339 matches
-
Și totuși broscuța și-a continuat orăcăitul obsedant, care semăna mai mult a cârâit de pasăre, spre desperarea profesorului! Ce se întîmplase? Cum eu renunțasem să mai manevrez broasca, de teamă să nu fiu prins, Löbel mi-a luat-o înciudat, șoptindu-mi: ― Dă-o, mă, încoace! O pun sub talpă și-o apăs cu piciorul! Când a văzut că nici așa n-o scoate la capăt, Tânărul a izbucnit, spumegând de mînie: ― Care e bestia care-mi tulbură ora? Atunci
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
concentrarea lui Matei în altă parte și-și puse planul în aplicare: deodată ne trezirăm cu el în barul celălalt! Ei, drăcia dracului! "Mă, când naiba a fugit Moscu, de nu l-am văzut, să-l ating?! se-ntreba Matei înciudat. Las-că-l agăț eu la prima ocazie; nu-mi mai scapă!" Dar Moscu scăpă: și la prima, și la a doua, și la a treia ocazie, și la mai multe ocazii, de Matei, care nu mai știa ce să creadă! ― Cum
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și după armată, fiind plecat ca marinar de cursă lungă, am decis să mă stabilesc în străinătate, ultimul popas fiind în USA. Din păcate, plecarea mea a dus la pierderea a tot ce acumulasem de-a lungul anilor. Mâhnit și înciudat interesele mele s-au canalizat către desenul tehnic, electronică și informatică, până la ieșirea mea la pensie în 2011. Odă ție Din suflet mi-ai răpit mai ieri, Un bob de fericire, Ca azi din palma ta să sorb, Un strop
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
minunea, adică amenințarea, își producea efectul și scaiul respectiv scăpa netăiat. Mai târziu, când am sădit doi peri (existenți și astăzi) în timp ce unul, ceva mai mic în talie, îmi dădea roade din ce în ce mai multe, celălalt, crescut buiac nici gând nu avea. Înciudat, într-o dimineață, după ce am admirat puzderia de flori din pomul harnic, mă apropii de cel neroditor încă, spunându-i scrâșnit printre dinți: „Dacă la anul, pe vremea asta, nu înflorești, să știi că te tai și în foc te
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mama nu reușea să deschidă ușa din spate. A zgâlțâit cheia în broască, dar nimic. A tras de clanță către ea și a încercat din nou, dar ușa a rămas închisă. M-a străbătut un fior de teamă rău-prevestitoare. Bombănelile înciudate ale mamei au crescut în intensitate, cuvintele au început să răsune din ce în ce mai clar, până când mama a ajuns să țipe. Ce s-a întâmplat, mami? am întrebat eu îngrijorată. — Se pare că nenorocita asta de încuietoare s-a stricat, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
n-o să fie niciodată în stare să explice toate lucrurile astea și altcuiva. Existau mistere ale relațiilor umane care sfidau orice analiză. Iar Wilt stătuse acolo așa calm și-i spusese să se îmbrace. Cuprins de un sentiment de admirație înciudată, Flint ieși pe hol. Orice-ai fi zis despre el, nemernicul ăsta mic avea ceva curaj. Cei doi soți parcurseră în tăcere drumul până pe Parkview Avenue. Pe bancheta din spate, învelită într-o pătură, Eva adormise, iar capul i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
la gândul de a o suna pe Lissy În fața ei, dar probabil că a văzut deja tot ce se poate vedea la viața ei, nu ? — Bună, zic, În momentul În care răspunde Lissy. Eu sunt. — Emma ! Cum merge ? — Groaznic, spun Înciudată. — Ce vrei să spui ? zice Îngrozită. Cum să fie groaznic ? Ce s-a Întâmplat ? — Asta-i partea cea mai cumplită. Mă prăbușesc Într-un scaun. Totul a Început super. Râdeam și glumeam, iar restaurantul e absolut uluitor, și a comandat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
lângă ușă, complet Îmbrăcată, iar acum deja... el... — Stai, reușesc să rostesc. Stai puțin, Jack. Trebuie neapărat să-ți spun ceva. — Ce anume ? Mă fixează cu o privire intensă și grăbită. Ce-i ? — Nu știu nici o șmecherie, Îi șoptesc, ușor Înciudată. — Ce nu știi ? Se trage ușor Într-o parte și mă privește. — Șmecherii ! zic defensivă. Probabil că tu ai făcut sex cu miliarde de topmodele și de gimnaste, care știu tot soiul de... În clipa În care Îi zăresc expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Vreau să spun că mi-a zis... Mi-a zis totul despre... Ei, oricum. Probabil că n-a avut dispoziția să vorbească prea mult. Ce, e o crimă ? — Ia niște cafea, spune Lissy, Întinzându-mi o cană. — Mersi, spun, ușor Înciudată, iar Lissy oftează. — Emma, nu vreau să-ți stric buna dispoziție. Pare un tip foarte drăguț... — Pentru că este ! Pe bune, Lissy, n-ai nici cea mai mică idee cât de drăguț e. E atât de romantic ! Știi ce mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
