485 matches
-
Trio adaugă repede: — Și că Agrippa cel Tânăr, nepotul Măriei Tale, va fi ucis. Din nou nu se citește nimic pe fața împăratului. Se mul țumește doar să ofteze: — Poate că își vor fi meritat amândoi soarta. Privirea îi este încețoșată, totuși reușește să se stăpânească. Un conducător nu are dreptul să-și afișeze sentimentele. Atât du rerea, cât și bucuria lui pot deveni slăbiciuni exploatate de cei din jur. Asta a învățat de la Pollio. Ah, Pollio, ce fiu de cățea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
femeie - care nu a scris în viața ei decât pentru a-și întreține relațiile personale are curajul, obrăznicia chiar, să vină în fața publicului cu un elogiu adus tatălui său. Prea personal, se gândesc probabil. Și prea intim. Judecata le e încețoșată de prejudecăți. Vor avea surpriza să vadă că - pe lângă ploaia de pledoarii și discursuri în cea mai mare parte insipide, pe lângă elegiile siropoase și litaniile nesfârșite de epopei banale, născute din imitații și reminiscențe vergiliene, cu care vor fi delectați
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Iese pe coridor, urmat de Tigellin, care poartă cu grijă toga pe braț. Din obișnuință, se ferește să nu dea cu capul de culoarul suspendat, prevăzut cu țevi care distribuie în toate părțile, cu mă sură, căldura. Aruncă o privire încețoșată în jurul său. Încă nu și-a revenit cu totul din spaima visului. Pleacă dintr-odată urechea, atent la o ușă închisă, lambrisată cu panouri de lemn. Dar bradul, chiar dacă este foarte solid când e dispus în poziție verticală, nu oprește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cum o să ne mai îndeplinim noi însărcinarea de soli în Nueva España? De câteva zile, corabia a intrat într-o pâclă. Pâcla deasă pe care o întâlnește orice vas când traversează marele ocean prin nord. Întinderea nesfârșită a valurilor e încețoșată de negura fumurie, iar de pe punte, cât vezi cu ochii, totul împrejur apare împăienjenit, de parcă s-ar fi lăsat un văl peste mare. Marinarii și mateloții se mișcă pe punte, plutind ca niște stafii. De undeva se aude la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nesaț. Unii strângeau în palmele transpirate acele de pin și se bucurau de atingerea lor. Pinii răspândeau mireasma de neuitat a Japoniei. La noi în vale, strigă Ichisuke către Daisuke, cam pe vremea asta se alungă gângăniile. Ochii samuraiului se încețoșară ca și când ar fi privit spre un tărâm îndepărtat. Alungatul gângăniilor era un obicei prin care se îndepărtau bolile din vale. Datina era ca în puterea nopții bărbații să străbată toate satele de la apus la răsărit cu torțe de pin în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
urât. Când o ridică, două-trei pene albe de pe pântece plutiră în jos ca niște fulgi de zăpadă. Gâtul lung, murdar de sânge negru și de noroi, îi atârna fără vlagă din mâinile samuraiului, precum capul acelui om. Ochii îi erau încețoșați de un văl cenușiu. În clipa aceea, samuraiul se gândi iarăși la soarta sa nefericită. La sfârșitul lui ianuarie, muri unchiul. Samuraiul alergă la ramura secundară a familiei. Unchiul se împuținase la trup ca un copil, avea obrajii descărnați, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
amestecă cu rugăciunile. Însă În cele din urmă m-am Întors la pescuitul de păstrăvi, pentru că am descoperit că țineam minte toate pârâurile și găseam mereu ceva nou, pe când fetele, după ce m-am gândit la ele de câteva ori, se Încețoșau și nu mi le mai aminteam ca lumea și până la urmă s-au Încețoșat toate și au devenit cam la fel, așa că am renunțat aproape cu totul să mă mai gândesc la ele. Dar am continuat să mă rog, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
păstrăvi, pentru că am descoperit că țineam minte toate pârâurile și găseam mereu ceva nou, pe când fetele, după ce m-am gândit la ele de câteva ori, se Încețoșau și nu mi le mai aminteam ca lumea și până la urmă s-au Încețoșat toate și au devenit cam la fel, așa că am renunțat aproape cu totul să mă mai gândesc la ele. Dar am continuat să mă rog, și adesea mă rugam pentru John În timpul nopții, apoi contingentul lui a fost lăsat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
