1,596 matches
-
mazurieni mort în război ca soldat german și un soldat polonez în Armia Kraiowa, armata de eliberare poloneză. Cu cât ceea ce se întâmplă în jur devine mai atroce, de la violurile colective, la execuțiile sumare și respectabilitatea resentimentară a polonezilor care încercuiesc cu un zid de ostilitate ceea ce a mai rămas din această populație decimată, cu atât povestea de dragoste pare mai fragilă. Nu doar Roza, dar și acest polonez au ceva în comun, dincolo de demnitate. Ca și acești mazurieni, polonezul a
Trandafirii sălbatici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4123_a_5448]
-
Angela Furtună în ultima sa zi, Valentin a fost așa ca și cum nu mai trăia nemijlocit o idee: toată dimineața subliniase cu creionul în registru numele femeilor ce I-au spălat picioarele lui Iisus și le încercuise doar pe acelea ce începeau cu litera M, băuse cafele după cafele și gin din potirul sfînt, trăznind de la o poștă a sudoare de cactus înflorit, după care se trezi că este pe jumătate înăuntru și pe jumătate afară din
Alb de Qumran by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/13300_a_14625]
-
implicit, rezolvarea unei părți a logisticii în armată. O singură tabletă dintr-un amestec de pulbere sanguină și granule de tuf vulcanic, conținând numeroase principii stimulatoare și energetice, poate constitui un valoros aliment pentru bolnavii de diabet zaharat, comandouri militare încercuite în timpul unor misiuni în spatele frontului sau piloți de cursă lungă și de pe avioane de luptă, un preparat care poate în curând își va găsi aplicabilitatea în zonele actuale de conflict. Și cercetătorul explică mecanismul său de acțiune: pasta de sânge
Agenda2005-17-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283618_a_284947]
-
Acasa > Poezie > Imagini > DANSUL DANSATORILOR ( TANGOU ) Autor: Maria Ileana Tănase Publicat în: Ediția nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Privirea alunecă, ochii-ncercuiesc reverența, brațele flămânde, trufașe, măsoară distanța; ucide-mă-n milonga, această,,poveste lungă'' să simt travaliul pașilor și-mbrătișarea chingă. Contopiți, printr-un dans mândru și pasional, mă las condusă de privirile tale-n sala de bal, dar picioarele se ating
DANSUL DANSATORILOR ( TANGOU ) de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385053_a_386382]
-
la fel cum celălalt se găsea de acum pe povârnișul bătrâneții. Era complet goală, așa cum artiștii cutezaseră să o reprezinte numai pe Eva. Recunoscu chipul Antiliei, sânul ei ridicat, pântecul triumfător. Îndărătul gambelor puternice ca niște coloane, cu gleznele zvelte Încercuite de aur, artistul reprezentase profilul unei cetăți stranii, lipsite de ziduri și de creneluri, Înțesată cu turnuri În trepte, tipice pentru pustiurile de la Răsărit: un nou Babilon, cârmuit de femeia aceea, care domina peste oraș asemenea unei regine. Între cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Începere cu vocea ei de altistă ușor răgușită și pe rînd se adaugă tenorii, bașii și sunetul cristalin În falset al Wandei „Mulți ani trăiască! Mulți ani trăiască!“ țo delegație de șapte tineri purtînd cocarde la rever se apropie, mă Încercuiesc căpitanul e chiar În fața mea mă Îmbăloșează cu ritul lui Îi văd ochișorii vicleni sub genele albe Îmi oferă cheia atelierului pe o pernă de catifea roșie aplauze furtunoase mă calcă pe picioare are copite mici despicate sub ciorapii verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să vin pă jos pă chei cu răposatu bărbatu-miu cînd ne-ntorceam de la petreceri, de la tușa Sofica țamintirile toate aceste locuri populate cîndva de umbrele noastre acum fără spitalul Brâncovenesc fără vechea hală fără birturi și cîrciumi cu biserici Încercuite de blocuri să nu se vadă ca semnele rușinoase spațiile astea extirpate de trecutul nostru de viața noastră cheamă amintirile de parcă ne-ar porunci să punem măcar cu gîndul la loc acele fantome mărunte care au alcătuit cîndva o intimitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
eșarfele palide ale Isadorei. Noi n-am avut știre de nici o speranță de viață la naștere. Timpul nostru a fost scurt ca un hohot de rîs Într-o cameră de gazare. Treceam În centru fără să știm că ne aflăm Încercuiți de toți ochii aceia amuzați, mereu amuzați de tumbele, de giumbușlucurile noastre cînd gîdilam cerul pînă la demență cu perucile noastre ca niște imense comete oranj. Nu e nici o exagerare În acest tablou În care liniile și culorile vin să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se trăiește prea bine, înțepenește. Această fragilitate subită face să năvălească asupra Veneției dușmani pe care puterea ei îi ținuse până atunci la distanță. în 1453, turcii, care ocupă deja cvasitotalitatea fostului Imperiu Roman de Răsărit, iau cu asalt Bizanțul încercuit de o jumătate de secol și repun în discuție dominația venețiană asupra Mării Adriatice. Imperiul Roman de Răsărit dispare. Un semn al timpului: grecii, izgoniți de către turci din Bizanț, se refugiază la Florența, nu la Veneția. Trecuse vremea Veneției. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
