3,105 matches
-
Avea părul ras În spate și deasupra urechilor, dar o șuviță galbenă ca paiul fusese lăsată liberă și lipită de frunte Într-un stil, mai nou, atât de popular. Când mă observă, bătu din palme și, răsucindu-le, pocni din Încheietura degetelor. Avea buzele lucioase și fața plină de acnee. Nu știu din ce motiv, nu mă slăbea din ochi, ceea ce mă cam deranja. Voia să mă sugereze că n-aș fi binevenit la fundație? Sau era vreo problemă cu felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
tăiat-o printre fetișuri și olisbos-uri spre biroul lui Karp, care se afla În spatele camerei cu picturile despre „surorile“ lui. Câteva minute mai târziu, m-am instalat comod În scaunul din fața celui mai bun prieten al Dorei, gândindu-mă dacă Încheieturile lui ar putea fi considerate neobișnuit de subțiri pentru un bărbat. Și dacă da, puteau fi socotite feminine doar pentru atât? Șoldurile lui Karp nu erau foarte proeminente, asta clar, și n-am reușit să disting nici bustul când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu părul și c-o voce umedă, că am picioarele de campion la ciclism, vânoase și puternice. Apoi se Întinse mai jos, ținând mai Întâi un picior, apoi pe celălalt, alunecă peste călcâi, sus pe tendon, apoi În jos, pe Încheieturi, gâdilându-mă Încet, apoi În afară, spre degetele de la picioare. Dintr-o dată, i-am simțit buzele atingându-mi degetul mare stâng. Ar fi mai mult decât bucuroasă să-mi ungă picioarele, mormăi, dar in lieu de un vas potrivit, „va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o liniște atât de profundă, Încât auzeam ticăitul ceasului său de mână. — Spuneți-mi exact cum s-am Întâmplat sugeră Într-un final din spatele mâinilor Împreunate. Cum s-a Întâmplat? Chiar, cum s-a Întâmplat? I-am studiat din nou Încheieturile și de data aceasta mi-am dat seama că mă grăbeam mai tare decât aș fi crezut. — Mă scuzați, doctore. Mă tem că trebuie să plec. Mă așteaptă Apollo. Zâmbind trist, Karp se uită la ceas. — Credeți-mă, domnule: e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
De la Harrasowitz - măcelarul cu cinci fiice, mai știi? Probabil că acel cal nu valora cinci tălpi din cea mai fină piele ungurească. Dar tata nu putea să refuze pe nimeni. Scoase o panglică albastră. Arată ca alea se leagă În jurul Încheieturii bebelușilor. De ce dracu’ să ascunzi așa ceva? Putea la fel de bine să stea undeva la vedere, nu? — Și apoi ai plecat? Am evitat să răspund. Anton dădu din cap aprobator. — Nu mai erau cine știe ce secrete de descoperit. De ce-o fi murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
părăsit amanta. — Dar nu te teme, Sascha. Am urcat În Stadtbahn. N-avea cum să mă urmărească. Am pipăit panglica. Era tocită și veche; probabil că nici când era nouă nu fusese prea scumpă. Mi-am dat seama a cui Încheietură o Împodobise cândva. Dar În loc să Îi fac confidențe lui Anton, am ridicat burta calului și l-am Întrebat ce crede că ar trebui să fac. Să merg la poliție și să le spun că știu cine e femeia din fotografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În ciuda acestor activități uimitoare, femeia nu prea era atentă - Într-o clipă era doar ochi și urechi; În alta, se Împrăștie Într-un amestec de membre și mișcare dezintegrată. Brusc, apucă registrul cu ambele mâini care prezentau răni pe două Încheieturi proeminente ale degetelor. Băgând de seamă apariția mea, Își țuguie buzele, Își vârî mâinile sub subțiori, și, aplecându-se Înainte, Încercă să-mi descifreze scrisul: — Doriți să... Doriți să vizitați muzeul, domnule... domnule Și Mai Cum, dacă-mi permiteți? Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pentru aspectul lor radical, băieții găsesc de fiecare dată modalități de a face aluzie la exponatele din Muzeul de Anatomie, În timp ce femeile, afișând zâmbetul indulgent al celor care au auzit toate grozăviile, le atrag atenția, cu degetul arătător bătând peste Încheietură, că ora de culcare a trecut demult de ora culcării. La care băieții răspund, fluturându-și genele: „Ați vrea voi!“, Încercând să capteze privirea domnilor trecători. Otto și Else Oloaga se Încadrează bine În acest cartier. Locuiesc pe o stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