filozofia prezentate În această ficțiune nu sunt o reprezentare fidelă a acestora. Deși este imposibil să coroborezi gândurile și motivele juntei din Myanmar, am inclus „raportul lui Bibi“ ca fantezii ficționale ale unor personaje ficționale. Asta se poate să fi Încețoșat linia dintre ceea ce ține de spectaculosul ficțional și ceea ce ține de oroarea adevărului. Tot ce vreau să spun pe scurt este că adevărul din povestea lui Bibi poate fi găsit În numeroasele surse care citează mitul Fratelui Alb Mai Mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
simțea c-o să moară. Atac de cord! La numai 31 de ani, o să cadă secerat de un atac de cord Într-un sat uitat de lume, fără un doctor sau o ambulanță care să-l ia de acolo. I se Încețoșă mintea, amețit de durere și de certitudinea că urma să moară. Se clătina de colo-colo disperat să găsească un remediu, surd la Întrebările Îngrijorate ale soției. Era pe cale de a fi ucis de o forță misterioasă. Bătrâna moartă - spuseseră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
traverseze? Dumnezeule mare, uite-l pe Moff cum se duce! Apoi Rupert! Heidi! Și Marlena - trece și ea - bravo, fetițo! Apoi Esmé, Dwight, Vera, Wyatt, Wendy, Bennie... Roxanne Îi strigă lui Dwight să ia camera de la Pată Neagră, imaginea se Încețoșează, apoi e fixată pe ea cum trece podul cu o ezitare și un țipăt. Urale și râsete. Tăiați. Fețe Închise la culoare, birmanezi, probabil un trib. Două bătrâne cu turbane se află În spatele capului lui Dwight din care se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
hrană? Sau Îi rănise cineva? Încercaseră să fugă și cineva Încercase să-i oprească? Ce se Întâmplase? De ce atâta tristețe? Oare dacă ar ști, ar fi și mai rău decât incertitudinea? Vera se apropie de obiectiv, Întinde mâna, imaginea se Încețoșează, Moff plânge ca un copil, iar când imaginea e din nou clară, lumea e cu susul În jos, numai fum și cenușă care plutește. Probabil pusese camera pe ceva din moment ce acum obiectivul era Îndreptat În sus. Se văd niște cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
oase și mușchi. Apoi a zăcut În propria mizerie, cu chipul aproape de suprafața apei, fără să-și simtă trupul, dar cu gândurile curgând ca un fluviu. Urma să moară ca un străin pe aceste maluri. Și În timp ce scântei arzătoare Îi Încețoșau privirea, a avut un gând surprinzător: mult timp după ce va fi mort, râul va continua să curgă și, odată cu râul, și el. Și-a imaginat un tânăr care Îi semăna, care avea aceeași vârstă și aceeași culoare a pielii. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
bine aminte, poliția a luat imediat punga și a dus-o undeva. Când m-am dus la birou să sun, nu-mi dădusem seama încă, dar nasul îmi curgea și aveam o senzație ciudată la ochi. Nu mă dureau, erau încețoșați și mă înțepau. Nu mai vedeam bine. Încercam să-mi concentrez atenția pe un obiect și ochii mă dureau de nu mai puteam. Nu mă deranja în mod deosebit că vedeam ca prin ceață, ci durerea aceea mă seca. Luminile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
se întâmple mie una ca asta... Era trecut de ora prânzului când m-am dus la Spitalul Central al Forțelor de Autoapărare din Setagaya. M-au internat doar o noapte. M-au externat a doua zi, dar privirea îmi era încețoșată, contracția pupilelor a durat cam o lună. În această perioadă am avut senzația că purtam ochelari de soare. Nu știu dacă e din cauza aceasta sau nu, dar, după accident, dintr-odată, a trebuit să-mi fac ochelari. Apropo, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cu mine de acum încolo. Dacă aș spune că nu am simțit nimic, ar fi o minciună. Eram confuză și nu înțelegeam motivul. Nu mă gândeam că viața îmi era pusă în pericol. Creierul nu îmi mai funcționa normal, era încețoșat, și de aceea nu m-am gândit până într-acolo. În seara respectivă nu am reușit să închid un ochi la spital. Visam că cineva se sinucidea. Stăteam într-o rezervă, dar, când deschideam ochii, vedeam o siluetă și îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
