55,234 matches
-
să o facem să fie și adevărată) "măreția condiției omului". Voi prezenta pe scurt trei modele de semnificare din opera lui Marin Sorescu. Primul este chiar structura aluziei din teatru, unde asemănările rele sunt reinterpretate de literatură, ca niște animăluțe închise în boabe de chihlimbar. Iată un fragment din Există nervi: "Ion: Eu trebuie să-mi cumpăr unul... Sau măcar un iepure de casă. Alin: Nu te potrivi - nu sunt cine știe ce. Ion: Ai dreptate, mai bine unul de câmp... Un lucru
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
întîmplat în anii ce vin. În plină putere, Doinaș scria la optzeci de ani mai mult decît oricînd înainte. Unele semne de reclasicizare nu lipsesc. Speciile fixe îl atrăgeau din ce în ce mai vizibil. Nimeni nu știe dacă și cînd s-ar fi închis bucla. Doinaș a luat cu sine în mormînt acest secret. Dumnezeu să-l aibă în paza lui pe Poet!
A murit Poetul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15144_a_16469]
-
unei măcelării: venise singur în lumea omului alb, epuizat refăcându-se după boală, înfometat. A ajuns în custodia unui șerif care, neștiind prea bine ce să facă peste noapte cu un om care vorbea doar o limbă necunoscută, l-a închis în celulă. Văzând un stejar de la marginea drumului, Ishi a crezut că albii îl vor spânzura acolo, după cum povestea tradiția yahi că se întâmpla în vechime cu prizonierii omului alb. Oricât de foame i-ar fi fost, Ishi nu a
Ultimul yahi by Bogdan Suceavă () [Corola-journal/Journalistic/15182_a_16507]
-
țări genul monografic e la mare preț. Autorii de astfel de cărți sînt premiați, comentați, au parte de un public numeros și divers. E drept că monografiile acolo nu sînt simple studii de uz academic, nu se adresează unui cerc închis de cunoscători, nu sînt "contribuții" la cunoașterea vreunui clasic. Sau nu sînt doar atît. Autorii de monografii prizate de publicul occidental folosesc o foarte complexă rețetă de scriitură. Investigația de tip jurnalistic, portretul literar, atmosfera de epocă, confundarea psihologică cu
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
timp, e mereu evocată afinitatea acestuia cu Wittgenstein (ambii, moștenitori ai unei tradiții filosofice care îi include pe Frege, Russell, Carnap, Quine). Se vorbește despre asemănările privind nu numai sensibilitatea filosofică (copilul Benjamin "furând" imaginile luminii trecute pe sub pragul camerelor închise așa cum Wittgenstein, copil, "fura" limba de la părinți). Deși n-a ajuns, ca Adorno, în America, și n-a apucat să producă o critică sistematică asupra culturii de masă, Walter Benjamin a devenit o figură de prim plan peste ocean. Teoreticieni
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
de evidența acelei lipse totale de talent. Tăcere de mormânt. Trec peste amănunte. De atunci, la București, Gogu începuse să mă cheme des la el acasă, rămânând absolut singuri, amândoi, spunându-mi unele lucruri pentru care oricine ar fi fost închis pe loc. (E drept că dădea mai tare radioul). La M.R.P. veneau și niște tineri poeți, prozatori, grupul Oniricilor. Miron le asculta producțiile, pe urmă îi punea să urce în merii livezii, să-i curețe de omizi. Odată, privindu-i
Culegătorii de omizi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15223_a_16548]
-
cît de fastă a fost influența unilaterală a unui Tarkovski asupra cineaștilor români din anii '80, cînd cinematograful european occidental se profila pregnant pe alte coordonate, reprezentate de pildă de Noul Film German. Dacă ferestrele nu ne-ar fi fost închise în această direcție, cineaștii noștri de frunte, cu excepția lui Pintilie, nu s-ar fi descoperit poate atît de nepregătiți în 1989, inerțiali în cultivarea unui cinematograf parabolic, alegoric, "transcendental": una dintre casele de filme din anii '90, condusă de Dan
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
TVR niște instrumente docile ale paranoiei de partid și de stat, dacă își permit să demită conducerea radioului doar pentru a înscăuna o slugă cu mustață, evident că punerea botniței la câini e gestul logic următor. într-adevăr, după ce au închis gura presei scrise, prin legea aberantă a dreptului la replică, după ce demonstrează, aproape în fiecare județ, că mafioți fără scrupule pot face exact ceea ce mușchii lor cerebrali vor, ultima chestiune nerezolvată în țară e aceea a caninilor... cu canini ascuțiți
O botniță pentru Pit-Bullă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15235_a_16560]
-
