1,026 matches
-
rămas așa un timp care i s-a părut lung lui Cornel înghesuit în nemișcarea lui. Cornel a avut impresia că Radu urma să cadă, să-și ia zborul înspre trotuar, atît de instabilă era poziția lui, dar Radu își încleștase cu putere degetele de fierul balustradei, nu avea să cadă atît de ușor. Cornel a avut impulsul să-l împingă, dar s-a stăpînit. Radu a aruncat punga plină cu apă și s-a retras de pe marginea balconului într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
așa de multe lovituri. Toată treaba a durat cîteva secunde, deși lui Cornel i s-au părut ore. Băieții au vrut doar să se descarce că nu l-au prins pe Radu, nu să-l bage la spital pe Cornel. Încleșta pumnii pe ghiozdane, ca să nu rămînă fără ele. În cele din urmă, s-a prăbușit în praf, ca să le arate că mesajul a fost suficient de clar. După, putea să-și numere punctele dureroase de pe corp, dar mai tare a
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
izbutea să le răvășească, replică Dante, scuturând din cap. Filosoful privea și el În jur abătut. - Dar cum se face că orașul vostru a ajuns În această stare Întristătoare? Dante arătă mânios spre grupul de ticăloși care Încă se mai Încleștau unii cu alții. - Gloata asta nemernică s-a dezlănțuit ca un puhoi de nestăvilit Între zidurile noastre. A venit din cele patru zări ale Toscanei, atrasă de câștigurile lesnicioase pe care decăderea obiceiurilor, nepăsarea guvernanților, simonia preoților, corupția magistraților și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și pe care eu le știu. Va fi o moartea lichide cea care mă va lua, guvernată de lichizii Pești. Din apă am venit, asemenea tuturor ființelor omenești. În apă mă voi Întoarce. În tăcere, Dante apucă horoscopul. Apoi Își Încleștă degetele, ca și când ar fi vrut să Își strângă În pumn propriul destin. Noaptea Colțul din spate al baptisteriului era foarte aproape de vechile construcții Îngrămădite de jur Împrejur, de care Îl despărțea doar o ulicioară Îngustă. În acel punct, masa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ea fusese obiectul gâlcevii, căci arăta modestă, semăna cu o cusătoreasă, și avea o pălărie cu fundă verde. Lângă ea erau doi bărbați, unul cu un stup însângerat de bandaje pe cap, clătinându-se, iar celălalt tăcând sfidător, cu mâinile încleștate cu îngrijorare pe piept. Se presupunea că el fusese cel care pornise cearta. Zic ‘se presupunea’ pentru că acum vorbea polițistul, cei trei fiind surdo-muți. Tipul ăsta îl atacase pe celălalt cu un ciocan, zicea polițistul; a mai spus că femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
parte, la rândul lui, Einhorn nu putea să nu simtă o oarecare solidaritate. Încet încet, cum vorbeam, a uitat care era principalul lui gând, acela de a mă liniști, și a căpătat un ton plin de amărăciune, încercând să-și încleșteze pumnii și atingând biroul cu pieptul. Ce-ți pasă ție că frate-tău o primește în bot! mi-a spus. O merită cu vârf și îndesat. Te-a lăsat baltă, a vândut apartamentul, a luat bani și de la mine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
spunea. Știam că e adevărat și îl respectam ca pe o sursă de iluminare; chiar dacă el era în culori închise, unele făcute din pete, iar verdele și albastru îi veneau din ochi, tot avea o anumită strălucire; și, cu mâinile încleștate pe șoldurile lui grase, se uita la mine cu o față în care o anumită frumusețe originară fusese refuzată ca fiind falsă. Vedeam și eu că pe undeva se prefăcea că crede că toată lumea trebuia să renunțe, și că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
o imagine de călăreț al lui Attila care galopează prin aer. Caligula a scos un sunet. Nu cred că mai fusese lovit în viața lui și uimirea sa a fost enormă. A smuls de pe el șopârla și, după ce și-a încleștat ghearele în ea și a rănit-o de moarte, a sărit mai încolo. Nu puteam să mă dau de gol, însă în adâncul sufletului m-am bucurat să îl văd pe Caligula astfel ofensat. Și-a pigulit cu ciocul penele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
sete l-a înjurat pe Caligula. Am simțit un fel de undă sau de fâșie a pielii capului cum mi se încrețește sau mi se închircește pe cap. Am înregistrat și faptul că mâna ei, pe care mi-o ținea încleștată pe picior, avea dâre de sânge pe ea. Avea o paloare pronunțată. Cu această profunzime și îngustime superficială a vederii pe care o ai în astfel de momente, fața ei mi s-a arătat înaintea ochilor cu pete de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
