531 matches
-
Acasa > Strofe > Atasament > ÎNCĂTUȘARE Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1722 din 18 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Să-mi dezleg cătușele? Ce aventură! Să mă dezleg de-a ochilor mișcare între geana orelor și-a întrebărilor? Sunt încătușată de vise răscolind întinderea privirii înaripate. Dacă mă ții de mână, mă arunc până în prăpastia imprevizibilei mișcări, cu încrederea în zborul spre cer. Învățăm să ne înălțăm sprijinindu-ne unul de altul?Cum ora să ne-alinte? Dacă mă ții
ÎNCĂTUȘARE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343945_a_345274]
-
barierele gândului altminteri îngrădit de reguli și dictoane. Pașii au colindat crestele munților și muzica stelelor s-a revărsat peste sufletele dornice de iubire. Am alergat în chemare de glasuri ale păsărilor cântatoare spre marginile pământului spre a ne lăsa încătușați de frumusețile oceanelor și dincolo de bariera văzului, de infinitul capturat de imaginea gândului. Pentrucă nu existai. Te-am creiat. S-a făcut ziuă. Am privit. Te-am privit, chip creat de mine în noapte! Si cum nu erai decât un
TE-AM CREIAT de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342929_a_344258]
-
cuprinsă... Mă simt al numanui, un suflet de pripas . Am gust amar și acru de-atâta zvârcolire, o viață-n care zorii nu-s bucurii, ci chin... Rătăcitor spre stele, destin spre regăsire, să umple golu-acesta de praznic în festin... Încătușat în trupul frumos care apasă povara grea pe suflet--- pământul în spinare... În plină strălucire de Univers, de-acasă, stă-ngenuncheata ființa, de viața-ncatusare... Mi-e sufletul bolnav de-atâta suferință nu, nu mai vreau să îl împovărez ! M-am săturat
ÎNCĂTUŞAREA FIINŢEI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342980_a_344309]
-
-și depene amintirile. Doi agenți mascați au intrat în încăpere și l-au condus la un autoturism tras la scara sediului de Poliție, ca și când ar fi fost arestat, prinzându-l fiecare cu forță de câte un braț. Nu l-au încătușat. Toți trei au ocupat locurile de pe bancheta din spate, în timp ce comisarul Olaru s-a așezat în față, pe locul din dreapta. Procurorul Dincă, comisarul Grosu și alți doi „mascați” s-au urcat în altă mașină care s-a pus în mișcare
EPISODUL 6, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343359_a_344688]
-
îl privea cu uimire pe judecător când vorbea, sigur pe el, cu voce limpede, puternică, dominând întreaga prezență. Dar, mai uimită a fost de apariția „violatorului”, flancat de doi polițiști ce-l conduceau ținându-l strâns de brațe, deși era încătușat. Ea nu a știut cine este. Nu a fost atentă la anunțul președintelui completului de judecată ori la efectuarea apelului părților și a persoanelor citate. Era furată de forfota generală și de manifestarea oamenilor aflați în diferite ipostaze. Era o
EPISODUL 12, CAP. III ŞI IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343992_a_345321]
-
o mamă. Multe -am mai învățat noi una de la alta! Ne-am încredințat secrete Pe ale mele, tu le-ai luat cu tine. Ale tale sunt pe veci ferecate in mine. Of, Doamne, cum m-a paralizat, cum m-a încătușat inerția-mi, iar pe tine, pudoarea si rușinea! Din cauza lor, am pierdut zile, și luni, și ani întregi, și n-am vorbit destul, nu ne-am văzut destul! Adio,Tikva, prietenă dragă... Rămas bun nu ne-am luat. Ai trântit
TE-AI DUS (VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ-EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378332_a_379661]
-
