436 matches
-
a teritoriului național. Biserica este construită din lemn de brad, are o bogată colecție de icoane pictate pe lemn și sticlă în stil maramureșan și un scaun arhieresc sculptat. Este una din cele mai frumoase construcții de lemn, lăcaș de închinăciune și printre cele mai valoroase monumente de lemn din România. Ruinele resedinței feudale din sec. XIII-XIV de pe Dealul Cetății, pe malul din partea de miazăzi a Izei și urmele unei biserici de piatră - mănăstire domnească, cea mai veche biserică de zid
Bogdan Vodă, Maramureș () [Corola-website/Science/301569_a_302898]
-
piatră, au hotărât să se mute la poalele carierei. Astfel apare satul Pietrărie. Neobișnuit este faptul că ei nu aveau, ca celelalte bresle, o biserică a lor. Iar în toată istoria Pietrăriei nu se vorbește nicăieri despre vreun loc de închinăciune zidit din temelii de această breală. Însă, locul unde ei mergeau la rugăciune și își păstrau stagul breslei a fost biserică Sf. Nicolae din Iarmaroc sau de pe drumul Socolei. Această biserică este zidita pe la 1808 de către soția lui Bujor, un
Pietrăria, Iași () [Corola-website/Science/301299_a_302628]
-
Ioanca au construit-o în 1404” (pe peretele sudic) și „S-a construit sub păstorirea papei Grigore și a lui Anastasie, 1404” (pe peretele nordic). Același cercetător aducea și o serie de precizări privitoare la familia ctitorilor acestui lăcaș de închinăciune. Astfel, un prim strămoș, Neacșa Teodor, obținea în 1369, confirmarea luării în posesie a satului Ribița. În anul 1404, un fiu al său Vladislav, pierdea, printr-o hotărâre a regelui Sigismund de Luxemburg, satele Mesteacăn de Jos, Mesteacăn de Sus
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
călăi. Nu I-a fost batjocorit numai un mădular, ci tot trupul. Capul, cu o cunună de spini, cu lovituri de trestie, cu pălmuiri; fața, cu scuipări; obrajii, cu palme; tot trupul cu flagelări, cu îmbrăcare cu hlamidă roșie și închinăciuni fățarnice și batjocoritoare; mâna, cu trestia pe care I-au dat-o să o țină în loc de sceptru”12; în sfârșit, cu datul oțetului/vinului amestecat cu smirnă. Lecturând despre aceste groaznice ordalii, realizăm lesne că nu poate fi ceva mai
Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
lăcașului, încadrabilă în atmosfera artei constantinopolitane a epocii Paleologilor, a fost realizată cândva între anii 1377 și 1450. Destinația inițială a edificiului a suscitat vii controverse în rândul specialiștilor. Astfel, Vasile Drăguț a presupus că biserica servise drept lăcaș de închinăciune ostașilor însărcinați cu paza cetății. Diferit, Radu Popa îi subliniase rolul de paraclis al curții cneziale alăturate, identificată la câteva sute de metri în aval. Adrian Andrei Rusu și Cristian Moisescu susțin că ctitoria nu a fost nici biserică a
Biserica cnezilor Cândea din Suseni () [Corola-website/Science/326722_a_328051]
-
în sensul acceptat în zilele noastre. Institutia moscheei însăși încă nu se cristalizase în acea perioada timpurie a islamului. De aceea,cuvântul moschee menționat de Coran în contextul călătoriei nocturne, se referea desigur la un loc de cult sau de închinăciune. Denumirea „Moscheea cea indepartată” poate avea explicații diverse, și identificarea ei cu Muntele Templului nu poate fi dedusă in mod explicit din textul coranic. Muntele Templului a fost identificat de musulmani cu Al Aqsa datorită semnului de egalitate pus în
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