personal cred că ar fi o mare greșeală... Se oprește ca să-și tragă sufletul. Aș face exact ce-a făcut și el. Aș face public unul din secretele lui. — Sinceră să fiu... nu e o idee rea deloc, spune Jemima Înciudată. — L-aș umili, spune Lissy, cu un aer ușor răzbunător. L-aș face să se simtă prost. Să vedem dacă-i place. Se Întorc și mă privesc. Dar nu-i cunosc nici un secret, zic. — Trebuie să-i cunoști măcar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să-mi spui că, după tot ce s-a Întâmplat, nu-mi spui despre ce e vorba ? — Lissy, crede-mă, chiar nu pot. Îmi iau o față În agonie. E... complicat. Doamne, parcă sunt Jack. — Bine atunci, face Lissy ușor Înciudată. Bănuiesc că n-am să mor dacă nu știu. Și zi... v-ați Împăcat ? Nu știu, zic, Îmbujorându-mă. Poate. — Lissy ! A fost de vis ! Lângă ea tocmai au apărut două fete În taior. Îi zâmbesc și mă Îndepărtez grăbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
voia să-i zădărnicească!/ Ducă-se dară pe unde va vrea și-l Îndeamnă acela! — Asta e greaca veche, nu? Nesuferită materie! Dar nu te sfătuiesc să Începi și acolo unde te duci cu veșnica ta Odisee! El zâmbește silit, Înciudat. De ce s-a exhibat În fața Christei, când o știe că este de lipsită de orice sensibilitate literară? — Serviciile secrete ale lui... Cum spui că Îl cheamă? Ce-o-ces-co? Ce nume imposibil, de altfel s-ar părea că și personajul ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ști! Intermezzo informativ: Doi oameni diferiți gândesc diferit despre același personaj și despre multe alte lucruri. 1. În timp ce se strecura în patul conjugal, nedorind, chiar nedorind deloc să-și trezească soția, consulul Franței la București emise o părere pe cât de înciudată, pe atât de misogină: „Ah, iată-mă și colaboratorul, ba chiar subordonatul unei muieri! Madame! Cică: nu primesc nici măcar un frăncuț. Asta s-o creadă ea! Numai blănița de nurci siberiene și rochia aia nemaipomenită fac o grămadă de franci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
chiar în acel moment se petrecu „luminația” și Ledoulx sări ca ars. În sfârșit, pricepuse chestia cu ouăle pe care i-o spusese, ceva mai devreme, valetul Julien. „Merde! Cum naiba face de le nimerește?” Nu găsi răspunsul imediat și, înciudat, se prăbuși cu spatele întors spre consoarta sa, adormind pe loc. 2. În acealași timp, cuibărită în sania care alerga pe ulițele înzăpezite în ritmul zurgălăilor de la urechile cailor, femeia voalată cugeta la același Julien. „Ce minunată stofă de diplomat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Cheltuia cu nemiluita și pentru înaltele probleme de strategie europeană, uitând cu totul de măruntele necesități materiale ale slujbașilor lui, care se sacrificau, da, se sacrificau trăind în țări cu totul necivilizate, doar ca să asigure prestigiul imperiului. Profund nemulțumit și înciudat, Ledoulx ridică nervos un umăr. Ei bine, dacă banii nu soseau, trebuia să-și revizuiască total și poziția, și prioritățile. Trăsura plină de cufere opri la marginea unei păduri. Din ea sări Marioritza. Purta un costum de călătorie sobru, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
își înfipsese deja colții în mintea lui. Încercă să-l ignore, dar o disperare mută, înspăimântătoare urcă tot mai necruțătoare prin sângele lui și se revărsă deodată în săgetarea unei lacrimi. Și-o șterse cu podul palmei și o azvârli înciudat. Chipul mamei îi apăru cu o mare claritate. Stătea dreaptă dinaintea lui și îl privea în ochi. „Vei trece și peste asta. Nu uita că ești un bărbat adevărat. Ba, mai mult chiar! Ești un boier adevărat. Nici nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Se străduiau să facă o treabă care necesita serviciile electronice ale unui trasor acționat de la distanță. Nedispunând de toate aceste facilități, ei se vedeau nevoiți să regleze problema utilizând instrumente improvizate. Scule proaste pentru o treabă proastă, se gândea Parker înciudat. Și totuși trebuia să se descurce. Până când modulul 12 nu era reparat cum se cuvine și repus în activitate, nu puteau să decoleze. Pentru a părăsi această lume, Parker ar fi făcut reparațiile și cu dinții, dacă era nevoie. Deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
