20,174 matches
-
sub trandafirul gri, necredincios. Era vremea petrecerilor. Bisericile își mușcau buzele privind spre sălcii ușoare: se dezveleau inimi de păsări smolite, crescute cu greu, cu pâine mestecată de mamele tinere; cutele cearșafurilor de pe brațe se îngropau pentru totdeauna. Așa coboram încet, mult după miercurea nopții: ca o mânecă, înapoi, la brățara unui ceas. Lăsasem mereu pe masă o iarnă albă, pe jumătate golită, când femeile începeau să limpezească melodii vechi și tulburi la fiecare sfârșit, iar fereastra își gonea florile și
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
Regele Mihai e forțat să abdice, iar agenții comuniști instruți la Moscova pun stăpânire pe sistemul politic. Urmează anii Rezistenței din munți de pe vremea lui Dej, ani în care încă se mai visa sprijinul american, în timp ce rețelele de rezistență erau încet, încet anihilate, iar complotiștii torturați sau aruncați în beciurile închisorilor. După cum se vede, o perioadă importantă din istoria noastră, despre care, după ’89, literatură nu s-a scris și care are acum toate șansele să dea un roman mare. Din
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
Mihai e forțat să abdice, iar agenții comuniști instruți la Moscova pun stăpânire pe sistemul politic. Urmează anii Rezistenței din munți de pe vremea lui Dej, ani în care încă se mai visa sprijinul american, în timp ce rețelele de rezistență erau încet, încet anihilate, iar complotiștii torturați sau aruncați în beciurile închisorilor. După cum se vede, o perioadă importantă din istoria noastră, despre care, după ’89, literatură nu s-a scris și care are acum toate șansele să dea un roman mare. Din păcate
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
de straniu răsună-n biserică Psalmii, ecou mirosind A tămâie și faguri de miere. Prima moarte în casă Chipul ei palid Cât de greu mirosul coroanelor Câtă groază din pânza cea neagră În albul balconului cu ghivece Șoapte și plânset încet Dangăt rar, molcolm, depărtat, Clopotele de ce tot bat? Nopți înstelate Grădinile-n floare Pe ascuns Mângâiere-aripată sărutul furat Pe obrazul ca focul - Să fi fost doar sfială? Iarba după întâia ploaie Cu mireasmă îmbătătoare Fierbințeala zăpezii Ce-ți amorțea degetele
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
de bucățile mari de mere roșii, frumoase - oameni pe treptele librăriei, în fața ei. Mă blochez puțin și începe să-mi devină limpede faptul că înaintarea îmi va fi grea. Recunosc chipuri, ne salutăm, ne îmbrățișăm, zîmbim - lucru mare - mă strecor încet printre enorm de mulți tineri și amici. Într-o sălița din dreapta dau cu ochii de Mașa Dinescu - acum zece ani, tot ea mi-a ieșit, luminoasă, în cale -retrasă și calmă. M-am gîndit că ea știe de ce stă acolo
După ziua de miercuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13195_a_14520]
-
mă aflu acum, nimeni nu va vrea să mă asculte sau să mă creadă. Or, simpla mânuire a unui stilou îmi provoacă dureri îngrozitoare. Nu am nici lumină, sunt obligată să mă opresc la căderea nopții și scriu foarte, foarte încet. Nu vă mai spun cât de greu a fost să găsesc caietul ăsta, nici de noroiul care murdărește totul și care întinde cerneala abia uscată. Sper că editorul care va avea răbdarea să descifreze acest scris mizerabil va binevoi să
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
de soare, și metoda lui Constantin Popescu nu e nici o diferență. Și aici natura simpatizează cu drama personajelor: „E frig și noaptea se întinde ca o clisă peste tăcerea strânsă, adulmecând rosturile, răutățile și neîmplinirile zgârcite.”, „Vântul bate parcă mai încet...”, „E o noapte rece și vorbele parcă încep a îngheța.” De fapt, aceasta e și marea problemă a romanului. Mesteci și respiri... se vrea un roman al timpului, paradigmatic, serios, o emblemă a României acestor ani, dar o face cu
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
BELU și MARIANA BITANG, care au adus țării cu echipele antrenate de ei peste 150 de medalii de aur și aproape trei sute în total (aur-argint-bronz), au părăsit antrenoriatul într-un mod care îi poate ferici doar pe cei care judecă încet, vorba lui Haralampy. Și am mai spus-o: prietenul acesta al meu are momente de inteligență sclipitoare... Minidicționar: 1) Aprox.Vai, Dumnezeule! (în l. maghiară). 2) Duplicitar, adj. Fățarnic, ipocrit (DEX, p.325, deocamdată doar în limba română...).