întinde grijuliu prosopul lângă apă. Își pune ceasul într-un pantof, ochelarii în celălalt, iar apoi e gata să-și facă intrarea în apă. Până-n ziua de azi intru-n apa mării așa cum m-a învățat el: întâi îmi înmoi încheieturile mâinilor, pe urmă îmi stropesc subțiorile, apoi iau apa în pumni și-mi umezesc tâmplele și ceafa... ei, dar încet, încetișor de fiecare dată. Astfel ajungi să te răcorești evitând, totodată, un șoc fatal la contactul cu apa rece. Răcorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
oarecare: sunt cei doi maseuri care plesnesc și pocnesc carnea victimelor, a bărbaților împachetați în cearșafuri și întinși pe dalele de marmură. Îi pleosnesc și-i frământă și-i ghigosesc, le răsucesc membrele încet, vrând parcă să le smulgă din încheieturi - îi privesc hipnotizat, dar mă țin în continuare după tata, înaintăm pe marginea bazinului, un cubuleț verzui de apă rece, de te face să-ți stea inima-n loc - și, în sfârșit, ajungem la camera de aburi. În clipa când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
punga impunătoare ce i se revarsă peste marginea băncii de marmură pe care șade. Scrotul lui aduce cu fața lungă, zbârcită a unui bătrân, cu câte un ou îndesat în fiecare falcă căzută, pe când al meu ar putea atârna la încheietura mâinii unei păpuși, pe post de punguță rozalie. Cât despre șlongul lui, mie, cu puțulica mea cât degețelul, despre care mama spune în public (o singură dată, ce-i drept, dar data aceea mă va obseda toată viața) c-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
într-un rând, în timpul unui concurs desfășurat pe stadionul școlii, antrenorul l-a pus să ia startul într-o probă de garduri, în locul unui coleg care se îmbolnăvise și, împiedicându-se la ultimul gard, a căzut și și-a fracturat încheietura mâinii. La data aceea - sau te pomenești că tot timpul era așa? - mătușa Clara tocmai era „cu nervii la pământ“ - pe lângă ea, măicuța mea cea vivace zici că-i Garry Cooper - și, când Heshie a apărut pe seară acasă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de la Old Golds, pornesc spre banca echipei mele, ținând mingea între cele cinci degete ale mâinii stângi, dezmănușate și, când ajung în terenul interior - după ce am bătut strașnic cu piciorul pe sacul din baza a doua - o arunc încetișor, flexându-mi încheietura mâinii, spre jucătorul de câmp advers situat între a doua și a treia bază, care vine în trap spre teren, iar apoi, fără oprire, îmi continuu alergarea lejer, unduindu-mi umerii, lăsându-mi capul să atârne moale, înaintez cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vă închipuiți ce reacții au unii care au făcut cincisprezece-douăzeci de ani de pârnaie, condamnați pe baza ideii de „bine“ a vreunui nemernic! Așa că, dacă ți-am dat la țurloaie, ma-mă, dacă mi-am înfipt dinții până la os în încheietura ta, zi mersi. Fiindcă, dacă țineam totul în mine, crede-mă, s-ar fi putut întâmpla ca, întorcându-te într-un rând acasă, să dai peste cadavrul unui adolescent cu coșuri, bălăbănindu-se deasupra căzii, atârnat de cureaua lui taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
privească acest spectacol. La câțiva ani după întoarcerea ei la New York - la data aia trebuie să fi avut douăzeci și patru-douăzeci și cinci de ani, zic eu - Maimuța a încercat să-și pună nițel capăt zilelor, înfigându-și briciul în încheieturile mâinilor, din pricina modului în care fusese tratată la Le Club, El Morocco sau, poate, L’Interdit, de prietenul ei de pe vremea aia, unul din cei mai bine îmbrăcați o sută de bărbați din lume. Și uite-așa și-a croit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la cale vreo altă trăsnaie - lipsește două luni de-acasă, are șaptesprezece ani și-o ia razna! Telefonul ăsta a fost acum șaisprezece ani. Abia trecusem de jumătatea vârstei mele de-acum. Noiembrie 1950 - uite-o aici, tatuată aici pe încheietură, data Proclamației Emancipării mele. Bănuiesc că tinerii care încep acum colegiul nici nu se născuseră când i-am sunat eu pe părinții mei să-i anunț că nu vin acasă în vacanță - doar că eu încă-i mai sun pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