vreme foarte puțin cunoscută. Termenul „momârlan” a fost și este încă puternic controversat. Termenul "momârlan" , are deci o istorie îndelungată. Băștinași în vârstă susțin că el ar veni de la "momârlele (momâi, oameni de piatră") ridicate pe culmile de munte, pentru închinăciune și pentru orientare. Cercetări lingvistice dovedesc faptul că sursa numelui poate fi foarte veche, și anume pre-indo-europeană, care duce la rădăcina moma cu sens de "mamă" și de a "conduce". Or, momârlanii, păstori care au cutreierat cu turmele lor pășunile
Momârlani () [Corola-website/Science/323034_a_324363]
-
plăcut mult; înspre apus, Ceahlăul în fund, iar mai încoace, Bălțăteștii, Văratecul, dealurile Agapiei și Valea Ozanei; înspre miazănoapte Cetatea Neamțului, T[ârgu]-Neamț, șesul dinspre Fălticeni; înspre răsărit dealurile și șesul apei Moldova. În punctul acesta îmi va fi închinăciunea și înălțarea în fiecare dimineață. Satul Grumăzești e așezat într-o groapă între dealuri acoperite cu sămănături. Casele-s curățele și gospodăroase și-ți fac o bună impresie. Curtea e așezată deasupra satului în mijlocul unui parc destul de mare. Lângă drum
G.T. Kirileanu și cercetarea literară by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3741_a_5066]
-
fost distrusă, aceea replantată nefiind nici pe departe de ceea ce a fost cândva. Și mai mult, fără niciun respect cel puțin de o ctitorie a unuia din importanții domnitori ai neamului românesc, ce să mai discutăm de un lăcaș de închinăciune, lângă schit au construit un "ștrand". După 1989, lucrurile au intrat într-un făgaș normal, insula fiind acum cedată schitului. Tot cu această ocazie a lucrărilor hidro, au dispărut și cele două "bacuri" care traversau Oltul la "Păușa" și din
Călimănești () [Corola-website/Science/299606_a_300935]
-
timpului, în anul 1967, în interiorul casei s-a amenajat un paraclis înzestrat cu toate cele necesare, apoi în 1972 s-a construit și un turn mic pe care s-a pus și o cruce, semn că acolo era lăcaș de închinăciune. Odată cu întemeierea vieții de obște și cu construirea de noi dependințe, autoritățile vremii au reluat amenințările de expulzare a călugărilor și de demolare a construcțiilor. În total, au fost emise trei decizii de demolare, dintre care numai una a fost
Pahomie Morar () [Corola-website/Science/311685_a_313014]
-
a concordiei fără urmări de o parte și de alta? În spiritul acestor ultime observații, trebuie înțelese eforturile unor mari domnitori care și-au dorit să lase urmașilor semne durabile prin religie, prin numeroasele lăcașuri de cult ș spații de închinăciune și de învățătură deschisă, prin cărți minunate ș originale și traduceri. Vezi stilul Brâncovenesc, mai-nainte, ale lui Matei Basarab, Vasile Lupu ș.a.m.d. Pentru multe din faptele lor creștinești, unii domnitori s-au nevoit în suferință, devenind martiri
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
dacă sunt mai mulți de față - face proscomidia, însoțit de diacon. În explicațiile următoare, se presupune că ar face proscomidia un preot, însoțit de diacon. La Ierusalim, diaconul rostește însuși rugăciunile și versetele biblice corespunzătoare. Preotul și diaconul fac trei închinăciuni în fața proscomidiarului, unde sunt gâtițe: Preotul ia în mână prima prescura, și eventual sulița - un cuțit special - și le ridică la nivelul frunții. În acest timp, preotul - la melchiți și diaconul dimpreună - se roaga, rostind troparul Vinerii Mari: Răscumpăratu-ne-ai din
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
altar, unde se mai văd scene din pictura parietală de la începutul secolului al XIX-lea. Pictura. Biserica a fost pictată în 1829 de Dumitru Ispas și fiul său Ioan, așa cum reiese dintr-o inscripție amplasată în naos: „Slavă cinste și închinăciune unuia Dumnezeu cel slăvit în S(fânta) Troiță carele ne-au ajutat după început de am ajuns și la sfârșitul. Zugrăvi-tu-s-au această S(fântă) B(iserică) în anul 1829 în zilele preaînălțatului împărat Franciscus al Doilea și fiind arhiereu pravoslavnic
