1,705 matches
-
în urma descinderii lui Tuf pe Caritate, din postura de profet (unul mincinos, desigur), Moise va ajunge să fie ridiculizat în fața comunității și readus la postura de „om umil”, cum observă Jaime Kreen. Moise, chiar înfrânt, îl contestă pe Tuf cu încăpățânare: „- Ești doar un om! șopti el. - Om, repetă Haviland Tuf indiferent, mângâindu-l pe Dax cu mâna-i enormă, albă. M-am născut om și am trăit ani îndelungați, Moise. Dar apoi am găsit Arca și am încetat să fiu
A FI SAU A NU FI DUMNEZEU? PEREGRINĂRILE LUI TUF – PRIMA EPOPEE SPAŢIALĂ A LUI GEORGE R.R. MARTIN de DORU SICOE în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 by http://confluente.ro/Doru_sicoe_a_fi_sau_a_nu_fi_doru_sicoe_1362692368.html [Corola-blog/BlogPost/345526_a_346855]
-
în altă ordine. De multe ori mă lua tata cu el pe șantier la Casa Scânteii unde îmi plăcea să hoinăresc peste tot: de la sala de mese și cinematograful în aer liber până la cantină și dormitorul comun unde refuzam cu încăpățânare să dorm ziua, făceam experiențe pe cont propriu la întrerupătoarele defecte încât odată am fost pe punctul de a mă elctrocuta dacă nu aruncam mai repede din mână fiarele cu care mă înarmasem, când am simțit primele zgâlțâituri în coate
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Caseta_cu_amintiri_ii.html [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
începeam o discuție serioasă, el devenea imediat suspicios. La reproșurile mele întemeiate, începea să tune: Nu, nu, Oliușa ! Ăștia nu mai suntem noi doi! Asta e dintr-un roman de doi bani! Asta nu ești tu! îi tot repetam cu încăpățânare: Ba da, tocmai asta sunt eu! Sunt o femeie în carne și oase și nu o plăsmuire a ta! Fiecare rămânea la părerea sa, bineințeles. Boria era pentru mine mai mult decât un soț. A intrat ca o vijelie în
Boris Pasternak: Dr. Jivago. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/boris-pasternak-dr-jivago-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339306_a_340635]
-
portativul stelelor, revăd abisul ochilor tăi învăluit de focul veșnic, absorbită în eternitatea dintre cer și infinit, unde ieri va fi mâine, iar azi... azi te mângâi cu sufletul norilor în șoapte de valuri alungite în ecou legănat. Gust cu încăpățânare din fructul dezmierdat al unei alte ere, m-alint în vâltoarea semnelor de întrebare, tac și las cuvinte aruncate în cratere de uitare, amăgitoare speranțe în goluri de timp. Referință Bibliografică: Cuvinte aruncate în cratere de uitare... / Daniela Tiger : Confluențe
CUVINTE ARUNCATE ÎN CRATERE DE UITARE... de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 by http://confluente.ro/daniela_tiger_1413671693.html [Corola-blog/BlogPost/372303_a_373632]
-
niște obiceiuri mai mult oltenești bănuiesc, după zona de unde proveneau strămoșii socrilor mei. Pe Genny, oricât de obosit eram, o simțeam cum mă strângea în brațe, lipindu-se cu tot corpul de mine, parcă ar fi vrut să treacă pragul încăpățânării mele de-a nu le da satisfacție stolnicilor. Dar eu mă gândeam la ea, la mândria ei că dorea să arate că este fecioară și poate nu era potrivit să facă acest lucru în condiții prost alese, care ar fi
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1399653431.html [Corola-blog/BlogPost/350679_a_352008]
-
un punct este o atitudine justificată istoric. Pe cei dinspre Dragoslavele spre Câmpulung și mai la vale, rucărenii i-au numit “gherlani”, iar pe cei dinspre Fundata, “moiceni”. Doar rucăreanul s-a numit rucărean! De aici provine și mândria sau încăpățânarea rucăreanului. Paradoxal sau nu, rucăreanul are un suflet mare. Sunt primitori și prieteni de nădejde, chiar și cu ... veneticii. Totul este să le intri pe sub piele, să îi convingi, că ești om dintr-o bucată și atunci nu te mai
SINCERE CONDOLEANŢE FAMILIEI ÎNDOLIATE ŞI ZBOR LIN CĂTRE PATRIA ÎNGERILOR, GEORGE NICOLAE PODIŞOR! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Sincere_condoleante_familiei_gheorghe_stroia_1381738661.html [Corola-blog/BlogPost/352448_a_353777]
-
de seară. De ce ai plecat fără să-mi răspunzi? Cădeau poveri pe umerii unei așteptări confuze, amestecate cu teama nedefinită a nenorocirii. ca frunzele însingurate te-ai lăsat dus, spre mine, nesigur și înfricoșat de moartea parșivă, desprins din țintuirea încăpățânării și a ignoranței nemărturisite. ce greu ți-a fost să-ți recunoști slăbiciunea și să mă privești în ochi! -sunt bolnav, ai șoptit cu moartea în glas. și eu am așezat dorul de-o viață în palma ta ca să mă
DE CE NU M-AI IUBIT? de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 by http://confluente.ro/Cantecul_lebedei_de_ce_nu_m_violetta_petre_1361269394.html [Corola-blog/BlogPost/351955_a_353284]
-
