912 matches
-
vest. Dacă aceste doua faze aveau să aibă succes, pozițiile vestice ale germanilor ar fi devenit nesusținute de restul efectivelor nemțești, iar a treia fază ar fi o avansare relativ ușoară înspre capătul de sud-est al Peninsulei Bretagne, urmată de încercuirea și ocuparea acesteia. Informațiile oferite de Armata I estimau că în primele zile de după declanșarea Operațiunii Cobra nu avea loc niciun fel de contraatacuri germane, iar dacă după acele câteva zile s-ar fi materializat astfel de atacuri, acestea nu
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]
-
americane spre nord de Chambois, au lansat Operațiunea Tractable - intenția aliaților a fost aceea de a prinde și de a distruge Armatele Germane Panzer a -7-a și a 5-a de lângă orașul Falaise. Cinci zile mai târziu, două brațe ale încercuirii au fost aproape complete; avansarea Diviziei de Infanterie a 90-a a SUA a luat contactul cu Divizia Întâia Blindată Poloneză, iar primele unități aliate au traversat Sena la Mantes Gassicourt, în timp ce unitățile germane s-au refugiat spre est, cu
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]
-
era însă supusă atacurilor aeriene germane, numai unul din trei camioane de transport reușind să ajungă la destinație. O altă rută de transport a fost deschisă în 18 ianuarie 1943, după ce Armata Roșie a reușit să creeze o spărtură în încercuirea germană. Aproximativ 800.000 din cei 3.000.000 de locuitori au pierit în timpul asediului. Pentru tenacitatea eroică a populației orașului, Leningrad a devenit primul oraș sovietic care a fost decorat cu titlul de Oraș Erou. Unii istorici susțin că
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
cercetări, între 350 și 720 de militari polonezi au apărat pentru trei zile o zonă fortificată împotriva a 40.000 de soldați germani. Deși înfrângerea era inevitabilă, această acțiune a împiedicat pentru trei zile înaintarea armatei germane și a amânat încercuirea Grupului operațional independent Narew, care lupta în apropiere. Într-un final tancurile germane au străpuns linia defensivă și au eliminat buncărele poloneze unul câte unul. Ocupanții ulimului buncăr s-au predat în jurul prânzului zilei de 10 Septembrie. Pentru că în cadrul bătăliei
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
au fost mari inițial, dar după un puternic baraj de artilerie comandantul zonei Giełczyn area, lt. Kiewlicz, a primit ordine să ardă produl de lemp de peste Narew și să se retragă spre Białystok. Trupele rămase sub comanda sa au străpuns încercuirea germană și au ajuns Białystok, alăturându-se forțelor generalului Franciszek Kleeberg. În același timp a fost oprit un atac în zona sudică a fortificațiilor. Buncărele poloneze nu dispuneau de armament antitanc adecvat dar au putut contracara infanteria germană cu ajutorul mitralierelor
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
vest pentru a elibera orașele Jitomir, Korosten, Berdicev și Fastov. Acest atac avea ca scop tăierea legăturii pe cale ferată a Grupului de Armate Sud cu spatele frontului, lipsindu-l astfel de posibilitatea aprovizionării, și ar fi fost primul pas spre încercuirea Grupului de Armate. Planul era foarte ambițios, iar punerea lui în practică a fost un succes parțial. Manstein a cerut lui Hitler să redirecțoneze Corpurile Panzer al 40-lea și al 48-lea, cu care spera să recucerească orașul Kiev
Bătălia de la Kiev (1943) () [Corola-website/Science/308081_a_309410]
-
fost interceptate de cavaleria poloneză la Komarów, lângă Zamość, în ceea ce este considerată cea mai mare bătălie de cavalerie de după 1813 și una dintre cele mai mari lupte de acest fel din istorie. Cavaleria lui Budionnîi a reușit să evite încercuirea, dar moralul sovieticilor a ajuns la cele mai scăzute cote. Rămășitele Armatei I de cavalerie s-au retras către Włodzimierz Wołyński pe 6 septembrie și au fost spulberate în Bătălia de la Hrubieszów. Tuhacevski a reușit până la urmă să organizeze retragerea
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
înconjura un număr mare de forțe germane. Avansul a fost foarte lent, deoarece forțele germane s-au adăpostit bine în șanțuri și nu mai încercau să depășească liniile deja cucerite. Până în martie cele două armate sovietice au încercat să închidă încercuirea fiind la mai puțin de 25 km distanță unele de altele, dar nu mai puteau avansa mai mult. La 15 martie, forțele germane au început o contraofensivă și au izolat armata a 2-a sovietică „de șoc”. Forțelor sovietice a
Kirill Merețkov () [Corola-website/Science/325972_a_327301]
-
cu penurie de materiale și cu moralul scăzut. Pe 30 mai, forțele germane au început o a doua ofensivă și din nou i-au tăiat și izolat. După ce o parte din forța încercuită la 5 iunie a reușit să rupă încercuirea și să iasă din încercuire, restul armatei a fost distrusă sistematic, 33.000 de oameni au devenit prizonieri, aproximativ același număr au fost uciși și în jur de 10.000 de oameni au reușit să scape din încercuire. Imediat după
