1,581 matches
-
pe arborele cotit, rotind picioarele ca să propulsez vehiculul. Lumina de deasupra autostrăzii crescu în intensitate, precum soarele arzătoar al deșertului. Cimentul alb deveni un os curbat. Valuri de neliniște împresurau mașina ca acumulările de căldură ridicându-se vara din asfaltul încins. Coborând ochii spre Vaughan, am încercat să-i controlez spasmul nervos. Mașinile ce ne depășeau erau acum supraîncălzite de lumina soarelui, și eram sigur că trupurile lor metalice, aflate la doar un pas de punctul de topire, erau ținute laolaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nervoase. M-am ghemuit în spatele lui, forțându-i coapsele să se atingă de ale mele. Carapacea proeminentă a consolei de bord prezida peste despicătura întunecată dintre fesele lui, pe care i le-am depărtat cu mâna dreaptă, căutându-i supapa încinsă a anusului. Preț de câteva clipe, în timp ce pereții cabinei străluceau și se modificau, încercând parcă să adopte geometria deformată a mașinilor accidentate de afară, mi-am condus penisul spre gura rectului său. Anusul i se deschise în jurul vârfului penisului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pielea de broască, ca atunci când le-am băgat bețigașe curățate de scoarță prin burtă, să iasă pe gură, fire de mohor sub piele și suflam și, sub pod, le-am ținut la foc. Creșteau ca niște gogoși aruncate-n uleiul încins și pocneau, uite cum crapă! - Hâahâha... - Te place Muta! Muta... Muta... Ia pupă-l pe aschimodie... Aia se învârtea pe lângă noi, plimbând un cerc. Zurr, zurr... - Ia-ți, mă, cercul de-aici! Care i-a dat Mutei cercul să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și narcotizate, cu fiecare minut tot mai bătrâne și mai invizibile pentru lume, nu trebuie să folosească mult machiaj. Nici să meargă în locuri vesele și la modă. Nici să se zbânțuie la o petrecere. Respirația mea are un miros încins și acru înăuntrul vălurilor, înăuntrul straturilor umede de mătase și tul și crep georgette pe care le ridic pentru prima oară pe ziua asta; și-n oglinzi privesc reflexia roz a ceea ce-a mai rămas din fața mea. Oglindă, oglinjoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
era doar la vreo jumătate de metru. Puteam să mă omor în felul ăsta, dar de-acum ideea asta nu mi se părea foarte tragică. Această transformare ar fi făcut să pară așa jalnice piercingul, tatuajele și însemnarea cu fierul încins, toate acele mici rebeliuni de modă atât de neprihănite încât să devină ele însele o modă. Încercările alea - tigrișori inofensivi de hârtie - de-a refuza frumusețea care ajung doar s-o întărească. Împușcătura, ce-mi amintesc e doar c-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
putea să nu verifice. Acesta era blestemul slujbei la Mihai Mihail. A coborît la Medgidia într-o noapte atît de luminoasă, încît gara părea o căsuță din poveste. Năpădită de iederă și trandafiri cățărători, reușea să acopere mirosul de fier încins și păcură al liniilor. Era singurul călător, era un tren de plăcere, care se descărca cu totul pe malul mării. Nu fusese niciodată la mare și nici nu-l atrăgea. De fapt nu și-o putea închipui. Văzuse, desigur, cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a trecut de ea, nădăjduind că se va descurca în orășel, a intrat într-o mlaștină de praf cald, care îi acoperea pantofii, ridicîndu-se la fiecare mișcare. Cum treceai de gară mirosea altfel, a colb, a paie uscate, a bălegar încins. Ulița dreaptă de la gară pînă la capătul celălalt era mărginită de salcîmi piperniciți. Case palide, gălbui în lună, fără garduri ori cu împletituri de nuiele rare, căzute pe o parte. Cîte un cîine adormit lătra răgușit. Un somn greu stăpînea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
propria sa viață, propria sa moarte nu aveau vreun rol de îndeplinit. Nu erau luate în considerare, nu puteau fi amestecate cu afacerile Serviciului. Era ca și cum ar fi lucrat într-o fierărie cu niște clești lungi, prin care căldura metalului încins abia se simte. O percepea, îi provoca un fior de plăcere, de îngrijorare, dar treaba lui era să răscolească jarul, să răsucească metalul în flacăra albăstruie a mangalului și să-l modeleze cu lovituri repezi și precise. Toate acestea, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
