11,723 matches
-
cu naziști din prima copilărie a Marianei și parcă ar fi trăit curiozitatea și suspansul de atunci care o țineau cu sufletul la gură. După fiecare răspuns era de-acum apostrofată violent - răspunsurile ei erau minciuni sfruntate, cu care-și închipuia că le putea prosti pe binefăcătoarele ei. Vîrsta? Naționalitatea? Profesia? Religia? Sexul? Chiar îi verificară sexul, după ce-au pus-o să se dezbrace pentru un consult sumar. ș...ț Transfugi-infractori-trădători, într-acolo bătea statutul rezidenților din Treiskirchen, preluat numaidecît
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
zâmbească, dar zâmbetul i se risipește ca o ceață. închid ochii. Când redeschid ochii, a pierit. Mă uit la țesătura covorului care acoperă culoarul dintre scaune. Zburăm prin furtună, și avionul se zguduie în aer. Pale de vânt, mi le închipui, uriașe, reci, izbesc fuselajul, apoi parcă se preling de-a lungul lui. Ca să fiu mai puțin speriat de zgâlțâială, mă gândesc la fata în roz. La fiica faraonului. Zgâlțâie atât de rău, sunt invadat de o frică irațională, deși știu
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
noi aici, ce facem noi aici, mîncarea e scumpă și proastă, ăștia își bat joc de noi. Știu că venim aici pentru fițe și ne bagă pe gît toate porcăriile lor. Dar nevastă-sa îl obligase: idiotule, îi zicea, îți închipui că dacă mergi cu mine într-o insulă din Grecia o să scrie cineva despre tine? Ia-ți dracului o artistă, o cîntăreață, o călăreață de circ, ceva. Și du-te într-o stațiune de la noi unde foiesc ăștia cu aparate
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
disjuncte ca picăturile pe pereții unei cabine de duș. Se vedea cînd purtată pe brațe de un toreador, cînd violată de o gorilă, cînd singură și somnoroasă pe un maldăr de zdrențe, cum dormise în copilărie pe țoale azvîrlite ca să închipuie o saltea. În cugetarea ei dispersă, sexul pe bani, blestemul de a se fi născut femeie, dilema dacă, la un ministru, e sau nu de bon ton să o sugă din prima, și imaginea lui Doamne-Doamne pîlpîiau la fel de viu și
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
Noi cum rămînem? Trupurile-s grele De carnea-mpătimită la plăceri, Iubita mea, atît de caldă ieri, Și-atît de rece azi, cu palme rele Jucîndu-te c-un înger adormit, Lîngă altar, în cel mai fraged schit Pe care Dumnezeu l-a-nchipuit... Nu-ți da degeaba sufletul aievea, Mototolind sub trupul dulce stevea...
Vai, ceața nu-i frumoasă, ți-am răspuns... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7703_a_9028]
-
drept gaj mai întâi plămânul stâng și-apoi apare un ochi galben în noapte adevăratul nostru oraș aici numai șobolani rozalii noi numai noi colcăitori și proaspeți îi croșetăm de zor din mustățile viitoare o pleoapă - dedesubt să ne mai închipuim aproape de zborul din vis când nici nu trebuie să te chinui peste câmp sau mall-uri maluri cimitir dar niciodată ca omizile (o să fii gri o să miroși a boală) când știm drumurile care duc se fac pulbere le tragem pe-
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
Paul Diaconescu Îngerii Crama lui Bernard n-are nimic din imaginea închipuită în copilărie: o pivniță adâncă, întunecoasă și rece, în care, sub bolți de piatră veche, se odihnesc mari butoaie strânse în cercuri de fier ruginit. În crama lui, la fel ca în toate cavele din sat, intri direct din stradă
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
ce scrii, fără să ai în cap acțiunile personajelor, relațiile dintre ei. într-un cuvânt, subiectul și intriga romanului. Nu pot să cred... - Crezi ce vrei. Eu sunt... mă rog, nu sunt... - Habar nu am ce ești sau ce-ți închipui că ești, dar romancier în orice caz nu... Furioasă, Marianne îmi închide telefonul în nas. de mică făcuse balet asta a ajutat-o în cariera de mai târziu când se încleșta de bară și începea să se rotească agățată mai
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
pentru a-și lua rămas bun de la bătrâni, aflând în ce secol urmau să se afunde. Drumezea bănuia că inspectorii Patrimoniului Internațional veniseră să vadă minunea cu ochii lor, dar, cum aceasta întârzia, se retrăseseră pentru o vreme. Tania își închipuia că pretențiile ei destabilizaseră scenariul, așa că se purtau în continuare tratative pentru a i se satisface doleanțele. Ursula era de părere că fuseseră îndemnați unii să se supună straniului experiment, nu ca să capete faimă peste veacuri, ci să se umple
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
amendă substanțială. Ce-are a face? Pielea bietului leu, trimisă prin poștă la Tarascon, îi asigură expeditorului o întoarcere triumfală. Aclamat de întreaga populație a orașului, eroul se îndreaptă liniștit spre casă, începînd chiar din mers povestea marilor lui întîmplări: "- închipuiți-vă într-o seară, în plină Sahara..." Lanțul narativ dobîndește astfel o nouă verigă, Tartarin relevîndu-se ca un vrednic discipol al romancierilor lui preferați. Literatura naște vînătoare și vînătoarea literatură.
