1,243 matches
-
Vârșeț, în toamna lui 2003, Teatrul Profesionist Românesc din Voivodina, desfințat în 1956, după șapte ani de existență, și-și asumă rolul de director și principal animator. Dar, deși ceea ce a reușit are în sine o importanță enormă, ambițiosul și încăpățânatul meu prieten nu se oprește aici. El pune bazele unui teatru modern, cu un repertoriu de aceeași factură, în care figurează autori foarte diferiți între ei (Jovan Sterija Popovic, Urmuz, Eugen Ionesco, Mircea Eliade, Vascco Popa, Gellu Naum, Nichita Stănescu
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]
-
la Granada un colocviu reunind traducători spanioli și catalani ai lui Paul Celan; Nora Iuga s-ar fi putut deplasa acolo cu cele două volume văduvite de orice ecou românesc, dând seamă lumii despre „chinurile facerii” acelor tălmăciri nefericite...) Aceeași încăpățânată dragoste aproape c-o împinge în brațele unei noi traduceri, acum, la peste opt decenii de viață: o carte semnată de Kathrin Schmidt, un scriitor, dar mai ales un om deosebit... E greu să cuprinzi în doar câteva pagini tot
O conversație încântătoare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/4709_a_6034]
-
nu presupune o reoganizare pe criterii etnice și nu presupune înființarea Ținutului Secuiesc, ca să fim bine înțeleși și să nu mai lăsăm loc unor speculaț ii. Suntem în discuții cu toț i partenerii din coaliție, inclusiv cu UDMR, care rămâne încăpățânat în a spune 'nu', încă, în consecință continuăm negocierile", a afirmat Boc. La rândul său, ministrul de Interne Traian Igaș a susținut că procesul reorganizării trebuie finalizat pe parcursul anului 2011, pentru ca alegerile din 2012 să se desfășoare "pe acest concept
Emil Boc: UDMR se încăpăţânează să spună "nu" reorganizării administrative () [Corola-journal/Journalistic/47218_a_48543]
-
funciarmente un pudic. Refuză pornografia, atâta vreme cât pornografie înseamnă, în literatură, tot arsenalul de tehnici ce ambiționează la eficiență imediată: melodrama, victimizarea, mania persecuției, soluțiile de-a gata, clișeul. Când greșește, Un Cristian greșește în virtutea propriilor convingeri. O face ca un încăpățânat, nu ca un yes man. Pasta prea groasă a ironiei, periculos de apropiată de pamflet, mi se pare, de pildă, un defect. E cazul unui portret lapidar al numitei Eva Stana Lunguțu, dotată cu un curriculum vitae impresionant prin irelevanță
Biografii contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4400_a_5725]
-
însăși această elucidare constituie, acum, o nevoie sine qua non a exegezei caragialiene? Era ea obligatorie? Sincer, nu prea cred. Obiectul preocupării lui Dan C. Mihăilescu mi se pare în sine cam imprecis (și nu spun asta în virtutea unui pozitivism încăpățânat). Care ar fi, la urma urmelor, foloasele unei radiografii riguroase a naturelului caragialian? și, apoi, cum putem determina gradul de rigoare al acestei ipotetice radiografii? După părerea mea, ideea unei „campanii pentru neobiografism” (p. 22) în istoria literară i-a
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]
-
nu îi afectează doar pe cei din jur, ci își consumă și gazda, distrugând tot ceea ce ține de latura sa umană. Într-un acces de furie, Joseph își ucide propriul câine la care ține, singurul tovarăș într-o singurătate sterilă, încăpățânată. Furia se regăsește însă în întregul mediu al suburbiei, plutește în aer, așteaptă ca o scânteie cât de mică să provoace deflagrația. Considine face astfel și o mică investigație a mediilor periferice cu oameni fără căpătâi, pentru care violența devine
Oameni și câini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4572_a_5897]
-