justiții. În afara unui sistem capabil să recunoască și să absoarbă valorile. În Țara Meșterului Manole, nimic nu poate dăinui când toate-s înălțate cu sentimentul unei veșnice și continue nedreptăți. Scriu nu cu speranța de a schimba lumea, ci cu încăpățânarea de a căuta întrebări și a înțelege o Românie prinsă între lehamite și sictir, arogantă ca o provicială trecută de primul sponsor. O Românie care a îndurat decenii de dictatură comunistă, dar nu poate învăța lecția libertății reale. O Românie
Te-am iubit ca o puștoaică by https://republica.ro/te-am-iubit-ca-o-pustoaica [Corola-blog/BlogPost/338695_a_340024]
-
nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Trecerea dintr-un an în altul face posibilă întâlnirea față-n față dintre prezent și viitor pentru a azvârli unul în celălalt cu clipele lor trecătoare, ca și cum ar azvârli cu pietre. Încăpățânarea lor nefondată nu-i lasă pe niciunul să raționeze că nu-i nevoie de nicio luptă pentru a se înlocui unul pe celălalt, că oricum toți anii au aceeași soartă ca Terra și viața ei. La fel, și speranțele, se
ANII ŞI SPERANŢELE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1483446837.html [Corola-blog/BlogPost/364290_a_365619]
-
literar - Daris Basarab) s-a născut în Basarabia, în orașul port la Dunăre, Ismail, la 10 mai 1929. Frământat de prezent, este cu gândul la cum „a fost", străduindu-se să se adaptez la „cum este"...și-a făcut, cu încăpățânare, un modus vivendi al său. Sentimental, visător, sclav al propriei poezii, veșnic îndrăgostit, „de cursă scurtă”, așa cum afirma în ultima vreme, a beneficiat de un mediu artistic deosebit, în care s-a complăcut spre surprinderea prietenilor din activitatea sportivă. Aici
IN MEMORIAM: BORIS DAVID de MARIANA GURZA în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 by http://confluente.ro/mariana_gurza_1473050013.html [Corola-blog/BlogPost/382978_a_384307]
-
încercau să-l arunce peste prăpastia ce se adâncea între ei. Iar el, mereu pe celălalt mal cu timpul tot mai îndepărtat, își găsea satisfacție și chiar se bucura de eșecul eforturilor lor pe care reușea să le neutralizeze cu încăpățânarea-i caracteristică. Nu era prilej în care el să nu încerce să demonstreze tuturor, că nimeni nu poate trece peste voința lui, al celui care după câte mi-am dat seama în timp, se simțise toată viața lui într-un
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Castele_de_nisip_tania_nicolescu_1359063347.html [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
amintesc cum în compensare, căuta să obțină victorii aparente, apărându-și într-un fel ciudat convingerile prin neprezentare, adică evitând confruntarea de idei. Poate i se părea că nu riscă să piardă nimic, rămânând baricadat în acel adevărat bastion al încăpățânărilor pe care și-l înălțase. Dar de-a lungul copilăriei noastre, am înțeles că pentru el era esențial să se simtă un învingător. Cu orice preț. De aceea a făcut toată viața lui eforturi de a se blinda în spatele aparențelor
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Castele_de_nisip_tania_nicolescu_1359063347.html [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
nesigură, în încercarea de a o ajuta pe Angela să-și lepede invizibila povară. Aceasta tresări: - Nu! Sunt convinsă că la fel ca și atunci când trăiau, nu i-ar fi ascultat deloc. Parcă îi făcea plăcere să-i agaseze cu încăpățânările lui, cu toate că ele nu-i aduceau nimic bun și doar de atâtea ori a dat greș atunci când a făcut cum l-a tăiat capul. Dădu din mână a lehamite și vocea i se frânse brusc. Părea să fi devenit dintr-
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Castele_de_nisip_tania_nicolescu_1359063347.html [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
ei în Parlament, cu ghearele înfipte în funcții și cu dinții scrâșnind în tapiseriile scaunelor. Sunt părinți, sunt și bunici, și tot nu realizează că le dau urmașilor lor cel mai prost exemplu cu putință, acela al contraperformanței și al încăpățânării în ea, căci, nu-i așa, politicienii români sunt cosiți temeinic de DNA și nimeni nu mai are încredere în ei. Deci, uitându-se în urmă, ce le pot spune acești „aleși” tinerilor din familiile lor? Care le este moștenirea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/scoala-lui-las-ca-stim-noi/ [Corola-blog/BlogPost/93946_a_95238]
-
caracteristici personale ca un atu, cred că ar fi: modestia, omenia și responsabilitatea... ori ca ’’trei defecte’’... de ce nu? Consider că, oricine le recunoaște, le și poate depăși ușor, acestea să spunem că sunt: naivitatea, credința exagerată în oameni și încăpățînarea. -Ca un învățăcel, care iată ai pornit încă din pripă de la un sistem contradictoriu, ca și profesor, funcționar în ministerul educației, viitor doctorand, mă rog, nu am să te întreb ce părere ai de sistemul actual de învățământ din R.