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
orbesc, visând întuneric. Dar ce vei fi? Cu fiecare zi, va trebui să plătești prețul obsesiei. Cu fiecare zi, ți se va împuțina zâmbetul vândut pe o mască. Plătit de eternitatea zorilor, amiază vei ajunge? înserare? ßi dacî mai poți închipuie-te mort... Sculptor fiind, ia-ți propria mască și dacă mai poți, râzi de ea. ßi acum Noi doi, pe o câmpie imensă... Unul și celălalt la marginile ei, făcându-ne semne cu mâinile în disperare, în muțenia câmpiei; Și
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
singura dintr-un teanc de scrisori pe care le scrisese în această perioadă și peste care am dat în album, în caseta Biedermeier, unde găseai de toate. Tata-mare cumpărase ilustrata într-o papetărie de pe strada Lipscani, pe care mi-o închipui ca pe un spațiu în formă de furtun absorbant, întunecat și datorită storurilor cu dungi roșii din fața vitrinei și tata-mare s-a aplecat peste cărțile poștale, a scos una sau alta din teanc cu degetele lui înmănușate, și-a fixat
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
și orizontului său domestic): „stai liniștită, nu e decît un exercițiu de pregătire... Cu/ acea forță care alină corpurile/ cerești, intră/ pe geamul zăbrelit: înfăcărarea ei nu ține de multă vreme./ Cu aceeași senzație de dezgust, în mijlocul/ unei harababuri de neînchipuit. Încărcată de relicve și descîntece/ băbești, ținute minte inconștient:// neglijentă, învăluită în ceață și nouri. Că e o adevărată/ magie la mijloc. Atîta/ știe, că «a fost scufundată»: dar/ unde? În raport cu masa de pornire în rotație... Arată cu/ degetul la
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
a întîmplat ca „societatea să fie produsul artificial al statului.” Și iată pasajul principal: „Neavînd așadar pe cine să-i impună lui reforme, se gîndește el mereu la dînsele; neavînd o societate, care să-i ceară ceva după nevoile ei, închipuiește el niște nevoi sociale, cărora le decretează pe dibuite satisfacerea. El tot speră ș...ț că va face să rezulte de la dînsul o societate.” Este exprimată, puțin diferit de Maiorescu, teoria junimistă a „formelor fără fond”. E cazul să ne
Caragiale și noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13152_a_14477]
-
umezi și rochița albă. Nici unul dintre ei nu zâmbește, nu se aud bile de biliard la catul de sus, nu mai sunt cadeți sub fereastră, nici tacul nu mai dă perdeaua la o parte. Îmi vine greu să mi-l închipui pe bunicul spunându-i vorbe dulci, lăsând deoparte ziarul și ieșind din furtuna cu tunete pentru a-i face curte. Zâmbetul forțat al femeii se estompează. Peste câteva luni, probabil, nu se va mai distinge nici măcar conturul. Și într-o
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
vreodată să vă întâlniți cu “mitul Lucian Boia”. - Nu știu dacă există chiar un “mit Lucian Boia”. Există, poate, o mică legendă care, pe lângă alte aspecte ale ei, pornește și din faptul că public destul de des în străinătate. Unii își închipuie că eu nu prea trăiesc în România și, când mă întâlnesc pe stradă, mă întreabă, mirați: “Cum, ești în România ?!” De fapt, eu stau aproape tot timpul în România. Ce mă mai frapează este că oamenii îmi citesc cărțile și
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
Cristian Măgura Ștefan Borbely își închipuie că „cititorului de bună-credință”, oarecum excedat de numărul exegezelor rezervate literaturii fantastice a lui Mircea Eliade „domeniu în care - după toate aparențele, cel puțin - toate lucrurile esențiale și de bun simț au fost deja spuse”, nu i-ar fi prea
Dincolo de evidențe by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13210_a_14535]
-
numele. Cu M. H. Simionescu, C. Olăreanu și Radu Petrescu s-a împrietenit întîmplător. Primii doi solicitaseră Jurnalul lui Jules Renard de la Biblioteca Nicolae Bălcescu (așezămîntul Brătianu de azi), unde dl Țopa lucra. Îi știa din facultate, dar nu-și închipuise că le va deveni amic. De afilierea lui la „Școala de la Tîrgoviște” a aflat din articolul lui Dan Culcer din Vatra! Dl Țopa a fost publicat în România literară, pe două pagini de revistă, cu un fragment din Încercarea scriitorului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13203_a_14528]
