1,776 matches
-
care sunt ținute. Aliniatul 3 - Intrarea în discuție privind fondul conflictului se va face treptat, pentru că părțile să se acomodeze cu atmosfera și mai cu seamă cu stilul de abordare a problemelor de către mediator, lăsând la latitudinea lor posibilitatea să închege unele conversații de ordin general, după care, cu tact și multă diplomație și în mod deosebit cu multă naturalețe, mediatorul va solicita pe rând părților să prezinte succint și din perspectiva lor problemele conflictului și motivele pentru care înțeleg să
Primul cod orientativ privind procedura medierii conflictelor de la A la Z by Mihaiu Șanța () [Corola-publishinghouse/Law/705_a_993]
-
încovoiate Ce vor să mă ucidă. Se reped De pe birou la mine, dintre file, Mă împresoară, mintea-mi răvășesc Ca-ntr-un coșmar și spaimele-mi sporesc. Împotriviri, proteste-s inutile. Deodată, însă, vorbele se leagă. Abia atunci poema se încheagă. Blas de Otero Orbește Fiindcă trupul ți-l doresc orbește Și-n chipul tău mă pierd și-l proslăvesc, Fiindcă-n jar și friguri mă topesc Și lanțul greu al mortii-l port prostește, Cu sârguință și încrâncenare Îți sorb
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
M-am zbătut să-mi înalț capul - care părea că o să se frângă în orice clipă de gât - și-am căutat spre lumina lumânărilor, unde i-am zărit pe regele Yama și pe judecătorii de lângă el; pe chipurile lor se închegase un zâmbet alunecos. Un val de mânie mi s-a ridicat pe negândite din inimă. Fie ce-o fi, mi-am zis, și dacă m-or măcina pe roată până mă fac praf și pulbere, și dacă m-or pisa
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
nu în slujba Olguței, ci pentru ea, cheltuindu-și leafa ultimilor ani ca să-i adune mătăsuri pentru rochia de mireasă, definește nevoia de împlinire, simplă, totală, a unor destine. Fără pretenții, așa cum nici stilul nu este unul de Bildungsroman. Însă închegând, printre pasaje de romantism minor și nesfârșite inventare de șicane copilărești, o dorință puternică de altceva, care este a adulților, nu a copiilor. O dorință de refugiu și de tihnă, într-un loc în care răul cel mai mare e
Dulceața traiului patriarhal by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4475_a_5800]
-
te doare? Îl prinseră să-l salte amândouă cu fața-n sus, să-l ridice. Se speriară și-i dădură drumul grămadă în grâu. De la piept în jos, cămașa și pantaloni omului erau năclăiți de sânge. Sub coaste, sângele se închegase și-i lipise cămașa de piele; mai jos chiftea când atingeai, parcă era un smârc acoperit de cămașă, cu ape fierbinți forfotind pe dedesubt. Bătrâna îi privi cămașa, îi văzu mâinile și spuse repede: E-mpușcat în burtă. Repede! Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
a căutatîn biblioteci, în zeci de arhive, în tot ce s-a păstrat pe plan local și central, în toate ascunzișurile ce-au scăpat de focul războaielor și de furia puhoaielor vremii- informații, date, mărturii, documente etc din care a închegat o istorie cât mai completă și complexă, însoțită de izvoare, bibliografie, imagini, anexe, glosar de cuvinte- o istorie a acestei instituții din zona natală. Acum, la cei 82 de ani, pe carei-a împlinit acest vrednic nepot al lui Mihai
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
apă rece de și-a revenit. Iarna a trecut și Ilinca s-a întors la bărbatul ei însoțită de rude, cerându-și iertare și promițând că nu are să se mai repete așa ceva. Drept dovadă el a primit-o și au închegat o familie unită, Ilinca a născut doi băieți, mai întâi pe Costache, zis Drăcosu, și apoi, la vreo doi-trei ani pe Vasile. Când au crescut mai mari, Drăcosu și cu Vasile se băteau aproape în fiecare zi de la nimica toată
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
aproape transparente de Brie, Ivan meditează la un pește plebeu, îl descompune în particule răspândite pe vârful limbii, îl plimbă spre centru și pe urmă în fundul gurii, acolo unde gustul puternic, sărat, lipsit de nuanțele rafinate ale confratelui roz-gri se încheagă în iluzoria înghițitură care-i aduce în fața ochilor pereți de gheață, blană de samur și, poate, chiar unghiile ascu țite ale unui crivăț dezlănțuit ca o femeie care-i lasă dâre lungi, sân gerii, pe obraz. Hering... Atât de simplu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
autoexilat, înfricoșat de moștenirea lui (politică? genetică? politică!), de o amantă geloasă, de o soție nebună, de consecințele unui tezaur deturnat și rein vestit într un ciudat restaurant plutitor. Poveștile cu privire la identitatea lui Ivan sunt ca un nor care se încheagă din șușo teli peste șușoteli și plutește, pâclos, peste punți și pui de delfini. Vasul acesta duce cu el o întreagă literatură, iar Alexandre nu s-a simțit niciodată mai viu, mai intrigat, mai hotărât să-l întâlnească, să l
