălalt murise la Turnu, tot cam așa, într-o ciorovăială cu gărzile din port. La întoarcere, primise drept asupra moșiei din Coteni și în vara aceea se însurase cu Stana, fata unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Încă se mai joacă uneori - de-a statuile. Enervat de manevra asta, Lucas se hotărî să nu-i mai dea nici o atenție, Însă prezența constantă a acelui tip necioplit În urma lui Îl exaspera. Nemairezistînd, se Întoarse brusc, gata să se Încaiere, și rămase uluit. CÎt vedea cu ochii, situl era pustiu. Fidel promisiunii făcute lui Loïc, Gwen o convinsese În cele din urmă pe mama ei să Închidă fabrica de faianță pentru restul zilei și să-i mobilizeze pe angajați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pentru a da de urma nepotului ei. Adulți, copii, bătrîni... chiar și castelanii se deplasaseră, În ciuda furtunii. Pentru prima oară de la moartea lui Gildas, Îi regăsea pe oameni așa cum erau În amintirea ei: buni de gură, adesea gata să se Încaiere, dar profund solidari la nevoie. Lăsase cercetările În grija lor, iar ea se dusese să scotocească prin camera lui Nicolas mai Înainte ca jandarmii s-o sigileze. Consultase e-mailurile nepotului ei și dăduse peste agenda pe care o cercetase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu i se vedea decât albul orb al globurilor. Infirmiera a strigat: - Ne părăsește! Dar Shimon a ridicat glasul și a rostit: - Nu vă agitați! Calm! Erau cuvintele pe care le adresa foarte des soției și copiilor lui când se Încăierau și Începeau să se certe. A ține lucrurile În mână era funcția lui În familie. Nu era conștient că globurile oculare Îi reveniseră la poziția normală. Dar eu mai văzusem lucrul ăsta la muribunzi și știam că, Într‑adevăr, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
după alte mese Încărcate cu obiecte de doi bani, Îmbrăcăminte de femei din aceea donată bazarurilor de spital: lenjerie, ciorapi, pulovere, fulare, fuste. O infinitate de mese. Locul Îmi evoca Subsolul lui Filene, unde mușteriii aveau În curând să se Încaiere și să se Înghiontească pentru a Înșfăca chilipirurile. Dar nu era nimeni de față. În depărtare se vedeau niște femei tinere care păreau gata să Întreprindă acțiuni filantropice. Eu ședeam, sechestrat, printre sute de șezlonguri din piele. Evadarea din colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
era În stare. Bande mascate - cine putea să distingă vreun chip sub căștile cu vizierele lăsate? - gonind amețitor, mai ales noaptea, vremea fărădelegilor, prin orașul obosit; la ore tîrziii, cînd circulația era mult redusă, puneau stăpînire pe asfalt; bandele se Încăierau - Își disputau teritorii ori doar Își Încercau, orgolioase, puterile; pumni, lanțuri, chiar și răngi; răcnete, urmăriri, coborîtorii din vikingi erau bărbați, nu fantoșe, genele strămoșilor Își cereau dreptul; un joc, la urma urmei, ce mări mai erau de străbătut, ca
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
plin, să vezi trupul căzînd, să nu mai poți, pe urmă, dormi noaptea, tot Întrebîndu-te dacă ești soldat, ucigaș plătit sau justițiar și să nu-ți dai niciodată un răspuns liniștitor. Iar Thomas nici măcar prin urbe, civil, nu se mai Încăierase de ani buni cu cineva. Nu mai suporta violența. Jesper era liniștit; Încheiase un capitol. Ușor albit, arăta și mai bine, ar fi putut să joace Într-un film. În care să fie eroul principal; Jesper jucîndu-se pe sine: ar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
dublul meu nepotrivit, umbra zilelor mele bune, lipsite de mustrări de conștiință - cine a mai inventat și sintagma asta? -, ce limpede era totul, aveam gașca mea, nu omoram oameni, nu furam, alergam pe motociclete, nebuni - nu eram nebuni -, ne mai Încăieram cu alții ca noi, culcam fetele care se vroiau culcate, coboram În răstimpuri În barurile de sub pămînt, erau cîteva, un fel de iaduri-raiuri, vroiam să uităm de tot de lumea asta, să nu o mai vedem nici pe fereastră din
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
stâng, numai să împartă, o oră, armătura metalică a unui pat de cămin cu somități precum Vișniec, Mareș, Mușina, Bucur, băieți ale căror versuri și le imprimaseră pe tricouri și pe ale căror chiștoace de țigări, după încheierea lecturilor, se încăierau. În rândul doi de fotolii, scriitori consacrați - Dan Deșliu, Ana Blandiana și Toma George Maiorescu - indivizi căzuți de mult timp în cazanul cu ciorbă al manualelor comuniste și dezrădăcinându- se de acolo doar pentru a reprezenta aici - la această ședință