-nainte Sau ne e frică să privim `napoi. Înconjurați de false jurăminte, Pășim, damnați, pe drumul cu strigoi. Ne plictisim, vremelnic, și de aer. Exonerați de veștede poveri, Perpetuăm cu-același pașnic vaier, Un anotimp de groază și dureri. Ne-ncătușează demonii din minte: Mânia, ura, răutatea-n van. Of, dacă-am ști, săpându-ne morminte, Cum Scaraoschi râde pe divan! Ne-am exila în pripă orișiunde, Însă de noi nicicând nu vom scăpa! Sub sarcofagul grijilor profunde, O soartă crudă
APOCALIPSĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379153_a_380482]
-
Mă bucur, răspunse fata de data aceasta în șoaptă. Parcă mai exista un intrus în intimitatea lor și o auzea. Se întoarse cu fața spre el și îi încolăci mijlocul cu brațele, dornică să o primească, iar mâinile lui o încătușau cu toată plăcerea. Sărutările o înfierbântaseră mai tare ca apa dușului. Săndica tremura toată. Gemând încet, se lipi de el, vrând parcă să se contopească cu acest tânăr. Mircea se desprinse de ea, ieși din cadă luă un prosop de pe
CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379793_a_381122]
-
îndoială beneficiile tehnologiilor IT în general și nici ajutorul imens în câmpul informării, al comunicării sau în actul medical. Însă trebuie spus că în toate acestea se ascunde și un risc major. De fapt, în toată oferta realizărilor omenești este încătușat un pericol. Energia nucleară poate potența armamentul de distrugere în masă, autoturismul poate stimula setea de viteză, medicamentele pot cauza, în doze neadecvate, afecțiuni grave. În toate descoperirile științelor și mai ales în fiecare dintre realizările tehnicii, găsim această dublă
DESPRE OMUL DE ASTĂZI ŞI RAPORTAREA SA LA IMPLICAŢIILE ECONOMICE, SOCIALE ŞI CULTURALE, ÎN CONTEXTUL REVOLUŢIEI INFORMATIZĂRII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379789_a_381118]
-
aprilie 2016) Bunătate Oare dacă constelațiile cerului ar fi toate în ochi tăi când tu vei privi copiii lumii, râul va dispărea de pe pământ iar oamenii s-ar iubii oare cu adevărat? Viorel Muha (aprilie 2016) Credință Oare când energiile încătușate în iluziile lumilor de dincolo de binele lui Dumnezeu ne vor distruge, numai atunci, în ultima clipă, vom crede în Dumnezeu? Viorel Muha (aprilie 2016) Referință Bibliografica: Tu mama! / Viorel Muha : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1927, Anul VI, 10
TU MAMĂ! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381947_a_383276]
-
și dorește! Ar fi ușor de explicat. O societate lipsită de repere și modele, în care sănătatea este decimată, cultura este uniformizată și amputată prin nerecunoașterea valorilor ce au existat și există cu adevărat, în care învățământul și educația sunt încătușate de mulțimea unor reforme importate și neadaptate la specificul național, în care biserica este împroșcată cu noroi - după ce, timp de două secole a fost piatră de temelie în existența și continuitatea neamului românesc pe acest tărâm numit, azi, România, este
REVISTE – IMPACT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380225_a_381554]
-
politic, observând că s-au adeverit știrile. În rest? Ce să ascult și ce să văd? Manipulare și Publicitate! Păi, da! În țara în care se renunță la istoria sa națională, în țara în care reperele și modelele au fost încătușate prin dosare politice comandate (Uf! Unde ești, poet al neamului revoluționar, cu CNSAS-ul tău primit în dar, nu se știe de ce!?), în țara în care religia este discreditată sistematic, se desființează spitale, școli, cămine de copii și în țara
REVISTE – IMPACT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380225_a_381554]
-