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
manuscrisele arabe care vorbeau despre stele și despre lumile dinlăuntrul lor, care deslușeau numele plantelor vindecătoare și arătau cum se fac decocturile și pasta subțire cu care se unge trupul acoperit de răni pârguite pentru a face sângele să se închege și să prindă crustă. Isabel la segunda voia să știe totul despre poțiunile cu praf de argint care scad arșița, despre gramatica arabă și coloanele fine ca un gât de lebădă care se oglindeau în apa din ochiul de marmură
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
frunză de viță, neeludatele nevoi organice, dincolo, psihologia amorului sexual la îndemâna Leonsitelor Carbajosas și posterității care se convertesc în geniul speciei și alte metafizici, mai încolo legea lui Malthus, acolo, tendința sociologică spre monogamie, și dincolo, în sfârșit, problema descendenților. Închegat totul într-un subtil țesut în care saltă imaginația în parte, lăsând să se întrevadă diavolul ispititor, iar mai încolo, în glorioasă depărtare, splendidul geniu. Citește și recitește expeditorul, corectându-o la fiecare lectură, o recită cu gândul la posteritate
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Nu, acest moment știu bine spre ce vârstă sosește. Urmează ceva timp de planificare a educației copilului, al cărui principiu constă în a vedea tot, a experimenta totul, să se sature de tot și să treacă prin toate. "Să se închege, în căutarea vânei sale" repetă filosoful. Dar totul trebuie explicat, cu glosă și comentariu științific. Natura natura cu literă mare, se înțelege este o mare carte deschisă în care omul are de pus note marginale și ilustrații, semnalând uneori cu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Numai că deschiderea pe care ne-o dă această nouă perspectivă asupra lumii poate reprezenta în același timp o închidere. Devenim hegelieni, kantieni, heideggerieni, iliescieni (Nepotrivită alăturare, dar așa este neamul nostru românesc, plin de nepotriviri, discontinuu. Nu ne putem închega ca națiune în mod eficient deoarece suntem plini de discontinuități; nu ne legăm unii de alții, nu reușim să formăm un tot orientat înspre ceva; poate că orientat înspre nimic.), și nu mai reușim să depășim aceste moduri de a
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
din imediata noastră vecinătate. Existența unor rezervoare de sensuri disponibile (în sensul tare al termenului, acestea fiind de fapt culturile; la limită, orice dicționar este un rezervor de sensuri disponibile) conturează ceea ce numim comunitate. O comunitate este cu atât mai închegată cu cât membrii ei împărtășesc mai multe sensuri ale experienței proprii. Religia poate constitui un alt rezervor de sensuri disponibile. Moartea poate fi gândită și ca o închistare într-un mod de-a fi, respectiv ca refuz al oricărei deschideri
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
chimie. De ce presiune ne-ar putea scăpa moartea de o considerăm câteodată o eliberare? Conceptul de contribuții, vehiculat de oamenii de știință, își capătă sensul în orizontul unei gândiri sistematice: scriem contribuții așteptând ca altcineva să vină și să le închege, pe ale noastre și pe ale altora, într-un sistem. Dacă n-ar fi sistemul (sau ideea de progres) la ce am contribui de fapt? Uneori limba noastră are un exces de sens: pentru a se ajunge la intenția "ce
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
sugerează că multiplicarea operei conduce la masificare deoarece nu mai lasă posibilitatea diversității experiențelor. Cultura de masă conduce la o forțare a identicului în dauna diferenței, esențială pentru umanitate fiind diferența. Toți filosofii visează să descopere o altă metodă, să închege un alt sistem. De ce nu le ajung cele existente? Ce dezolant e să descoperi că ideile tale au fost exprimate deja de altcineva, înainte cu aproape o jumătate de secol. Regăsesc o bună parte din critica progresului, pe care am
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
porni hotărât, prin Paris, pe urmele lui Clotilde. Cele trei luni erau pe sfârșite și își aminti că își pusese în gând, de la plecarea din București, să afle cât mai multe despre viața ei petrecută aici. Totul începuse să se închege ca un mozaic. Un mozaic refăcut din atâtea piese disparate... Parcul, aleile, casa, scrinul cu ametist, Jurnalul, scrisorile, atelierul, cămașa în carouri... Avea însemnate, într-un carnețel, din "Jurnalul lui Clotilde" câteva din "obiectivele" ei care, paradoxal, figurau și printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