Kirill Merețkov () [Corola-website/Science/325972_a_327301]
-
cu moralul scăzut. Pe 30 mai, forțele germane au început o a doua ofensivă și din nou i-au tăiat și izolat. După ce o parte din forța încercuită la 5 iunie a reușit să rupă încercuirea și să iasă din încercuire, restul armatei a fost distrusă sistematic, 33.000 de oameni au devenit prizonieri, aproximativ același număr au fost uciși și în jur de 10.000 de oameni au reușit să scape din încercuire. Imediat după luptă, Merețkov pus vina pe
Kirill Merețkov () [Corola-website/Science/325972_a_327301]
-
să rupă încercuirea și să iasă din încercuire, restul armatei a fost distrusă sistematic, 33.000 de oameni au devenit prizonieri, aproximativ același număr au fost uciși și în jur de 10.000 de oameni au reușit să scape din încercuire. Imediat după luptă, Merețkov pus vina pe comandantul capturat al armatei a 2-a Andrei Vlasov, pe care el însuși l-a recomandat în acest post în aprilie. Din moment ce Vlasov a început să colaboreze cu forțele germane, în timpul epocii sovietice
Kirill Merețkov () [Corola-website/Science/325972_a_327301]
-
din nou flancurile. Când trei companii de boluntari au prins în ambuscadă avangarda forței principale fie lângă ferma lui Ephraim Hartwell sau (mai probabil) a lui Joseph Mason, flancurile au strâns înspre centru și au prins milițiile din spate în încercuire. Flancurile au prins și miliția din Bedford după o ambuscadă reușită lângă limita dintre Lincoln și Lexington, dar pierderile britanicilor creșteau cu fiecare ciocnire și erau amplificate de tirul persistent la distanță, iar soldații extenuați începeau să-și epuizeze muniția
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
ascuns și ne adusese vestea dezamăgitoare În privința posibilității de a ajunge prin el la „bărboșii” din munți, Însoțită de urarea lui de reușită. Despre toate acestea am scris câte ceva În cărțile mele, În Zodia Exilului - Întrezăriri (București, 1998) și Vremea Încercuirii, (București, 2001 și 2003). Prin avocatul Nache Simionescu putusem urmări atunci desfășurarea anchetei Împotriva colonelului - pentru interogatoriu au fost aduși la București peste 200 de săteni din Polovragi. Ascultam spusele avocatului nu numai cu revolta, ci și cu adâncă frământare
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]
-
după traversarea Rinului de unitățile din nord - Grupul de Armată 21 comandat de Montgomery - care trebuiau să atace până întâlneau coloanele Armatei I, care avea să declanșeze un asalt secundar mai la sud. În cazul în care manevra de dublă încercuire avea să fie un succes, întreg bazinul industrial al Rurului urma să fie cucerit, neutralizând astfel o bună parte a capacității industriale a Reichului. Înaintării aliate trebuia să I se opună "Oberbefehlshaber West" de sub comanda feldmareșalului Albert Kesselring, care preluase
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
folosind podurile de la Wesel, din zona de responsabilitate a britanicilor de la nord de râul Lippe. În această zonă existau numeroase drumuri aflate în stare bună. După traversare, aceste corpuri trebuiau să facă joncțiunea elementele Armatei I lângă Paderborn, desăvârșind astfel încercuirea Ruhrului. Un alt aspect important al planului lui Montgomery a fost Operațiunea Varsity, în timpul căruia două divizii ale Corpului XVII aeropurtat trebuia să execute un asalt aerian pe celălalt mal al Rinului. Spre deosebire de doctrina standard a trupelor aeropurtate, care cerea
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
ceea ce asigura ocolirea defensivei germane de la Dorsten și de din zona de sud de acesta. Generalul Simpson a avut în acel moment atât ocazia favorabilă cât și mijloacele necesare pentru dezlănțuirea în forță a atacului Armatei a 9-a, pentru încercuirea Ruhrurului. Simpson a început atacul prin deplasarea pe 28 martie a Diviziei a 2-a blindată SUA (din cadrul Corpului XIX) spre capul de pod al Corpului XVI. Blindatele americane au primit ordinul să traverseze Lippe la est de Wesel, evitând
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
dintre Beckum și pozițiile Diviziei a 3-a blindate SUA, care nu reușea să mai înainteze. În dimineața zilei de 1 aprilie, elemente ale Diviziilor a 2-a și a 3-a blindate SUA au făcu joncțiunea la Lippstadt, închizând încercuirea regiunii industriale Ruhr și a "Grupului de Armată B" comandată de Model. La începutul lunii aprilie, ofensiva la est de Rin se desfășura în conformitate cu planurile aliate. Toate armatele desemnate să traverseze Rinul aveau unități la est de fluviu, inclusiv Armata