ar merita. Majoritatea însă adoptă o eleganță de împrumut, nu o dată dezagreabilă prin nefirescul ei. Angela Marinescu nu-și pierde timpul cu asemenea regii. Ea se consideră marginalizată și afirmă asta cu franchețe ori de câte ori are ocazia. E profund subiectivă și încăpățânată ca orice poet. În al doilea rând, în ce privește absența din manuale, aceasta nu mai e un răsfăț, ci o realitate. Ar fi prea multe de spus despre alcătuirea programelor școlare și, oricum, asemenea lucruri nu se discută în spațiul unei
Probleme personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4352_a_5677]
-
dacă nu le place cum arată un copil atunci când iese din pântecele mamei, să-l arunce în adâncuri, așteptându-l pe următorul. Se pare că Djarf însuși fusese un bebeluș care avea colici, și numai bunăvoința fluxului și perseverența sa încăpățânată l-au purtat spre celălalt țărm după ce tatăl său încercase să-l înece. De atunci încolo s-a luptat pentru răzbunare. Am fost cu el într-o campanie de cercetare și distrugere împotriva lui Ludovic cel Pios3 și am văzut
Să distrugi și să arzi tot by Wells Tower () [Corola-journal/Journalistic/5802_a_7127]
-
E multă utopie și multă naivitate în concepția îmbrățișată cu disperare de Nadine Gordimer, după cum e multă violență de limbaj și refuz de a înțelege complexitatea lumii în luările de poziții recente ale lui Breyten Breytenbach. Dar e și refuzul încăpățânat al unui scriitor sincer în demersurile sale anterioare de a se vedea infirmat de lumea politică de „după eliberare.” Incapabilă să confrunte realitatea în mod direct - pentru că ar trebui să-și recunoască propriul eșec -, scriitoarea se refugiază în aberațiile corectitudinii
Ruinele vorbitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5807_a_7132]
-
plină de subtilități. Cei patru bădărani au fost interpretați de Mihnea Lamatic (Lunardo), Ștefan Schuller (Simon), Leonard Bernad (Cancian) și Vicențiu Țăranu (Maurizio), fiecare dintre ei aducând o notă personală ce lasă o amprentă personajului respectiv: Mihnea Lamatic - un bătrân încăpățânat și grosier, Ștefan Schuller, excelent ca apariție tipologică (are burtă, este grobian și caraghios), tânărul bas Leonard Bernad, promițător pentru un debut pe scena operei, este surd și speriat, permanent la autoritatea soției, Vicențiu Țăranu, imaginat ca un orb, incapabil
I Quatro Rusteghi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5605_a_6930]
-
o contra altă cu frumoase note grave, inteligentă muzical, artistă (se cunosc aparițiile sale de neuitat în D-na Quickly din Falstaff sau în Vrăjitoarea din Hänsel și Gretel). Ea a știut să nuanțeze demersurile sale de contracarare a soțului încăpățânat. La al doilea spectacol am văzut-o pe Sorana Negrea, o tânără debutantă care s-a străduit să facă o bună impresie într-o echipă de cântăreți, deja consacrați. Este însă puțin prea crudă pentru un asemenea rol. Tina Munteanu
I Quatro Rusteghi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5605_a_6930]
-
microfonul din fața lui este deschis și a făcut câteva afirmații jignitoare la adresa Cristinei Kirchner și la soțul acesteia. " - Hoașca asta bătrână este mai rea decât bărbatul care se uita cruciș! - Da, e mai rea! - Șașiul măcar făcea politică, asta e încăpățânată! - Nu știu ce face!" Potrivit rtv.net, după ce a aflat de gafa comisă, președintele Jose Mujica a afirmat că nu a vorbit despre Argentina și nu are ce să clarifice. În replică, ministrul argentinian de Externe, Hector Timerman, a afirmat că remarcile
Gafă uriașă: Lidera Argentinei, numită "hoașcă bătrână" by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/56486_a_57811]
-
Mihaela Mudure Începuturile modernității (în termeni românești, perioada 1700-1830, chiar 1848) au atras multe condeie. Amestecul baroc de orientalism și occidentalism, încercările de modernizare simultane cu supraviețuirea încăpățânată a unor structuri care țin profilul tradițional românesc, toate acestea au atras nenumărate condeie de la Nicolae Filimon până la Eugen Barbu. Octavian Soviany, echinoxist cunoscut pentru poezia sa, este cel mai recent dintre aceștia. Romanul lui, Viața lui Kostas Venetis, este
