460 matches
-
femeie în civil în birou. Atunci m-am gândit să fac ceva cu pungile alea de plastic. Dacă ar fi explodat, ar fi fost puși în pericol atât pasagerii, cât și colegii mei. Atunci am aflat că Takahashi avea dinții încleștați, prezenta simptomele unui epileptic. Voiam să fac ceva cu pungile alea, dar m-am gândit că trebuia mai întâi să-l ajut cumva pe Takahashi. „Bagă-i ceva în gură, o batistă. Ai grijă să nu te muște de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pași înainte, până se atinse de masă. Aproape în aceeași clipă, însă, tovarășii săi tăcură, subjugați de privirea femeii, deși ea, la drept vorbind, continua să-l fixeze doar pe conducătorul lor. Acesta din urmă o privi nemișcat, cu fălcile încleștate; Audbert, care știa bine cât de imprudent era să o privești prea multă vreme în ochi pe Malaberga, îl observă o clipă și văzu că respira greu și prea repede; în plus, mâna sa strângea mânerul săbiei, frământându-l, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
său. Frediana făcu un gest larg cu mâna și întreg detașamentul se puse în mișcare pe câmpie, ținându-și caii la trap mărunt. Hunul striga și se zvârcolea, învârtindu-se cu frânghia deasupra rugului său. Palidă la față, cu fălcile încleștate, Frediana privea drept înainte. Sebastianus, flancat de alan, se păstra la o distanță de o jumătate de lungime de cal mai în spate și nu îndrăznea să se apropie de ea. încă nu-i venea să creadă că era adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bine decât ar putut-o face cel mai experimentat detașament de elită, astfel că Metronius se trezi prins în mijlocul unei lupte furibunde: combatanți de ambele părți își întindeau înainte și își încrucișau sulițele, astfel că cele două armate se găsiră încleștate una în cealaltă și aproape imobilizate într-o confruntare pură de forțe, ce amintea de aceea dintre doi elani în luptă. în prelungirea acelei crude confruntări, cei care se găseau în primele rânduri, împinși spre dușmani de cei ce veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trebuie să ți se spună câteva lucruri despre tine însuți înainte ca autoritățile să se apropie, ceea ce vor face foarte curând. Acum, te rog, grăbește-te. - Cum mi-ai spus? - Mișcă! Păși încet, dar mintea îi era ca un pumn încleștat, strângându-se în jurul realității teribile care-l înconjura. Ea îl cunoștea. Această femeie pe care ei o capturaseră, această - cum spuseseră că se numea? - Anrella Craig îi cunoștea identitatea reală. Avusese un plan vag să se întoarcă asupra ei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
instalat în holul oribil al unui hotel și a stat de vorbă cu logodnicul ei până la cinci fără un sfert dimineața. Doamna de onoare a dat drumul buchetului de gardenii din poală, doar atât cât să-și ridice ambii pumni încleștați. — Ooo, simt că-mi pierd mințile! La ce hotel? am întrebat-o pe doamna de onoare. Știți cumva? Încercam să adopt un ton cât mai indiferent, ca și cum, să zicem, tatăl meu ar fi lucrat în industria hotelieră, iar eu, mânat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
acolo se odihnea verdele banilor. Tot În același ritm, degetele scoaseră dolarii. Apoi, cu atingerea unui doctor pe burta pacientului, negrul mișcă Înapoi toboganul de piele, Întoarse Închizătoarea aurită. Sammler, care-și simțea capul mic, micșorat de tensiune, cu dinții Încleștați, Încă se uita la geanta de lac călătorind, prăduită, pe șoldul femeii, descoperind că este iritat de ea. De faptul că nu simțea nimic. Ce idioată! Umbla cu țeasta plină de un mucegai de prostie. Zero instincte, nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
toată lumea era în extaz, Joey ar fi spus mai probabil: Dă-i în judecată. Ai putea să obții milioane. Alteori, nu scotea o vorbă. Stătea pur și simplu în mijlocul unui grup, privindu-i pe toți cu ochii îngustați, cu gura încleștată, în timp ce îi zvâcnea ceva - un mușchi? o venă? - pe față. Ca urmare, o mulțime de femei îl considerau atrăgător. Întotdeauna știam că au trecut de la a-l considera un nemernic posomorât la a fi atrase de el când spuneau: N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
