759 matches
-
datează din secolul al VIII-lea î.e.n., în poemul "Theogonia", în care Hesiod se referă la o caracteristică majoră a fluviului: "Istrul care curge frumos". Romanii, care l-au întîlnit mai întîi pe cursul superior și mijlociu, mai umed și încețoșat în anumite perioade ale anului i-au consemnat un alt nume, Danubius, probabil preluat de la celții care i-au întîlnit aci pe daci înaintea romanilor, care numeau fluviul Donaris; o formă tracă după Ioannes Iydos (490-565 e.n., în "De Magistratibus
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
senzația de plutire, iar În cazul dozelor mari acesta inhiba comportamentul de atac. Pe langă efectele somatice ale consumului de amphetamine că: tahicardie, hipertensiune, reducerea apetitului, creșterea frecventei respiratorii, pupile dilatate putându-se ajunge pana la febră, transpirații, cefalee, privire Încețoșata, amețeli, dificultăți de coordonare În cazul consumului unei doze mai mari pot apărea chiar la o doză mică sau moderată: comportamente compulsive, halucinații vizuale sau auditive. Consumul de amphetamine În doze mici este asociat cu o creștere a volubilității și
CONSUMUL DE SUBSTANŢE PSIHOACTIVE ŞI COMPORTAMENTUL AGRESIV. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ilona Troiceanu, Alexandru Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1466]
-
a fi strans legat de comportamentul violent comparativ cu alte droguri, dar intensitatea acestei relații depinde de trăsăturile psihopatologice pre existente. Efectele consumului de ecstasy pe o perioadă scurtă de timp poate induce pierderea inhibiției, strîngeri involuntare a dinților, privire încețoșata, transpirații reci, tensiune musculară, greață; iar după trecerea efectului drogului pot apărea tulburări de somn, anxietate și depresie. Consumul de ecstasy poate cauza deshidratare severă, congestie cerebrală precum și o creștere dramatică a temperaturii corpului și poate conduce la spasme musculare
CONSUMUL DE SUBSTANŢE PSIHOACTIVE ŞI COMPORTAMENTUL AGRESIV. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ilona Troiceanu, Alexandru Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1466]
-
ei actuale, care sunt într-adevăr mult mai mari. Instituțiile de educație tradiționale funcționează împreună cu sau alături de cele virtuale, granițele dintre ceea ce ne era cunoscut din propria experiență și ceea ce ni se prezintă ca nou devin tot mai instabile, chiar încețoșate sau pur și simplu invizibile. Noul acaparează rapid ceea ce era deja consacrat și parcă îl schimbă până la nerecunoaștere. Universitatea și dezvoltarea: cerc vicios sau cerc virtuos? Dacă aceasta nu-i doar o stare, ci mai ales o tendință globală, este
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
asemenea, puteți reduce mâncărurile bogate în grăsimi, scăzând nivelul colesterolului pentru a corecta ritmul circulației sanguine. Circulația deficitară este răspunzătoare de faptul că aveți extremitățile reci, de crampe musculare și probleme respiratorii. Circulația îngreunată poate avea ca efect și vederea încețoșată, degenerarea plămânilor, a inimii și a arterelor sau problemele mintale. Trebuie să vă stimulați circulația, n-o lăsați să încetinească. O circulație bună ajută organismul să se detoxifice, un fapt esențial pentru menținerea stării de sănătate. Reflexologia ne ajută să
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
țesînd în jurul capului lui Ahab un nevăzut labirint, se înălță la vreo mie de picioare în văzduh, apoi coborî în spirale și începu din nou să se rotească în jurul capului lui. Dar Ahab, cu privirea ațintită spre orizontul depărtat și încețoșat, nu păru să bage de seamă pasarea sălbatică și de fapt nimeni n-ar fi luat-o în seamă prea mult - asemenea păsări fiind întîlnite destul de des pe acele latitudini - dacă ochii tuturor, fie ei cît de neatenți, n-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aveam impresia că trăiesc într-o obscură viață de după viață. VI Îmi făurisem în minte imaginea orașului în care locuia Vinner, pornind de la materialul înnegrit și umed al primăverii pariziene. El însuși îmi apărea îmbrăcat într-un pardesiu, cu chipul încețoșat din pricina ploii și a neîncrederii. Eram istovit de nopțile de nesomn, de așteptarea primei întâlniri, nu mă gândisem la soarele din Golful Mexic. La aterizare, lumina și vântul cald au pătruns în orașul acela închipuit, acum eu eram omul cu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Învierii. Îi cheamă pe cei doi discipoli care, văzând giulgiurile Împrăștiate, „au crezut”, adică și-au dat imediat seama că Scriptura s-a Împlinit. Îndată ei pleacă, lăsând-o pe Maria Magdalena la ușa „tainei Învierii” tot atât de perplexă și de Încețoșată ca la Început. Ea nu-și dă seama, plecând de la indiciile din mormânt, că Isus a Înviat din morți. Stăruința ei Înlăcrimată va fi Însă recompensată: Isus Însuși i Se arată pentru a o consola și pentru a-i spulbera