putința de-a se curăța, de zgura tot mai multă a veacului. " Trăinicia ruinii unui vis", zădărnicie trecută prin zădărnicie, speranța deșartă a călătorului în pantă, atît e de fragilă frînghia de sunete și de bănuieli. Amintiri care nu se încheagă, chipuri după care nu poți să te întorci, parcă legat cu blestemul orfic al unei ieșiri din infern. Și, deopotrivă, cu celălalt, al unei înălțări nedorite, nunta necesară, vorba lui Barbu, asupra căreia toate tac. Iată, în Miorița lui Voiculescu
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
celei ulterioare, poate chiar mai greu de descifrat. De altfel, pe măsura înaintării pe axa diacronică, evenimentele își sporesc densitatea iar cadența lor de desfășurare se accelerează, sugerînd dinamica tot mai amețitoare a istoriei. La originea stirpei în jurul căreia se încheagă trama romanului îi găsim pe Concetta, provenind dintr-una din cele mai sărace familii, și pe întreprinzătorul don Francesco, proprietar de pămînt ce-și sporise considerabil averea prin căsătoria cu o bigotă în vîrstă ce-l umpluse de teamă și
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
așa! Nici nu voiam să știu de literatura aceea! - Nu v-a obosit perseverența într-o anumită formulă artistică - aceea care v-a consacrat? - Nu, pentru că am făcut unele variațiuni care duc către altceva și acel altceva stă să se închege. Am publicat în revista de la Satu Mare a lui Radu Ulmeanu - Acolada - trei proze care nu au înfățișarea strictă a scrisului meu. Sunt încercări de obscurizare, de abreviere și de condensare, un fel de pălăvrăgeli care nu urmăresc să povestească, ci
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
restaurant, nu tocmai larg la pungă, te tratează, pe cheltuiala lui, cu toate bunătățurile, de frica lumii de apoi. Farsa se dă în vileag, și ziarele încep iar să toace, pînă uită. Moravuri de presă, vechi și noi. Faima se-ncheagă, cu lustrul ei pus peste mizerie. Citește la Teatrul Național, tras în scenă de Ionel Teodoreanu și plătit de Rebreanu, la Maria Filotti i se cedează un spectacol: "Mi-e rușine de lumina artiștilor risipită pentru fărîma de om cu
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
sau nu." (pag. 17) De aici începând, discursul tânărului critic se încarcă de precauții și de mici corijări ideatice. Cum ar fi aceea că - sub aspectul intenționalității - un atât de ferm purism literar nu e adecvat. Nici o utopie nu se încheagă strict din necesități evazioniste și nu se limitează la un estetism etanș. Contestația politică, pamfletul, polemica subtilă, radiografia morală îi sunt, la rigoare, ca genuri proxime, cel puțin afine. Paradoxal și nu prea, fiindcă lămuririle propuse de Bogdan Crețu se
Cronicari moldoveni by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8859_a_10184]
-
coasta dealurilor nu răzbate, nimic în lumea de față nu are asemănare cu florile și cu soarele zilelor văzute prin aducerea-aminte" (Amintiri). Cadența frazei îi amintește, concomitent, pe Chateaubriand și pe Benjamin Constant. în paginile ulterioare din Amintiri, Russo va închega atmosfera propriei sale copilării și tinereți. "Introducerea teoretică" transcrisă mai sus nu consemnează doar o reverie pasageră, ci o percepție proprie a lumii. Educat în patria lui Amiel, format acolo, Russo descoperea uimit o realitate căreia contemporanul și concetățeanul său
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
un moment dat - deci egocentrismul subiectivității absolute - cu rigoarea obstinată și concentrarea maniacală a cercetătorului care verifică și experimentează în laboratorul său, cu obiectivitatea metodelor științifice, mai multe ipoteze de lucru. Așa se face că, într-o primă fază, se încheagă tema - născută în urma unei intuiții fulgurante sau, dimpotrivă, a unei fascinații obsesive sau a unei reflecții îndelungate. Cert e că, în multe dintre eseurile lui Banu, e vorba despre un aspect neexplorat încă sau care nu părea a fi demn
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
o elimin, nu o urăsc nici nu mi-e indiferentă. Ea, așezată undeva să nu se vadă, să nu apese ornamental ci să intre și să se confunde cu un cuvânt fără celebritate dar fără de care nu s-ar putea închega textul. Să se audă rima într-un amestec de sine armonios în modestia palorilor ei agonice. Din agonia rimei ascunse și nu din evidența ei de la capătul versului. Ar fi meșteșugul meu mai bogat semănând-o ca pe-o sămânță
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/9785_a_11110]