bine, ține bine! strigă Parker triumfător. Am prins-o, jigodia, am...! Ripley observă animalul prins. Apoi blestemă, și de necaz și de frică totodată. Dădu drumul trăgaciului și luă de jos detectorul. ― Fir-ar să fie! oftă ea. obosită și înciudată. Liniștiți-vă, prieteni, ia uitați-vă! Parker lăsă plasa odată cu Brett. Amândoi recunoscură ceea ce prinseseră și nu puteau să-și înfrângă deznădejdea. O pisică, vizibil contrariată, se zbătea în împletitură și, înainte ca Ripley să apuce să protesteze, pieri în fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cu soția lui. Era o seară ploioasă de martie, pe la orele unsprezece. Fuseseră în vizită la mama lui. Acum, George conducea mașina de-a lungul cheiului, tăind drumul pe la canal, pe lângă podețul de fier. Ploua cu găleata. Stropii de ploaie, înciudați, răpăiau ca niște gloanțe pe caroserie. Mânați de vânt în rafale piezișe, asaltau parbrizul, anulând într-o secundă frenetica strădanie a ștergătoarelor. Pe sticlă, picăturile se alcătuiau și se dizolvau în mici chipuri de draci. Strălucirea galbenă, intermitentă, a felinarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
învețe trucuri noi. Am văzut de multe ori întâmplându-se asemenea lucruri. Fără îndoială, voi urmări cu cea mai mare atenție aceste două cazuri. Ori de câte ori o văd pe Gabriel, face ce face și sucește conversația în jurul lui George, manifestând o înciudată obsesie în legătură cu infirmitatea lui. Firește, e geloasă pe posesivitatea Stellei și o supără teribil felul hotărât al acesteia de a-i ține pe ea și pe Brian la distanță. Deunăzi (ne-am întâlnit la Băi, unde vremea rece a acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de hoț pe coridor. În clipa aceea, doctorul ieși din camera lui. Neplăcută surpriză: va să zică nu plecase. ― Mergi în oraș? mă întrebă, dând cu ochii de mine. Ce era să spun? ― Merg! Am coborât împreună. Na! Asta-mi lipsea, gândeam înciudat. Iată-mă silit să-l duc până la poartă. Acolo i-am pus o întrebare cu intenția de a mă cotorosi de el: ― Încotro o iei? ― Mă duc la Colțea. Dar tu? ― Eu fac lectură la Șosea (adică în direcția opusă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Dar acum, visul lui a luat sfârșit! În locul gol lăsat de trenuleț, vânzătoarea a așezat un urs mare de pluș. Nici nu merita să privească la el, doar nu e copil mic, nici fetița ci ditamai băiatul de 10 ani! Înciudat, își luă surioarele de mânuță și voi să plece spre „casă”. Dar, în pragul magazinului apăru doamna cea bogată, care ducea în brațe trenulețul „lui” și păpușile „surioarelor” sale, gata, gata să scape totul pe jos. - Nu plecați, copii, le
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
oamenilor. Al dvs. Al. M. Am pregătit un volum pentru prof. Elena Popoiu, care va vorbi la lansare și va scrie un articol în „Academia Bârlădeană”, cu următoarea dedicație: „Sinuoasă și nebănuită este realitatea vieții. Ieri, ca dascăl, te apreciam înciudat că nu te puteam nota peste maximum admis de regulamentul școlar, iar astăzi, eminenta elevă de atunci, trebuie să dea notă fostului profesor. Al. Mânăstireanu, 13 aug. 2009. Sâmbătă 15 aug. 2009. Am plecat cu o mașină la Priponești și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
și mingea cade pe jos... Ana se sperie puțin dar imediat apoi își drege vocea și strigă cât poate de tare: ─ Măria Ta, Verde Împărat, sunt eu, Ana, mă aflu în curtea palatului... Și tare aș vrea să te văd! Înciudată, doamna bătrână-bătrână deschide larg gura și îi arată Anei o pereche de colți ascuțiți... Flăcări îi izbucnesc pe nări. Brrr, deci nu e o doamnă, e un balaur. O zmeoaică. Eu n-am mai văzut până acum nici un zmeu adevărat
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Se pare că acești străini au fost în stare să parcurgă zeci de mii de ani-lumină, să pună stăpânire pe mine și să mă aducă, aici, nu știu unde." "Ei bine", - tonul răspunsului de la îndepărtatul alter-ego era plin de dezgust, mai degrabă înciudat decât respingător - "să știi că ei au pus un fel de stăpânire pe tine, electronic, dinainte de a părăsi nava Dzan. Și, evident, pe urma, au reușit să rezolve problema controlului de la distanță și au acționat". Stând întins, acolo în întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]