454 matches
-
executa în două etape: excavațiile grosiere se execută prin derocare cu exploziv; excavațiile de finisaj se vor executa cu pickamerul conform caietului de sarcini. 5.2.2.4.2. Tehnologia de excavare pentru nucleul de argila Nucleul de argilă se încastrează în rocă 2 8 m în funcție de categoria rocii și calitatea acesteia. Excavarea grosieră se realizează prin derocare cu explozivi lucrându-se pe fâșii de 10 15 m, materialul derocat se încarcă cu excavatorul de 1,2 mc cu cupă inversă
Baraje din materiale locale: culegere de proiecte tehnologice cadru pentru execuţia barajelor din materiale locale by dr. ing. Tobolcea Viorel, dr. ing. Tobolcea Cosmin, dr. ing. Creţu Valentin () [Corola-publishinghouse/Science/297_a_979]
-
vieții bune» nu este definit de la bun Început printr-o cosmogonie centrată pe polis. Identitatea personală a eului situat are forma unei identități narative. Tot așa cum episoadele unei povestiri sunt prinse Într-o acțiune globală, și istoria unei vieți este Încastrată În cea a comunităților: familie, oraș, trib, națiune, biserică etc. Capacitatea de a raționa practic este așadar Întotdeauna situată, adică Încorporată comunităților istorice din care provine identitatea” (de Lara, 1996, p. 99). Ceea ce este echivalent cu a spune că eul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de macaroane”. Un lac mic ce este căptușit cu calcit spongios, se află în partea de sud într-un diverticul. Se pot identifica într-un alt diverticul și câteva oase ale ursului peșterilor, printre care și cel al unui femur încastrat într-o stalagmită. Fauna de chiroptere care hibernează aici este formată 4 specii de lilieci, toate fiind specii de interes comunitar care necesită o protecție strictă. Arealul este permanent accesibil și vizitarea lui nu necesită echipament special. Nefiind electrificată, necesită
Peștera Munticelu () [Corola-website/Science/327571_a_328900]
-
anul 1862 de către comunitatea armenilor din orașul Gura Humorului (localitate aflată pe atunci în Ducatul Bucovinei din cadrul Austro-Ungariei), în memoria lui Lusik Koilavian. Lăcașul de cult îl avea inițial ca patron pe Sfântul Gheorghe. În lăcașul de cult se află încastrate în pereți două plăci de marmură (una amplasată la intrarea din pridvor în pronaos, iar cealaltă la intrarea în fostul altar de pe peretele sudic), care sunt mărturii ale ctitoririi bisericii de către armeni. Pe fiecare dintre plăcile de marmură se află
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Gura Humorului () [Corola-website/Science/309550_a_310879]
-
asemenea scală cu câte un fiord din Novergia, reunit într-un peisaj desenat ca să îți taie respirația, am vrut să explorez profunzimea conceptului. Dintr-o perpectivă de design, subliniind aspectele orizontale și verticale, și ce ofereau fiordurile, era perfect. Am încastrat cumva povestea surorilor la o scală largă.”" De fapt, munca lui Ted D. McCord la "Sunetul muzicii", a fost o altă inspirație majoră a filmului: „Juxtapunerea personajelor și ambianța, sau duplicatul modului în care acestea au jucat în termenii cinematografiei
Regatul de gheață (film) () [Corola-website/Science/329609_a_330938]
-
plecarea cacogenilor, Severian încearcă să recupereze de la Baldanders Gheara Conciliatorului, care îi fusese furată în momentul capturării. Oamenii lacului atacă și ei castelul și, în bătălia care urmează, castelul e cucerit, Baldanders cade în lac, iar gema în care era încastrată Gheara se sparge. Spada a câștigat premiile Locus SF și BFS în 1983 și a fost nominalizat la premiile Nebula, BSFA (1982), Hugo și WFA (1983).