metalul în flacăra albăstruie a mangalului și să-l modeleze cu lovituri repezi și precise. Toate acestea, pentru a oferi celor ce aveau nevoie ceea ce le era de trebuință. Asta era, un meșter care lucra cu foc și cu metal încins, în apropierea morții și a vieții, fără să fie atins nici de una, nici de cealaltă, simțindu-le doar căldura și răcoarea, ca pe niște prevestiri. Și uite că, dintr-o dată, nu putea spune ,,pe neașteptate", un șef de Serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
miște măcar, si, doar când șuvoiul de sânge care îi izvora din gură îi acoperise complet tatuajele de pe piept, Hiro Tavaeárii întinse mâna spre el și ordona sec: —Duceți-l la Hinói Tefaatáu, să-i oprească hemoragia cu o piatră încinsă. Avem nevoie de el viu. După ce patru războinici îl scoaseră cu greu din Marae pe rânitul care se zbătea într-un efort zadarnic de a se elibera, vârstnicul maestru al lui Tapú Tetuanúi îi făcu semn să se așeze, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Vandalilor”. După greșelile și crimele noastre. Opusul numelor de supereroi. Nume prostești pentru oameni în carne și oase. Ca și cum ai tăia o păpușă de cârpe, și-ai găsi înăuntru: intestine adevărate, plămâni adevărați, o inimă care bate, sânge. Mult sânge încins, lipicios. Și-ar fi trebuit să scriem povestiri. Povestiri amuzante. Eram prea mulți, noi, ăștia izolați de lume pentru o întreagă primăvară, vară, iarnă, toamnă - un întreg anotimp al acelui an. Nu conta cine eram, cel puțin pentru bătrânul domn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fost partea cea mai proastă. Mare parte dintr-o săptămână și-au petrecut-o în dormitor. Chiar și având contact doar câte douăzeci de secunde, trebuie c-au făcut sex cam patruzeci și opt de ore în total. Cu luminile încinse uscându-le sudoarea de pe piele. Ca să rămână excitați, au așezat un televizor în afara cadrului și-au au pus un film porno la care se puteau uita în timp ce înregistrau. Ăsta a devenit cartonul lor cu indicații sau teleprompterul lor. Ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
domni o liniște suspectă. Mama, tatăl, fiica, se purtau cu multă atenție unul față de celălalt, parcă se temeau să nu-și clintească unul, altuia gândurile. Mama prepara din nou friptură la tavă și plăcintă cu brânză dulce coaptă în ulei încins, ori tarte cu vișine. Se ridicau de la masă ghiftuiți și căutau câte un colțișor singuratic. Calmul aparent din casa lor se datora și colegilor de birou ai tatălui care se repeziseră să-i demonstreze că nu era prudent să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de-ar fi să învețe ea cursurile în locul lui, chiar de-ar fi să repete de o mie de ori episodul trăit de ea în camera de hotel, episod ce-i rănise sufletul și făcuse să nu uite nici gustul încins al aripii de pui mestecat în goană. Tinerețea e tinerețe, trece și iartă și uită, calcă mai departe. Ziceam să vă duceți voi doi într-o zi pe la Fana, interveni Sidonia când văzu că fata se apropiase de ușă. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
franci. Cu o memorie fantastică a cifrelor tatăl dădea date despre distanțele geografice, viteze în kilometri ale supersonicelor, cantitatea de oțel folosită pentru ridicarea unui bloc turn. Ștefan nu-i putea servi decât generalități, în casă domnea o atmosferă foarte încinsă și când mama a făcut loc pe scaun farfuriei cu plăcinte "poale în brâu", fierbinți și aromate, Elena a exclamat înviorată, ah, în sfârșit și, voit delicat, cu degetul mic în sus, s-a grăbit să-și aleagă o plăcintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la fel, nu cumva refuza să înțeleagă adevăratul sens al relațiilor dintre ea și Ovidiu. Oare nu-i era mult mai comod să se lase purtată de acolo-acolo, cu mașina și seara să fie lăsată în fața scării, sub ochii încinși ai vecinei de la etajul trei, curioasă? Ce anume era esențial și demn, la ce anume merita să cugeți? Toate aceste gânduri o tulburau, o umpleau de mâhnire, se lăsa copleșită de inutilitatea acelor demersuri, neliniștea și îndoiala păreau să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
așezat pe un scaun și a spus simplu: Ovidiu a plecat. Sidonia a privit-o cu sprâncenele mult ridicate pe fruntea îngustă, cu furculița în mână, suspendată. A ascultat apoi relatarea Carminei, întorcea peștii, îi așeza la loc în uleiul încins, pe urmă a tras un taburet, s-a așezat cu cotul sprijinit pe grătarul aragazului. A plecat cu vreo fufă, fii liniștită, e tată-său leit. O să se întoarcă înapoi spășit ca un cățelandru. Dădu plictisită din mână. Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
