294 matches
-
să-ți duc haina în bucătărie ș-am să văd ce mai face Angelo. Pân-acu’ chiar c-am avut parte de doi musafiri foarte veseli. Trag nădejdea că bătrânu’ n-o să cadă și să-și rup-un picior, venind încoa’. După ce o văzu ieșind pe Santa, doamna Reilly își umplu un pahar cu whisky, adăugând doar puțin Seven-Up. Luă lingura, gustă salata de cartofi și, curățind lingura cu buzele, o puse din nou pe șervețelul de hârtie. Dinspre familia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și lovind în grămada de pene trandafirii sudată de urechea și umărul lui. — Cum dracu’ a ajuns individu’ ăsta aici? îi întreba Lana Lee pe septuagenarii uluiți din local. Unde-i Jones? Cineva să mi-l cheme pe Jones! — Vino încoa’, matahală nebună, țipa Darlene. Tocma’ în noaptea premierei! De ce-a trebuit să vii chiar în noaptea premierei? — Doamne Dumnezeule, se văita Ignatius, încercând să ajungă la ușă. În urma lui lăsă o dâră de mese răsturnate. Cum îndrăzniți, nemernicilor, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să m-apuce damblaua. Să cad jos, în bucătărie. Mi-aș fi crăpat capu’. Pe urmă am fugit la mine-n cameră să mă-mbrac și mi-am scrântit glezna. Era cât pe ce să fac un accident conducând mașina-ncoa’. Încă un accident! se sperie Ignatius. De data aceasta va trebui să mă duc să muncesc în minele de sare ca să fac rost de bani. Ține, prostule. Angelo mi-a spus să-ți dau asta. Doamna Reilly se aplecă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mai calculați. S-au sculat să plece... nu aveau toți același drum. Doi dintre ei trebuia să plece-ntr-o parte și ăsta cu care am avut eu scandal... trebuia să plece singur într-o parte. Deci doi încolo - unu-ncoa’. Și ei... ce au vorbit acolo la masă, cum s-au înțeles ei, ca să mă pe mine. Normal, dacă mă omora unu’, îl condamna la locul de muncă, sau cu suspendare, cred. Ei s-au luat și au plecat. Ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
francez care urma să stea la ei. Nici nu i se părea exagerat că-și dorea ca acest descendent al lui Napoleon, dacă nu era chiar un Charles Boyer, să fie cel puțin elegant, arătos, să-l aibă pe vino-ncoa’. Gaston valora însă zero, zero, zero pe toate planurile. Părea un prostănac și nu i se putea discerne nici urmă de inteligență pe chip. Îi era și rușine că se gândise la Boyer. Dacă ar fi să-l compare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Au stat așa și s-au uitat unul la altul, până când Vencica a bătut la ușa din față. Achile și-a pus reflex prosopul pe cap și i-a strigat să intre, fără să-și ia ochii de pe Zogru. - Vino-ncoa, Vencico, vino și uită-te, uite, uită-te acolo pe tavan și spune-mi dacă vezi ce văd eu. Zogru știa prea bine că Vencica nu-l vede, așa că se repezise imediat spre gâtul ei. Nu știa exact ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
la fotografie și sucind-o pe toate părțile, de parcă n-ar fi văzut bine, între timp s-a lins pe buze de câteva ori, a clătinat din cap, s-a ridicat și l-a strigat pe celălalt muncitor, fă-te-ncoa, Traiane, să vezi și să nu crezi! Muncitorul pe nume Traian a pus pe pătură bucata de pâine pe care o molfăia, s-a ridicat și s-a pornit spre. Când a ajuns, muncitorul pe nume Feri i-a întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ușa, bunica s-a trezit și s-a uitat la mine fix, eu i-am zis, săru’ mâna bunico, ia te uită, tu ești, a întrebat ea, de parcă nu m-ar fi recunoscut, după care mi-a spus repede, vino-ncoa, nepoțele, și mi-a întins mâna, o ținea țeapănă, ca-n filme, când femeile își întind mâna să le fie sărutată, nu știam ce să fac, m-am dus la ea, i-am apucat-o cu dreapta, cum am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-ul - și, în afară de turiști, cu toții l-au salutat pe Nathaniel de plecare. Cred că se cunoaște cu toți cei din sat. Strângem noi, spune Eamonn apăsat, în clipa în care Nathaniel începe să adune paharele, câte cinci o dată. Dă-le-ncoa’. Să vă bucurați și voi de cât a mai rămas din seara asta. — Păi... OK. Nathaniel îi bate ușor pe spate. Mersi, Eamonn. Se uită la mine. Gata de plecare ? Fără prea mare tragere de inimă, mă dau jos de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Rog plecați proprietate ! — Ce fel de accent ar trebui să fie ăsta ? spune un tip cu ochelari negri. — Belgian, spun după o pauză. — Belgian ? Mă scrutează pe sub borurile pălăriei lui Trish. Ea e, spune cu dispreț. Ned, ea e ! Vino-ncoa’ ! — E aici ! A ieșit ! — Ea e ! Aud glasuri de peste drum și, spre groaza mea, mă trezesc că apar alți nu știu câți ziariști care se grăbesc spre porțile noastre, cu aparate foto și dictafoane. Ăștia de unde au mai răsărit ? — Domnișoară Sweeting. Angus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la radio se aude muzică clasică, și În fața lui, pe jos, sînt vreo șase cutii de carton pline cu tot felul de chestii. — Bună, bunicule, zic. — Emma ! Ridică privirea și i se luminează fața. Fata mea, scumpă și dragă. Vino-ncoa’ ! Mă aplec și Îl pup, iar el mă strînge tare de mînă. Are pielea uscată și rece, și părul chiar mai alb decît Îl avea ultima oară cînd l-am văzut. — Ți-am mai adus niște batoane de ciocolată Panther
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
sară inima din piept. Jack tocmai traversează iarba În direcția noastră, Îmbrăcat În cowboy, cu pantaloni de piele, cămașă cu pătrățele și pălărie autentică de cowboy. Arată așa de incredibil de megasexi, cum simt că mă ia cu leșin. — Vine-ncoa’ ! șuieră Connor. Repede ! Curăță coaja aia de lămîie ! Bună ziua, domnule, spune cu voce tare. Doriți un pahar de Pimm’s ? — Îți mulțumesc foarte mult, Connor, spune Jack cu un zîmbet, apoi se uită la mine. Bună, Emma. Îți place petrecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
bine să mă știe de frică. Așa cum, odată și odată, toți vor trebui să mă știe de frică. La asta mă gândisem În casa lui Moru cel uscățiv și - - Krog, făcu el, chinuindu-se să țină bulumacul În loc. Ia hai Încoa’! Am intrat În apa care curgea mereu pe cât de liniștit puteam, de parcă niciodată nu mi-ar fi păsat de Înec. M-am lăsat În voia ei, iar bietul Enkim se apucă să dea cu putere din mâini și din picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lovească. Cel de afară se uita când la noi, când la vâlvătăile din sat - din ce În ce mai mari după lumina tot mai puternică ce juca pe stâncile din fundul peșterii. - Stai, zise din nou celălalt. - Nu stau! răcni cel de lângă mine. Hai Încoa’, măi Buze, măi! Îl umplem bine de sânge că nu se supără nimeni! Vii? În loc de răspuns, se auzi un fel de bufnet Înfundat, urmat de un icnet precum un hohot Înăbușit de râs. - Ce faci acolo, măi Buze, măi? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
râs. - Ce faci acolo, măi Buze, măi? Nu vii? Nici un răspuns. Preț de câteva clipe nu se auziră decât strigătele din sat. Gâfâind, păzitorul Începu să mă izbească cu pumnii În țeastă. - Na, porc și șobolan, na și na! Hai Încoa’, măi Buze! În clipa aceea, de la intrare se ridică un horcăit prelung și gros. Am tresărit. - Buze! strigă cel de lângă mine și se ridică, nevenindu-i să-și creadă ochilor. Buze se zvârcolea În fața peșterii, În timp ce un izvor de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
două femei, că ele o duc mai mult decât oamenii, zise Zarge, făcându-i pe toți să râdă. - Sunt și ele pe aici? - Cum să nu? Tocmai ele să lipsească În ziua În care Krog ne calcă pământurile? Maică! Hai Încoa’ și ad-o și pe Trina că uite, stăpânul vorbei Întreabă de voi. Cele două bătrâne se apropiară, cu ochii jucându-le de spaimă Într-o parte și-n alta. Țineau mâna la gură, de parcă doreau să nu ne supere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și cântarul... ARTUR (Perfid.): Scrie la regulament că ai voie să-mi tai capul cu toporul? CĂLĂUL (Alb ca varul.): Care topor? Ce topor? ARTUR (Smulgându-i-l de la spate.): Ăsta pe care l-ai adus. CĂLĂUL (Violent.): Dă-l încoa’! Ăsta nu e topor. ARTUR ( Se joacă plimbând lama pe coadă.): Da’ ce e? CĂLĂUL (Speriat.): E o secure... mai mică... ARTUR (Victorios.): Scrie la regulament că poți să folosești orice secure? Eu cred că scrie clar că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ca un prost? GUFI (Albastru.): Nu vă permit! Cretinilor! Și ce dacă am ocolit? CĂLĂUL: Ești un fraier, Gufi. Domnul a renunțat de mult la plângere. GUFI (Pierdut.): Chiar așa? Și eu, care vă adusesem o pară... GARDIANUL: Dă-o-ncoa’! GUFI: Ce păcat, ce păcat! (Către ARTUR.) Chiar ați renunțat? ARTUR (Spășit.): Da... GUFI: Ce păcat! Dacă ați fi știut ce frumos urma să vă vorbesc... Cât de elocvent aș fi fost... Cum v-aș fi convins să renunțați, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