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și putredă. Din când în când, ridica ochii. Tot nu mișcau. Când dădea iama în grămadă însemna că terminase. Lua unul de blană și-l târnosea. Ieșea tot praful din el, pînă-l sângera. Sătul, se fudulea privindu-i cum se încaieră pentru ciozvârta rămasă. Plecau pe urmă mai departe. Mahalaua creștea spre Filantropia, și-ntr-acolo apucau, pe sub gardurile negre, pe la grădinile oltenilor, pișîndu-le verzele putrezite, apoi se întorceau spre groapă, coborând pe drumul îngust. Se lăsau pe malul gârlei, unul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ageri, își alegea potaia. O târcolea înfiorat, cu coada ridicată, mârâind. Se apropia și lătra scurt. De sub colții albi scotea limba lui lungă și băloasă, urla aproape de cățeaua înspăimîntată și se lingușea. Vinețiii oltenilor se repezeau și ei și se încăierau. Dulăul nu se juca. Rânjea o dată cu ochii aprinși și se zvârlea spre ceilalți. Trupurile se încolăceau, se înnodau, zvâcnind scurt, și măturau pământul. Își căutau beregățile, aprigi. Tot al lui Gogu era mai tare, u alunga și se întorcea potolit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
uriaș se rupseseră, ici și colo, dar coardele groase, făcute din mațe de cal, tot mai scoteau gemete înfricoșătoare. Neacșu nu ajunse departe. La vreo douăzeci de pași, căzu. Haita îl prinse și-l sfărâmă în câteva clipe. Animalele se încăierară și se sângerară. Cei trei îi auziră ultimele strigăte și puțin după aceea trosnetul oaselor sfărâmate de dinții lacomi. Din armonist nu mai rămăseseră decât ghetele peticite, burduful sfâșiat al armonicii și mânecile hainelor ferfenițate. Mitică Ciolan și țambalagiul îl
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vi noapte loveau la șina Constanței, alta în Buzești. I se dusese vestea lui Paraschiv. Îl știau și alți hoți de frică. Mai era unul Manole, tot șef de bandă. Când auzea de pungaș, îi făcea loc. La început se încăieraseră. Mai băgase manglitorul vreo doi în spital, că nu se uita, pe urmă se înțeleseseră. Avea bani, arunca, umbla și pe la alte femei. Q fierbea pe Didina. Înnopta când la una, când la alta, n-avea ce-i face. Se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
strecoară într-o odaie-ntunecată aducând Cu ele lumina razele soarelui; și-o să vezi cum prin vid multe Mărunte corpuscule în cele mai diverse feluri se-amestecă în acea Dungă de lumină, și cum ca-ntr-o necontenită bătălie, se-ncaieră, Se iau la trântă, se-nfruntă pâlcuri între ele, și nu se potolesc nicicând. Citindu-l pe Lucrețiu a simțit cum știința devine poezie și a fost pur și simplu vrăjit. Fiecare argumentare avea o logică perfectă și totodată era
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
venit chiar în port și mi-a dăruit Corpus Hermeticum 54 de Hermes Trimegisti 55 în traducerea lui Marsilio Ficino. N-am avut condiții să citesc cum se cuvine, din pricina strigătelor și certurilor continue ale marinarilor, încă din zori se încăierară și discutau tot felul de prostii. Căpitanul era un om al nostru și n-ar fi putut să trădeze nici măcar sub cea mai groaznică tortură. Bea, ce-i drept, dar are o limită și se supune orbește Coroanei, din partea căreia
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fiecare, întinzându-le-o din vârful cuțitului. Se întoarse și aruncă două bucăți și spre Magdalena și Lucică, ce stăteau, tremurând, într-o margine. Puțică, așa cum le arăta și numele, nu primiră decât o bucată, ceea ce îi făcu să se încaiere pe mutește. Trecură, apoi, sticla de la unul la altul, Lucică întinse și el mâna, dar nu fu primit să bea la un loc cu ceilalți. Apoi, ca din senin, apăru o sticlă nouă, care închise cercul. Băură pe îndelete, Pârnaie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Londra vestește din partea corespondentului său că centrul rusesc au izbutit să împresure pe deplin cetatea Kars, și că eclerorii ruși străbat până în defileul munților Soghanli-dag. La 17/29 mai noaptea o ceată de circazieni, comandați de Mussa Pașa, s-au încăierat cu rușii lângă Begli-ahmed, aproape de Kars. Circazienii au fost risipiți, iar localitatea Begli-ahmed au fost dată în prada focului. Comunicația telegrafică între Kars și Erzerum e, se 'nțelege, întreruptă. Mouktar Pașa însuși și-au mutat cartierul general la Keoprikeoi. Avangarda
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]