se porni cu o smucitură și ușa se trânti, dar nici Coral Musker, nici doctorul Czinner nu priviră În urmă. Alergă dizgrațios, lovindu-se când de un perete al culoarului, când de celălalt, În mișcarea trenului, zdrelindu-și chiar o Încheietură a mâinii și un genunchi. Pasagerii care se Întorceau de la micul dejun se lipeau de ferestre ca s-o lase să treacă, iar câțiva se plânseră de ea În nemțește, știind că-i englezoaică și Închipuindu-și că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cineva care merită să fie pe Listă, mai ales dacă au fost În aceeași promoție la Spence.) Lauren respira prin toți porii șicul caracteristic al unei fete bogate. Nu era foarte Înaltă, dar pentru că era delicios de bine proporționată, cu Încheieturi mici și brațe frumoase, Își putea permite să poarte cam orice. Picioarele ei superbe, care Îi atrăgeau atât de multă invidie din partea semenelor ei, „erau rezultatul a ani și ani de lecții particulare de balet“, cum spunea ea mereu. Arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Era Încălțată cu patine cu rotile nou-nouțe din piele albă. După cum se părea, voia să fie Rollergirl; totuși, singurul lucru care nu avea deloc de-a face cu Rollergirl era brățara cu diamante Cartier pe care o avea prinsă la Încheietura mâinii stângi și care strălucea ademenitor În lumina răspândită de stroboscopul instalat temporar, care se rotea În centrul Încăperii. —A fost a ducesei de Windsor, Îmi spuse Lauren, răsucind brățara În jurul Încheieturii. Nu că e divină? Mi-a trimis-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
diamante Cartier pe care o avea prinsă la Încheietura mâinii stângi și care strălucea ademenitor În lumina răspândită de stroboscopul instalat temporar, care se rotea În centrul Încăperii. —A fost a ducesei de Windsor, Îmi spuse Lauren, răsucind brățara În jurul Încheieturii. Nu că e divină? Mi-a trimis-o unchiul Freddy („unchiul Freddy“ fiind numele pe care Lauren Îl folosea pentru Fred Leighton, un bijutier renumit de pe Madison Avenue, care nu Îi era rudă deloc). Este foarte frumoasă, i-am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
New York Fling 1“. Mai era și un atomizor de modă veche, foarte șic, care era Îmbrăcat În piele de vițel portocalie și avea un pulverizator de un verde strălucitor. Am pus parfumul În atomizor și mi-am dat puțin pe Încheietura mâinii. Mirosea delicios. Poate că, până la urmă, nu aveam planuri. L-am sunat pe Thackeray și l-am avertizat că s-ar fi putut să fiu plecată toată după-amiaza. El a crezut că merită, dacă astfel puteam să facem cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
țigară și de Tinsley, care, cu țigara Între buze, mai că era de nerecunoscut. Purta pantaloni strâmți din piele neagră și o bluză albă, care sărea În ochi prin suprafața mare de decolteu pe care o lăsa la vedere. La Încheietura mâinii stângi avea un ceas Cartier cu diamante, iar În urechi niște imense diamante roz. Era o bizară evoluție față de ținuta de vânătoare pe care o arborase cu câteva zile În urmă. —Sylvie, ce mă bucur că ești aici, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
m-am hotărât să devin actriță de teatru? Că arăt ca o dansatoare de flamenco. — Toate actrițele se Îmbracă astfel Încât să arate ca dansatoarele de flamenco, așa că nu-i nici o problemă cu asta, Îi răspunse Marci, ca să scape de ea. —Încheieturile mele par... grase În... chestia asta. În ușa de la baie stătea Salome, purtând o rochie satinată din mătase argintie, cu mâneci lungi, ample, și cu funde din rejansă neagră care se legau la manșete. —Îhh... sunt dezgustătoare, adăugă. — Încheieturile nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ea. —Încheieturile mele par... grase În... chestia asta. În ușa de la baie stătea Salome, purtând o rochie satinată din mătase argintie, cu mâneci lungi, ample, și cu funde din rejansă neagră care se legau la manșete. —Îhh... sunt dezgustătoare, adăugă. — Încheieturile nu se pot Îngrășa, spuse Tinsley, Împingând-o ușor pe Marci din calea ei, ca să se poată vedea mai bine În oglindă. Arăți superb. Și acum, Sylvie, ce zici de mine... —Sylvie, vreau rochia pe care o pusesem deoparte prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care lucram și m-am uitat În gol pe fereastră. Toate astea mi se păreau foarte superficiale și lipsite de importanță. Cui Îi păsa de niște toalete stupide pentru o petrecere sau dacă pusese ori nu Salome câteva grame la Încheieturi? Cum aveam să supraviețuiesc acestei nebunii fără soțul meu alături? Mi-am șters o lacrimă de pe obraz. Trebuia să trec de orele următoare, nu aveam Încotro. Uneori, nici măcar exclusivitatea beneficierii de cea mai ilegală perfuzie cu vitamine nu Îți poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]