am trecut de munții cafenii și noroși, apoi de stâncile golașe și de plantele verzi de Florida. Când am intrat în oraș, cineva s-a agățat de o latură a autobuzului pentru o cursă gratuită, înhățându-mă de braț și încleștându-și tare degetele pe brațul meu. M-am luptat și le-am descleștat. Sărind jos, acest pasager clandestin mi-a lovit palma, în timp ce încercam să-l prind. M-a durut, și am fost furios. Iată și zocalo. Ziduri albe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
a arătat odăile și grădina. M-am uitat la păsări, în colivie sau libere, la păsările colibri din flori și din țepii de cactuși care aplaudau. Întinși în iarbă sau în picioare pe potecă se aflau zei mexicani care se încleștau și se țineau strâns și își răcoreau dinții și limbile fierbinți în aerul albastru. Paslavici era un om blând, îngrijorat, cumsecade și încăpățânat, care trimitea articole despre Mexic pentru presa iugoslavă. Se considera bolșevic și revoluționar, dar era cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
crize în care țipau și zbierau unul la altul - ea își gogona ochii și se cambra și își înțepenea grumazul iar el își pierdea cumpătul și uneori încerca s-o pleznească în timp ce fața i se schimonosea și dinții i se încleștau de furie. Nu reușise să își repare dintele spart din față, și datorită acestuia încă îl zăream pe vechiul Simon; în spatele acestui businessman și investitor înfloritor, cu un aer teuton, se ascundea școlarul pe care Bunica Lausch îl trimisese să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
o sarcină de îndeplinit mai degrabă decât cu poftă ucigașă. Am încercat să mă rostogolesc și să evit lovitura, strigând: Pentru numele Domnului, nu mă omorî! După aia m-am repezit la el și în momentul în care mi-am încleștat brațele pe el am simțit că, dacă aș putea, l-aș omorî, atâta furie adunasem în mine. Voiam să îl sugrum. El a lăsat să-i cadă vâsla și m-a cuprins cu brațele în jurul coastelor. Modul în care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
persoanei lui Seymour, nu mă pot aștepta să găsesc spațiul sau ritmul necesar sau, într-un sens mai larg, dar adevărat, înclinația necesară de a menționa din nou poezia lui. Dar, în chip alarmant, în chiar această clipă când îmi încleștez singur încheietura mâinii și mă acuz de limbuție, s-ar putea să pierd o șansă unică în viață - cred, într-adevăr, că ultima mea șansă - de a face o declarație publică finală, discordantă, contestabilă, impetuoasă, asupra locului deținut de fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
la curbe, ori între capetele podurilor de beton. La o curbă în pantă șoferul frînează, așteptînd să treacă pe lîngă el, în sens invers, un camion. În valul mic de zăpadă, roțile din spate încep să joace. Mîinile s-au încleștat pe volan. Mașina dansează ușor, lunecînd într-o parte. Piciorul sare de pe accelerație pe frînă, tremurul mașinii transformîndu-se într-o mișcare lentă spre dreapta cu roțile din spate blocate, oprindu-se la marginea șoselei. Toți pasagerii au făcut ochii mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se așteaptă la dezlănțuirea unei lungi crize de isterie și primul lui gînd de apărare este că ar putea să iasă din impas aruncîndu-i Mariei un pahar cu apă rece între ochi, dar mai apoi, văzînd-o cum plînge cu pumnii încleștați în pernă, vrea să meargă lîngă ea, să-i spună ceva, nici el nu știe ce, poate cîteva cuvinte de împăcare. "Ce cuvinte?! se întreabă, retrăgîndu-se cu teamă, ca din fața unui pericol. Nici măcar nu știu de ce plînge." Cade în fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cuvinte de împăcare. "Ce cuvinte?! se întreabă, retrăgîndu-se cu teamă, ca din fața unui pericol. Nici măcar nu știu de ce plînge." Cade în fotoliu, continuînd să privească îngrozit spre femeia care, ghemuită sub așternuri, plînge tot mai încet, cu pumnii și dinții încleștați în marginea cearșafului. În fereastră, viscolul lovește o dată, cu mai multă putere, zgîlțîind-o. De ce nu exiști cu adevărat, Doamne? scrîșnește Maria, aruncînd o privire spre fereastră să te rog să-l ucizi încet, acolo, în viscol... Apoi, istovită, se acoperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
