6,663 matches
-
final mulțumește lectura, dar această încheiere e uneori o renunțare la prezentarea complexității imoralității lumii noastre. LV. Starea ta definitorie, deși ascunsă, e umorul. Faptul că scrii cu umor te împiedică să te refugiezi în ironie. Preferi compasiunea. De la moderniști încoace, de la Joyce și Eliot, ironia e unealta predilectă a scriiturii. Toate miturile au fost demitizate. Am senzația că refaci zidurile sacrului. Mă înșel? TM. Nu mă văd scriind absolut nimic fără umor. Umorul dezumflă cel mai bine prefăcătoria și, ca
Timothy Mo – "Umorul dezumflă prefăcătoria" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/12341_a_13666]
-
opiniile, odată ce chemați să dea pe față dedesubturile unui regim, au preferat să pună în aplicare teoria părților bune și a celor rele, într-un cocteil de idei umaniste. Cu mii de menajamente întrebările moderatorilor, spre a-i aduce mai încoace, nu-i înturnau de pe șleaul acelor esențiale realizări ale căror părinți fuseseră - cu incursiuni în mica anecdotă, întru descrețirea frunților. Bătrâni, dar vioi, destul de bine conservați - cel puțin Maurer, în bilghere canadiene și costum de pădurar te convingea că fusese
Partea cea bună a părți rele by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12418_a_13743]
-
de a desfășura o mulțime de filoane narative în paginile romanului ei de peste 400 de pagini, fără a pierde din mînă capătul nici unuia, și izbutind să ducă la bun sfîrșit o savantă țesătură multicoloră: istoria unei depersonalizări. De cîțiva ani încoace literatura ungară pare a-i fascina pe criticii și cititorii germani. După ce Imre Kértesz a fost răsplătit cu Nobelul pentru Literatură în 2002, el a dispus de autoritatea necesară pentru a atrage atenția asupra romanelor lui Sándor Márai care sunt
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
Dă-mi măcar prăjitorul de pâine de pe aragaz, să pot pleca... Ce a urmat? Haralampy a intrat în bucătărie, a văzut pe aragaz laptopul prăjit și scorojit, a încercat să pună de-un infarct fără să reușească și de-atunci încoace, noapte de noapte, iese pe palier și cântă la tulpină de ceapă Nocturne chopeniene (auzite/văzute la TVR Cultural) " le zice el " până când, către ziuă, un vecin cu permanente dureri de măsele deschide ușa și îl întreabă: - Domnu' Haralampy, scuzați
Laptop-ul ca prajitor de Pâine by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12479_a_13804]
-
al lui Lucky-Mihai Bica, o apariție elaborată, pentru mine neașteptată în jocul actorului. Și iarăși pianul. Departe, aproape. Tare, încet. Muzica originală și interpretarea îi aparțin lui Dumitru Dabija, care l-a mai acompaniat, discret, pe regizor de cîțiva ani încoace. Un text atît de dificil - numai dacă îl citești - rostit și interpretat minunat de Costache Babii - niciodată nu mi-a plăcut mai mult! - și Mircea Andreescu. Blîndețea lui Didi, ciufuțenia lui Gogo. Vladimir: Și dacă sîntem mulțumiți ce facem? îl
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
reieșea că el este autorul a trei tablouri din care unul era piesa atât de mult apreciată, aflată în posesia lui }uculescu. Dacă nici asta nu-i de-ajuns - am adăugat - îi dau un telefon și-l rog să vină încoace. Poți fi sigur că va veni!" Pusesem mâna pe telefon, dar }uculescu m-a oprit: "Nu-i nevoie să-l chemi, m-ai convins!" Am observat că se făcuse galben la față, total descumpănit. A urmat o clipă de tăcere
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
și de autoritate certă. Prima îi aparține lui E. Lovinescu. Ironia lui, indirectă la adresa textologiei, îl privește direct, scrijelitoare cu delicatețe, pe Șerban Cioculescu, cunoscut și recunoscut, în 1937, când apare Istoria literaturii române moderne. 1900-1937, ca și de-atunci încoace, pentru acribia lui de filolog, demonstrată întâi în editarea operei lui I. L. Caragiale, începută (1930) de Paul Zarifopol. Lui Eugen Lovinescu, Șerban Cioculescu îi oferea "spectacolul ciudat al unui spirit vioi, vindicativ, agresiv, căutând să-și ascundă zelul partizan în
Câte ceva despre altceva by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12483_a_13808]
-
decît făcînd pactul cu diavolul și jucînd la două capete, adică scriind doar banalități inofensive, care n-aveau cum să facă rău urmăritului, sau chiar aprecieri de tot favorabile lui. "După timpul lung care s-a scurs inutil de la revoluție-ncoace, lucrurile pot fi privite cu mai multă detașare și înțelegere. Multe fapte au fost uitate și multe răni s-au cicatrizat. Nimeni n-ar mai stărui azi pentru aducerea informatorilor și agenților la stâlpul infamiei. Dar trebuie să-i știm