Un roman saturnian by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/4491_a_5816]
-
trupelor americane din Asia și consecințele ei, 3) conflictul inevitabil dintre China și Rusia în care fac istoricul politicii rusești în Asia de la Ioan cel Groaznic și până azi. Am strâns un material menit să deștept chiar pe cel mai încăpățânat partizan al amiciției cu Moscova. Nu am făcut și nu fac altceva decât să studiez politica Kremlinului. Îți voi cita din Essais sur l’histoire de la civilisation russe 3, lucrarea lui P. Miliukov apărută în traducere franceză în 1901, cu
O epistolă necunoscută a lui Pamfil Șeicaru by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4858_a_6183]
-
se comportă ca un om sigur pe convingerile sale, dar în această postură el nu devine arogant sau agresiv. E, dimpotrivă, înțelegător cu slăbiciunile umane și mai degrabă ironic cu neputințele adversarilor. Modul în care își susține ideile poate părea încăpățânat, mai ales că nu este genul de publicist care să scrie despre faptul divers, ci exclusiv despre gravele probleme politice și sociale naționale. Însă se face o confuzie între încăpățânare și consecvență: la Slavici nu este vorba de repetarea mecanică
Noi revelații despre Publicistica lui Slavici by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3447_a_4772]
-
insulele și apele Pacificului, exprimând convingerea fermă că „al doilea front în Europa... se lasă încă așteptat... ” Între timp, sovieticii pierd „spații imense, iar germanii și aliații lor înaintează spre Caucaz”, spre bazinul petrolifer. Singura certitudine pentru publicistul filo-franco-englez este „... încăpățânata înverșunare cu care rușii continuă să lupte...”, cât și „rezistența” uimitoare, după uriașele pierderi suferite de americani în Pacific. Lectura sutelor de pagini despre război scrise de George Ivașcu dezvăluie adesea îngrijorare, comunicarea devine tensionată, dar autorul nu alunecă în
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) (continuare din numărul anterior al revistei) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3671_a_4996]
-
Marea Egee, tindea mereu spre o țintă ce ni se părea cumva cunoscută și dragă, așa cum sunt unele amintiri care, cu timpul, ca și fuiorul, se împletesc și se răsucesc în felurite, mincinoase și atrăgătoare chipuri, toate profund necesare acelui vis încăpățânat al dăinuirii”. Suficiență Are perfectă dreptate Dinu Flămând să critice, în OBSERVATOR CULTURAL din 11-17 aprilie, suficiența cu care tânărul prozator Bogdan Suceavă se plânge de condițiile oferite de sala de teatru din clădirea Ambasadei României de la Paris. Total neinformat
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3728_a_5053]
-
Ungureanu a declarat pentru că s-a confruntat cu o revoltă a anti-reformiștilor. Clasa politică nu își dorește oameni capabili, premianți, a spus Ungureanu. El consideră că a rezistat în politică, devenind un veteran cu experiență, iar echipa sa este mai încăpățânată ca niciodată. După lansarea partidului Forța Civică, spune Ungureanu, putem vorbi despre dispariția generației politice FSN. -Cum, apreciați astăzi, la un an distanță, momentul care a dus la căderea guvernului Ungureanu? -Momentul căderii guvernului a însemnat o lecție. Ceea ce am
Ungureanu, la un an după moțiunea de cenzură: Clasa politică nu dorea premianți by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/37954_a_39279]
-
de grup sau de partid. Iar aceasta determinare a echipei mele nu a plăcut multora. Nu-i nimic, am devenit între timp niște veterani cu experiență pe câmpul luptei politice, ne purtăm cu mândrie cicatricile și suntem încă aici. Mai încăpățânați ca niciodată. -Ce ați realizat în anul care a trecut de la căderea guvernului Ungureanu? -Pot spune cu mâna pe inimă: am continuat, cu consecvență, în direcția pe care pornisem. Sunt convins că, în momentul din viitor când vom privi în