înăbușit femeia, trezindu-se de-a binelea, înțelegînd că-i în brațele unuia venit din închisoare, dar prea tîrziu să se mai poată retrage; caută totuși cu mîna lemnul lăsat deoparte, să-i dea în cap, sfîrșind prin a-și încleșta degetele în aer, lovind cu pumnul o dată, de două ori, apoi, cînd se simte aproape de apogeu, strînge cu putere brațele în jurul gîtului, dar bărbatul, transpirat tot, cade cu obrazul între sînii ei... Ce naiba nu te poți abține?! se ridică agale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acest sărut. Simte imediat mîinile femeii așezîndu-și palmele pe umerii lui, pentru ca apoi unghiile să-i zgîrie pielea, ca un gest de respingere sau de chemare, după care știe că se vor opri în părul lui la ceafă, unde se încleștează tot mai tare, pe măsură ce sărutul îi este tot mai înfocat, mai profund. Și dint-o dată, gura femeii scoate un sunet straniu, ceva între scîncetul durerii unui copil ce nu știe să se exprime și exclamția de extaz, iar mîinile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
În nesimțire, astfel am rămas vreo două zile. Când mi-am revenit, trenul era În gara Tg. Frumos XE "Tg. Frumos" ... Eram lungit pe dușumea Între cadavre care aveau o Înfățișare stranie: rigidizați În poziția În care căzuseră pe jos, Încleștați Între ei, formaseră o masă legată și neîntreruptă. În vagon era un miros oribil, un amestec de sânge, cadavre și fecale. Cu sforțări mari m’am descleștat din marea cadavrelor. Porțile vagonului au fost cândva deschise și din depărtare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
sperase la o respingere totală a propunerii și care acum arăta cumplit de dezamăgit. Fliss numără mâinile ridicate. Sugestia Lindei adună câteva voturi, dar majoritatea zdrobitoare se pronunță În favoarea lui Rachel. Asta n-a mirat pe nimeni. Linda, cu maxilarul Încleștat de furie, Își adună colile și spuse plină de mânie: — Voi pune, desigur, În aplicare hotărârea participanților la ședință, dar vreau să subliniez că anumiți membri ai Consiliului, care erau foarte interesați de propunerea originală, vor fi teribil de dezamăgiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pricepe să mintă, am zis. Așa că nu suflă o vorbă și Își susține nevinovăția. Strategia asta i-ar putea aduce o condamnare. Va observa toată lumea că știe mult mai multe decât spune. Rachel se uita fix la mine, cu maxilarul Încleștat de furie. — A mers prea departe, zise. De prea multe ori, prea multe promisiuni pe care nici măcar nu i le cerusem... Dacă atunci ai fi luptat ca să-l păstrezi, nu s-ar fi Întâmplat nimic din toate astea, am replicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de oțel, că e încătușat, înrădăcinat în locul unde se afla. Câteodată avea impresia că de-a lungul tuturor chinuitoarelor metamorfoze prin care trecuse, urmărise, de fapt, una și aceeași idee. Se afunda în haosul primar și ieșea apoi la suprafață încleștând în mână cochilia fragilă ce adăpostea un tezaur și care, pe dată, se și sfărâma. Scotocea după prada lui prin hățișuri, pe coclauri, prin fundături și, până la urmă, nu găsea nimic. Așa se conturau în mintea lui imaginile propriei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
țâșnea din frunziș. Ceva mare și greu și extrem de agitat veni rostogolindu-se și alunecând pe povârniș și ateriză în iarba de la picioarele drumeților. Un moment mai târziu, acest ceva se dovedi a fi Tom. McCaffrey și Emmanuel Scarlett-Taylor, încă încleștați într-o trântă care începuse la capătul de sus al pantei. Se ridicară râzând, continuând să se țină încleștați și apoi, devenind conștienți că aveau spectatori, săriră în lături, lăsându-le drumul liber. — Hello, spuse preotul, ridicând mâna, în timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
repezi la Ruby: Ce te-a apucat să vii aici și să te proțăpești ca o broască țestoasă? Și unde ai umblat până acum, mă rog? Ai darul deochiului. Du sticlele astea în casă! Alex ieși în grădina din fața casei, încleștându-și degetele, în buzunar, pe foarfecele de tăiat flori. Două lacrimi calde se amestecară cu picăturile de ploaie rece. A doua zi avu loc din nou o pană de lumină (greva electricienilor reîncepuse), iar „șparlitorii“ își făcură din nou drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]