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12506_a_13831]
-
rusă, profund negativă; 4. Formarea unei pături mijlocii urbane și rurale. Ea singură poate avea aspirații și convingeri efectiv europene". Este ușor de remarcat că, indiferent de componența și opțiunile politice ale guvernelor care s-au succedat din anul 1995 încoace, evoluțiile au mers în această direcție și astăzi sîntem mai aproape ca niciodată de integrarea deplină a țării noastre în structurile comunitare. E drept, apropierea României de lumea euro-atlantică a fost favorizată de o conjunctură internațională foarte favorabilă (acțiunile militare
Pledoaria unui extremist de centru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11425_a_12750]
-
Cristian Teodorescu Marele Jack, cum îi spun admiratorii, a renunțat la emisiunea sa de cultură de la Realitatea tv. De cîtva timp încoace, însă, Cristoiu nu lipsește de la OTV-ul lui Dan Diaconescu. Știu că lui Ion Cristoiu îi plac scenariile și talk-showurile lungi, dar combinația asta părea, pînă de curînd, imposibilă. Cristoiu e ziarist. Chiar dacă are mai mult decît slăbiciuni politice și
Ion Cristoiu în bejenie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11468_a_12793]
-
comentariul. Sau cel puțin așa îmi place să cred. Nu se poate spune însă despre el că ar fi un inocent care dă cu toroipanul pe unde nimerește, de dragul adevărului. Ca om de televiziune ce a devenit de cîțiva ani încoace, directorul fondator al Evenimentului zilei știe că nici un post de televiziune nu privește cu ochi buni ca vedetele sale să se furlandisească pe la concurență. Cînd apari peste tot, seară de seară, în adevărate hagialîcuri tv, postul cu care ai contract
Ion Cristoiu în bejenie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11468_a_12793]
-
și ajungând la limbajul modern și postmodern al poeziei. Nu exagerez deloc afirmând că am avut privilegiul să citesc una din cele mai bune cărți de critică și istorie literară, dintre cele care s-au scris la noi din 1990 încoace. Al. Andriescu, Psalmii în literatura română, Editura Universității ,Al. I. Cuza" Iași, 2004, 354 p.
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
sunt convins, va fi de referință: Valentina Sandu-Dediu, care, cu al său volum, Muzica nouă între modern și postmodern (Editura Muzicală, 2004), săvîrșește un necesar și orignal referendum pe marginea simptomatologiei, statutului și consecințelor unui concept ce, de la François Lyotard încoace, s-a identificat cu o ecuație intelectuală, înglobînd multiple necunoscute. Logica și retorica postmodernismului sunt acroșate preponderent în zona fileului ce desparte suprafața de joc a modernismului de cea care, ca o variantă antifrastică a nimicului, se dorește a fi
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
Serafim Saka despre teatrul ,Luceafărul" din Chișinău (1986) și un eseu, cu multe locuri comune, de Gheorghe Mazilu, intitulat Singurătatea și creația (din 1989); restul volumului, adică aproape 300 de pagini, este ocupat de texte scrise și publicate din 1990 încoace. Aceste disproporții în favoarea deceniului 1990-2000 vorbesc de la sine. Antologia nu face istorie, se înscrie în orizontul stringent al contemporaneității. Eugen Lungu a vrut să dea o imagine a dezbaterilor actuale și a fost interesat mai puțin să reflecte istoria criticii
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
altfel, un semnal de reconsiderare. Rezistența lor la înnoire și oportunismele i-au făcut antipatici. Poezia lui Grigore Vieru a fost supralicitată în anii ´80, în mod similar cu aceea a lui Adrian Păunescu, iar reacția de revizuire din 1990 încoace mi se pare exagerată în sensul diminuării prea drastice a valorii. O răzbunare de același fel înregistrăm și în cazul prozatorului Ion Druță, ignorat. Simptomele negative (rezistențele la schimbare) puteau figura și ele în antologie. Însă Grigore Vieru și Ion
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
propriei exigențe la acela al redactorului de carte specializat pe poezie), obțin o victorie ŕ la Phyrrus. Rămân în graficul editorial, dar nu și pe o curbă creativă ascendentă. Cazul lui Mihail Gălățanu este totuși mai complex. Deși, din 1993 încoace, cele zece volume de versuri, două de proză și restul participărilor la antologii și partuze generaționiste par să ne confirme teoria, indicând o suspectă profuziune, o împrăștiere a sămânței în toate cele patru vânturi, gheizerul liric despre care vorbea, la
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