DOMNIŞOARA MARIA BURLACU! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1423083573.html [Corola-blog/BlogPost/375963_a_377292]
-
aminte de filele minunate ale Școlii absolvite acum o veșnicie... Nostalgice amintiri, toate legate de profesorii dragi pe care i-am avut la cursuri în decursul anilor de facultate... Fiecare profesor cu personalitatea sa, fiecare cu originalitatea sa, fiecare cu încăpățânarea de a-și face studenții să înțeleagă și să învețe cum să învețe... fiecare lăsând o amprentă în sufletul viitorilor profesori, fiecare devenind modele... Vă mulțumesc, stimați profesori, și vă asigur de recunoștința mea! Vă mulțumesc că ați crezut în
ÎN PRAG DE VACANȚĂ... de CARINA ANCA IENĂȘEL în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 by http://confluente.ro/carina_anca_ienasel_1466602028.html [Corola-blog/BlogPost/373563_a_374892]
-
întotdeauna de ea, deși aș fi putut să-i gătesc exilul pe o insulă și să nu o mai văd niciodată. Însă și ea s-a temut de mine. Așa ne-am iubit noi! Însă trebuie să recunosc, dârzenia și încăpățânarea o moștenesc de la ea. Puteam chiar să fac să se întâmple și mai rău. N-am dorit însă ca istoria să consemneze că am exilat-o sau am asasinat-o. I-aș fi răpit astfel cumva din partea ei de răutate
AL SAPTELEA FRAGMENT (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihai_condur_1422507107.html [Corola-blog/BlogPost/369436_a_370765]
-
XIII. UCENICUL, de Mihai Iunian Gîndu , publicat în Ediția nr. 2140 din 09 noiembrie 2016. Trăiesc. Respir. Simt. Sunt viu. Dar o fac într-o lume bolnavă, aproape moartă, care își duce, parcă, agonia mai departe dintr-un soi de încăpățânare maladivă. Sau, poate, din inerție. Frunzele de toamnă au căzut pe alei, transformându-se într-un covor plin de uscăciuni. Speranța zilei de mâine nu e cu nimic mai presus decât deșertăciunea zilei de astăzi. Și atunci îmi dau seama
MIHAI IUNIAN GÎNDU by http://confluente.ro/articole/mihai_iunian_g%C3%AEndu/canal [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
fi, de pildă, puterea banului sau a celui care strigă mai tare. Citește mai mult Trăiesc. Respir. Simt.Sunt viu.Dar o fac într-o lume bolnavă, aproape moartă, care își duce, parcă, agonia mai departe dintr-un soi de încăpățânare maladivă. Sau, poate, din inerție. Frunzele de toamnă au căzut pe alei, transformându-se într-un covor plin de uscăciuni.Speranța zilei de mâine nu e cu nimic mai presus decât deșertăciunea zilei de astăzi.Și atunci îmi dau seama
MIHAI IUNIAN GÎNDU by http://confluente.ro/articole/mihai_iunian_g%C3%AEndu/canal [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
de asta am venit aici, să dăm de pomană... Să fie de sufletul fratelui meu, Mihai! Că tare a mai fost un om bun..., spuse în continuare doamna în ai cărei ochi jucau două lacrimi mari pe care refuza cu încăpățânare să le lase scurse pe obrajii delicați. - Să vă dea Dumnezeu sănătate, maică! Mulțumesc. Să fie de sufletul lui Mihai al dv., se entuziasmă Sofica, aruncându-i femeii darnice priviri pline de recunoștință. Întinse sfios mâna, iar doamna se apropie
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 by http://confluente.ro/Un_drum_fara_intoarcere_cristea_aurora_1391540103.html [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
înseamnă bine și pentru semenul meu, atunci el nu este cu adevărat bine .ion untaru 101- Deznădejdea este granița unde se întâlnește într-o egală neputință furia unui egoism cuprins într-o lașă înfricoșare și temeritatea unui spirit de o încăpățânare orgolioasă. Kierkegaard - Extrag din absurd trei elemente: revolta, libertatea și pasiunea mea. Printr-un joc de conștiință, din invitația la moarte fac regula de căpătâi a vieții - refuz suicidul. Albert Camus - Nu cunosc nimic mai mișcător decât exemplul acelor oameni