Biserica de lemn din Tăuți () [Corola-website/Science/312909_a_314238]
-
în continuarea literelor mărunte, care poate fi și a fiului său, lasă trei inscripții, două în pronaos și una în altar. În pronaos, deasupra ușii se află cea mai amplă, adevărata pisanie, în stilul caracteristic meșterului nostru: „Slavă, cinste și închinăciune unuia Dumnezeu cel slăvit în Sf. Troiță care ne-au ajutat după început de-am ajuns și sfârșitul. Zugrăvitu-s-a aceasta s[ântă]. b[eserică]. în anul 1829 în zilele Preaînălțatului Împărat Franciscus al Doilea și fiind archiereu pravoslavnic
Biserica de lemn din Tăuți () [Corola-website/Science/312909_a_314238]
-
nu vreau s-o consider fără drept de apel. Multe salutări din adâncul inimii mele recunoscătoare. Trebuie să știți că de cum vom intra în iunie nu veți scăpa de stăruitoarea mea aducere aminte asupra făgăduinței de a vizita Văratecul. Încă închinăciuni, Sora Irina Lecca Note Originalele celor trei epistole, inedite, se află la Biblioteca Academiei Române. Cota . 1. În urma aprobării mitropolitului Moldovei și Bucovinei, Pimen Georgescu, dată în noiembrie 1928, Irina Lecca se stabilește în calitate de monahie la Mănăstirea Văratec. 2. Irina G.
Însemnări despre prozatoarea Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3465_a_4790]
-
între anii 1924 - 1934 prin truda preasfințitului Visarion Puiu, primul episcop al Eparhiei Hotinului cu reședința la Bălți. Însăși construcția acestei catedrale ne demonstrează că ctitorul ei, episcopul Visarion Puiu n-a urmărit scopul numai ridicării unui lăcaș sfânt de închinăciune, ci și a unei opere de artă și de puternică afirmare a neamului românesc în această margine de țară. Catedrala are statutul de monumetn istoric și arhitectural . În martie 1923 s-a înființat Episcopia Hotinului cu reședința la Bălți. Noul
Catedrala Sfinții Împărați Constantin și Elena din Bălți () [Corola-website/Science/312655_a_313984]
-
codul de clasificare . Prima atestare documentară a satului Hărpășești este într-un uric a lui Ștefan cel Mare din 12 ianuarie 1488, unde este menționat satul Arpășești aflat lângă Todirești, sat dispărut în prezent. Se presupune că primele lăcașe de închinăciune au fost construite la puțin timp după întemeierea satului. Ele au fost realizate după posibilitățile comunității, din lemn sau vălătuci. Chestionarele arheologice întocmite la inițiativa lui Alexandru Odobescu la începutul secolului al XIX-lea amintesc două altare de biserică, aflate
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hărpășești () [Corola-website/Science/322126_a_323455]
-
modestie, în același timp mângâind și îmbărbătând pe săraci. Intrând la un moment dat într-un conflict cu Gainas, un general tiran, de neam scit de care se temea și împăratul 23 și care, arian fiind, ceruse un locaș de închinăciune, Sfântul Ioan Gură de Aur îl combate cu argumentul dreptei credințe, determinându-l să-și recunoască înfrangerea. Astfel, virtutea lui {\footnote 18 Pr. Dumitru Fecioru, Introducere..., p. 13. } {\footnote 19 Wendy Mayer, Patronage, pastoral care and the role of the
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
știe cine au schierisit Simion în (anul) 7225 luna aprilie”". Pe ușa de la intrare, deasupra încuietorii, este continuată inscripția: "„Această casă a lui Dumnezeu s-a ridicat (în) anul 7225”". Conform tradiției, bisericuța de lemn este al treilea lăcaș de închinăciune al schitului, celelalte două fiind arse și jefuite de tătari. Biserica a fost lăcașul de închinăciune al schitului Horodnic până la desființarea lui, devenind apoi biserică parohială. Catapeteasma a fost zugrăvită în anul 1782 după cum menționează o inscripție cu litere chirilice