Spada Lictorului () [Corola-website/Science/320878_a_322207]
-
Marcarie din Ciuha și Hagi Grigorie. Data armenilor 844 și a Mântuitorului 1395. Și acum s-a reparat prin mâna pioșilor notabili, cu osteneala și cu cheltuiala poporului întreg, la anul 1252 și al Mântuitorului 1803". Pe o altă placă încastrată într-un perete din pridvorul de pe latura vestică se află următoarea inscripție: "Această sfântă biserică a fost reparată cu marele efort al lui [...] Hagi (Mahtesi) Hovhannes. În 1803". Biserica „Sf. Maria” a rămas singurul lăcaș de cult armenesc din Iași
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
film, la restaurant și la catedrala cea neterminată a lui Gaudi, apoi Îi ceruse mîna. Pe Mariana, Wakefield o interesa pentru că era american. Se declara plictisită de Europa și Își petrecea majoritatea timpului, chiar și acela petrecut servind la mese, Încastrată Între două căști care Îi umpleau conștiința cu cîntece pop americane. Se Însuflețea cînd Wakefield Începea să vorbească despre Statele Unite, dar cădea la loc Într-o neatenție obosită cînd el specula pe tema arhitecturii, artei și Europei. Wakefield se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și se Îndrăgostesc de două ori mai tare de Tiffany și Milena. Dar pentru a merge la Tribune Tower, pentru a se Întîlni cu prietena jurnalistă, vor fi numai ei doi. Trupul În stil gotic american al Tribune Tower este Încastrat, la nivelul trotuarului cu pietre provenite din cîteva din übermonumentele lumii: locul nașterii lui Iisus, În Betleem, Marele Zid Chinezesc, Taj Mahal și Zidul Berlinului. Aceste fragmente sînt suveniruri ale trufiei, ale turiștilor care nu au văzut nimic rău În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dop înfiletat, pusă la dispoziție de compania aeriană. Turnându-și vinul în paharul de plastic, încerca să nu se gândească la șampania frapată care știa că era servită în clipele alea la clasa întâi. Și-a aruncat privirea către monitorul încastrat în spătarul fotoliului din față. Avionul micuț și verde care indica distanța parcursă abia ajunsese deasupra insulei Terra Nova. Amanda s-a foit în scaun. Să mergi la clasa economic era o tortură. Cum suportau oamenii condițiile alea? A închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de tavan „Twinkledreams“. Indiferent ce-o fi ăla. — Nu-mi vine să cred că n-ai auzit de ele. Sau poate că-mi vine să cred, a oftat Amanda ca un martir. În orice caz, sunt foarte la modă. Proiectoarele încastrate în ziduri schimbă culoarea cerului de la răsărit la apus, în timp ce copilul doarme. A, și stelele scânteiază. — Dar ce sens au toate astea dacă totul se întâmplă în timp ce Theo doarme? —Theo nu doarme niciodată, a spus Amanda pe un ton autoritar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Italia, America. Omul progresase. În două luni, cât trecuseră de la ultima scrisoare, își îngrijise stilul și eliminase bombasticismele. Textul căpătase substanță, precizie, organizare retorică. Extemporalul merita examinat îndeaproape. Sentimentul că aveam acces la intimitatea altuia (care, la rândul lui, fusese încastrată de cine știe ce bibliograf anonim în foile dosarului meu existențial) fără să-i cer acordul, îmi amintea de copilărie, de zilele bune. Scotoceam prin poșeta maică-mii ca hoțul nevăzut din „Maiorescu“; mișcam degetele printre rujuri, chei și oglinjoare, în căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
văd nimic. N-are intrare sau cum?“ Schottenpoint-ul (sau Schottenbühel, cum îi mai spuneau localnicii, cu un accent imposibil de reprodus) ascundea o înfățișare ciudată și-o istorie pe măsura ei. „Punctul scoțienilor“ sau „Colina scoțienilor“ era o construcție invizibilă, încastrată în două corpuri mai mari. Dacă treceai de fațadă și străbăteai un gang ordinar, nu dădeai într-o curte interioară, cum te-ai fi așteptat, ci într-o clădire de epocă, zidită milimetric între zidurile celorlalte. Abia aici apărea adevăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
până când? Informația aceasta fără de care nu se poate trăi am citit-o în sala de așteptare a unui medic, într-o revistă lucioasă cu poze multe și informație puțină. Pereții vopsiți în roz, tavanul în verde. Iar din gurile difuzoarelor încastrate în tavanul fals și verde curgeau continuu peste capetele bolnavilor slow-uri americane siropoase. (Pasaj adăugat ulterior: Angelina s-a oprit din adoptat până l-a întâlnit pe Brad Pitt, vajnic flăcău american și s-au pus pe făcut copii
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și dispăreau hăt în urmă, la capătul opus al acestei cărări prelungi. Avionul a aterizat la Copenhaga pe o ploaie mocănească. De-ndată ce-am coborât, grăbiți și zgribuliți, ne-am trezit într-un aeroport uriaș din beton și sticlă, încastrat în grilaje metalice. Părea un oraș cu mai multe etaje, concentrat, cu zeci de holuri, chioșcuri, ghișee, magazine, un inimaginabil labirint prin care ne-am strecurat cu greu, fiind gata să ne rătăcim de câteva ori și citind informațiile de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și Mariana și-au pus în gând să ne facă o surpriză. Ne continuăm plimbarea. Totul e nou, diferit, captivant. Între timp ajungem lângă Palatul regal. E un palat imens, dreptunghiular, cu uși somptuoase la intrare, flancate