spre a asista la scenă fără să se amestece. Warda explică dintr-o suflare: — E fratele meu! Apoi îi zise tânărului care rămăsese fără grai: — Juan, eu sunt Esmeralda, sora ta! Rostind aceste cuvinte, și-a desprins brațul din pumnul încleștat al lui Mohamed și și-a ridicat ușor vălul. Soldatul s-a apropiat, a ținut-o câteva clipe pe după umeri și a strâns-o apoi la piept. Tata s-a făcut livid și a început să tremure. Știa că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
erau dezorientați, în timp ce noi mânuiam pila cu forță și precizie... Până i-am văzut pe supraviețuitori fugind, lăsând în urma lor mormane de cadavre. Antonius se așezase pe taburetul de lângă masă și asculta cu chipul încordat, cu buzele strânse și pumnii încleștați, cuprins de mânie. — Eu însumi - Titus mișcă degetul pe hartă - am ieșit călare să-i duc lui Annius Gallus o epistolă din partea lui Spurinna. Gallus venea în ajutorul nostru cu Legiunea întâi. După cum își dăduse seama Spurinna, Caecina voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
suferinței, se gândi Virgil. Și riscul vinovăției. Nu putea oare pur și simplu să așeze toate astea la ușa lui Grimus? Dolores se uita fix la munte cu o intensitate drăcească. — Nimic nu se va schimba, spuse ea printre dinții încleștați. DOISPREZECE Cutremurul a fost cel care l-a trezit devreme pe Vultur-în-Zbor. îl zgâlțâia prin rogojina subțire. Zguduise singura măsuță din cameră până când trântise și stricase jocul de puzzle. Vultur-în-Zbor s-a dezmeticit repede și a sărit drept în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
firile simbolice peste vasta povară obscurantistă a personalității. Astfel cunoașterea adevăratelor forțe care ne guvernează devine foarte dificilă. Dat fiind acest șuvoi nesfârșit de posibilități, îmi consider micile slăbiciuni o alinare. Vultur-în-Zbor stătea nemișcat, cu încheieturile albite de încordare, pumnii încleștați și gura strânsă într-o linie subțire-subțire. — Ei, haide, domnule Vultur, spuse Virgil Jones. Te credeam un suflet mai înțelegător. — Azi urc pe munte, îi aruncă Vultur-în-Zbor. Vreau să-i găsesc pe Prepelicar și pe Sispy și să ies din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
când s-au așezat în spartana cameră din spate a Magazinului, cea în care se retrăgea Moonshy, nu a mai fost atât de convins de idee. Pe pereți erau lipite afișe galbene, ce îndemnau la sfidarea tiraniilor demult apuse. Pumnul încleștat al solidarității era afișat peste tot. Moonshy se deosebea de ceilalți doar prin obsesia aleasă. El era Opoziționistul. Asta îl făcea capabil să pună la îndoială edificiul instabil pe care se sprijinea sănătatea mintală a celor din K. Punea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu ajungea până la trădarea finală. Ceva mai puternic decât Elfrida o împiedica. Vultur-în-Zbor refuza să creadă că era vorba de moralitate. — îl iubesc pe el, îl iubesc pe el, îl iubesc pe el! repeta ea iar și iar printre dinții încleștați. Nu, nu-l iubești, i-a spus Vultur-în-Zbor. Ți-a fost bine cu el. Niciodată nu ți s-a părut atrăgător. Nu-l iubești. — Ba da! striga ea. Știu că-l iubesc! Apoi el s-a uitat cum femeia își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
puține din regulile bătăliei sau din scopurile adversarului său. De-acum intrase în joc. Asta era tot ce conta. Cicatricea de pe piept îl mânca. Observat că degetele lui Virgil Jones, atunci când nu se agățau de smocurile de iarbă, rămâneau strâns încleștate. La mică distanță în spatele lor, silueta ascunsă a Mediei îi urmărea, păstrând distanța, dar fără să-i piardă din ochi. Cei doi nu o auzeau, pentru că nu se așteptau să fie urmăriți. Vuietul din mintea lor produs de Efect - mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
jumătate exaltat, ce venea dinspre pădure. Vultur-în-Zbor s-a trezit imediat și a fugit în direcția vocii. Virgil, mai lent și mai greoi, l-a urmat, clipind des. Media stătea la marginea pădurii, cu brațele tremurându-i și mâinile țepene, încleștate una de alta. Prinsă între brațele ei, se afla silueta posomorâtă și murdară de noroi a Prepelicarului. Fratele și sora rămaseră nemișcați un moment, cântărind totul în minte. — Spune-i femeii ăsteia proaste să-mi dea drumul, frățioare. Vocea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Suki, care aproape se eliberase pentru ca apoi să eșueze în ultimul moment și acum respingea persoana care putea să o salveze - dacă m-ar fi lăsat. Dar acum venea înspre mine, cu fața plină de sânge, aruncându-ne printre dinții încleștați: —Ieșiți! Ieșiți! Cred că așa arătau menadele. Nu mă puteam mișca. Sebastian a fost