Peninsula Iberică timp de șapte secole. Există împrumuturi din limbi africane, fiindcă am adus la noi sclavi africani. Nu se pot elimina din lexic aceste cuvinte. Ele fac parte din istoria formării poporului brazilian. Nu există nici un mod de a închide poarta. Dar poate că ceea ce se discută sunt împrumuturile mai recente, din engleză. Asta vine de la faptul că limba care furnizează cele mai multe cuvinte prin împrumut este cea care aparține unui popor hegemonic într-o anumită perioadă istorică. Astăzi, ea este
Un interviu cu José Luiz Fiorín ("Jornal do Brasil") Limba portugheză OK by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/15253_a_16578]
-
Cronicar Jurnalul lui Negoițescu Într-un interviu acordat OBSERVATORULUI CULTURAL (nr. 112), dl Emil Hurezeanu vorbește despre existența unui jurnal intim al lui Ion Negoițescu ("al cărui unic cititor sînt"): "Jurnalul este închis încă 20 de ani. Anul viitor se împlinesc 10 ani de la moartea lui Negoițescu. Interdicția a fost stabilită pentru 30 de ani. Jurnalul este în custodie sigură care va funcționa indiferent de soarta custozilor". Împărtășim opinia dlui Hurezeanu: "Păcat că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15257_a_16582]
-
turnat în găunoșenia respingătoare a unor conștiințe ulcerate. E categoria nulităților care după ce-au făcut - numai ei știu cum - rost de sume colosale și după ce și-au construit palate în zona Băneasa, nu s-au lăsat până n-au închis aeroportul care, evident, le strica siesta și le împiedicau pe amante să audă în întreaga lor deșuchiere șoaptele picurate macho-ist în ureche. Nu va trece multă vreme până când această pleavă umană va fi risipită de vânturile nenorocirilor ce se
Spre balamuc, între body-guarzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15259_a_16584]
-
nu mai vorbi de Sadoveanu?!...". Considerații demne de luat în seamă cînd se exagerează impactul social al unei literaturi de cabinet, al unui fenomen elitar, ceea ce am relevat noi înșine nu o dată. Dar "școala" lui Nae Ionescu nu și-a închis porțile, arată Dan Ciachir, o dată cu al doilea război mondial, care a dus la risipirea, reducerea la tăcere ori moartea prematură a reprezentanților săi. Eliade, Cioran, Eugen Ionescu, Vintilă Horia se transmută în străinătate, luînd, într-un fel, existența de la capăt
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
elogiile, nu era decât o încercare și era încă departe de ceea ce-și propusese. Dar la vizita următoare - tot seara, în umbra de lângă pian, când să-și ia rămas bun - îi îngădui să mai guste o mostră. Trebuia să închidă ochii pentru a ghici aroma, iar Mario ascultător închise ochii și ghici o aromă de mandarină, ca o părere, venind din adâncul ciocolatei. Dinții lui fărâmițau bucățele crocante, nu ajunse să le simtă gustul și era doar senzația plăcută de
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
departe de ceea ce-și propusese. Dar la vizita următoare - tot seara, în umbra de lângă pian, când să-și ia rămas bun - îi îngădui să mai guste o mostră. Trebuia să închidă ochii pentru a ghici aroma, iar Mario ascultător închise ochii și ghici o aromă de mandarină, ca o părere, venind din adâncul ciocolatei. Dinții lui fărâmițau bucățele crocante, nu ajunse să le simtă gustul și era doar senzația plăcută de a da peste un punct de sprijin în masa
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
Deliei îi necăjea. Îi ceru atunci Deliei în secret o listă cu esențele și substanțele necesare. Ea făcu ceva ca niciodată înainte, își trecu brațele pe după gâtul lui și-l sărută pe obraz. Gura îi mirosea ușor a mentă. Mario închise ochii, îndemnat de nevoia de a simți parfumul și savoarea de dincolo de pleoape. Iar sărutarea reîncepu, mai apăsată și tânguitoare. N-a știut dacă a sărutat-o și el, poate că a rămas liniștit și pasiv, degustător al Deliei în
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
Atlanticului. Cineva aprinse lumina și Delia plecă supărată de lângă pian, lui Mario i s-a părut o clipă că gestul ei surprins de lumină avea ceva din goana înnebunită a scolopendrei, o fugă oarbă pe pereți. Își deschidea și-și închidea mâinile, în pragul ușii, iar apoi se întoarse parcă rușinată, privindu-și cu coada ochiului părinții; îi privea cu coada ochiului și zâmbea. Fără surpriză, aproape ca o confirmare, Mario cumpăni în noaptea aceea fragilitatea liniștii Deliei, greutatea persistentă a
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
pe cineva? - de mari invidii.” Fabuloase și nenumărate paranteze ritmează poemele lui M. Ivănescu. Lumea poeziei sale se petrece, tipografic vorbind, între paranteze verticale alternate de altele orizontale. Lumi întregi se ivesc și dispar între aceste paranteze-oglinzi, deschizându-se și închizându-se. Autorul ar putea renunța la o parte din universul specular resemnându-se la folosirea unui delir de virgule, dar ar fi păcat. Lectorul pătrunde în vârful picioarelor în fiecare paranteză, iese din ea aproape neîncrezător, și nerăbdător să pătrundă