de coloane semicirculare, încastrate în fațadă la parter, iar la etaj cu cariatide, statuete grațioase, în stil rococo, în basorelief, între ferestre. În fața clădirii, pe pavajul larg și neted ca o uriașă oglindă de mozaic lucios se află două tunuri așezate simetric, ca două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ducea spre han. Străbătură În tăcere vreo sută de pași. Marcello continua să privească În jur, ca și când ar fi căutat În memorie o corespondență Între amintirile sale și ceea ce vedea acum. Apoi, brusc, se opri În dreptul unei coloane de marmură Încastrate În colțul unei clădiri. - Secolul pare să se grăbească spre sfârșit, murmură el. Dar, În dorul lor de a crește, anii s-au apucat să se devoreze pe sine, ca niște vulpi Închise Într-un sac, Înnebunite de frică. Înaintau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Monerre cu blândețe. Poetul se pregătea să replice, dar se abținu. Omul privea din nou spre capătul celălalt al parapetului. Din poziția lui, putea observa acum ce anume le atrăsese atenția cu câteva momente Înainte: un fragment de statuie romană Încastrat În zidărie. Un cap bărbos, cu trăsături monstruoase, ca acelea demoniace sculptate pe streșinile catedralelor: două figuri contrapuse, asupra cărora timpul și neîngrijirea lăsaseră urme adânci. - Te surprinde acel cap al zeului Ianus, messer Monerre? Întrebă poetul. Un semn al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
partea cealaltă a peretelui despărțitor se auzeau bufniturile și mormăielile care Însoțeau un antrenament de fotbal. Totul era vopsit În verde, de la podea până hăt, la eșafodajul de traverse și căpriori din fier care se Întindea pe tavan, dedesubtul luminatoarelor Încastrate În acoperișul boltit. Vopseaua Începuse să se cojească pe alocuri, dând la iveală nuanța deprimantă de muștar peste care se aplicase verdele. Aceasta nu era o sală pentru tinerii și tinerele În plină ascensiune profesională, unde cotizațiile anuale plătite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
numeroase oglinzi triunghiulare, cu margini zigzagate, și scaune din oțel tubular care se clatină alarmant când te așezi pe ele. Paturile erau confecționate și ele din bare de oțel tubular, și numai la căpătâi aveau plăci subțiri de stejar sculptat, încastrate în zid. Îndărătul unor uși duble, uvrajate, pereții sălilor de baie erau căptușiți cu sticlă în culori irizate, înfățișând doamne care se extaziau pe o culme de deal, fauni, cozi uriașe de păun, aeroplane, baloane, și așa mai departe. Podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
colțuri rotunjite, ferestre încadrate în rame curbe de oțel și un acoperiș din țigle verzi, ușor înclinat. Deasupra ușii principale exista și un soi de ornamentație asiriană (sau poate că egipteană), inițial colorată în verde și cafeniu. În ușă era încastrat un vitraliu oval, pictat cu lalele roșii, foarte stilizate. Mai existau vitralii florale și la etaj, iar în salon se afla un larg paravan de sticlă pictată, reprezentând un aeroplan printre nori. Se mai găseau în salon, sub fereastră, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spuse: „Încă un moment și o să leșin. Trebuie să-mi țin mintea trează, trebuie să rămân conștient!“ Se opri din nou pe un palier, apoi mai coborî câteva trepte și se izbi de un zid de beton în care era încastrată o ușă. Cu un gest automat, încercă ușa: încuiată. Se înapoie pe palier. Desluși o altă scară sub el, abia vizibilă în abur, dar nu putu descoperi nici o legătură între acea scară și platforma pe care se găsea acum. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
șovăitoare pe alocuri. Ce rostește însă e vizual, olfactiv, lipit de simțuri. În biroul său din rue Traversière, la care urci ca-ntr-un turn de fildeș, impactul vizual e imediat, tulburător: mâinile lui Kafka, fotografiate în gros plan, clișee încastrate în ecrane, ocupă un perete întreg. Ca și imaginile descrise în Bande à part, scrierea sa autobiografică, unde Marin Karmitz pare să înșface câte un tablou din propria viață, punându-l cititorului în față, abrupt, fără să-i judece compoziția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
pierderile deja suferite erau, fără îndoială, grele. În cele din urmă reuși cu greutate să rostească: ― Problema lor era procurarea armelor. Cum de-au reușit? Thorson mârâi, plimbându-se nervos prin cameră. Înălță din umeri, se apropie de un aparat încastrat în perete, manevră un cadran și reveni în mijlocul camerei. ― Cred că e mai bine să vezi cu ochii tăi toate astea, îainte să mergem mai departe. Tăcu și camera se întunecă. Un dreptunghi luminos se contură pe perete. Apoi lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
el însuși depusese toate eforturile ca să similarizeze cele două bucăți de lemn. Și abia dacă acestea se modificaseră puțin. În camera închisă asupra lor acționase și căldura umană a corpului său. Raza luminoasă și atmosfera obscură, în ciuda tuburilor de absorbție încastrate în pereți și a termostatelor extrem de sensibile probabil că exercitaseră de asemenea o anumită influență asupra fiecăreia dintre bucățile de lemn. Fără îndoială, dacă n-ar fi avut distorsorul, acest prim test n-ar fi reușit. Aparatul efectuase operațiunea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]