dori și ea să se doteze cu noi mijloace, inclusiv nucleare, pentru a se apăra. La rândul ei, Japonia se va reînarma, pentru a rezista unei amenințări coreene și ascensiunii în forță a Chinei. India va refuza să se lase încercuită de puterile musulmane. Pakistanul, chiar dacă nu va deveni islamist, va fi preocupat să se apere de India și să-și asigure un ascendent față de vecinii săi, din Afghanistan până în Kashmir. Indonezia va căuta să se doteze cu mijloace care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
frontiera chineză; Nigeria ar putea nutri ambiția să controleze materiile prime din ținuturile învecinate; Kazahstanul ar putea să lupte pentru controlul ansamblului regiunilor turcofone, împotriva Turciei; așa cum s-a mai întâmplat, Rusia ar putea lupta pentru a nu mai fi încercuită, de această dată, împotriva aliaților asiatici ai Statelor Unite, Chinei și Islamului. China ar putea intra în conflict pentru recucerirea Taiwanului, pentru a controla Kazahstanul, pentru a ocupa Siberia, pentru a-și pune la punct rivalul japonez sau pentru a permite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
să răspundeți, cu toții știm că asediu înseamnă încercuire, nu-i așa, Așa cum până azi doi și cu doi au tot făcut patru, Ei bine, când declarăm starea de asediu e ca și cum am spune că orașul capitală a țării este asediat, încercuit de un inamic, când adevărul este că acest inamic, fie-mi permis să-l numesc așa, nu se află afară, ci înăuntru. Miniștrii se uitară unii la alții, șeful guvernului făcu o figură de om nelămurit și se apucă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să triumfe în bătălia semasiologică. Există un alt mod de a vedea lucrurile, Care, Că locuitorii capitalei, când au dezlănțuit rebeliunea, presupun că nu exagerez dând numele de rebeliune la ceea ce se întâmplă, exact pentru asta au fost asediați, sau încercuiți, alegeți termenul care vă place mai mult, mie îmi este total indiferent, Cer permisiunea să amintesc stimatului nostru coleg și consiliului, spuse ministrul justiției, că cetățenii care au hotărât să voteze în alb n-au făcut decât să-și exercite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fost și a încetat să mai fie, o riguroasă stare de asediu care, prin însăși forța lucrurilor, va îngreuna serios funcționarea echilibrată a unei aglomerări urbane de atâta importanță și cu aceste dimensiuni fizice și sociale, este adevărat că sunteți încercuiți, înconjurați, limitați în perimetrul orașului, că nu puteți ieși din el, că, dacă încercați s-o faceți, veți suferi consecințele unei riposte imediate prin intermediul armelor, dar ceea ce nu veți putea face niciodată este să spuneți că vina o poartă aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
aranjă sumar documentele răspândite pe masa de lucru, în marea lor majoritate erau deja ca și cum ar fi avut de-a face cu altă țară și alt secol, nu cu această capitală în stare de asediu, abandonată de propriul său guvern, încercuită de propria sa armată. Dacă le-ar rupe, dacă le-ar arde, dacă le-ar arunca la coșul de hârtii, nimeni n-ar veni să-i ceară socoteală pentru ceea ce făcuse, oamenii au acum lucruri mult mai importante la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în mod invariabil paturile laterale, iar dacă dormea aici un singur polițist, era sigur și știut că și el prefera să doarmă într-unul dintre ele, niciodată în cel din centru, poate pentru că i-ar crea impresia că ar fi încercuit ori că ar fi arestat. Chiar și polițiștii mai duri, mai coriacei, iar aceștia încă nu au avut posibilitatea să arate că sunt așa, au nevoie să se simtă protejați de un perete. Al doilea adjutant, care pricepuse mesajul, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
amenințători. Omul, un uriaș Îmbrăcat Într-un soi de platoșă din piele acoperită cu ținte argintate, Înșfăcase un polonic mare și arăta către prior. Manevrând pe cele două laturi ale mesei, grupul se mișca În așa fel Încât să o Încercuiască. Dante săgeta cu privirea de jur Împrejur, căutând o cale de ieșire. O durere ascuțită Îi cuprinse mâna ce Îl ținea pe bălăior, care Își Înfipsese dinții În carnea lui. Îl izbi violent cu mâna liberă, azvârlindu-l În trepiedul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