Ungureanu, la un an după moțiunea de cenzură: Clasa politică nu dorea premianți by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/37954_a_39279]
-
pe pagina sa de socializare, în legătură cu o "anomalie" înregistrată în timpul Forumului Economic China-Europa Centrală și de Est, a cărei gazdă a fost România, susținând că, în pofida faptului că Administrația Prezidențială va găsi o justificare, faptele sunt fapte și ele sunt "încăpățânate". Iată ce a scris Ionuț Vulpescu pe Facebook: S-a lămurit și misterul legat de faptul că, deși la București au fost prezenți 15 prim-miniștri din Europa Centrală și de Est (cei mai mulți, din țări membre UE), nici unul nu a
Deputat PSD, pentru Președinție: Faptele sunt încăpățânate. La ce se referă by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/33868_a_35193]
-
mai întinde lațul veninos/ în splendidele grădini ale aurului.// Piară fiecare în averea lui -/ mesele sobre două trei fructe exotice pe platoul argintat/ și tot atîtea bucurii și tot atîtea cuvinte/ mișcările ridicole ale tacîmurilor în aerul închis/ și cuvintele încăpățînate care nu se mai descojesc/ iar sub fereastra mohorîtă lunecînd vedenia veacului:/ o terasă de marmoră întinsă cît o cîmpie la capătul căreia/ abia se mai vede un mercenar din ce în ce mai gîrbov îndepărtîndu- se/ abia se mai aud pașii lui din ce în ce mai
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
Constantin Mateescu De la o vreme, domnul Sarafoleanu avea parte numai de întâmplări ciudate. Se străduia să le ignore, însă reveneau cu o insistență încăpățânată. Ultima supărare o avusese miercurea trecută când o găsise pe Yvona fără viață, întinsă pe covorașul de la intrarea pe verandă. Era a treia pisică de Angora care-i murea în lunile din urmă și încă nu aflase cauzele ce-i
Tablouri dintr-o expoziție by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Journalistic/2940_a_4265]
-
de a da naștere unor scene vii, sunt atinse de viciul atenuării. La mijloc e timbrul placid al autorului, solemnitatea lui naivă, care fură realității latura atroce pentru a o înlocui cu accente mătăsoase. Singurele detalii cu adevărat memorabile - tăcerea încăpățînată a primilor ani, iluzia că norii îl însoțeau pe copil oriunde mergea - conțin mereu o nuanță intelectuală și niciodată o încordare vitală. Blaga nu are intuiția vieții, mărginindu-se doar la noțiunea ei. De aceea, în Hronicul și cîntecul vîrstelor
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
Nin a fost cea care mi l-a prezentat pe Conrad Moricand. L-a adus în biroul meu din Villa Seurat într-o zi din toamna anului 1936. Primele mele impresii n-au fost întru totul favorabile. Omul părea posomorât, încăpățânat, egocentric și avea un ton moralizator. Întreaga sa ființă era dominată de un aer fatalist”. Observațiile lui Miller sunt însă subtile și ele alcătuiesc de la bun început, din câteva tușe, un portret interesant, care intrigă cititorul și stârnește curiozitatea: „Avea
„Diavolul“ și binefăcătorul său by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3252_a_4577]
-
ca de-adormirea agresivității mele, ca de alintare în aerul îmbălsămat de lemnul de trandafir al miniaturalului coșciug, ca de un îndemn de la a abdica, a mă potoli în subtila, tacticoasa traiectorie dus-întors, veșnică, aromitoare... Despăgubiri, despăgubiri nevolnice! Ci mai încăpățînat, reușii să mă proptesc, desfăcîndu-mi membrele inferioare și înțepenindu-mă împreună cu stîlpul mincinos, strîns lucid la piept, să mă potrivesc exact sub cifra 6 a cerului zmălțuit iscusit de meșteri din alte țări. Și m-am agățat cu o mînă
Nu vă lăsați momiți de orologii (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15152_a_16477]