și ale morții. Omul descris în carte este prins în păienjenișul păcatelor (beția, fumatul, violul...) din care nici măcar nu încearcă să iasă. El își acceptă destinul (“ce ți-e scris în frunte ți-e pus”), trăind într-un univers întunecat, încătușat în propria-i neputință, condamnat la iad încă de la naștere. Este o lume din care lipsește credința în puterea lui Dumnezeu de a schimba viața, după cum lipsește și nădejdea că sufletul omului este nemuritor și nu se pierde odată cu dispariția
„PE VREMEA CAILOR PĂGÂNI” DE SIMION BOGDĂNESCU EDITURA „CRONEDIT” 2015 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380555_a_381884]
-
zbor de cântec șoptit, sunt concomitent temut și dorit: Temut de acei ce-ar vrea și n-ar vrea, dorit de mulțimi ce cred că-s peltea. Dar eu mă distrez cu-ai mei săgetați, tehui fericiți c-au fost încătușați, ce jurăminte-și fac pe cer și pe pământ, uitând de moda sex cu bani-consimțământ. (Apoi, revenind serios și gânditor) Nu-s obosit de-alergătura pe-a lumii infinită sferă atâtea mii și mii de veacuri, ci silă-mi e
BALADE TRISTE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380588_a_381917]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > AB INITIO Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016 Toate Articolele Autorului secătuită cu sufletul vânăt încătușez gândul în adânc de apă la crucea dintre pământ și cer să nu-mi aducă urmele în față sufocată atunci m-aș apuca să priveghez vestirea ecoului cu pasul îngânat de ritmul celor care mi-au fost ziditori întru mine
AB INITIO de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379324_a_380653]
-
și contemplare.Iată câteva dintre acestea, cu efecte semantice și poetice surprinzătoare: „cum poți trăi fără strălucire/ doar c-un fir de vânt nebunatic,”; „trupul tău de ceară /arzândă”; „înmugrind petale de lacrimi”; „lacrimă a nopților pătate cu stele,”; „sunt încătușat în ploile de /Curcubeu”; „ninse cu foșnet de petale de crin”; “e inundă cu țipete ninsorile de vise,”; “dăltuind flăcări de sânge”; “înzăpezit în nopțile stelare,”; „cânt fluturii colindă spasmodic prin/ venele mele”; „suspinele mele/ se-aud clocotind în frunze
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
pânza nedefinită a Vieții.../ în căușul palmelor tale, /s-au adunat roiul viselor mele,/pierzându-se-n parfumul ce răsare / în urma pașilor tăi... Tu scoți stele din lacrimile-mi de dor,/pleci vremea spre înserare,/ pui capăt ostenelilor/ ce-mi încătușează trupul /până la istovire,/ modelându-mi nopțile de Dragoste...”( până la istovire...) când umbrite de tristețe, neîncredere, renunțare. “răscolindu-mi sufletul, tristețea înnegurărilor/alunecându-mi visele amețitoare, /seară de seară, în pântecele pământului/pentru a zăvorî focul / în piatra nevăzutelor catedrale din
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
În sufletele noastre contopite, Când ne lăsăm purtați în voia sorții Simțind din plin trăiri nebănuite. Eram metaforă iubirii tale, Tu epitetul tristului meu suflet Rătăcitor prin visele-mi astrale, Iar viața mi-o făceai numai un zâmbet. Eram nebunii-ncătușați de crudul Amor naiv ce ne-a unit deodată, Si adormeam strângând la pieptu-mi nudul, Pe tine, rimă mea... îmbrățișată. Căprar Florin Referință Bibliografica: Rimă îmbrățișată / Căprar Florin : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1747, Anul V, 13 octombrie 2015
RIMA ÎMBRĂȚIȘATĂ de CAPRAR FLORIN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379374_a_380703]
-
În sufletele noastre contopite, Când ne lăsăm purtați în voia sorții Simțind din plin trăiri nebănuite. Eram metaforă iubirii tale, Tu epitetul tristului meu suflet Rătăcitor prin visele-mi astrale, Iar viața mi-o făceai numai un zâmbet. Eram nebunii-ncătușați de crudul Amor naiv ce ne-a unit deodată, Și adormeam strângând la pieptu-mi nudul, Pe tine, rimă mea... îmbrățișată. Căprar Florin ... Citește mai mult Ecou al unei dragoste trecute,Un vers mereu rătăcitor prin stele,Dintr-un poem al