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
să mă ridic și să-mi dau jos chiloții. Cu cincizeci de ani În urmă, doctorul Philobosian Își câștigase pâinea tratându-le pe doamnele otomane din Smirna. Bunele maniere Îi intraseră de mult În sânge. Mintea mea nu mai era Încețoșată, așa cum fusese În Petoskey. Eram pe deplin conștientă de ce se petrecea și care era ținta examinării medicale. După ce mi-am tras jos chiloții până la genunchi, m-a năpădit un val fierbinte de rușine și, din reflex, mi-am acoperit părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
țional de doamnă din înalta societate. Un caracter plin de rea lism totuși. — Tata le dădea voie și sclavilor de rând să pună ceva bani deoparte, ca să se poată scutura de robie... Așa e și normal, rostește Asinius cu mintea încețoșată. Al doilea portret o reprezintă pe Vipsania în tinerețe. Ce urât a îmbătrânit! — Otacilius era econom și parcă binecuvântat de zei, recu noaște Libo. Unde punea el mâna, avutul sporea. Gallus se scutură și aprobă cu gravitate. Dacă stăpânul e
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tigroaica, când a găsit culcușul gol... — Și tatăl, tigrul, unde era? îl întrerupe curios Pusio. Thaos scutură cu putere din cap. — Masculii nu poartă niciodată grija odraslelor. Călărețul e orbit de o rază puternică de lumină. Clipește des, cu privirea încețoșată. Observă atunci că Thaos poartă deasupra frunții o tăbliță rotundă, în formă de oglindă, care reflectă pâlpâirile focului. Parcă ar fi luna de pe cer, își zice uluit. — Tigroaica mi-a adulmecat urmele, continuă dresorul, și a întins-o repede la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
acestei priveliști samuraiul își dădu pentru prima oară seama că avea să plece într-o țară necunoscută și îndepărtată. Dincolo de câmpie, se înălța castelul Stăpânului, negru, măreț și țuguiat ca o corabie de război. La poalele castelului se întindea orașul încețoșat în lumina primăvăratică. Chiar la intrarea în oraș era o piață unde negustorii care întinseseră pe jos de toate, de la oale, ceaune, ulei până la sare, țesături de bumbac și vase de pământ, strigau cât îi ținea gura la mulțimea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la același lucru. După o vreme, pe chipul fiecăruia înflori un zâmbet dureros. Ploua în ziua când în sfârșit au ajuns la Madrid. Ploaia spăla piața Castilla și se prelingea ușor pe strada Alcalá. Pe fundalul fumuriu al cerului parcă încețoșat se înălța ca o nălucă palatul Escorial. Căruțele treceau pe caldarâm împroșcând apă și noroi de jur împrejur. La mănăstirea franciscană unde primiseră găzduire, japonezii au dormit buștean o zi întreagă. Acum că sosiseră în Madrid, la capătul călătoriei lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
capul să-i cadă pe piept. CAPITOLUL IX N-am mai scris în acest jurnal de multă vreme. Mi-a fost nespus de greu să povestesc cum am plecat cu toate speranțele spulberate în vreme ce Europa dispărea în zare dincolo de oceanul încețoșat de ploaie. Doar un singur om ne-a petrecut până pe cheiul golfului Civitavecchia: preotul care era diacul cardinalului Borghese. Ca semn al bunăvoinței cardinalului, preotul le-a înmânat celor trei soli înscrisuri prin care erau socotiți cetățeni ai Romei. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
negre împresoară cartierele în care se află casele nobililor daimyō sau ale războinicilor și mai multe rânduri de șanțuri negre înconjoară falnicul castel care te scrutează amenințător. Spre deosebire de palatul somptuos din Madrid, castelul Edo era pe dinăuntru o înșiruire de încețoșate fusuma aurii și de înșelătoare coridoare întunecate strălucind negru. După ce am străbătut câteva coridoare întortocheate ca într-un mușuroi de furnici, l-am văzut pentru prima dată pe bătrânul de vreo șaizeci de ani, potrivit de statură, care stătea așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Oh, Doamne, facă-se voia Ta! Oh, Doamne, arată-mi, Rogu-Te, dacă această sămânță care a prins să încolțească în inima mea este voia Ta! Acapulco. Galionul care ne va duce la Manila e ancorat în golful ce sclipește încețoșat. Promotoriile de jur împrejurul golfului, precum și insulițele dinăuntru sunt acoperite pe de-a întregul de măslini. Față de ținuturile înalte din Mexico, aici e zăpușeală. Japonezii stau în barăcile fortăreței Acapulco. Toată ziua dorm ca dușii de pe lume. Ca și cum toată vlăguirea și istoveala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