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
să fie cedate sovieticilor după încheierea războiului. În cele din urmă, campania militară aliată s-a desfășurat în conformitate cu noile planuri ale lui Eisenhower . Prima pas pentru realizarea planului lui Eisenhower era eliminarea rezistenței germane din Ruhr. Chiar mai înainte ca încercuirea regiunii să fie complete, germanii din Ruhr încercaseră în mai multe rânduri să își evacueze forțele spre est. Toate aceste tentative fuseseră respinse de aliați, care se bucurau de o copleșitoare superioritate în efective și armament. Pentru eliminarea rezistenței germane
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
la sud de valea fluviului, conținea majoritatea obiectivelor industriale din zona încercuită. Pe de altă parte, regiunea în care trebuia să acționeze Armata I era una accidentată, puternic împădurită și cu o proastă rețea de drumuri. Pe 1 aprilie, când încercuirea regiunii Ruhr a fost încheiată, soarta trupelor germane de aici a fost pecetluită. Soldații germani nu ar fi putut rezista mai mult de câteva zile în condițiile încercuirii complete. Pe 4 aprilie, ziua în care comanda a revenit generalului Bradley
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
împădurită și cu o proastă rețea de drumuri. Pe 1 aprilie, când încercuirea regiunii Ruhr a fost încheiată, soarta trupelor germane de aici a fost pecetluită. Soldații germani nu ar fi putut rezista mai mult de câteva zile în condițiile încercuirii complete. Pe 4 aprilie, ziua în care comanda a revenit generalului Bradley, Armata a 9-a a declanșat atacul spre sud, spre valea râului Rur. În zona de sud, Corpul III din cadrul Armatei I și-a lansat la rândul lui
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
cucerească pe 3 aprilie orașul Aschaffenburg, la 56 km este de Rin. În sud, unitățile Corpului VI au întâlnit o rezistență neașteptat de puternică la Heilbronn, 65 km în adâncimea teritoriului german. În ciuda executării unui atac amplu de tancuri pentru încercuirea defensivei inamice, americanii au avut nevoie de nouă zile de lupte pentru cucerirea controlului deplin asupra orașului Heilbronn. Până la urmă, Armata a 7-a a reușit să străpungă apărarea germană în adâncime, în special în nord, moment în care a
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Germaniei. Pe flancul stâng al Grupului de Armată XXI, unul dintre marile unități ale Armatei I canadiene a ajuns pe malul Mării Nordului pe 16 aprilie în dreptul frontierei olandezo-germane, în vreme ce un alt corp canadian a înaintat prin Olanda centrală, prinzând în încercuire forțele germane de aici. Comandanții aliați s-au temut însă ca germanii încercuiți să nu secătuiască de resurse populația locală, care se afla în pragul foametei. În aceste condiții, Eisenhower a fost de acord cu semnarea unei înțelegeri cu germanii
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
cei mai loiali naziști că situația Germaniei este pecetluită, Hitler a continuat să refuze să recunoască realitatea. Doar când proiectilele artileriei sovietice au început să cadă asupra buncărului său din Berlin, Führerul a cedat și s-a sinucis. Traversarea Rinului, încercuirea și cucerirea regiunii Ruhr și înaintarea rapidă până pe aliniamentele fluviilor Elba-Mulde și a Alpilor au consacrat campania finală de pe frontul de est ca o dovadă a superiorității aliate în războiul de manevră. Aliații occidentali au demonstrat în Europa Centrală că
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
americană (general-locotenent Mark W. Clark), cu opt divizii din care Divizia a 82 aeropurtată americană în rezervă avea ca obiectiv principal cucerirea orașului-port Neapole, prin care s-ar fi asigurat reaprovizionarea armatei, și deplasarea rapidă peste țărmul de est, pentru încercuirea forțelor Axei din sudul orașului. Divizia I aeropurtată britanică, transportată cu vasele de desant, trebuia să debarce lângă Taranto, în „călcâiul cizmei italiene” în cadrul operațiunii de diversiune "Slapstick". Sarcina diviziei era de cucerire a unui port și a câtorva aeroporturi
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
sunt în urmărirea unui dușman învins, s-au deplasat printr-o zonă des împădurită în patru coloane separate. Moreau i-a surprins, însă, pe austrieci într-o ambuscadă, când ieșeau din pădurea Ebersberg, lansând divizia generalului Antoine Richepanse într-o încercuire surprinzătoare pe flancul stâng austriac. Luând inițiativa, generalii Moreau au reușit să încercuiască total și să zdrobească cea mai mare coloană austriacă. Această victorie uriașă, cuplată cu victoria primului consul Napoleon Bonaparte în bătălia de la Marengo din 14 iunie 1800
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]