orb al castelului, până când ajungea, cu o ultimă deviere, la centrul construcției, În ceea ce trebuia să reprezinte curtea interioară. Aici, din câteva trăsături nervoase, era schițată schema unui obiect, câteva roți. Și apoi un detaliu, reprodus În afara scării desenului și Încercuit cu roșu: un ax cu două semiluni opuse și un ochi omenesc privind către una din extremități... Lucis imago repercussa... O idee Își croia drum În mintea lui. Un lucru pe care Îl citise În Cronica, atunci când Îi zărise paginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu un gest al mâinii, nu-i mai văzui decât pe ei: zeci, sute de bărbați, poate chiar mai mulți, care așteptau într-o mare liniște, cu pușca pe umăr și cu echipamentul în spate, și care păreau să ne încercuiască, aproape dispărând în noaptea care începea să înghită ziua, în picioare, cu ochii goi, fără să facă vreun gest, fără nici un cuvânt, și pe care ploaia șiroia parcă fără să-i ude. Ai fi crezut că e o armată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
facultatea, las-o la revista aia la care zice că scrie, poate scrie bineee!!!, e-o copilă, cum s-o bagi acuma pe scenă?, mai las-o să se obișnuiască în lume. Acuma, chiar nu-mi pare rău că am încercuit-o așa, că nu l-am lăsat s-o angajeze la un teatru, dar nici nu știu dacă teatru vroia ea sau vroia să fie mai aproape de Maestru, nu-mi pare rău că nu i-am jucat piesa aia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
unui sens tragic și nou, pentru această Vale. Ultima oră, 1 mai 1929 SALUT ÎN NOVALIS (Al. A. Philippide - Stânci fulgerate) Urmând un vechi protocol al curților, poezia noastră delegase către etajele subpământene ale romanticei, un foarte tânăr ambasador, să încercuiască inima luminoasă și îngropată a lui Friedrich von Hardenberg, cu o nouă alianță. Sunt zece ani de atunci. Muzicile acestor nunți thuringiene le-am auzit, curgând misterios, în marele Arbor al Aurului, în derivațiile regnului celui mai obscur. Vă aduceți
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să-i tulbure memoria. - Atunci este grav, Ștefan! zise Mihai, aproape strigând. Telefonul sună îndată ce termină convorbirea cu scriitorul. Era Dan Simionescu. Urma să se întâlnească undeva în apropierea gării și s-o viziteze împreună pe Ilona. Clădirea sanatoriului era încercuită de un gard înalt, de beton. Pe deasupra gardului nu se zărea decât cerul. De fapt era un grup de construcții amplasate în mijlocul unei păduri de la marginea orașului, tronând acolo de multe decenii. Încă de la intrare te întâmpină un aer tonic
PROMISIUNEA DE JOI (XIV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363352_a_364681]
-
zglobii mulți păstrăvi și lipani. La un moment dat, un cerb speriat, cu coarnele lăsate pe spate, spintecă ca o săgeată desișul. Pe drumul stâncos, turme nenumărate de oi urcă la munte conduse de măgarii încărcați cu greutatea desagilor, turme încercuite de câini ciobănești mioritici, lățoși, cu zgardă de tablă în jurul gâtului, țintuită cu cuie ascuțite, să le fie de folos în lupta cu ursul. Undeva, într-un luminiș de pe malul apei, lângă primul baraj al lacului Șuța, domnișanii își aleg
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
acest nivel, nu mai poți cere alt nivel. • Nu mai citesc pentru că tot ce era de spus s-a spus deja (Adrian Grauenfels). • Nu poți să accepți mierea și să negi rolul albinelor. HEMOROIZI • Poți fi înconjurat de prieteni sau încercuit de ei... • Morală e ceva relativ. - Relativ la ce? - Relativ la morală! • Participa dar nu se bagă (tactica veche). • Poți veni pe nepusă masă chiar dacă ești așteptat. Mănâncă acasă! Când guvernul se teme de cetățeni, e democrație. Când cetățenii se tem de
PARFUM & HEMOROIZI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363278_a_364607]
-
oglinda cu vise chema pe Julia May Paznicii de Soroc mestecau ore în bărci feudale meșterite la șantiere navale de himeră Împăratul cel Mare poruncise corabie cu vele și tichie de mărgăritar de cea mai bună calitate pentru zilele dalbe încercuite pe calendar Menestrelul cel Orb, înfășat în hârtie, din ghereta albastră de la intrare culegea încet, încet, din stiva orelor-muncă, praful sudat pe lespezi lunare - le aduna din ochi, le măsura alene în grămăjoare tăcute din prund și nisipuri cufundate-n
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]