Obeliscul realităților noastre by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12056_a_13381]
-
spre mediul rustic visând munți de zăpadă, miros de cozonaci, guițat de porci sacrificați, arome de vinars fiert cu zahăr ars și vanilie, de vin fiert cu scorțișoară, colindători cu fețe îmbujorate... ...Maxi-taxi-ul ni se părea că merge mult prea încet, așa că Haralampy, într-un exces de zel, i-a zis șoferului: -Mă scuzați: n-ați putea un pic mai repede ? Știți ? Noi suntem de la oraș și am vrea să prindem începutul serii de Crăciun acolo... Poate chiar vreun progrămel la
Amintire de la Crăciun by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12079_a_13404]
-
noi înșine. Cu orice preț. Că teatrul este un organism viu, legat direct, însă, de societatea în care viețuiește. Mergînd într-o seară spre noul Teatru ARCA cu sediul în podul Clubului La Scena, m-am gîndit că foarte, foarte încet se produce o dezosificare a peisajului teatral, în sensul ivirii timide, ce-i drept, a spațiilor private care se ocupă cu producția, finanțarea și punerea în scenă a spectacolelor. În orice altă capitală europeană, ca să nu coborîm nivelul spre alte
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]
-
căror lumină roșie negricioasă se vede pe chepengul deschis al pivniței, așa arătând probabil și gura iadului... Începe un fel de sârbă îndrăcită. Regula e ca, atunci când unul nu mai rezistă, să se lase să cadă jos la mijlocul horei, și încet, încet se prăvălesc cu toții unul peste altul... |stora zicându-li-se doborâți... Cei care nu au avut loc în beci, considerat loc de onoare pentru fruntașii nunții, joacă sus, regula funcționând și aici. Cei ce nu mai pot să dea
Protocolul morții și beciul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12182_a_13507]
-
lumină roșie negricioasă se vede pe chepengul deschis al pivniței, așa arătând probabil și gura iadului... Începe un fel de sârbă îndrăcită. Regula e ca, atunci când unul nu mai rezistă, să se lase să cadă jos la mijlocul horei, și încet, încet se prăvălesc cu toții unul peste altul... |stora zicându-li-se doborâți... Cei care nu au avut loc în beci, considerat loc de onoare pentru fruntașii nunții, joacă sus, regula funcționând și aici. Cei ce nu mai pot să dea din
Protocolul morții și beciul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12182_a_13507]
-
citească utilitatea și să le evalueze în consecință, ochiul percepe forme, descifrează structuri, cîntărește densități, vibrează tactil și jubilează festiv ca în fața unui mare spectacol. Ion Dumitriu nu rămîne, însă, nici la acest nivel. Limpezimea și sobrietatea noțiunilor se topesc încet în ambiguitate și în mister. Un imens sentiment al solitudinii învăluie totul și în imagine se instalează aburii melancoliei. Dincolo de convenții și de rigorile limbajului, obiectele se animă pînă dobîndesc psihologia unor personaje cu un statut bizar. De-a latul
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
Mihăieș să publice cîte o carte de convorbiri dedicată analizei evoluțiilor/involuțiilor din politica românească (și, prin ricoșeu, mondială) în cei patru ani de mandat ai unei puteri constituite în urma scrutinului electoral. În 1996 a fost Balul mascat, în 2000, Încet spre Europa, iar acum, cu două săptămîni înainte de alegerile parlamentare și prezidențiale, Schelete în dulap. Cartea din acest an prezintă interes și din perspectiva imaginii pe care o au cei doi coautori în spațiul publicisticii noastre politice. Dacă Mircea Mihăieș
Cartea gurvernarii Năstase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12275_a_13600]
-
Românul rescrie istoria? VZ: Nu o rescrie, ci arată, pe de-o parte, că lumea în care trăim nu a fost neapărat destinată să devină ceea ce e, ca un fir, o papiota sau o rola de film care se desfășoară încet, fără enormități și accidente. De pildă: inocentul papă Inocențiu al XI-lea se pare (arhiva ne-o atestă!) că a sustinut "Glorioasa revoluție" din Anglia. Culmea creștinătății catolice (singură creștinătate posibilă, pe atunci) i-a sprijinit pe protestanți într-un
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
complet. Dar celălalt a venit mai aproape, mi-a întors pe dos buzunarele de la pantaloni și a scos de acolo niște hîrtii ferfenițite. Și cinci sute de ruble. - Parcă ăștia-s bani. Nici de amendă nu am! am rostit eu încet, în timp ce el lumina bancnota cu lanterna. Milițianul a apreciat asta (vocea mea). Pasămite, nu-i beat chiar de tot. Mi-a înapoiat bancnota. Dar tot învîrtea în mîini hîrtioarele mele care n-aveau nici o importanță: chitanța pentru lumina din apartamentul
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
gol. (Drumul a fost prea lung.) Cu efort, îmi repetam: e timpul, deja e timpul, cuțitul e rabatabil, scoate cuțitul... Iar Ciubik, luîndu-mi-o înainte, verifica reportofonul (grijuliu, a făcut în primul rînd o ascultare). Amîndoi ne pregăteam. El a apăsat încet butonul de derulare înainte-înapoi. N-a pornit aparatul, n-avea rost să strice banda degeaba. Dar a verificat dacă funcționează. Înainte-înapoi. Nu s-a blocat, nu s-a stricat ceva cînd am mers prin curțile întunecate, cînd am rătăcit și
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
s-o caut. Doar nu mă atinsesem de ea. Nu voiam votcă. Nu voiam să trag nici o dușcă. Totul s-a petrecut dintr-o dată. (Ca un măr copt, prăbușit la pămînt.) Sentimentul datoriei împlinite, nimic mai mult. Am coborît scara încet. Romanul este în curs de apariție la Editura Polirom, în "Biblioteca Polirom", colecție coordonată de Denisa Comănescu.