S-a-nfășurat pe mine! Uiii... GRUBI (Intrat în panică.): Dă mâna! BRUNO: Ușurel... (Cei doi se luptă pe marginea gropii; Bruno face eforturi ca să scape, s-a agățat de GRUBI; GRUBI trage din răsputeri.) BRUNO: Trage de funie! GRUBI: Dă-o-ncoa’! BRUNO: Vezi că se-nnoadă. GRUBI: Stai... Acum! BRUNO: Hai! GRUBI: Pune degetul dedesubt! Ce urât! BRUNO (Țipând.): Hai! Hai! Nu vezi c-a-nceput să muște? GRUBI: Uah! (Cei doi se unesc într-un ultim efort și se prăbușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și se simte jenat.) GRUBI (Pentru sine.) Ce aiureală! (Către spectatori.) Ce vă uitați așa? (Se șterge cu gesturi apăsate, de năduf, pe față și pe gât.) BRUNO (Privindu-l de pe marginea gropii.): Hai! GRUBI: Ce mai vrei? BRUNO: Hai încoa’! GRUBI (Pentru sine.) Fir-ar să fie! Au stricat totul! Ce oameni! (Urcă înapoi - sau reintră - pe scenă.) Uah! (Trântește de pământ cu pantoful pe care l-a folosit ca armă în urmărirea celor doi.) BRUNO: Stai jos. GRUBI: Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
MACABEUS (Iritat, se ridică într-o rână.): Ce e? PARASCHIV: Au început să ne caute. MACABEUS: Cine? Ce? (Sare de pe rogojină.) Nu fi împuțit! PARASCHIV: Ne caută! (Se agită, își trece cu unghiile prin păr și pe fată.) MACABEUS: Vino-ncoa’! PARASCHIV: Nu vin. S-a terminat. MACABEUS: Vino jos! PARASCHIV: Nu vin! (Surescitare.) Au făcut focul! MACABEUS: Cine? PARASCHIV: Nu vin! Au făcut focul, acolo, sus. Ne caută. MACABEUS: Nu fi prost. Nu ne caută nimeni. PARASCHIV: Am văzut focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
magazionerului, că, și așa, el le avea În acte. Apoi, veniți acasă, la mine, să facem un plan, care, deocamdată, este secretul meu. Hai! A, Cristi, actele morii unde sunt? La mine. Unde, la tine? Aici, În geantă. Dă-le-ncoa. I le dădu. Le luă. Le rupse. Le băgă În buzunar. Ce-o să faci cu rupturile alea? O să le pun, diseară, pe foc. Dacă cineva o să aducă, vreodată, vorba, de moară, dacă cineva-și va mai aminti de asta, o să
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de fapt, țiganca aia, nici măcar nu avea chiloți pe ea. Duse repede mâna În portofel, șio umplu cu bilete de câte jumătate de milion, și prinse a i le Îndesa Între buzele de jos. Ea Îi apucă teancul. Dă-l Încoa! Nu te mai obosi și necăji! Că eu mă pricep, unde și cum să mi le bag, mai bine. Vocea o trădă. El Încercă să-și retragă mâna, rostind: cum, tu, aici, așa? Hai, lasă bancnotele, și taci!, că, distracția
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mai original. Anume, arcuindu-și mâna dreaptă, cu multă drăgăleșenie, pe după mijlocul său. El Îi răspunse cu același gest, arcuindu-și mâna stângă, pe după mijlocul ei, și simți, cum, Întregu-i trup, miroase a mirodenii de grădină, proaspete, și-a vino-ncoa. Și au traversat, astfel, aleea, ajungând În partea opusă a casei. Acolo, sub un vișin mare, rotat, cu o primitoare și binefăcătoare umbră - o masă, o bancă, douătrei scaune cu spătar, și, mai spre gărduțul din față, un ademenitor scrânciob-leagăn
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
stăm? Nu mult. Bă, eu am Întrebat, cât, nu, dacă, mult ori puțin. Cât? Cât e Încă un pahar. Și gata. Sus. În două picioare, puștile pe umeri, și, la deal, spre păduricea de salcâm. Unde-i autorizația? Aici. Dă-ncoa. S-o pun, eu, la locul ei. Că, pe-aici, avem suficienți cântători. Și... Și, hai, ia-o, pune-o unde știi tu, și, paharele pe gât, și, afară, și, de-acolo, spre creasta Însalcâmată. După ce, mă, Apă bătută de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]