Biserica de lemn din Horodnic de Jos () [Corola-website/Science/317135_a_318464]
-
este continuată inscripția: "„Această casă a lui Dumnezeu s-a ridicat (în) anul 7225”". Conform tradiției, bisericuța de lemn este al treilea lăcaș de închinăciune al schitului, celelalte două fiind arse și jefuite de tătari. Biserica a fost lăcașul de închinăciune al schitului Horodnic până la desființarea lui, devenind apoi biserică parohială. Catapeteasma a fost zugrăvită în anul 1782 după cum menționează o inscripție cu litere chirilice aflată în partea stângă sus: "„1782, Vasilii Gradul au zugrăvit aceasta catapeteasmă, iulie 28, zugrav”". În
Biserica de lemn din Horodnic de Jos () [Corola-website/Science/317135_a_318464]
-
vedere administrativ, localitatea este relativ nouă, fiind atestată pentru prima dată abia în anul 1913. Vechea biserică de lemn a satului Hășmaș a fost adusă în această localitate cu aproximativ 80 de ani în urmă spre a fi lăcaș de închinăciune puținelor familii care locuiau aici. Biserica era datată cu aproximație din secolul XVIII. În anul 1955, biserica a fost renovată cu banii strânși de la enoriași. În urma incendiului din data de 14 septembrie 2010, biserica a fost în mare măsură distrusă
Biserica de lemn din Vârteșca () [Corola-website/Science/309841_a_311170]
-
începutul secolului (Arhivele Statului, București, Episcopia Buzăului, XIII / 29): "“...schitul Bordești care este făcut din temelie de răposatul Mănăilă biv vel clucer și l-au închinat Șărban polcovnic și Ștefan căpitan, feciorii lui, la Sfânta Episcopie, precum arată cartea de închinăciune...”" Mănăilă, boier credincios Cantacuzinilor, a acumulat o avere însemnată de ambele maluri ale Milcovului: Aldeni, Albești, Bahnele, Bălțați Berindești, Bordești, Cândești, Goniți, Măxim, Măgura, Mărăcineni, Opăriți, Sinești, Tâmboiești în Valahia și Mărtinești, Modruzeni, Mocirleni, Negoșinu în Moldova. În spiritul epocii
Bordești, Vrancea () [Corola-website/Science/301865_a_303194]
-
amintit "«hotarul Varbilei»" și prin 1526-1527, când Radu de la Afumați recunoștea mânăstirii de aici cele două ocini dăruite de Dragomir, spătarul lăcașului de rugă dăruit de el. Pentru că pisania mănăstirii „Adormirea [Maicii Domnului]” din Vărbila certifică faptul că lăcașul de închinăciune ar fi fost ctitorit de marele spătar Dragomir, de banul Toma și de un al doilea vistier, Caraci, și ar fi fost edificat de un meșter, pe nume Ștefan, după alte documente, pe la 1510, după pisanie la 1539. Pornind de la
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
credincioșii săi. Aflând că noul domnitor anunță că nimeni nu va fi prigonit, mitropolitul poruncește să se tragă clopotele la biserici și mănăstiri, iar arhiereul Gherontie să se ducă la curtea domneasca cu pâine și sare, închinându-se noului domnitor. Închinăciunea fiind bine primită, mitropolitul Anastasie se înfățișează personal în fața lui Nicoară Potcoava și se oferă să-l ungă domn. După sfatul de taină, mitropolitul anunță că noul domnitor aduce poporului „nădejde ca să trăiască slobod”. El mai apare în român la
Anastasie (mitropolit al Moldovei) () [Corola-website/Science/334090_a_335419]
-
m-am călugărit. Acum sunt „Monahia Irina”, căci mi-am păstrat tot numele „din lume” din pricina pensiei. Dar întrebarea este - sunteți sănătos? Dea bunul D[umne]zeu să primesc un răspuns liniștitor cât mai curând. Închei cu cele mai alese închinăciuni. Irina Lecca * M[ănăsti]rea Văratec, 18 iulie 1929 Stimate domnule președinte și scump prieten, Iunie a trecut, iulie este pe trecute și Văratecul nu v-a văzut încă. Rog a nu schimba proiectul. Și dacă veniți anunțați-mă înainte
Noi contribuții la biografia Irinei Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2637_a_3962]