CITATE MEMORABILE (100 SI 101) de ION UNTARU în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 by http://confluente.ro/Citate_memorabile_100_si_101_ion_untaru_1391579408.html [Corola-blog/BlogPost/360317_a_361646]
-
impun perfecta democratizare a beneficiilor de pe urma lui; a îngrădirii totale a monopolurilor prin veghea asupra tuturor facilităților pieței libere care e creuzetul economic al democratizării, dar și condamnarea lui sub aspect ilicit, ca un delict antidemocratic menținut și reapărut cu încăpățânare; apoi aspectele prioritare ale producției pentru consumul intern prin cât mai democratice politici ale stimulentelor fiscale, consultanța tehnică în completarea controlului și eficientizarea serviciilor cetățenești pe care le prestează aparatulul de stat, etc. etc... Nu mai continuăm, deoarece ele sunt
DESPRE SENSIBILITĂŢI DEMOCRATICE (9) SAU STATUL, CETĂŢEANUL ŞI ABUZUL AUTORITĂŢII (V) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 725 din 25 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Corneliu_leu_despre_sensibilitati_de_corneliu_leu_1356504802.html [Corola-blog/BlogPost/341517_a_342846]
-
compensând comportamentele mai negative (ex. indisciplina), pe care le contextualizam, definindu-le nu ca o caracteristică stabilă, ci una situaționala. Ne vedem astăzi că alternând între (a) individualism (mai egoist) vs. colectivism, (b) perseverența (mai ales din interes și/sau încăpățânare) vs. neperseverenta/autodisciplina scăzută și (c) autonomie vs. gregarism. Această imagine dominant pozitivă este absolut necesară din punct de vedere psihologic pentru a ne formă stima de sine-imaginea/identitatea socială/predictibilitatea/justificarea prezentului, ținând cont de faptul că profilul de
Psihologia Poporului Roman Concluziile unei cercetari facute o data la 100 de ani: Cum suntem, cum credem ca suntem si cum vrem sa fim by http://uzp.org.ro/psihologia-poporului-roman-concluziile-unei-cercetari-facute-o-data-la-100-de-ani-cum-suntem-cum-credem-ca-suntem-si-cum-vrem-sa-fim/ [Corola-blog/BlogPost/93695_a_94987]
-
numai de el știute și prima surpriză: apare cu un lung fierăstrău ce era ascuns din timp în loc numai de el știut și începe să-l taie! Încă nu apăruseră ucigașele drujbe. Mă ofer să-l ajut dar sunt refuzat! Încăpățânarea lui mă surprinde. Îl avertizez, copacul poate să cadă peste el, la care-mi explică din experiență... să mă uit mai atent la trunchiul acestuia și am să văd că într-o parte ramurile copacului sunt mai mici din cauza curenților
ÎN ŢARA MOŢILOR de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 by http://confluente.ro/george_goldhammer_1434643950.html [Corola-blog/BlogPost/352908_a_354237]
-
atenția specialiștilor pe la mijlocul secolului XX, într-o circulară a Departamentului de Război din SUA, care-i punea la colț pe soldații leneși: e inacceptabil, zicea Departamentul, să fugi de îndatoririle tale militare „prin măsuri pasive, cum ar fi proasta dispoziție, încăpățânarea, procrastinarea, ineficiența și obstrucționismul pasiv”. Asta era în 1945, dar ni s-ar putea aplica și-acum tuturor, bieți soldați culcați pe burtă în tranșee, la pândă în marele război cu deadline-ul. Ce poți amâna știind că vei suferi mai
Eu procrastinez. Tu...? by https://republica.ro/eu-procrastinez-tu [Corola-blog/BlogPost/337731_a_339060]