față de Franța. Cert e că, totuși, există o literatură basarabeană, cu semne distinctive, susținută de o critică basarabeană, preocupată de ierarhia internă a valorilor, de trierea și promovarea lor. De cincisprezece ani (numai de cincisprezece ani, adică aproximativ din 1990 încoace), această critică basarabeană încearcă să pună în relație aceste valori cu literatura română actuală și să le situeze în context european. Aceste deschideri dau o cu totul altă perspectivă asupra valorilor basarabene. Cum a evoluat o astfel de conștiință critică
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
istovit și abătut. Apolodor, cucerit, primește bucuros cererea în căsătorie, și numai intervenția părinților fetei le deschide ochii tinerilor îndrăgostiți asupra incompatibilității lor: el nu poate rămîne acolo, iar ea nu poate pleca de acolo (,Dar dînsul, după cîte-aud,/ Venind încoace, dinspre nord,/ Se duce către Polul Sud/ Și-acolo e un ger cumplit./ N-ai să reziști! Nu-i cu putință...", § 23). Diferența, aici ireconciliabilă, dintre principiul masculin călător și cel feminin sedentar are firește o tradiție îndelungată, însă cititorul
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
Marius Chivu Nu mai puțin de nouă cărți a scos Livius Ciocârlie de la revoluție încoace și, deși toate sînt scrise în aceeași formulă a notațiilor diaristice, eseistul a reușit să le închege pe fiecare în jurul altei teme. Aceste proteice jurnale tematice dau imaginea unui proiect scriptural autobiografic pe termen lung, extrem de unitar și, oricum, singular
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
Octavian Paler, Vladimir Tismăneanu și atât de mulți alții, și atât de importanți, încât a încerca să-i enumeri pe toți ar fi ridicol. Redactorii și editorii și-au sprijinit în fel și chip cărțile, fluturașii cu anunțuri au zburat încoace și-ncolo, iar cocoșul viu al "vornicului" Paul Daian a stat cuminte pe pălăria poetului, fără să aibă chef de cântat. În mâna lui Paul o trompetă aurie îi făcea concurență. Gura Târgului spune că pe terasă au fost și
Cifra 13 și cărțile by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11621_a_12946]
-
Barbu Cioculescu Faptul că, indiferent cât de mult voi mai trăi nu voi prinde minunata zi în care va fi dat pe față secretul capturării, ținerii în prizonierat și apoi eliberării acelor mari norocoși și mici gazetărași, de atunci încoace celebri deveniți, nu mă stingherește, pot spune cu mâna pe inimă că nu mă trimite la sanatoriu, nici viața nu mi-o va scurta - prin urmare. Gheara care strânge inima acționează pe la alții. Că nici fiica, nici fiul meu, în
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
spus birjarului: "La gară!" Știam că întoarcerea la hotel era încă exclusă. Keyserling închise ochii, respira tare cu gura larg deschisă, murmurând când și când "grand huit", dar birjarul pricepuse și ajunserăm astfel la restaurantul gării. Keyserling îl pofti: "Veniți încoace, mai avem mult de mers." Calului îi fu legat de gât un sac cu hrană. Restaurantul de clasa a treia era, datorită orei înaintate, aproape gol, numai la o masă lungă ședeau o duzină de marinari cu pompoane pe beretele
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
exponențiale din (noul) sistem. Accentele povestirii se mută pe întâlnirea cu misteriosul boschetar, care pare a fi un mesager al Diavolului, un însărcinat cu afaceri demonice propunând vechiul contract de colaborare. Dar fiindcă lumea s-a mai schimbat de la Faust încoace, mesagerul nu mai vrea cu tot dinadinsul sufletul omului. El nu dorește de la noi un da entuziast, ci doar atât: să nu-i spunem nu, să dăm un răspuns evaziv, convenabil ambelor părți. Dar nici așa nu-i bine pentru
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
de contact cu instituțiile și obiceiurile românești. Locul I la rea-voință și nesimțire l-a ocupat Romtelecomul, care l-a lăsat pe Cronicar fără comunicare cu exteriorul. (Reclamațiile zilnice, timp de trei săptămâni, două înainte de înapoiere și una de atunci încoace, au rămas la același rezultat nul și același telefon mort). Leul greu, afișat pe toate ușile, întărește, în cazul multor funcționari publici, și afișarea capului greu în rezolvarea problemelor ușoare. l O reconfortantă excepție, o instituție în care se poate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11689_a_13014]
-
româna și portugheza, cititorii se vor simți atrași , incitați mai ales de ceea ce nu cunosc și vor încerca să înțeleagă deosebirile între limbile noastre. Facem astfel apel la " sacrosancta" curiozitate a cititorului - care a adus neprețuite servicii literaturii, de la Homer încoace...
Cu Isabel Molina despre Eminescu by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11685_a_13010]