limpezimea cerului; cer albastru ca o petală de miozot; văpaie de rubin; revărsare de strălucire; frumusețe nemărginită; diamante de rouă acoperă-n mii de luminițe; lumină verzuie; se înflăcăra răsăritul; zări ca de cicoare; miresme calde de cimbrișor; văzduhul - fagure încins; mierea soarelui se revarsă în valuri calde, cu sclipiri bălaie; zumzetele gâdilitoare ale albinelor; clinchetele moi ale apelor; foșnetele pline ale frunzișurilor; hohotirea despletită a vânturilor; ținutul diafan al câmpiilor de argint; urme viorii de conduri împărătești; câmpul adormit; dealuri
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
albe ale castanilor; sulițele de lumină ale soarelui; minge de foc portocalie, bulgăre de foc; disc de aur, glob de aur; palat de lumină topită; soarele trimite potopul de raze; bulgărele de aur trimite văpăi; transformă văzduhul într-un fagure încins; raze încălzitoare; aruncă văpăi; îmbrăcat în aur; bunul soare; răsărit înflăcărat într-o fierbere argintie; dealurile, văile se rumeniră; mierea soarelui se varsă în valuri calde cu sclipiri bălaie peste pământ; soarele a fost eliberat din leagănul norilor și-și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
aurite ale soarelui încălzesc întreaga natură! Oana Buhuș, clasa a III-a C Primăvara Primăvara este cea dintâi și cea mai gătită fiică a bătrânului an. Mingea de aur și de foc a soarelui a transformat văzduhul într-un fagure încins. Mierea soarelui se revarsă în valuri calde, cu sclipiri bălai peste pământul reavăn. Primăvara aduce în coșulețul ei cele mai diverse și frumoase flori: ghiocei, vestitori ai căldurii, toporași și viorele. Toate își desfac la vederea ei petalele viu colorate
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
zâmbi. Ca un clovn la pensie. Fericit, cu alte cuvinte, că poate fi, În sfârșit, trist. Totul se duce de râpă, iar ea Îi cere să zâmbească. Spărgea al treilea ou. Celelalte se prăjeau deja În tigaie. Mirosul de ulei Încins se răspândea În toată casa. Ne trebuie o tigaie de teflon. Dădu aprobator din cap. Da, le trebuia și așa ceva. Căscă. Se Întinse. Puțină mișcare nu strică. Afară ningea cu fulgi mari. Înăuntru, cald, plăcut. Era cum nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se vede, lipsesc cu desăvârșire din visele lui Petru. De ce? Tocmai eu, grefierul lui. 4. „Vis la mare, la Venus. O cafenea pe faleză. Câteva mese albe sub umbrele de soare colorate. Domnul Leu plimba ibricul de alamă În nisipul Încins. Nemții de la Saturn așteptau cuminți să primească ceștile de porțelan alb În care domnul Leu avea grijă să pună mai Întâi o linguriță de caimac. Domnul Leu purta o cămașă bleu cu mâneci scurte și un papion roșu cu buline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și consemnului, Începu să strige: Săriți, hoțul! N-o auzi nimeni. Strada era pustie. Pe la casele lor, oamenii mâncau cozonac și ciocneau ouă roșii. Era luna mai și mieii crescuseră cât oile. Bucureștiul se scufunda Într-un cazan cu seu Încins. Nu-l va mai revedea niciodată cu plăcere. 23. Scrisoare din Paris. „Dragul meu, Orice român care ajunge la Paris se crede un Ovidiu Întors din exil de la Pontul Euxin! C'est dingue, ce qu'on peut être cons, nous
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de Liszt. 42. Tu ai vegheat vreodată un mort? Întrebă Iolanda Într-un târziu, ca și cum până acum asta făcuse acolo, lângă geam. Nu, răspunse Flavius-Tiberius, mirat de o asemenea Întrebare. În schimb am cântat la vioară, iarna, lângă o teracotă Încinsă, În timp ce prietenii mei făceau oameni de zăpadă sau se dădeau cu sania. Mama spera să ajung un fel de Oistrah român sau Szering. Era și asta o Încercare, nu? Și ce Încercare! zise Iolanda zâmbind. Aproape la fel de solemnă, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
scuturat. Cheia mi-a căzut în palmă. Intru, am zis în fața ușii, surprins de claritatea și ascuțimea vocii mele în acea tăcere. Îmi simțeam măruntaiele ca pe niște benzi elastice, fluturând în vânt. Vezica îmi era apăsată de-un lichid încins, agitat. Intru. Descui ușa. Cheia țăcăni în yală. Am apăsat pe clanță și, încet, am împins ușa în lături. Tăcere. Ținând ciocanul ridicat lângă urechea dreaptă, pregătit să dobor pe oricine sau orice s-ar fi ivit din întuneric, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]