cel care m-a salvat, trăgându-mă în spate și târându-mă de-a lungul coridorului. Ieșiți și nu vă mai întoarceți niciodată! Suki țipa ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mare bilă ruginie atârnată de un fel de parâmă izbea într-un turn. Bușituri surde, gemete aproape umane, de trup chinuit de lovituri grele, icnete de ins care nu vrea să țipe, se chinuie doar în dureri atroce, cu buzele încleștate, ultimă, disperată dovadă că a rămas viu și nu vrea să se lase învins, biruit. Privea și Ester într-acolo, înfrigurată, strângându-mă de braț ori de câte ori bila aceea imensă, după un lung balans, lovea zidul care se îndârjea să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ale cărei legi nu le știam și căreia, supremă și imbecilă trufie, credeam că am să-i pot impune legile mele. Care legi? Ce legi poți să-i impui nisipului când crezi că tu îi drămuiești prelingerea din pumnul tău încleștat? Când crezi că ții în pumnul tău deșertul întreg? Când crezi, cu vana credință a izmenitului, că într-un bob de nisip stă tot nisipul Lumii? Acum, când viața mi se scurge asemenea acestor grăunțe de nisip despre care scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cum de-am ajuns în depozitul Bibliotecii, voi da să strig să vină cineva să mă scoată de acolo, n-aveam chef de știință de carte, de lecturi, de ziare mai ales, gura nu mă va asculta, fălcile vor geme încleștate, dinții se vor strânge strepeziți, din oglindă cineva se va holba la mine, crunt, îi bruiasem meditațiile, îi voi face semn complice cu ochiul, din mâini nu puteam mișca, una se blocase în buzunarul de la spate, cealaltă căuta un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și tu mai des cu mine. Elisa e doar o drogată prostuță care din Întâmplare știe unde sunt cele mai tari petreceri, atâta tot. Ticălosul! Avea tupeul să stea acolo și s-o facă pe Elisa drogată printre dinții ăia Încleștați, În timp ce maxilarul inferior Îi tremura atât de tare Încât părea legat la electrozi. Penelope știa o grămadă de lucruri pe care noi nu le știam - cum să Împacheteze cadouri, cum să scrie bilete de mulțumiri, cum se așază cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Mickey desenă în aer o siluetă de clepsidră. — Sigur. Solly Gelfman o bagă-n următorul lui film. Crede că o să ajungă departe. Buzz spuse: — Poate în cazanul dracilor. Văzu că Mickey începe să fiarbă la foc mic - nările umflate, fălcile încleștate, privirea căutând ceva să spargă - și îi întinse paharul pe jumătate plin cu Bloody Mary, lăsat pe masă de Stompanato. Cohen luă o gură și își linse un solz de lămâie de pe buze. — Varsă tot. Acum! Buzz zise: — Masculul feroce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Mușcăturile îi acopereau tot bustul, fără să se suprapună. Obrajii îi fuseseră crestați până la gingii și maxilar, iar penisul îi fusese retezat, inserat în cea mai adâncă dintre tăieturi și atârnat în așa fel încât prepuțul rămăsese prins între dinții încleștați, iar rigor mortis menținuse obscenitatea intactă. Danny izbucni: — O, Dumnezeule! Nu! Layman îi explică: — Ploaia i-a curățat corpul și a păstrat tăieturile proaspete. Am găsit într-una din ele o așchie dintr-un dinte și i-am făcut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
haremuri și spintecau cu iataganele bărbații, dacă Încercau să se opună. Țara de Sus era, toată, un vaier mut. Voievodul văzuse totul, iar Alexandru nu-l Întrebase nimic, prinzând doar, cu coada ochiului, fragmente dintr-un portret al mâniei. Maxilarele Încleștate, ochii aproape ieșiți din orbite, obrazul alb, fără sânge, mâna dreaptă strângând convulsiv mânerul sabiei. Erau amândoi flămânzi și murdari. Cu o seară Înainte Alexandru o luase Înainte, spre un cătun alcătuit din câteva case risipite pe versantul abrupt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
telefon. Pe când pornise cu un automobil de piață, două trăsuri de la moșie și un alt auto, mobilizat de Doru, o căutau. Înainte de sosirea ei se petrecuseră grozăvii. EJ găsise pe Lenora căzută într-un fel de sincopă apoplectică, cu gura încleștată, cu un ochi vânăt, plină de contuziuni și arsuri. Jumătate cuverturii, percleluțele erau arse, Doru nu era de recunoscut: cu ochii bolboșați, cu părul vâlvoi, năuc. Slugile fugiseră în toate părțile și baba o luase razna pentru totdeauna. Lina se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]