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
vigilenți, ministrul german de Externe Joschka Fischer s-a rătăcit, nonșalant și ca din întîmplare, pe la standuri, într-o zi „obișnuită”... de lucru. Toate aceste evenimente ieșite din comun i-au determinat pe organizatori să afirme, după ce Tîrgul și-a închis porțile, că actuala ediție, a 55-a, ar fi „impulsionat”, ar fi împrospătat tradițiile... Așa să fie... însă - încotro? Încă din timpul desfășurării celui mai mare eveniment promoțional de carte din lume (cum este considerat Tîrgul de la Frankfurt), experții deplîngeau
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
de târziu și cu autocarul, că ce chestie să mori în autobuz, că ce-i mai trebuia lui pământ, că oare n-avea copii să-l ia cu mașina, că sufletul rămâne în autocar șase săptămâni... O tânără încearcă să închidă subiectul: - Puneți niște muzică, domî șofer! Daî nu mai puneți caseta aia cu maneaua „Viața mea e-n mâini la tine”... Șoferul n-are altă casetă și caută radioul. Îl găsește, dar - culmea ironiei - e „Vocea evanghelică” și în autocar
Moartea din autocar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13440_a_14765]
-
săptămîna trecută nimeni nu s-a sinchisit de nenumăratele nunți de același fel din etnia romilor. E adevărat că mirii nu trec pe la biserică, de cele mai multe ori. Iar aceste căsătorii între minori se întîmplau și pe vremea lui Ceaușescu. Autoritățile închideau și atunci ochii. Am fost profesor într-o comună din județul Dîmbovița, Ciocănești. Mai exact în satul Vizurești, unde români și țigani locuiesc împreună. Periodic îmi venea la școală cîte un tată, sau dacă tatăl era în pușcărie, mama, să
Nuntă cu amintiri de la Michi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13463_a_14788]
-
Dinescu a demisionat din conducerea nou înființatului post de televiziune NAȚIONAL pentru că, într-o emisiune pilot i-a fost cenzurat un interviu. E adevărat că Dinescu a renunțat astfel la un salariu care pe mulți i-ar fi făcut să închidă ochii. Dar Dinescu n-ar mai fi fost Dinescu dacă ar fi acceptat să fie cenzurat.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13464_a_14789]
-
Românie, publicată în august 1959 în revista „Literatura universală” (continuatoarea revistei „Traduceri”). După aceea, însă, timp de două decenii, nici el, nici alți traducători chinezi n-au putut continua opera de traducere în limba chineză, întrucât China aproape și-a închis porțile în domeniul relațiilor culturale cu străinătatea și a intrat, din vara anului 1966, în perioada „revoluției culturale”. Deși pe la mijlocul deceniului al VIII-lea, favorizate de relațiile politice speciale dintre China și România, au fost editate în limba chineză cărți
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
întrebat dacă știu de concursul organizat pentru obținerea unei burse la Paris. Când am aflat de existența concursului, am crezut că mor de ciudă, fiindcă nu mă înscrisesem și eu. M-am interesat repede. Mai erau două zile și se închidea lista de înscrieri. Să înnebunesc, și alta nu! Așa că sl-am rugat pe Alexandru Cazaban, a cărui fată, Otilia, urma și ea Academia de Belle Arte, să mă înscrie el; astfel, am putut participa la concurs. Privind în urmă, sunt amuzat
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
știam că Lenin era Lenin. Am aflat mult mai tîrziu.»11) Îmblînzitorul circarilor Opțiunile ideologice vor veni, într-adevăr, mai tîrziu. Deocamdată, în iulie 1916, continua distrugerea a tot ce se clătina. Înainte cu furia, cu provocarea! După ce s-a închis Cabaretul, mișcarea s-a instalat într-o mare sală de expoziție: Zur Waag. Tzara era mai prezent ca oricînd. Era văzut ba lovind în toba mare, ba dansînd cu grohăituri de urs, unduindu-se într-un sac, cu o țeavă
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
ne batem cu poliția...» 12) Se simte impetuozitatea tînărului, energia lui disperată, voința sa de a se afirma ca purtător de cuvînt incontestabil al acestei aventuri iconoclaste. Hugo Ball n-a mai putut să îndure și, după cîteva scandaluri, a închis cabaretul și și-a început propria «traversare a deșertului», departe de Zürich, în cantonul Tessin. Hans Richter, care a fost martor la aceste gîlcevi, a rezumat foarte bine miza confruntării: «Tzara era un individualist și, într-un anume sens, mai
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]