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
e însă doar o mască, asumată conștient (oricum postmodernismul desfide aperspectivismul). Sau, dacă obiectivitatea e autentică, atunci lumea descrisă e una maladivă. Deja obiectele aveau simptome animiste într-un mod patologic în poezia pre-2000 a lui Vișniec: "lucrurile își veneau încet în fire/ după îndârjirea cu care mă gândisem la ele/ își cercetau rănile și se numărau/ unele pe altele" " Eu tot la adevăr, bine și frumos. În Poeme ulterioare și în cele inedite, obiectele părăsesc de bună voie balamalele gravitației
Economie de cuvinte by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12696_a_14021]
-
a născut după această ironie, care era, în minutul acela, adevăr, adevăr penibil. România se află în situația Rusiei privită prin ochelarul lui Bielinski. S-o așteptăm. Pînă atunci să privighem asimilarea continuă a culturei străine (să se facă mai încet, mai bine și mai personal decît Codul civil din 1865); să ne întoarcem deci la critica culturală." Critica sa urmărea, cum se vede, un efect constructiv. Nimic, în aceste rînduri, care să nu poată fi semnat de un Cioran, de
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
aproape de aceea a căutătorului de izvoare, avînd reprezentări subtile, freatico-peisagistice ale umidității. Un alt debutant din Oglinda literară, de data aceasta un bărbat, invocă o lume a umezelii obscure, mai degrabă igrasioase decît la vedere. El șoptește insinuant și senzual: Încet, te rog, încet / sărută-mă pe frunte / să-ți simt umezeala sufletului. / Nu respira! Aburul tău / inspirat de lăcomia mea, / va umezi și sufletul meu./ Contopiți, vom traversa / rîul cu nuferi albi." (Copilărie-umbră) Nu putem încheia acest excurs prin ceea ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
căutătorului de izvoare, avînd reprezentări subtile, freatico-peisagistice ale umidității. Un alt debutant din Oglinda literară, de data aceasta un bărbat, invocă o lume a umezelii obscure, mai degrabă igrasioase decît la vedere. El șoptește insinuant și senzual: Încet, te rog, încet / sărută-mă pe frunte / să-ți simt umezeala sufletului. / Nu respira! Aburul tău / inspirat de lăcomia mea, / va umezi și sufletul meu./ Contopiți, vom traversa / rîul cu nuferi albi." (Copilărie-umbră) Nu putem încheia acest excurs prin ceea ce s-ar putea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
a ciurdelor care își mută jocul de șah pe Continit; o umbră traversează aceste imagini și se apropie de elementele lor cu privirea îngândurată; un glas, când patetic, când monoton, rostește un fel de predică în pustiu. În Rugăciuni crește încet o poezie a întrebărilor fără răspuns (așa cum se întâmplă și în Psalmii arghezieni); cititorul pătrunde într-o lume de-familiarizată treptat, ghidat discret de o împletitură a două fire de fum, un fir al liniștii cu un altul al neliniștii
Nuanțele nostalgiei by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/12791_a_14116]
-
Pavel Șușară I. în primii ani ai deceniului șapte, cînd Marin Gherasim, Horia Bernea și Teodor Moraru începuseră deja să se manifeste public, în pictura românească lucrurile intraseră încet pe o direcție oarecum normală. Propagandiștii anilor cincizeci își cam cheltuiseră avîntul retoric, loturile de tractoare sosite din U.R.S.S. nu mai făceau obiectul extazierilor cromatice, iar cei însărcinați cu verificarea șevaletelor și a pensulelor artiștilor suspecți, se cam leneviseră
Artă tradițională / Artă alternativă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12800_a_14125]
-
pînă la urmă, aceleași, cînd este vorba de iubire, de trădare, de crimă, de neputințe, de dreptate și nedreptate. Cred că ceea ce diferă este doar ritmul în care se petrece totul. Și asta nu înseamnă ceva mai alert sau mai încet. Este ritmul interior care declanșează situarea în acțiune, în tensiunea ei, în acel �cum� al rezolvării, al tranșării abaterilor de la o normă. Morală, umană, socială. Măniuțiu așează povestea din Electra într-o altă cetate. Într-o altă comunitate. La fel de aprigă
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]