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
în taină nopțiiIn sufletele noastre contopite,Când ne lăsăm purtați în voia sorțiiSimțind din plin trăiri nebănuite.Eram metaforă iubirii tale,Tu epitetul tristului meu sufletRătăcitor prin visele-mi astrale,Iar viața mi-o făceai numai un zâmbet.Eram nebunii-ncătușați de crudulAmor naiv ce ne-a unit deodată,Si adormeam strângând la pieptu-mi nudul,Pe tine, rimă mea... îmbrățișată.Căprar Florin... VIII. POVEȘTILE IUBIRII ... TRECUTĂ VARĂ, de Căprar Florin, publicat în Ediția nr. 1704 din 31 august 2015. Tu esti
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
cere, amarnic, îndurare Căpruiului din ochii întorși către visare. Eu mă ascund, iubite, ca într-un câmp cu maci, La pieptul tău, pulsând de dragoste, când taci, Precum un porumbel de-o ploaie abătută Peste secunda-nchisă în inima nevrută. Încătușând ispita în trupul omenesc, Cu lanțuri încă-n flăcări, ți-am spus că te iubesc? Referință Bibliografică: Ți-am spus că te iubesc? / Daniela Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1459, Anul IV, 29 decembrie 2014. Drepturi de Autor
ŢI-AM SPUS CĂ TE IUBESC? de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/381125_a_382454]
-
Voi dezlega un curcubeu și-l voi trimite cu ultimul talaz La capătul Speranței să-ntâlnească iubiri nemuritoare. Noi doi, mereu legați cu focul din apusuri, am colorat destine Și-am împărțit în cer iubirea stelelor cu glasuri de copil, Încătușat de vânturi și învelit cu primăverile-am venit la tine, Fără să-ți spun c-am fost trimis de zei pe margini de exil... Mai lasă-mă să-ți scutur flori de iasomie peste gânduri Și strânge-mă de mână
ULTIMUL VERS de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381161_a_382490]
-
-nainte Sau ne e frică să privim `napoi. Înconjurați de false jurăminte, Pășim, damnați, pe drumul cu strigoi. Ne plictisim, vremelnic, și de aer. Exonerați de veștede poveri, Perpetuăm cu-același pașnic vaier, Un anotimp de groază și dureri. Ne-ncătușează demonii din minte: Mânia, ura, răutatea-n van. Of, dacă-am ști, săpându-ne morminte, Cum Scaraoschi râde pe divan! Ne-am exila în pripă orișiunde, Însă de noi nicicând nu vom scăpa! Sub sarcofagul grijilor profunde, O soartă crudă
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
privirea spre-nainteSau ne e frică să privim `napoi.Înconjurați de false jurăminte,Pășim, damnați, pe drumul cu strigoi.Ne plictisim, vremelnic, și de aer.Exonerați de veștede poveri,Perpetuăm cu-același pașnic vaier,Un anotimp de groază și dureri.Ne-ncătușează demonii din minte:Mânia, ura, răutatea-n van.Of, dacă-am ști, săpându-ne morminte,Cum Scaraoschi râde pe divan! Ne-am exila în pripă orișiunde,Însă de noi nicicând nu vom scăpa!Sub sarcofagul grijilor profunde,O soartă crudă
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
roua-n zori. S-aducă numai bucurie, Să ne unească om cu om, Privirea curată ne fie, Înfloriți, frumoși ca un pom. Dimineți mohorâte Dimineți mohorâte de toamnă, Frunze veștede și flori, Clipa, vrerea o răstoarnă Și aduce numai nori. Încătușată-n lutul vieții, Cu aripile ne-nălțate-n zbor, Doar gândul sfărâmă pereții, Lumina împrăștie un nor. Mă încălzește în visare, Fug pe-alei și-mi este dor, De valuri sunt luată în uitare, Peste durere trag un stor. Măști multe cad
NU-MI FRÂNGEŢI ARIPILE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/381469_a_382798]