prea dormeam. Nu pot să spun că aveam dureri fizice. Era mai degrabă o traumă psihică. În ziua de după externare mi-am reluat munca. Senzația ciudată din ochi m-a mai ținut mult. Din când în când, ochii mi se încețoșau. Mi se punea un văl pe ochi sau, mai bine zis, aveam impresia că intram într-o cameră plină cu fum de țigară. Salivez abundent. Dacă nu sunt atent, îmi cade din gură. Deseori visez că mă prăbușesc dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mari, ușor leneviți de alăptare. Avea ceva din simplitatea și liniștea unei icoane. Părea că respiră lumină, pe care o sorbea cu toți ochii porilor, ca pe un abur străveziu. Cămașa de borangic nu-i ascundea trupul, ci doar îl încețoșa, făcându-te să mijești ochii, ascuțindu-ți privirea pentru a încerca să deslușești granița aceea incertă dintre lumină și trup. Despina nu se pieptăna și nu se farda niciodată la oglindă. Singurul lucru pe care îl făcea pe măsuța din fața
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
păru chiar că el rămăsese în șa doar fiindcă ea îl ținea în brațe. Se întoarse și îi fu de ajuns o ocheadă ca să înțeleagă că nu aveau nici o șansă. — Ne ajung! îi strigă. Waltan era disperat. Privirea i se încețoșa, iar goana calului, cu zguduiturile ei, făcea durerea insuportabiă. Simțea cum îl lasă puterile și cum crește în el o teribilă senzație de greață. Urmă o cotitură și imediat după ea intrară în galop pe un pod de lemn, deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu fierbințeala focului fiecare fibră, îl proiectă într-o clipită la câțiva pași distanță. Inima i se opri, iar lumina lăsă imediat locul întunericului. 16 Când Balamber își veni în simțiri, furtuna încetase. Deschizând ochii, constată că privirea îi era încețoșată. La început, îi veni greu să limpezească imaginea fâșiilor de nori albăstrii ce alergau, pe deasupra sa, către răsărit, scăldați în lumina portocalie a unui nemaivăzut apus; sub mângâierea vântului, frunzișul primăvăratic, proaspăt, al copacilor tremura, lăsând să cadă stropi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să meargă în șir indian, înconjurați de mărăcinișul des și de ochiuri de apă stătătoare, prin care doar câteva mici punți din trunchiuri putrezite permiteau trecerea de la un ostrov la altul. Cu puțin înainte de apusul soarelui, aerul începu să se încețoșeze ușor deasupra acelui peisaj deprimant, dar nicidecum nelocuit: din când în când, puteau auzi bufnitul câte unei rațe sau, dintr-odată, bătaia frenetică din aripi a unei perechi de lebede, care, fără să le dea atenție, zbura razant aproape de nivelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și se aruncă dincolo, chemându-și cu glas puternic oamenii. îl urmară și alții. Tocmai atunci o suliță turingiană, trecând prin cămașa de zale, îi străpunse pieptul. Durerea fu cumplită și copleșitoare și totuși de curtă durată. Vederea i se încețoșă, picioarele i se îndoiră, nu mai auzi nimic. Se lăsă întunericul. în timp ce cădea, mâna unui bagaud apucă însemnul și îl purtă înainte. Turingienii se risipeau, legiunea bagauzilor învinsese. 28 Cu excepția câtorva pauze de scurtă durată, huruitul bătăliei continuă să răsune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce rămăseseră pe jos. Și pe urmă, trebuia să-și hrănească oamenii, să-i încurajeze și... Bătălia cumplită îl făcuse oare să-și piardă forța interioară, spiritul neîmblânzit? Ce era acea frământare pe care o simțea în piept, care-i încețoșa mintea și îi făcea vorba nesigură? Dar nodul acela care îi strângea gâtul? De ce ochii i se umeziseră? Era doar oboseală? Era amărăciunea înfrângerii? Sau ce altceva? Nu se mai simțise astfel din ziua în care-și pierduse părinții. Copleșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
promptă, pară, făcu o eschivă și îi aplică o lovitură directă sub clavicula stângă: o durere ascuțită, înfiorătoare, îl obligă să sară într-o parte, rotindu-și fără țintă sabia, pentru a putea înainta, în vreme se privirea i se încețoșa. Dar Frediana nu-i dădu răgaz și, după un duel scurt, printr-o altă lovitură directă, îi înfipse sabia în încheietura coapsei stângi. Căzu în genunchi în fața ei. Sprijinindu-și vârful săbiei în pământ și agățându-se de ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mari, ușor leneviți de alăptare. Avea ceva din simplitatea și liniștea unei icoane. Părea că respiră lumină, pe care o sorbea cu toți ochii porilor, ca pe un abur străveziu. Cămașa de borangic nu-i ascundea trupul, ci doar îl încețoșa, făcându-te să mijești ochii, ascuțindu-ți privirea pentru a încerca să deslușești granița aceea incertă dintre lumină și trup. Despina nu se pieptăna și nu se farda niciodată la oglindă. Singurul lucru pe care îl făcea pe măsuța din fața
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]