face nimic. Pentru că nu a primit îngrijire medicală la timp, din păcate, în cele din urmă, Takahashi și-a pierdut viața. Yuasa era frustrat, confuz și supărat. Ceva de neimaginat! Probabil că din cauza aceasta amintirile de atunci îi sunt cam încețoșate. El însuși recunoaște că unele detalii i s-au șters pur și simplu din memorie. Declarațiile lui diferă puțin de ale celorlalte persoane care s-au aflat la locul atacului. Eu am scris exact ce mi-a povestit Yuasa. Până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în minte, altele sunt foarte vagi. Eram foarte nervos. Îmi aduc aminte destul de clar momentul în care Takahashi s-a prăbușit la pământ și faptul că l-am dus la spital. Lucrurile care s-au întâmplat după aceea sunt cam încețoșate. Nu pot spune că eram foarte apropiat de domnul Takahashi. Era asistentul șefului, iar eu eram mult mai tânăr, ocupam poziții total diferite. Fiul lui lucra și el la metrou, dar la o altă stație. Eram cam de aceeași vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dorm neîntoarsă. Înainte aveam adesea coșmaruri. Oamenii din jurul meu vomitau, leșinau și strigau: «Ajutor!» Cam asta visam. Retrăiam atacul. Nu aveam mereu același vis, dar toate erau cam la fel. Îmi era foarte teamă. Pentru că imediat după atac aveam mintea încețoșată și nu mă puteam concentra la nimic, după ce mă linișteam puțin și începeam să mă gândesc la asta, mă cuprindea frica. Visam frecvent și dormeam puțin. Și vederea mi-a slăbit. Pentru că îmi e greu să disting cifrele, cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
informații și să cred că sunt amintirile mele. Am auzit des la spital astfel de conversații. Nu pot să diferențiez realitatea de infomațiile pe care le-am aflat după aceea. Nu am încredere în mine. În mare, memoria mea e încețoșată. Ce îmi aduc aminte este că atunci când metroul a intrat în stația Kodemmachō, am văzut de la geam un bărbat care urla și se zvârcolea. Asta mi-e clar în cap. Le-am povestit polițiștilor. Mă gândisem că era posibil ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
doctorul. Acesta e un oraș la vreo patruzeci de mile de aici. Doctorul Philipson te-a adus în Middle City din Alcina, fiindcă știa spitalele de aici. El repetă rar: Big Town! Pentru o clipă păru să simtă o familiaritate încețoșată. Apoi Craig clătină din cap. Se opri din această mișcare lentă când îi veni o idee: - Doctore, cum se face că pot folosi limbajul, dacă în rest totul este atât de întunecat? Celălalt îl privi, fără să zâmbească, sumbru: - În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
prelung. „Gata...Dacă nu mai avem ce bea, la ce bun...?” Tony Pavone care era În proporție avansată narcotizat, făcea efort să nu adoarmă.Privea la Gică Popescu și nu realiza cine-i omul care-i ținea companie.Gândul lui Încețoșat, o vedea pe frumoasa Tatiana apsolut goală, Într’o supremă Îmbrățișare, dezmierdând-o. Deodată se ridică de la masă aproximativ În echilibru trăgându-l pe Gică Popescu după el. Cum depozitul de vinuri nu se afla prea departe, se năpustiră În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a deschis ochii și-a dat pilota de-o parte. Trebuia să facă două drumuri ca să-și trezească fiul pentru școală. Deși coșmarurile de copil ale lui Danny se potoliseră, în majoritatea dimineților, băiatul încă se mai trezea cu ochii încețoșați și morocănos. Danny avea unsprezece ani, dar deseori, peste noapte, Jina îi găsea lumina aprinsă în cameră. Clopoțelul pentru întârziați sunase deja când femeia l-a lăsat în fața porții de la intrarea în școală. Știa că oricum n-ar fi primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de lupi, nici de alte lighioane și mă învăluia o liniște venită de nicăieri. Îmi imaginam propria moarte și plângeam soarta pe care o avusese Codruț. Nu-l cunoșteam, dar îl simțeam foarte aproape. Lacrimile îmi mângâiau obrazul și ochii încețoșați voiau cu tot dinadinsul să-mi deseneze chipuri din umbre și crengi, forme ce voiau să mă scoată din lumea în care credeam că trăiesc, pentru a mă învăța cum să mă lupt cu frica din mine. Am simțit dintr-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
se căutau unul pe altul... În ciuda luminilor de pe stradă eu nu vedeam decît Întunericul. CÎnd și cînd se mai oprea cîte un autobuz și se mai auzea vag cîte un pas, dar nu se vedea suflet de om. Perspectiva neagră, Încețoșată, În care eu așteptam sătul de toate era singura de care Îmi dădeam bine seama. Dar eu tot mai așteptam, oprindu-mă, Întorcîndu-mă și luînd-o pe unde am venit. Voi aștepta o veșnicie probabil... dar atîta timp cît ea aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]