-
de 2 spre 3 februarie a anului 2001, Aglaja și-a părăsit locuința, lăsînd în urmă-i ușa casei deschisă, proptită cu o mătură folosită la curățatul zăpezii. Dimineața - Jens, prietenul și partenerul ei de viață - descoperă absența Aglajei, își închipuie într-un prim moment că e plecată pentru o scurtă plimbare, cum îi era obiceiul, pe malurile lacului Zürich. Dar văzînd că întîrzie, pornește în căutarea ei, la locul dinainte știut... Cu expresia unei dureri abia stăpînite, privind din cînd
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
va spune «autorul poemelor de amor», / precursorul lui Dumnezeu știe ce poezie va mai fi pe atunci...” Desigur, succesul acestei cărți se va lega invariabil și de prestigiul autorului. E absolut normal. De altfel, nici Mircea Cărtărescu însuși nu-și închipuie altceva. Vremea acestor poeme a trecut, nu însă și frumusețea lor (unele sunt de-a dreptul splendide, cum sunt cele de la paginile 53, 67 și 80, și nu-mi explic cum de au rămas pe dinafară atunci). De aceea, această
Oldies but goldies! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13232_a_14557]
-
dovedea acela pe care-l visase, când afirma într-o filă de jurnal din anii ’30 că „nu va putea să fie niciodată de dreapta”. „Stânga” bolșevică își dezvăluia o fizionomie total diferită în comparație cu aceea pe care probabil și-o închipuie. Cornelia Ștefănescu este o pasionată cercetătoare a presei literare, în paginile căreia descoperă „amănunte” între cele mai semnificative. Astfel, în provinciala revistă Festival, unde Ștefan Baciu publică poezii în 1936-1938, îi află și pe Const. Virgil Gheorghiu și Vintilă Horia
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
cu „Race et progrés”; în librarii, un român bun costă cât un pulover bun; nu am văzut Coelho; * cea mai frumoasă librărie am intanit-o pe Rue de Fouarre, lângă Notre-Dame, se chema Jules Verne și era exact cum mi-o închipuiam în copilărie; * Derrida ține ocazional conferințe la Sorbona în fața a nu mai mult de 15 studenți; * în Place de Tertre, piațeta pictorilor și a desenatorilor din Montmartre, unul dintre chipurile cel mai frecvent afișate pe pânze, ca mostră a meșteșugului
Parisul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13243_a_14568]
-
opțiunea unei intimități întru spirit cu autorul să rămână viabilă. Acest drum l-am găsit blocat. La 21 februarie 1985 Mihai Bogdan șochează: ,,copilul acesta și-a tot rescris adolescența până spre bătrânețe. Cartea despre mine, în loc de 25 cum îmi închipuiam, am terminat-o la 52 de ani. Varianta 16 - să termin? O veșnicie să am, și tot mi-ar mai trebui”. Grafomania se confirmă aproape de finalul jurnalului: Ar mai fi de calculat data și epitaful, nu mai mult de două
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
comunicatele belicoase ale lui Saddam văzîndu-l pe autorul lor cît de cooperant se lăsa căutat de păduchi și la dinți de medici * Încît n-ar fi de mirare ca unii dintre cei care îl susțin pe fostul dictator să-și închipuie că personajul capturat de americani nu poate fi adevăratul Saddam Hussein. N-ar fi de mirare ca unii dintre ei, cei mai fanatici, să nu accepte că acesta e adevăratul Saddam, chiar și atunci cînd vor fi convinși că el
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13292_a_14617]
-
și unde modalitățile de grevare a libertății presei sînt încă numeroase și eficiente. Există și o inerție a mentalității presei însăși, nu definitiv stăpînă pe sine și ușor de intimidat. Libertatea de după 1989 nu pare, vai, ireversibilă, cum ne-am închipuit la început. Exemple destule din lunile din urmă vin în sprijinul pesimismului nostru. N-am să le repet. Sînt bine știute. Am să semnalez doar unul, cel mai grav dintre toate. Purtătorul de cuvînt al PSD, un ins care a
„Europa liberă“ nu mai este by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13308_a_14633]